Skip to main content

Full text of "Cuvintele duhovnicesti (vol. 2)"

See other formats


Pr.  Dr.  Dorin  Octavian  Picioru§ 


Cuvintele  duhovnicesti 

II 

(Jurnal  2002-2004) 


t 


Teologie  pentru  azi 


Bucuresti 
201l' 


n  m  sa  va  vorbesc  astazi  despre  incendii.  Sper  sa  nu  fi^i 
surprinsi,  pentru  ca  n-am  sa  ma  refer  numai  la  incendiile 
normale  -  cand  ifi  arde  casa,  spre  exemplu  -  ci  si  la  incendiile 
existenfiale. 

Cand  focul  aprinde  acoperisul  casei  si  cand  alergi 
disperat  sa  stingi  focul  uifi  de  tine.  Te  chinui  sa  sco^i  apa  mai 
repede  din  fantana,  trimi^i  dupa  oameni  sa  te  ajute,  te 
aventurezi  sa  intri  in  foe,  pentru  ca  sa  salvezi  unele  lucruri. 

Pe  care  sa  le  sco^i  mai  intdill  Ce  sa  ei  prima  datdll  l\i 
vine  sa  sco^i  multe  din  foe.  Chiar  tot  ce  ai  in  casa...Dar  s-ar 
putea  sa  nu  mai  po^i,  sa  nu  mai  ai  timp... pentru  ca  salvarea 
lucrurilor  din  foe  se  face  in  contratimp. 

Focul  mananca  toata  agoniseala  noastra  iar  noi  ne 
vedem  neputinciosi  si  fara  vreo  for^a  ca  sa-1  putem  opri. 

Doar  rugaciunea  ne  poate  scapa.  Dar  ca  sa  te  rogi, 
trebuie  sa  ai  incredere  in  Dumnezeu,  sa-L  sim^i  pe  El  al  tdu, 
adica  un  Prieten.  Daca  nu-L  sim^i  Prieten  vei  si  uita  sa  /  te 
rogi,  atunci,  in  acele  clipe,  cand  focul  devord  toata  agoniseala 
ta  de-o  viaja. 

Privesti  si  plangi.  Plansul  \i  se  poate  transforma  in 
amintirea  pdcatelor  tale  sau  in  blesteme,  in  blasfemii  la  adresa 
lui  Dumnezeu.  Dracuiturile  s-ar  putea  mtejii. 

Fara  cuviin^a,  II  po^i  blestema  pe  Dumnezeu  sau  pe  tine 
insu^i.  Spumegi  de  manie,  de  ura. 

„De  ce  nu  s-a  aprins  focul  la  veciniV.  De  ce  tocmai 
mieVA  Dq  cq  euV. !!"... 

§i  aceste  cuvinte,  aceste  ganduri  te  pot  tortura  zile  si 
nopti  intregi.  Ele  te  pot  scoate  din  sdrite  zile  la  rand  si  te  pot 
impinge  la  o  necredinfd  si  mai  mare,  daca  deja  nu  crezi. 

Dar  ce  rost  are  sa  va  vorbesc  eu  despre  astfel  de  lucruri? 

Focul  si  ce  rdmdne  dupa  ce  el  se  stinge  mi  s-a  parut  o 
buna  introducere  la  vorbirea  despre  durere. 

Intr-o  carte  de  Dogmaticd  am  gasit  o  fraza  frumoasa 
candva.  Aici  se  spunea  despre  durere,  ca  „este  pustiirea  ce  a 
ramas  dupa  ce  a  trecutfocuF  (Dogmatica,  Bucuresti,  ed.  1958, 
p.  631),  prin/oc  in^elegandu-se  lanful pldcerilor  de  tot  felul. 

Spunem,  mai  in  glumd  sau  mai  in  serios,  ca  „suntem  in 
focuri"  cand  avem  de  rezolvat  ceva  urgent,  ceva  presant. 
Suntem  in  focuri,  adica  in  dureri. 

Dar  putem  sa  spunem,  ca  suntem  si  „in  focurile 
patimilor"  cand  ne  referim  la  dorinie  perverse. 


Perversitatea  e  un  foe  anormal  -  pentru  cine  luptd 
impotriva  ei  -  dar  pentru  aceia  care  sunt  legati  de  moda  zilei 
de  astazi  ea  impinge  la  multe  nereguli. 

l\\  doresti  sd  te  culci  cu  femeia  aproapelui  tau  si  acest 
lucru  cere  multe  blestematii  sau  doresti  sa  ai  o  bijuterie,  pe 
care  ai  vazut-o  in  geamul  unui  magazin  de  lux  si  pentru  asta 
vrei  sd  furi. 

§i  de  aici  incepe  predica  de  astdzi. 

Pe  masura  ce  doresti  ceva,  suferi  pentru  acel  ceva.  Daca 
doresti  sd  invefi  carte,  atunci  trebuie  sa  suferi  zile  in  sir  ca  sa 
inveti  sa  scrii,  sa  citesti,  sa  treci  examene. . . 

Daca  doresti  sd  te  lupti  cupatimile  tale,  atunci  trebuie  sa 
postesti,  sa  te  chinui,  sa  suferi,  sa  te  rogi,  sa  te  spovedesti 
mereu,  sa  \\\  rastignesti  voia. 

Doresti,  dar  nu  vrei  sd  suferi?  I  Atunci  nu  poti  reusi. 
Dar,  intr-o  alta  ordine  de  idei,  a  dori  inseamna  a-fi  face 
pldcere,  a  cauta  placere,  satisfactie. 

Mananci  mult,  bei  mult,  cauti  placerea  sexuala  mereu 
sau  placerea  de  a  privi  imagini  pornografice  si,  pe  cat  cauti 
mai  mult  placerea,  simti  ca  te  scindezi  in  tine  insuti,  ca  te 
imbolnavesti,  ca  te  pierzi  in  detaliile  pe  care  le  detesti. 

Placerea  doreste  mai  multa  pldcere.  Insa  placerea  naste 
durere,  suferin^e,  boli...si,  in  sfarsit,  moarte.  Moartea  apare  la 
sfarsit.  Dar  pe  ea  ti-o  pregdtesti  prin  toate  placerile  care-^i  fac 
pldcere  tdmpitd,  nerationala. 

Sfantul  Maxim  Marturisitorul  a  vorbit  despre  pldcere  si 
durere  in  raspunsul  al  6-lea  catre  egumenul  Talasie2.  Aceasta 
dumnezeiasca  minte  a  Bisericii,  prea  curata  si  plina  de 
intelepciune,  spunea  ca  placerea  din  simfuri,  placerea 
pacatoasa,  a  intrat  prin  pdcat  in  firea  Sfantului  Adam  si  ca  ea 
nu  a  existat  in  om  de  la  inceput   . 

Pacatuind  Sfantul  Adam,  el  a  facut  ca  placerea  sa  de 
Dumnezeu  sa  devina  pldcere  de  lucruri,  placere  de  ceea  ce  se 
vede  in  apropiere  . 

Astfel,  omul  a  inceput  sa  doreasca  lucruri  impotriva 
firii,  impotriva  lui  insusi.  El  „si-a  vazut  placerea  miscdndu-se 
potrivnic  firii,  spre  lucrurile  sensibile"5,  spre  lucrurile  care-1 
inconjurau  si  pe  care  le  gasea  atrdgdtoare,  tentante. 


1  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Maxim_M%C4%83rturisitorul. 

2  ***  Filocalia  Romdneascd  (FR),  vol  3,  trad,  intr.  si  note  de  Pr.  Prof.  Acad.  Dr. 
Dumitru  Staniloae,  ed.  a  Il-a,  Ed.  Harisma,  Bucuresti,  1994,  p.  336-347. 

3  Idem,  p.  336. 

4  Idem,  p.  337. 

5  Ibidem. 


Sim^urile  omenesti  au  devenit  niste  curse  pentru  el.  Prin 
sim^uri,  omul  a  inceput  sd  se  ispiteascd  pe  sine  si  sd  doreascd 
rdul.  Iar  raul  naste  mereu  pacate. . . 

Dumnezeu  insa  nu  ne-a  lasat  din  mana!  El  a  infipt  in 
placere,  „ca  pe  un  mijloc  de pedepsire,  durerea"6. 

In  mijlocul  placerii  sau  ca  rezultat  al  ei  apare  durerea. 
Consecin^a  placerii  devine  durerea  §i  aceasta  duce  la  moarte, 
la  un  sfar§it  al  vie^ii  fizice,  prin  degradarea  pe  care  o  produce 
in  om. 

Pldcerea  ca  pdcat  sau  ca  foe  al  patimilor  e  contrara 
ra^iunii  si  firii  umane,  pentru  ca  nu  a  existat  in  om  de  la 
inceput. 

Ea  apare  in  firea  noastra  dupd  pdcat,  dupa  primul  pdcat 
al  primului  om.  Impotriva  placerii  e  durerea  iar  durerea  are 
rolul  de  a  „inldtura pldcerea potrivnica  firii"  . 

Daca  m-a^i  intreba  ce  rost  are  nevoinfa  in  Ortodoxie,  v- 
as  raspunde:  ea  inlaturd  placerea  pacatoasa  din  noi  si 
stagnarea  noastra  in  rdu,  in  lene,  in  nelucrare. 


Ibidem. 
7  Ibidem. 


Nevoin^a,  austeritatea  personala  inlatura  din  noi 
incendiul  patimilor.  Ea  este  un  furtun  de  apa  rece,  cu  mare 
presiune  si  care  stinge  acest/oc  al  Satanei  din  trupul  nostra. 

Mai  important  decat  focul  din  jurul  nostru  e  focul 
sufletesc  din  noi  insine. 

Fara  post,  fara  ragaciune,  fara  rabdare,  fara  multa-multa 
rabdare  nu  putem  sa  stingem/ocw/  rusinos  al  poftei. 

La  o  varsta  tanara,  in  adolescen^a,  lucrarile  sunt  mai 
complicate.  Uneori  hormonii  le  fac  feste  si  celor  in  varsta,  mai 
ales  in  jural  punctului  dificil  al  menopauzei  si  andropauzei. 
Dar  pofta  poate  fi  disciplinatd,  reorientata. 

Daca  l\\  indrepti  inima  si  gandul  numai  spre  Dumnezeu, 
atunci  II  vei  dori  numai  pe  El.  Pofta,  dorinta  noastra,  care 
acum  e  indreptata  spre  sexualitate,  spre  bani,  spre  petreceri, 
daca  e  reindreptata  spre  Dumnezeu  va  deveni  una  sfanta. 

Pldcerea  sufletului  e  una  singurd  dar  depinde  pe  ce  o 
centrdm:  pe  Dumnezeu  sau  pe  lucruri. 

Fie  dar,  iubi^ii  mei,  sa-L  iubim  pe  Dumnezeu  maipresus 
de  orice  si  de  noi  insine.  Daca  El  e  in  noi,  atunci  fericirea 
noastra  Qfdrd  margini.  Daca  vre^i  sa  f\\\  fericifi,  trebuie  sa  stiti 
atunci  ca  Hristos  e  fericirea  voastrdl  Alege^i-L  pe  El  si  nu  ve^i 
regreta  niciodata.  El  va  vapotoli  orice  miscare  desucheatd  din 
voi  intr-o  pace  fara  de  sfdrsit.  Amin! 


fXugdciunile  de  seard  ale  Ceaslovului8  sunt  rugaciunile 

pe  care  le  spunem  zilnic,  inainte  de  somn,  ca  pe  niste  ultime 
gdnduri  in  fa^a  lui  Dumnezeu  sau  ca  pe  niste  puncte  de  plecare 
in  medita^iile  noastre  premergatoare  somnului. 

Noaptea  si  somnul. . . 

Iar  somnul  e  un  mister  in  care  nu  stim  ce  o  sa  ne  aiureze 
inima  {cf  Is.  Sir.  34,  5,  ed.  BOR  1988:  „Ghicitul,  tdlcuirea 
semnelor  si  visele  desarte  sunt  ca  la  aceea  care  este  gata  sa 
nascd;  inima  aiureazd). 

Vreau  sa  ma  opresc  asupra  Rugdciunii  cinstitei  Cruci,  sl 
ragaciunii  finale9.  E  ragaciunea  in  timpul  careia  ne  inchindm 
pernele,  patura,  patul. 


8  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ceaslov. 


9  ***  Ceaslov,  tiparit  de  PFP  Justinian,  ed.  a  Il-a,  Ed.  IBMBOR,  Bucuresti,   1993 
(reeditare  a  ed.  1973),  p.  175-176. 


O  rugaciune  foarte  speciala  si  aceasta,  datorita 
confinutului  ei. 

Primele  cuvinte  ale  rugaciunii  pot  nedumeri  pe  cineva 
neavizat.  Te  poate  intreba:  Ce  inseamna  „Sa  invie  Dumnezeu", 
daca  El  a  inviat  dejal  De  unde  sd  mai  invie? 

Din  punct  de  vedere  istoric,  omul  are  dreptate:  El  a 
inviat  a  treia  zi  din  morji.  Insa,  din  punct  de  vedere  personal, 
Hristos  trebuie  sd  invie  in  noi  sau  noi  sd  viem  (aten^ie  la 
cuvantul  acesta  special!)  intru  El,  sa  fim  vii,  in  mod 
duhovniceste,  intru  El,  in  dragostea  Lui. 

In  Sfantul  Botez  ne-am  ingropat  cu  Hristos  si  am  inviat 
impreuna  cu  El.  Acest  lucru  semnificativ  pentru  via^a  noastra, 
ni-1  confirma  Sfantul  Apostol  Pavel:  caci  „ne-am  ingropat  cu 
El,  in  moarte,  prin  Botez,  pentru  ca,  precum  Hristos  a  inviat 
din  morji,  prin  slava  Tatalui,  asa  sd  umbldm  si  noi  intru 
innoirea  viefiF  (Rom.  6,  4,  ed.  BOR  1988). 

Sfantul  Botez  e  adevdrata  noastra  nastere,  nasterea/?n'« 
excelenfd. 

In  prima  rugaciune  a  slujbei  Sfantului  Botez  citim:  „fa 
sa  ia  chip  Hristosul  Tau  in  acesta  ce  se  va  naste  din  nou  prin  a 
mea  nevrednicie"10.  Pentru  ca  Sfantul  Botez  e  „nasterea  de 
sus",  „din  apa  si  din  Duh"  (In.  3,  3,  5,  ed.  BOR  1988),  despre 
care  Ii  vorbea  Iisus  lui  Nicodim. 

Am  inviat  impreuna  cu  El,  cu  Iisus  Cel  Iubit  din  apa 
sfin^ita  a  cristelnrfei  dar  pacatele,  patimile  ne-au  omordt  mai 
apoi. 

Tocmai  de  aceea,  acum  si  mereu  cerem,  ca  El  sd  invie  in 
noi,  sa  ne  faca  din  nou  ai  Lui  si  sd  risipeascd  din  inima,  mintea 
si  trupul  nostru  pe  vrdjmasii  Lui,  care  au  devenit  si  ai  nostri. 

In  rugaciunea  Sfantului  Sofronie  al  Ierusalimului11,  tot 
de  la  Sfantul  Botez,  vrdjmasii  sau  vrdjmasul,  singularizat, 
poarta  numele  de  „duhul  eel  intunecat",  de  „duh  viclean". 

Vrajmasii  nostri  sunt  intunecaii,  sunt  vicleni,  profita  de 
orice  ocazie  pentru  ca  sa  ne  faca  rau.  Ei  sunt  diavolii. 

Pe  acestia  trebuie  sd-i  risipeascd  Dumnezeu  si  nu  pe  cei 
care  ne  fac  rau  in  primul  rand. 

Autorul  acestei  rugaciuni  duhovnicesti  -  necunoscut  mie 
la  aceasta  data  -  foloseste  primele  doua  versete  ale  Ps.  67  (care 
fac  parte  si  din  stihurile  Pastelui)  -  stihuri  profetice  -  pentru  a 
ne  fi  pavdzd  in  noapte  impotriva  diavolului. 


io  ***  Molitfelnic,  ed.  a  5-a,  Ed.  IBMBOR,  Bucuresti,  1992,  p.  32. 


11  Idem,  p.  34. 


Dumnezeu  sa  invie  in  noi,  in  inima  noastra  si  de  acolo 
sa-i  risipeascd  pe  vrajmasii  nostri.  Caci  „prin  Botez  ne-a  scos 
cu  sila  din  robie"12  -  din  robia  demonilor  -  dandu-ne  sa 
implinim  „poruncile  libertafif' '.13 

Nu  e  de  ajuns  numai  safim,  sa  existam  pur  si  simplu  pe 
acest  pamant  -  „sa  vegetam"  spun  unii,  nu  fara  mutate  -  ci 
trebuie  safim  liberi,  liberi  de  robia  pdcatului  si  in  adevar,  caci 
adevarul,  el,  singurul,  neface  liberi  (In.  8,  32). 

Sa  fim  liberi,  liberi  de pacat...$i,  in  acelasi  timp  -  sau 
asta  presupune  si  faptul  -  de  a  fi  liberi  fa}a  de  vrajmasii 
spirituali,  de  demoni. 

De  la  fafa  Domnului  sa  fuga  cei  ce-L  urasc  pe  El  - 
spune  rugaciunea.  Cei  ce-L  urasc,  bineinteles  cafug  de  la  fa^a 
Lui.  Nu  pot  suporta  slava  Sa,  maretia  slavei  Sale. 

Dar  problema  practica  -  si  care  trebuie  rezolvata  -  e 
alungarea  demonilor  de  la  chipul  lui  Dumnezeu  din  om,  spre 
care  Dumnezeu  priveste. 

Acesti  vrajmasi  ai  nostri  se  cuibdresc,  isi  fac  cuibul,  ca 
niste  fiin^e  parazitare,  in  noi  insine.  De  aceea,  impotriva  lor 
cerem  harul  dumnezeiesc  pentru  ca  sa-i  alunge  pe  acesti 
huligani  spirituali,  pe  aceste  fringe  care  ne  urasc  continuu  si 
care  II  urasc  si  pe  El,  pe  Dumnezeu,  cu  si  mai  multa 
inversunare. 

O  ura  salbatica,  o  ura  plina  de  rdzbunare. 

Cu  toata  aceasta  ura  indreptatd  spre  fiin^a  noastra, 
Sfantul  Serafim  de  Sarov  ne  indeamna,  cu  blande^e:  „Cat 
despre  diavol,  sa  nu  ne  temem  de  el.  Cei  care  se  teme  de 
Dumnezeu,  ii  vine  de  hac  diavolului.  Fa^a  de  el  (de  eel 
credincios  n.  n.),  diavolul  este  neputincios,,lA l. 

Tocmai  de  aceea:  „sa  piara  cum  piere  rumul".  Sa  fuga 
de  la  noi,  asa  „cum  se  topeste  ceara  de  la  fa^a  focului". 

Fumul  si  repeziciunea  cu  care  se  topeste  lumanarea 
aprinsa  reprezinta  similitudini  cu  fuga  demonilor  din  noi. 

Cand  vine  harul  Sau  in  noi,  demonii  fug.  Smerenia  ii 
alunga  pe  draci,  pentru  ca  ei  nu  o  suporta:  e  prea 
dumnezeiasca. 

Smerenia  e  „haina  lui  Dumnezeu",  e  chenoza,  e 
desertare,  e  condifia  asumatd  de  Fiul  lui  Dumnezeu  pentru 
mantuirea  omului. 


12  Sfantul  Marcu  Ascetul,  in  FR,  vol.  1,  trad.,  intr.  §i  note  de  Pr.  Prof.  Acad.  Dr.  Dumitru 
Staniloae,  ed.  a  IV-a,  Ed.  Harisma,  Bucuresti,  1993,  p.  349. 

13  Ibidem. 

***  Viafa,  invafaturile  §i  profefiile  Sfantului  Serafim  din  Sarov,  trad,  de  Arhim. 
Paulin  Lecca,  Schitul  Sfantul  Serafim  de  Sarov,  1999,  p.  139-140. 


8 


Din  fat.a  smereniei  pier  diavolii,  pentru  ca  smerenia  e 
iubire  profunda  de  Dumnezeu,  Care  S-a  smerit  din  dragoste 
profunda  pentru  oameni. 

Nu  poji  sa.  fii  smerit,  daca  nu  cunosti  ca  Dumnezeu  e 
iubire  si  ca  El,  Cel  care  e  Iubire,  si-a  aratat  iubirea  Sa  pana  la 
Cruce,  pana  la  aceasta  moarte  extrem  de  chinuitoare. 

Sfanta  Cruce  este  iubire  pentru  ca  Fiul  lui  Dumnezeu  si- 
a  ales-o  Siesi,  ca  sa  arate  ca  iubirea  merge  pana  la  capdt  si  ca 
ea,  iubirea,  e  mai  tare  decat  moartea. 

Despre  moartea  lui  Iisus  Hristos,  despre  asumarea 
„substitutiva"15  a  mor^ii  de  catre  El,  adica  in  locul  nostru  - 
pentru  ca  noi  nu  puteam  face  asta  datoritd  pdcatului  -  Fericitul 
Dumitru  Staniloae  spunea,  intr-o  lucrare  a  sa  de  tinerete: 

„Moartea  altora  a  trebuit  sa  o  ia  Iisus  asupra  Sa  pentru 
ca  a  luat  pdcatul  lor.  Pacatul  atrage  dupa  sine  moartea.  §i 
fiindca  a  luat  pdcatul  tuturor,  a  trebuit  sa  ia  si  moartea 
tuturor"    . 

El  a  luat  „moartea  tuturor",  dandu-ne  viatl  la  tofi  prin 
Sfantul  Botez. 

Am  iesit  din  apa  aceea  sfiniitd  -  pe  care  mul^i  o  hulesc 
si  o  contestd  -  drep  fiii  lui  Dumnezeu  dupa  har. 

Am  iesit  imaculafi,  albi  mai  mult  decat  zapada,  dupa 
cum  dorea  si  Sfantul  Proroc  Isaia  (cf  Is.  1,18,  ed.  BOR  1988). 

Ne-am  spalat,  am  lepadat  „pe  omul  eel  vechi,  stricat  de 
poftele  inselaciunii"17  si  am  devenit  pdrtasi  invierii1* 
Domnului,  plini  fiind  de  lumina  si  frumusefea  orbitoare  a 
harului  Prea  Sfintei  Treimi. 

Iubirea  lui  Dumnezeu  e  in  noi.  La  fel  si  pacea  si  cura^ia 
si  smerenia  si  toata  fapta  cea  buna,  pentru  ca  am  fost  pecetlui^i 
cu  „pecetea  darului  Sfantului  Duh"19. 

O  mare  taina,  o  mare  putere,  pe  care  o  observam  numai 
lucrand  impotriva  diavolului. 

„Arata-ne  pe  to^i  biruitori  pana  la  sfdrsit",  se  roaga 
preotul  in  taina,  intr-o  alta  rugaciune  a  Sfantului  Botez. 

Aidoma  lui,  cerem  si  noi  biruinfd  impotriva  diavolului, 
prin  semnul  Sfintei  Cruci,  in  rugaciunea  pe  care  o  discutdm. 


15  Pr.  Prof.  Dr.  John  Breck,  Darul  sacru  al  viefii,  trad.  §i  cuvant  inainte  de  PS  Dr.  Irineu 
Pop  Bistrijeanul,  Ed.  Patmos,  Cluj-Napoca,  2001,  p.  272.  Parintele  John  spune  ad 
litteram:  „natura  substitutive  a  suferintei  lui  Hristos". 

'  Dumitru  Staniloae,  Iisus  Hristos  sau  Restaurarea  omului,  ed.  a  Il-a,  Ed.  Omniscop, 
Craiova,  1993,  p.  313. 

17  *** Molitfelnic,  ed.  cit,  p.  34. 

18  Ibidem. 

19  Idem,  p.  38. 


De  la  fa^a  celor  care  II  iubesc  pe  Dumnezeu  si  care  se 
inchina,  se  insemneaza  cu  semnul  Crucii,  diavolul  sdfugd. 

Sa  se  depdrteze  vrajmasul  nostra,  pentra  ca  sa  ne 
bucuram  si  sa  ne  veselim  „inaintea  lui  Dumnezeu". 

Sa  ne  desfatam  in  veselie  duhovniceascd  {cf.  Ps.  67,  3, 
ed.  BOR  1988)  inaintea  Lui.  Bucuria  invingerii  diavolului  e  o 
bucurie  care  ne-a  venit  prin  Cruce.  Nu  trebuie  sa  uitam  acest 
lucra  niciodata! 

Bucuria  ne-a  venit  prin  suferinfa  Crucii.  Prin  moartea 
Domnului  Iisus  Hristos  am  sim^it  bucuria,  am  trait-o. 

§i  bucuria  invierii  din  pdcat  o  sim^im  tot  prin  suferinid, 
prin  suferinia  ascezei.  Asceza  ne  invie  din  pacate,  ne  face  vii, 
prin  rastignirea  in  noi  a  tuturor  pacatelor.  Tocmai  de  aceea  ne 
bucuram  prin  Cruce,  pentra  ca  din  ea  ne  vine  toata  bucuria. 

„Bucura-te,  prea  cinstita  si  de  via^a  facatoare  cracea 
Domnului"  -  ii  spunem  Sfintei  Craci  -  si  prin  aceasta  n-o 
insuflefim,  ci  ne  manifestdm  revdrsarea  inimii,  preaplinul 
dragostei  noastre,  pentra  modul  in  care  am  primit  tot  binele, 
toata  fericirea. 

Cineva  -  un  coleg  de  facultate  -  m-a  intrebat  in  mod 
expres  despre  acest  lucra,  daca  nu  cumva  Ortodoxia  socoteste 
Sfanta  Cruce  o  persoand,  un  obiect  insuflefit,  constient. 

Lui  -  si  mie,  de  altfel  -  ii  raspund  acum,  spunandu-i  ca 
Sfanta  Ortodoxie  nu  insuflefeste  ceea  ce  in  mod  normal  nu  are 
suflet,  ci  ea  stie  sd  exprime,  foarte  profund,  sim^amintele  cele 
mai  curate  si  mai  sfinte  ale  oamenilor. 

Iubim  Cracea  pentra  ca  n-o  separdm  de  Cel  care  a 
sfin^it-o  cu  sangele  Sau  eel  dumnezeiesc. 

Ea  e  „preacinstita",  pentra  ca  e  mult  laudatd  si  mult 
mdritd  de  fiecare  dintre  noi,  dar  si  de  Ostile  ceresti,  pentra  ca  e 
smerenia  iubirii  Fiului  lui  Dumnezeu  intrapat. 

Ea  e  „facatoare  de  via^a",  pentra  ca  ne-a  adus  Via^a,  pe 
Cel  care  ne  da  sd-L  mdncdm  si  sd-L  bem,  pentra  ca  sa  avem 
viafd  in  noi  din  belsug. 

„Trapul  Meu  este  adevdrata  mdncare  si  Sangele  Meu, 
adevdrata  bduturd"  (In.  6,  55,  ed.  BOR  1988),  ne  spune  Iisus 
Cel  Prea  Dulce. 

Pentra  ca  cel  care  se  impdrtdseste  cu  El  are  viafa 
vesnicd  in  el  insusi,  in  trapul  lui. 

Cracea  da  viafd  din  Hristos,  nu  de  la  sine.  Fara  Hristos, 
cracea  ar  fi  ramas  un  obiect  de  torturd  al  unei  epoci  demult 
apuse.  Ar  fi  ramas  o  vechiturd  a  istoriei,  un  blam  al  pacatelor 
mari. 


10 


Dar,  prin  El,  ea  da  viafd  oricarui  crede,  ca  Iisus  e  Fiul 
lui  Dumnezeu  intrupat. 

Lui  Anania,  Domnul  i-a  spus  despre  Sfantul  Pavel:  „Eu 
ii  voi  arata  cdte  trebuie  sd  pdtimeascd  el  pentru  numele  Meu" 
(F.  Ap.  9,  16,  ed.  BOR  1988).  Adica  ii  voi  arata  lui  Pavel  ce 
valoare  si  ce  addncime  are  Crucea,  suferin^a,  durerea,  rabdarea 
durerii  pentru  Mine. 

§i  Sfantul  Pavel  a  gustat  bucuria  care  vine  din  durere, 
din  durerea  suportatd  pentru  adevarul  si  dragostea  lui  Iisus, 
Cel  mult  Patimitor,  pentru  ca  el  a  ajuns  sd  spund  -  atat  de 
maret  -  :  „eu  pe  toate  le  socotesc  ca  sunt  pagubd,  fa^a  de 
indliimea  cunoasterii  lui  Iisus  Hristos,  Domnul  meu,  pentru 
Care  m-am  lipsit  de  toate  si  le  privesc  drept  gunoaie,  ca  pe 
Hristos  sd  dobdndesc"(Fi\ip.  3,  8,  ed.  BOR  1988). 

Crucea,  puterea  Crucii.  Puterea  ei  este  puterea  lui 
Hristos,  Cel  rastignit  pe  Cruce.  El  e  Domnul,  in  al  Cdrui  nume 
sau  pentru  al  Cdrui  nume  tot  genunchiul  se  pleacd  (Filip.  2, 
10),  de  voie  sau  fara  voie. 

Prin  moartea  Sa,  El  S-a  pogorat  la  lad  si  a  calcat,  prin 
ridicarea  celor  Drep^i  din  lad,  a  Sfm^ilor  Vechiului  Testament, 
puterea  diavolului. 

Diavolul  avea  putere  peste  cei  care  pdcdtuiau.  Iar  Sfin^ii 
-  pana  la  Hristos  -  mergeau  tot  in  lad,  pentru  ca  nu  se  stricase 
puterea  Satanei  si,  in  primul  rand,  nu  se  spdlase  pacatul 
Protoparin^ilor. 

Dar,  prin  Cruce,  acestia  -  Sfm^ii  Vechiului  Testament  si 
noi  -  am  scapat  de  sub  puterea  diavolului,  pentru  a  avea  in 
aceasta  -  in  Sfanta  Cruce  -puterea  si  motivul  alungarii  „a  tot 
pizmasului". 

Satana,  tot  el  e  si  „pizmasul",  cel  care  ne  pizmuieste,  ne 
invidiaza.  Ne  invidiaza  linistea,  pocain^a,  smerenia,  pe  care  el 
nu  le  are  si  de  care/wge  necontenit. 

Ne  rugam  Sfmtei  Cruci  sd  ne  ajute.  Nu  in  sensul  ca  ea 
arfio  persoand  -  dupa  cum  am  mai  precizat  -  ci  in  sensul  ca 
puterea  lui  Hristos,  prin  Sfanta  Cruce,  ni  sefaceprezentd. 

Spunem  „Sfanta  Cruce,  ajuta-mi!"  si  intelegem,  de  fapt: 
„Doamne,  Cel  care  ai  invins  prin  Cruce,  ajuta-ne  noua,  cu 
puterea  ei,  cu  puterea  care  iese  din  Tine  prin  ea!". 

Crucea  nu  e  separata  de  Hristos.  Hristos  lucreazd  prin 
Cruce,  Isi  arata  puterea  si  iubirea  prin  Cruce,  Isi  revarsa  prin 
ea  bogdfia  de  har. 


11 


Ne  rugam  ca  Hristos,  datorita  Crucii  Sale,  a  Jertfei  Sale, 
sa  ne  ajute,  alaturi  de  rugaciunile  Prea  Curatei  Maicii  Sale  si 
ale  tuturor  Sfm^ilor  Sai. 

Faptul  ca  in  cultul  ortodox  ne  inchinam  Sfmtei  Cruci  nu 
e  unul  lipsit  de  importan}a  dogmaticd.  Prin  aceasta  facem  ca 
Jertfa  Domnului  sa  fie  ceea  ce  este:  punctul  central  al 
rdscumpdrdrii  noastre  din  mana  diavolului. 

Punand  Crucea  inaintea  noastra,  Sfanta  Biserica  ne  arata 
de  unde  vine  puterea  noii  noastre  viefi  eclesiale,  inceputul 
invierii  noastre  interioare. 

Ne  inchinam  Crucii  pentru  ca  ne  inchinam  lui  Hristos. 
Si  pentru  ca  ne  inchinam  Domnului  si  Dumnezeului  nostru  si 
pentru  ca-L  iubim  pe  El,  tocmai  de  aceea  iubim  tot  ceea  ce  a 
fdcut  El  pentru  noi  si,  in  special,  iubim  Crucea  Lui. 

Ea  este  „arma  asupra  diavolului".  Ea  e  puterea  lui 
Hristos.  E  mediul  prin  care  Hristos  Dumnezeu  Isi  arata  razele 
incandescente  ale  dumnezeirii  Sale. 

Suntem  „straini  si  calatorf  (Evr.  11,  13,  ed.  BOR 
1988),  pentru  ca  mergem prin  Cruce  spre  Hristos. 

Asumandu-ne  calea  ingustd  (Mt.  7,  14),  ne-am  asumat 
calea  crucii,  ingustimea,  austeritatea  viefii  duhovnicesti. 

Ne-am  pus  de  la  inceput  cu  fata  spre  Hristos,  dar  cu 
picioarele  indreptandu-ne  spre  spini,  spre  balaurii  si  scorpiile 
Iadului. 

Crucea  e  o  muncire  de  sine  impotriva  rdutdtii  voinfei 
personale.  E  un  supliciu,  un  chin  si,  in  cele  din  urma,  o 
moarte,  o  omordre  a  rdului  din  noi. 

Punandu-se  rugaciunea  aceasta  la  finalul  rugdciunilor 
personale  de  seard,  s-a  pus,  ca  semn  distinctiv  al  crestinului 
ortodox,  purificarea  necontenitd  depatimi. 

Ortodoxul  e  ascet. 

E  o  intrupare  necontenitd  a  ascezei. 

El  nu  se  lauda  ca  a  atins  culmi  ameiitoare  sau  ca  deja  e 
mdntuit,  ci  el  luptd  neincetat,  cu  privirea  a^intita  la  Hristos, 
Care  il  intdreste  continuu. 

Chiar  daca  mergem  spre  somn,  cu  alte  cuvinte,  nu 
trebuie  sa  uitam  ca  via^a  noastra  e  o  luptd  duhovniceasca  si  ca 
somnul  intra  si  el  in  viafa  noastra  morald. 

Citind,  spicuind  Diciionarul  enciclopedic  de  iudaism  - 
pe  care  1-am  cumparat  de  curand,  si  care  are  multe  lucruri, 
foarte  multe  lucruri  hulitoare,  dupa  cum  era  de  asteptat  -  am 


20  Ed.  Hasefer,  Bucuresti,  2001. 


12 


gasit  in  el  insa  si  o  mica  rugaciune  evreiasca,  care  trebuie 
rostita  inainte  de  culcare,  in  care  doua  fragmente  mi-au  atras 
aten^ia  in  mod pldcut:  Jorni  somnul  pe  ochii  mei  si  atipirea  pe 
pleoapele  mele"  si  „sa  nu  ma  adoarma  somnul  mor^ii"21.  Si 
aceste  doua  idei  le  gasim,  intr-un  alt  fel  spuse,  si  in  rugaciunile 
noastre. 

Daca  e  ceva  pldcut,  folositor  -  vorba  Sfantului  Vasile 

99 

eel  Mare  -  trebuie  sd  ne  facem  albind,  ca  sa  il  colectdm  de 
acolo  {Omilia  cdtre  tineri). 

Dar  privind  harul  rugaciunilor  noastre,  naturalefea  si 
gingdsia  expresiilor  straine  palesc  deodata. 

Intr-o  rugaciune  a  Sfantului  Teodor  Studitul23  -  ca 
pregdtire  pentru  somn  -  gasim  scris:  „da-mi  si  mie,  Hristoase 
al  meu,  Cuvinte  al  lui  Dumnezeu,  somnul  dulce,  usor  si  degrab 
trecator,  plin  de  visurile  cele  bune  si  izbavit  de  nalucirile  cele 

94. 

rele"  -  ca  apropiere  de  prima  expresie  evreiasca  iar  de  a 
doua  -  aproape  identice  -  avem  primul  tropar,  de  dinainte  de 
asezarea  in  pat:  „ca  nu  cumva  sd  adorm  intru  moarte"    . 

Pe  cand  expresiile  evreiesti  cer  -  prima  -  somn  iar  a 
doua  -  pdzirea  viefii  -  expresiile  ortodoxe  au  amandoua  in 
vedere  viafa  morald,  neadormirea  in  pdcat. 

Moartea  nu  trebuie  sd  ne  gdseascd  nepregdtiii.  Aceasta 
e  chintesenfa  rugaciunii  de  seara  si  a  tuturor  rugaciunilor 
ortodoxe. 


In  vasta  opera  a  Sfantului  loan  Gura  de  Aur26  gasim  si 

o  predica  rostita  in  ziua  Bobotezei,  pare-se  netradusd  in 
romaneste  sau  eel  pu^in  eu  nu  cunosc  aceasta  traducere. 

Mi-a  fost  tradusa  din  limba  engleza  de  cineva  foarte 
iubit21  si  in  ea  am  gasit  o  marturie  absolut  prefioasd  despre 
Sfdnta  Agheasmd  Mare. 


21  Idem,  p.  681. 

22  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_cel_Mare. 

23  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Teodor_Studitul. 

Sfantul  Nicodim  Aghioritul,  Apanthisma.  Rugaciunile  Sfinfilor  Parinfi,  Ed.  Sofia, 
Manastirea  Petru  Voda,  Bucuresti,  1999,  p.  215. 

25  ***  Ceaslov,  ed.  cit,  p.  175. 

26  Un  blog  romanesc  dedicat  siesi:  http://www.ioanguradeaur.ro/. 

27  De  doamna  preoteasa,  de  viitoarea  mea  sotie. 


13 


Spune  Sfantul  loan:  „E1  a  fost  botezat  (Hristos  n.  n.)  si  a 
sfinfit  firea  apei.  Pentru  ca  astazi,  luand  apa  (de  la  Sfantul 
locas  n.  n.),  o  ducem  acasa  si  o  pastram  tot  anul,  din  moment 
ce  azi  s-au  sfinfit  apele;  si  un  fenomen  evident  se  intampla: 
aceste  ape  in  esen^a  lor  nu  se  stricd  odata  cu  trecerea  timpului 
ci,  luate  astazi,  pentru  tot  anul  si  chiar  pentru  doi  sau  trei  ani, 
raman  nestricate  si  proaspete,  dupa  care  mult  timp  nu 
inceteaza  de  afi  apa,  ca  si  cum  arfi  luatd  din  fdntdna" '. 

Marturia  lui  este  atat  de  limpede,  meat  orice  om  cu  bun 
sim^  o  recunoaste  si  o  acceptd.  E  o  marturie  care  inchide  gura 
neoprotestan^ilor,  care  sunt  intotdeauna  avizi  de  „documente" 
si  de  „marturii  stride  si  nefalsificate" '. 

Acest  fragment  e  o  parte,  o  mica  fdrdmd  a  Sfintei 
Tradi^ii,  a  autenticitdiii  viefii  bisericesti.  Marturiile  Sfintei 
Tradi^ii  sunt  relevante  numai  daca  \\  le  impropriezi,  daca  \i  le 
asumi  si  daca  observi  identitatea  de  experienta  eclesiald  cu 
timpurile  trecute  ale  Bisericii. 

Astfel,  Sfdnta  Agheasmd  Mare  e  o  marturie  eclesiald  a 
Botezului  Domnului  Hristos  dar,  in  acelasi  timp,  si  a  divino- 
umanitdiii  Sale. 

A  fost  botezat  ca  un  om  dar  a  sfintit  firea  apei  ca  un 
Dumnezeu,  El  fiind  Dumnezeu  intrupat. 

Aceasta  apa  sfiniitd  ramane  un  document  viu  al 
istoricitdiii  Sfantului  Sau  Botez. 

Sfantul  Botez  sau  Teofania  Sa,  ardtarea  Sa  oamenilor, 
revelarea  Sa  umanita^ii,  va  fi  urmata  -  dupa  cum  bine  preciza 
Sfantul  loan,  tot  in  predica  de  care  ne  ocupam  -  de  cea  de  „a 
doua,  (din)...viitor,  care  se  va  intampla  cu  slava  la  sfdrsitul 
lumii",  a  chipului  acestei  lumi. 

Botezul  Sau  si  a  doua  Sa  venire  intru  slava  sunt  revelari 
ale  divinitdfii  Sale.  Oamenii  au  recunoscut  si  vor  recunoaste  in 
ziua  venirii  Sale,  ca  Cel  care  vine  e  Hristos,  Fiul  lui  Dumnezeu 
intrupat,  Care  S-a  botezat  in  Iordan. 

Predica  are  si  alte  aspecte  deosebit  de  interesante. 

Botezul  „evreiesc",  eel  al  Vechiului  Testament,  „spdla 
necura^iile,  dar  nu  indepdrta  pacatele".  Ei  „nu  erau  eliberaii  de 
vind",  de  mustrarea  constiin^ei,  de  pacate,  ci  numai  de 
necurdfia  trupeascd. 

Nu  era  deci  soteriologic  ci  corporal,  pentru  ca  viza 
intretinerea  curdfiei  trupesti. 


14 


Botezul  Sfantului  loan  Botezatorul  era  unul 
intermediar.  intre  eel  evreiesc  si  eel  ortodox. 

Sfantul  loan  Gura  de  Aur  il  numeste  foarte  plastic:  „era 
ca  un  pod  intre  cele  doua  botezuri,  conducand  prin  el  insusi  de 
IsLprimul  catre  ultimuF. 

Sfantul  loan,  glasul  eel  viu  al  pustiei,  „a  cerut  si  a 
sfdtuit  pentru  convertirea  de  la  viciu  la  fapte  bune  si  la 
incredere  in  nadejdea  mantuirii  si  in  implinirea  faptelor  bune". 
Botezul  lui  cerea  pocdinfd,  roade  vrednice  de  pocain^a  (Mt.  3, 
8),  compatibile  cu  pocain^a. 

El  indemna  la  moralitate.  Am  putea  spune  ca  era  un 
botez  prin  care  sepromitea  o  via^a  morala. 

Dar  acest  botez  -  ca  unul  intermediar  -  „nu  impdrfea 
(oamenilor  pe)  Duhul  Sfant  si  nu  ddruia  iertareprin  har". 

Aceste  mari  binefaceri  le  promite  oamenilor  si  le 
ddruieste  Sfantul  Botez  al  ortodocsilor. 

Acum,  cele  doua  botezuri  au  incetat  si  in  locul  lor  a 
ramas  al  treilea:  al  ortodocsilor. 

Sfantul  loan  Gura  de  Aur,  dupa  ce  eviden^iaza  fiecare 
botez  in  parte,  arata  ca  Iisus  nu  s-a  botezat  cu  niciunul  din  cele 
trei  enumerate  mai  sus,  pentru  ca  El  nu  a  avut  pdcat  si  nici  nu 
avea  nevoie  sa  primeasca  pe  Duhul  Sfant,  pentru  ca  era 
deofiintd  cu  El  si  Duhul  Se  odihnea  intru  El,  intra  Iisus 
Hristos. 

Motivele  Botezului  Sau  au  fost  in  numar  de  doua:  ca  sa 
fie  cunoscut  de  popor  si  pentru  ca  El  sa  implineascd  toate 
poruncile,  „toata  dreptatea"  (Mt.  3,  15,  ed.  BOR  1988). 

Duhul  Sfant  -  spune  Sfantul  loan  -  „S-a  pogorat  (acum 
n.  n.)  anun^and  mila  universald  a  lui  Dumnezeu  si  aratand 
odata  cu  ea,  ca  omul  duhovnicesc  trebuie  sa  fie  gingas,  simplu 
§ipur  (nevinovat)". 

Fraze  extrem  de  calde  si  de  sensibile.  Sensibilitatea 
imbibata  de  har  a  Sfantului  loan  Gura  de  Aur  este  foarte 
emotionanta.  Insa  avem  de-a  face  cu  o  emotie  profund 
asceticd,  calma,  ca  un  surds  al  curdiiei  si  al  nepdtimirii. 

Opera  lui  e  uimitoare  in  acest  sens.  De  fapt,  Sfantul  loan 
exceleazd  in  toate  domeniile  de  care  s-a  ocupat. 

El  a  vorbit  cu  o  profunda  atenfie  si  infelegere  de  fiecare 
data,  cu  o  precizie  extrem  de  rard.  Trebuie  sa-i  urmam 
exemplul  in  aceasta  directie.  Dar  asta  inseamna  o  infelegere 


28  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Botez%C4%83torul. 


15 


ampld  a  subiectului  de  care  ne  ocupam  si  addnca  in  acelasi 
timp. 

Ne  trebuie  ascetism  in  cardie  si  cuvantarile  noastre, 
atentie,  logicd  duhovniceascd,  acrivie  pentru  fiecare  cuvant, 
pentru  fiecare  litem,  pentru  fiecare  virgula. 


M 


m  observat  in  fiin^a  unui  barbat  placerea  de  a  face 
rdu,  bucuria  de  a  distruge  un  copac  fara  niciun  motiv 
temeinic.  O  bucurie  satanicd. 

Exista,  din  nefericire,  si  astfel  de  bucurii. 

Se  bucura  ca  oamenii  sufera.  Sau  se  bucura,  ca  cei  pe 
care  ii  gelozesc  ei  sunt  acum  in  mare  necaz.  In  infatuarea  lor, 
astfel  de  oameni  considera  aceasta  rdutate  un  mod  amuzant  de 
a-^i  trai  via^a,  o  aventurd  de  care  se  simt  capabili. 

Sunt  infioratoare  treptele  mojiciei,  ale  pacatului.  Se 
folosesc  de  cuvinte  ca  sa  se  ascunda,  sa  dispretuiasca,  sa 
intinda  tot  felul  de  curse. 

Oamenii  duplicitari  sunt  foarte  urdfi  sufleteste.  Ei  se 
imprietenesc  cu  tine,  te  lauda,  te  asculta,  te  ajuta,  pentru  ca  sa 
te  vdndd  numai  si  numai  din  invidie. 

Ce  sa  faci  acum?  Sa  nu  mai  vorbesti  cu  nimeni?  Sa  nu 
mai  ai  incredere  in  nimeni?  Acest  lucru  nu  e  o  solufie 
raiionald. 

Trebuie  sa  te  rogi  lui  Dumnezeu  si  sa  ai  discernamant. 
Trebuie  sa  discernem  tot  ceea  ce  ni  se  intampla.  Sa  discernem 
cu  mintea  lui  Hristos. 

Exista  si  oameni  loiali,  oameni  cucernici,  oameni  ai  lui 
Dumnezeu.  Nu  sunt  numai  impostori,  ci  si  Sfinfi  pe  pamantul 
asta. 

In  vremea  de  azi,  nu  stim  in  ce  parte  sa  ne  indreptam. 
Nu  stim  ce  sa  facem,  pentru  ca  nu  vedem  prea  multe 
posibilitdii  pentru  un  om  cucernic. 

E  usor  sa  fii  imoral  -  si  mul^i  te  acceptd  asa  -  dar  e 
foarte  greu  sa  fii  cucernic,  pentru  ca  cei  nedrep^i  i^i  invidiazd 
linistea  si  cumin^enia  ta. 

Satana  ii  pune  pe  „oamenii  sai"  sa  se  lege  de  tine.  Tu  nu 
le  faci  nimic,  dar  pe  ei  ii  incomodezi.  Vazandu-te,  esti  o 
mustrare  pentru  ei  chiar  si  tdcdnd. 


16 


Greu  si  urdt  lucru  e  be}ia.  Datorita  barba^ilor  din  familia 
mea,  care  sunt  imbdcsifi  de  aceasta  patima,  am  urat  be^ia  in 
mod  instinctiv. 

Urmarile  be^iei  lor  le-am  trait  pe  propria-mi  piele  si  ele 
m-au  dezgustat  profund.  Tipete,  dracuituri,  injuraturi, 
blesteme,  laude  ticaloase,  nebunie... 

Pacatul  e  o  nebunie.  El  nu  te  lasa  sd  te  concentrezi 
asupra  lucrului  bun,  a  lucrului  folositor. 

In  bine,  ajungi  la  un  moment  dat,  cand  te  afunzi  in  el. 
Pana  nu  uitam  ca  existd  rdu  si  pana  nu  ne  afunddm  cu  toatd 
fiinia  in  bine,  in  pace,  in  har,  nu  suntem  cu  totul  ai  lui 
Dumnezeu. 

Mai  ramane  un  rest.  Mai  ramane  o  mica  virare  in  noroi, 
in  pacate. 

Pe  calea  duhovniceasca  ne  poarta  smerenia  si  iubirea. 

Harul  Sau,  prin  virtu^i,  ne  duce  mai  departe,  ne  trage 
dupa  El,  binein^eles:  cu  totala  noastrd  voin}d. 

Dorul  dupd  bine  intalneste  dorin^a  lui  Dumnezeu  de  a 
ne  umple  de  tot  binele.  Impreuna  cu  El,  in  mod  sinergic,  ne 
mantuim.  Nu  eu  pentru  mine.  Ci  eu  si  Dumnezeu  pentru 
Dumnezeu.  §i  daca  ceva  e  pentru  Dumnezeu,  din  iubire  pentru 
El,  atunci  e  si  pentru  tine. 

Asist  cu  consternare  in  cadrul  slujbelor  noastre 
bisericesti  -  cele  atat  de  dumnezeiesti,  de  prea  teologice  -  la 
cata plictiseald  nasc  in  cei  care  vin  la  Sfanta  Biserica. 

Cei  care  au  o  frecven^a  de  cateva  decenii  la  Biserica  se 
lauda  numai  cu  frecvenfa,  dar  nu  se  vad  si  roadele  ei.  Doar 
dupa  roade  ii  veti  cunoaste,  dupa  in^elegerea  lor,  dupa 
virtu^ile,  smerenia  si  linistea  lor. 

Cei  incepatori,  proaspat  convertiti  sau  reconvert^  sunt 
debusolafi.  Nu  stiu  ce  sd  facd,  de  unde  sa  inceapa  viata  lor 
ortodoxa  si  pentru  ca  nu  au  buni  sfdtuitori  -  de  multe  ori  se 
intampla  asta  -  ajung  numai  sa  imite  aberaiiile  liturgice  si 
comportamentale  ale  celor  pe  care  i-au  gasit  aici,  in  Biserica  si 
care  nici  ei  nu  au  avut  de  unde  sa  invete  lucruri  fundamentale, 
in  consonanta  cu  intreaga  Traditie  teologica  si  ascetica  a 
Bisericii. 

Am  spus  aberaiii  si  nu-mi  retrag  afirma^ia.  Tot  felul  de 
semne,  de  apucdturi,  de  obiceiuri  neconforme  cu  Ortodoxia  au 
intrat  in  Sfintele  noastre  Biserici. 

Explica^ii  care  mai  de  care  mai  tdmpite,  mai  neroade 
auzi  cu  adresa  la  lucruri  foarte  subtile,  de  marefinete  teologica 
si  duhovniceasca. 


17 


Mintea  trupeasca  isi  spune  aici  cuvantul,  in  locul  celei 
duhovnicesti.  Ce  e  mai  grav  e  ca  slujitorii  altarului  -  mul^i 
dintre  ei,  prea  multi,  din  pacate  -  au  aceeasi  minte  trupeasca, 
care  face  mult  rau  credinciosilor  Sfintei  Biserici  si  prin  care  se 
dau  explicatii  neconforme  cu  modul  de  luminare  si  de  sfintire 
al  oamenilor. 

Ascultam  predici  pline  de  neadevdruri,  formulate  astfel 
din  nestiintd  teologicd  crasd  si  din  lipsd  de  experienta 
duhovniceascd,  cu  continut  fad,  adesea  insa  spuse  pe  un  ton 
docent,  care  irita  profund  si  nu  inva^a  pe  cineva  ceva. 

Se  predica  pe  ei  mai  ales  si  mai  pu^in  pe  Hristos.  Iar 
cand  vor  sd-L  predice  pe  El  sunt  stangaci,  incoeren^i,  doar 
aluzivi. 

Primirea  Tainei  Sfintei  Hirotonii  nu  te  scapa  automat  de 
nestiin^a,  de  prostie,  de  patimi,  de  lipsa  de  voca^ie.  Se  reped  la 
posturi,  la  avantaje  materiale,  la  propriul  lor  bine,  uitdnd  -  sau 
nestiind  -  ca  binele  preotului  e  binele  duhovnicesc  al 
enoriasilor  lui  si  nu  propria  sa  situate  bund. 

Se  complac  in  multe  lucruri  nepermise.  De  fapt,  ne 
compldcem.  Uitam  cine  suntem  sau  nu  ne  intereseazd  cine 
suntem.  Prin  ceea  ce  facem  dam  apd  la  moard  celor  care  rad 
de  prea  sfanta  noastra  credin^a,  cea  atat  de  nestudiata,  de 
necunoscuta,  de  neiubita  la  modul  activ,  pertinent.  Le  dam 
motive  sd-si  batdjoc  de  noi. 

Cuvinte  usoare  si  seci,  luate  de  ici  sau  de  colo,  netrecute 
prin  ei,  la  mul^i  predicatori  ai  ierarhiei  noastre  bisericesti. 
Vorbesc  ca  si  cand  nimeni  nu  si-ar  da  seama  ca  habar  au  ce 
spun,  ca  sunt  o  insultd  la  adresa  ideii  de  propovdduire  fdcutd 
in  numele  Domnului. 

Ma  doare  sufletul  auzindu-i  si  scriind  aceste  lucruri 
despre  ei.  Un  adevar  foarte  dureros  pentru  to^i.  Un  adevar 
ingrat,  nenorocit... 

Cei  care  indraznesc  sa  vorbeasca  in  harul  lui  Dumnezeu 
din  ierarhie,  monahi  sau  mireni  sunt  etichetaii  in  chip  si  fel. 

Ne  etichetdm  prosteste  unii  pe  altii  in  loc  sa  ne  ajutdm 
frdteste. 

Traim  o  lupta  imensa  intre  noi  si  nu  numai  in  noi.  Dar 
eel  care  rabda  -  nu  pujin  -  ci  pdnd  la  sfdrsit,  acela  se  va 
mdntui. 

Grija  de  Sfmtele  Biserici,  de  impodobirea  lor,  de 
reconstruirea  si  intretinerea  lor  e  foarte  buna.  Dar  si  mai  bund 
e  ingrijirea  de  sufletele  pastorifilor. 


18 


Riscam  sa  avem  Biserici  si  MansLStirifoartefrumoase  in 
care  sa  nu  mai  vina  aproape  nimeni. 

Riscam  sa  pierdem  din  vedere  lucrul  eel  mai  important: 
oamenii,  cei  care  zidesc  Bisericile  si  fara  de  care  Bisericile  nu 
stau  in  picioare.  Si,  de  fapt,  nici  nu  ne  intereseaza 
Bisericile. ..daca  nu  avem  oameni  in  ele.  Daca  in  ele  nu  mai 
intra  nimeni... ele  devin  muzee. 

O  Biserica  frumoasd  cu  suflete  urate  e  aidoma  unui 
palat  imperial  plin  cu  totfelul  dejivine. 

Doamne,  nu  ne  uita!  Nu  lasa  Sfanta  Ta  Biserica  de 
rusine,  de  ocara  tuturor  necredinciosilor.  Lumineaza  mintea 
noastra  ca  sa  facem  voia  Ta  si  sa  ne  mantuim  cu  to^ii. 

Uitam  sa  fim  recunosedtori. 

Pierdem  timpul  cu  orice  de  pe  lumea  asta  dar  mai  pu^in 
cu  rugaciunea.  Nu  stim  ca  rugaciunea  e  un  gdnd,  un  suspin,  un 
gest,  cateva  cuvinte  din  inima  pentru  al^ii  si  pentru  noi. 

Ma  privesc  si  observ  cat  de  multe  lucruri  imi  lipsesc. 
Ma  cutremur  de  nesimfirea  mea,  de  pofta  mea  nestdpdnitd,  de 
egoismul  meu,  de  infatuarea  mea,  de  mdndria  mea  lucifericd. 

Aceste  grozdvii  interioare  ma  cutremura  pentru  ca  sunt 
inspdimdntdtoare. 

§i  pana  cand  nu  te  apuci  sa  lup^i  cu  mostrii  din  tine  nu 
po^i  sa  fii  al  lui  Dumnezeu,  nu  po^i  sdfii  ortodox. 

La  noi  timpul  nu  se  mdsoard  in  bani  -  ca  in  etica 
economiei  concuren^iale  -  ci  in  virtute.  O  singura  deviza 
avem:  trebuie  sa  iubimpe  Dumnezeu  sipe  oameni. 

Drumurile  te  obosesc  daca  esti  sldbit  mental,  daca  esti 
obosit  mental.  Cei  care  lucreaza  mult  cu  capul  in^eleg  ce  e 
aceea  oboseala.  Pur  si  simplu  cazi  de-ampicioarelea. 

Ajung  uneori  atdt  de  obosit  incat  nu  mai  am  putere  sa 
vorbesc,  sa  ma  misc,  sa  fac  si  cele  mai  simple  gesturi. 

Dar  aceasta  oboseala  e  bund  pentru  ca  te  umileste,  \\i 
arata  neputiniele  tale.  Bolile  ne  arata  ca  suntem  dependent  - 
cu  trup  si  suflet  -  de  mila  lui  Dumnezeu. 

Una  e  sa  crezi  cdpofi  sdfaci  ceva  si  alta  e  sdfaci. 

Cand  incep  si  sfdrsesc  un  lucru  am  intotdeauna  impresia 
ca  am  fsicutpreapu}in. 

Suntem  slabi,  o,  uimitor  de  slabil 

Cine  cunoaste  treptele  sldbiciunii  stie  sa  aiba  mild  si 
respect  fa^a  de  oameni. 

Via^a  ascetica/ara  edderi  il  trateaza  pe  om  de  sus,  cu  o 
autoritate  fariseicd.  Dar  cine  a  trecut  prin  ispite,  prin  caderi, 
prin  boli,  necazuri,  neputin^e,  neajunsuri  si  a  cunoscut  mila  lui 


19 


Dumnezeu  din  destul,  acela  are  mild  si  lacrimi  si  considerate 
pentru  cei  care  sufera,  pentru  cei  care  plang,  pentru  cei  care 
suspina,  pentru  cei  ce  sunt  in  brafele  singurata^ii  si  ale 
deznadejdii. 

Sa  avem  mila!  In  locul  glasului  rdstit  sau  a  multelor 
explicaiii,  sa  avem  cuvinte  bldnde,  spuse  din  inima,  care  sa 
intre  la  inima,  care  sa  intre  la  inima  celor  necdjifi. 

Sa  iubim  rugdciunile  celor  sdracil 

Ajutorul  dat  lor  e  rugdciune.  Se  intoarce  asupra  noastra 
ca  urmdri  ale  rugaciunii  lor  spre  Dumnezeu. 

Iubirea  niciodata  nu  pierde  nimic  chiar  daca  e  jignita, 
batuta,  hulita,  indurerata,  chiar  crucificata.  Ea  nu  cade 
niciodata.  Ea  ne  face  sa  nu  cadem,  pentru  ca  iubim  pe 
Dumnezeu  si  pe  oameni  si  pentru  Qijertfim  tot. 

Ce  poate  fi  maifrumos  decat  sd-I  slujesti  lui  Dumnezeu? 
Ce  poate  fi  mai  sfdnt  decat  sa  mori  din  dragoste  pentru  ahull 

Iubirea  e  o  taina  pe  care  o  cunosc  numai  cei  care  o  au  ti 
ei  insisi. 

Un  suflet  neortodox  -  Simone  Weil29  -  a  spus  un  lucru 
foarte  adevarat:  „Pacatul  e  o  incercare  de  a  umple  un  gol". 

El  pare  ca  umple  un  gol.  Exista  o  falsa  safietate  a 
pacatului  care  nu  dureaza  insa  prea  mult.  Dupa  un  pacat, 
sufletul  doreste  alt  pacat,  pentru  ca  pacatul  nu  il  implineste 
ontologic  pe  om. 

El  i^i  da  senza^ia  ca  te  umple  pe  masura  ce,  de  fapt,  te 
goleste  de  orice  bine.  E  ,,o  incercare"... insa  una  nerentabild. 
Pierzi,  cand  crezi  ca  tocmai  atunci  cdstigi. 

Confundam  adesea  bucuria  reald  cu  „veselia" 
pacatului. 

Spectacolele  live,  showurile  televizate,  filmele  de  tot 
felul  ne  produc  senza^ia  falsa  de  plin,  de  divertisment,  de 
desfatare.  Insa  nimic  nu  este  mai  efemer  decat  aceasta 
senzafie. 

O  muncd  imensd  pentru  un  efect  halucinant  de  o  clipd. 

Eu  respect  filmele  mai  mult  pentru  munca  consumatd 
pentru  ele  decat  pentru  „educativul"  lor  (daca  el  exista  intra 
catva). 

Laudam  munca  lor,  a  acestor  actori,  regizori,  scenografi, 
figuran^i  mult  prea  mult,  nedrept  de  mult  dar  uitam  sa  laudam 
munca  trudnicd  si  cea  mai  cinstitd  si  absolut  necesard  a 
agricultorilor,  a  fermierilor,  a  celor  din  fabrici,  a  celor  din 


29  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Simone_Weil. 


20 


mine,  a  celor  care  ne  asigura  transportul,  sanatatea,  viata 
pasnica... 

Munca  grea,  obositoare,  epuizanta. 

Ai  mila,  Doamne,  de  to^i  cei  care  muncesc  si  trudesc 
nespus  de  mult  in  lumea  asta,  care  traiesc  in  saracie  lucie  si  in 
coditii  inumane  si  intareste  puterile  lor  cele  slabe! 

Trebuie  sa  recunoastem  cine  suntem  si  sa  dam  cinstire 
tuturor,  caci  la  to^i  putem  sa  gasim  un  motiv  de  laudd. 

Nu  numai  sa  mustrdm,  ci  sa  si  laudaml 

Autoritatea  trebuie  imbinata  cu  mila  si  cu  smerenia. 

Avem  nevoie  de  multd  smerenie  pentru  via^a  aceasta. 


>Ounete  stridente,  enervantc.Nu  sunt  astfel,  sistemele 
de  alarma,  declansate,  ale  masinilor?  Sau  sunetele  intermitente 
ale  telefonului?  Sau  ale  ceasului? 

Dar  tot  in  acest  fel  sunt  si  mustrdrile  constiin^ei: 
intermitente,  suparatoare,  dureroase,  enervante,  daca  nu  le  iei 
in  seama. 

Sistemele  de  alarma  sunt  personifwdri  ale  mustrarilor  de 
constiin^a  personale.  Ele  sunt  cdinii  depazd  ai  automobilistilor 
dar  au  si  conota^ia  spirituals  a  avertismentelor  morale. 

Unde  ne-am  uitat  sufletul?  Unde  suntem  pleca^i,  cand 
sufletul  nostru  este  furat,  jefuit  de  Satana?  Unde  suntem  noi? 

Toate  aceste  intrebari  au  profunde  conotafii 
duhovnicesti. 

Tehnicizarea  accentuata  a  vie^ii  noastre  ne  demonstreaza 
cat  de  enervanta  e  lipsa  de  sens,  haosul,  impersonalismul. 

Folosim  masini  pe  care  nu  le-am  construit  personal,  dar 
le-am  cumparat  si  le  folosim  fara  a  ne  intreba  cine  le-a  facut, 
din  ce  le-a  facut,  in  ce  scop  le-a  facut.  Ma  refer  la  scopul  real 
al  producerii  lor. 

Ne  laudam  cu  munca  altora,  ca  si  cand  ar  fi  propria 
noastrd  munca.  Dar,  mai  ales,  ne  raportam  la  munca  altora,  la 
via^a  altora,  fara  sa  ne  intereseze  cine  sunt  acesti  „altii"  si  ce 
vor  ei  in  defmitiv. 

Adesea  aud  ca  „viata  n-are  sens".  Dar  corect  este:  noi  nu 
stim  ca  ea  are  sens  sau  nu  to^i  stim  sensul  viefii. 


21 


Mul^i  alearga  dupa  idealuri,  dupa  idei,  dupa 
sentimente...  Insa  implinirea  noastra  e  Hristos,  epersoana  Lui. 

Insa  oricat  de  mult  trambrfeaza  Sfanta  Ortodoxie  acest 
mare  adevar,  cafericirea  noastra  este  Hristos,  oamenii  raman 
nepdsdtori.  Foarte  mul^i  dintre  ei. 

Te  lovesti  de  inimile  lor  ca  de  un  zid.  Le  vorbesti  si 
cuvintele  tree  pe  langa  ei.  Durerea  te  covarseste.  Incerci  si 
ganduri  de  deznadejde  in  fa^a  unor  astfel  de  oameni. 

Se  ascund  dar  se  lauda  ca  sunt  „puternici". 

Banii  sunt  socotrfi  principiul  vital  al  vie^ii  lor  si  isi  pierd 
orice  omenie,  orice  bunatate. 

Suferim  enorm  din  cauza  racirii  dragostei  sau  a  absenfei 
ei. 

Un  cuvant  bun  iipoate  salva  pe  oameni. 

In  via^a  -  imi  spunea  cineva  -  trebuie  sa  lasi  loc  de 
„buna  ziua".  Trebuie  sa  fii  om,  un  om  generos,  un  om  de 
caracter,  un  om  integru. 

Chiar  daca  n-am  lasat  lucruri  mari  in  urma,  daca  am 
lasat  in  urma,  la  moartea  noastra,  oameni  care  ne  iubesc,  care 
ne  respecta  cu  adevarat,  am  lasat  totul,  tot  ce  era  mai  bun. 

Daca  nimeni  nu  pldnge  absen^a  noastra,  atunci  am  trait 
egoist.  Ne-am  pierdut  via^a  ca  exemple  rele  pentru  ceilal^i. 

Trebuie  sa  iesim  din  „culcusul  nostru"  pentru  iubirea  de 
oameni.  Uneori  trebuie  sa  ifijertfesti  timpul,  nervii,  rabdarea, 
via^a  pentru  oameni.  Din  iubire  pentru  ei.  Trebuie  sa  le  ara^i 
cum  ii  iubeste  Dumnezeu  pe  oameni,  cum  asteapta  El 
mantuirea  oamenilor.  Cu  cat  dor,  cu  cata  induiosare  ii  enema, 
ii  ocroteste,  ii  bucura. 

Eterodocsii  ne-au  imbdesit  cu  imaginea  unui  Dumnezeu 
anost,  ireal,  neafectuos.  Neavand  imaginea  Lui  in  ei,  neavand 
chipul  Lui  in  ei,  ca  reflex  al  dragostei  lor  de  El  si  al  Lui  de  ei, 
tot  povestesc  despre  un  Dumnezeu  fantomd,  care  nu  are  nimic 
de-a  face  cu  Dumnezeu,  cu  Dumnezeul  nostru. 

Dumnezeul  lor  e  un  idol.  Al  nostru  e  viu. 

Morala  lor,  comportamentul  lor  e  un  manierism  searbdd 
pentru  ca  nu  au  o  viafd  duhovniceasca. 

Neavand  pe  Duhul  iubirii  nu  cunosc  iubirea  Tatalui 
pentru  Fiul  si  nici  iubirea  Tatalui,  prin  Fiul,  pentru  oameni. 

Ei  se  limiteaza  la  tot  felul  de  supozi^ii,  de  tertipuri 
„teologice",  de  interpretari  aberante,  fara  a  intra  in  esenfa  viefii 
adevarate. 


22 


Nu  pot  si  nici  nu  stiu  viafa  adevdratd.  Nu  vad  smerenia, 
dragostea,  cura^ia,  cumintenia,  sfin^enia  dreptei  cunoasteri  de 
Dumnezeu. 

§i  tocmai  de  aceea  o  scriiturd  ortodoxd  nu  e  facild 
pentru  ei.  Ei  nu  se  umplu  din  smerenia  ei.  Nu  in^eleg  impulsul 
din  cauza  caruia  a  fast  scrisd,  pentru  ca  Duhul  nu  striga  si  din 
ei:  Avva!  Pdrinte! 

Trecem  prea  usor,  uluitor  de  usor  peste  marele  adevdr. 
ca  nu  putem  in^elege  Sfanta  Ortodoxie  fara  harul  Prea  Sfmtei 
Treimi.  Fara  Duhul  in  noi  nu  putem  pricepe  nicio  iota  din 
maldarele  de  car^i  sfinte  ale  noastre. 

Ne  ratacim  nestiind  Scripturile  si  nici  puterea  lui 
Dumnezeu,  adica  harul  Sau.  Mergem  aiurea,  la  intamplare.  §i 
de  aceea  ne  permitem  sa  spunem  tot  felul  de  inepfii,  care  mai 
de  care  mai  caraghioase  despre  dreapta  credin^a. 

Pentru  ca  lumea  nu-L  cunoaste  pe  Dumnezeu,  de  aceea 
nici  nu  accepta  ilumindrile  Lui.  I  se  par  prea  „banale",  prea 
„nestiintifice",  pe  cand  stiinfa  in  Teologie  e  cea  mai  drdceascd 
cugetare  si  prostie  posibild. 

Ne  ratacim  si  nici  macar  nu  consideram  ca  am  facut 
vreun  rdu  sau  ca  nu  suntem  ortodocsi. 

Suntem  ortodocsi  fara  simtirea  harului  si  a  lumindrii 
Sate!  Putem  fi?  Eu  cred,  ca  in  adevaratul  sens  al  cuvantului  nu 
putem. 

Suntem  prea  departe  de  adevdrul  sfdnt  al  Sfintei 
Ortodoxii. 

O,  Doamne,  cat  intuneric  in  mingle  noastre!  Cata 
neincredere,  cata  prostie,  cata  infatuare  gasim  in  noi  si  cu  toate 
acestea  nu  nepasd. 

Pasivitatea  noastra  e  exasperantd. 

Ne  targuim  cu  Iadul  in  noi,  dandu-i  sufletul  pe  degeaba, 
in  mod  gratuit. 


lubiti-i  pe  copiii  dumneavoastra30,  pe  cei  care  va  fac 
bine,  pe  rude,  casa,  pamantul  pe  care-1  locuiti  si  pe  care  il  ave^i 


30  Avem  aici  doua  fragmente  din  ceea  ce  eu  numeam  pe  atunci  „motive  omiletice".  Ma 
gandeam  ce  a$fi putut  sa  le  spun  unor  oameni,  daca  le-a§  fi  vorbit  in  mod  deschis. 
Gandindu-ma  la  acest  lucru,  improvizam  multe  atitudini  predicatoriale  f?i  improvizatiile, 
unele  dintre  ele,  le  scriam  §i  prin  ele  ma  transpuneam  in  situafia  de  apredica. 


23 


in  posesie,  intr-un  cuvant:  tot  ce  va  apar^ine  mai  mult  sau  mai 
putinL.Insa  trebuie  sa  stiti  ca  aceasta  iubire  Qparfiald. 

A  iubi  un  fragment  nu  se  compara  cu  a  iubi  totul.  Si  a 
iubi  tot  ce  existd  nu  se  compara  cu  iubirea  de  Dumnezeu. 

Daca  tot  iubim  atatea  lucruri,  de  ce  sa  nu  facem  un  pas 
mai  mare?  Daca  tot  suntem  in  stare  sa  suferim  pentru  ceva,  sa 
luptam  pentru  ceva,  de  ce  sa  nu  suferim  si  sa  nu  luptam  pentru 
adevdratul  Bine,  care  este  Dumnezeu? 

Iubirea  lui  Dumnezeu  e  sensul  ultim  sau  scopul  pe  care 
il  are  iubirea  de  indeplinit.  Daca  II  iubim  pe  El,  ne  iubim  si 
familia,  pentru  ca  El  ne  inva^a  sa  ne  respectdm  si  sa  ne  iubim 
pe  cei  dragi  ai  nostri. 

Copilul  nostru  e  lumina  noastrd... Dar  el  e  un  dar  al  lui 
Dumnezeu.  Daca  uitam  ca  fata  sau  baiatul  nostru  e  al  lui 
Dumnezeu,  e  de  la  El,  atunci  incepem  sa-i  dracuim,  sa-i 
blestemam,  sa-i  uram. 

Sa  privim  in  noi!  Sa  fim  aten^i  la  cea  ce  credem  despre 
cei  din  jur\  Cum  ii  consideram?  Dar  cum  ne  considera  si  ei  pe 
noi?  Daca  ne  devenim  indiferenfi  unii  altora  ajungem  sa  fipdm 
de  atata  singuratate  si  urat,  desi  suntem  in  mijlocul  orasului. 

Daca  vrea  copilul  o  jucarie  si  i-o  po^i  cumpara, 
cumpara-i-o  iar  daca  nu  po^i  sa  faci  asa  ceva  pentru  el,  atunci 
inva^a-1  realitatea:  suntem  sdraci  si  nu  ne permiteml 

Trebuie  sa  in^eleaga  ca  nu  ii  vrei  rdul.  Ca  esti  de  partea 
lui,  ca  suferi  pentru  el  si  ca  si  tie  ifipare  rdu  ca  nu  po^i  sa  ii  iei 
o  jucarie,  jucaria  care  ii  place  lui. 

Copilul  simte  iubirea,  simte  grija  dar  §iperversitatea. 

E  bine  sa  facem  copii,  sa-i  dorim,  sa  ne  rugam  lui 
Dumnezeu  sa  ne  dea  copii  dar,  in  acelasi  timp,  e  bine  sa  ne  si 
curatim  de  pacate  pentru  noi  si  pentru  copiii  nostri,  ca  acestia 
sa  nu  urmeze  ticalosiile  si  nebuniile  noastre. 

Paring  sunt  vinova^i  pentru  copiii  lor,  cand  sunt 
iresponsabili  fa^a  de  ei. 

Daca  nu  esti  in  stare  sau  nu  vrei  sa  ii  intelegi  si  sa-i 
ajuti,  atunci  mai  bine  nu  mai  faci  copii.  Nu  mai  fa  copii,  daca 
nu  esti  in  stare  sa  le  dai  o  educate  bund  sau  sa  renunti  la  tine 
pentru  ei. 

Faci  copii  si  ii  lasi  aiurea.  E  pldcutd  sexualitatea...insa 
ea  are  consecinte  faptice. 


Am  inclus  aici  aceste  cautari  de  voce,  pentru  ca  se  integreaza  organic  perioadei  in  care 
se  scria  aceasta  carte.  Din  pacate  n-am  putut  sa  predic  nimdnui  la  acea  varsta  plina  de 
entuziasm  si  bucurie  duhovniceascd. 


24 


Daca  iji  place  sd  faci  dragoste,  atunci  trebuie  sd  si  dai 
dragoste  celor  pe  care  iifaci  din  dragoste. 

Insa  a  iubi  un  copil  pentru  a  \i-\  face  sclav  sau  a-1  iubi 
pentru  a  spera  sd  te  umple  de  bani,  de  avere,  de  trai  bun  dupa 
urma  lui  e  iara§i  o  nebunie  de  care  trebuie  sa  scapam. 

Aruncam  pe  umerii  lor  poverile  noastre,  fara  sa 
admitem  ca  fiecare  are  responsabilitdii  proprii. 

Ce  trebuie  sa  facem,  oameni  buni?  Sa  iubim!  Iubirea 
niciodata  nu  ne  face  de  rusjne.  Nu  ne  lasa  sa  fim  arata^i  cu 
degetul. 

Sa  iubim  binele  §i  nu  sa  iubim  pros tituarea. 

Astazi,  cand  spui  „iube§te",  omul  se  gande§te  mai  intai 
la  a  pdcdtui,  decat  la  a  da  o  mdnd  de  ajutor,  la  a  respecta  §i  a 
intretine  o  familie,  la  a-i  respecta  pe  cei  care  ne-au  ndscut  §i 
crescut. 

lubi\i  pe  Dumnezeu  §i  pe  oameni!  Face^i  din  inimile 
dumneavoastra  o  masd  a  frafieta}ii  la  care  sa  mancam  cu  to^ii 
§i  sa  nu  ne  certam  pentru  te  miri  ce.  Acest  lucru  vrea 
Dumnezeu  de  la  noi! 

Sa  ne  iubim  intre  noi,  pentru  ca  sa  inva^am  sd-L  iubim 
pe  El,  pe  Cel  care  ne  iube§te  mai  mult  decat  sperdm  §i 
inielegem  noi. 

Nu  conteaza  la  Dumnezeu  cine  e§ti,  de  unde  vii,  ca^i  ani 
ai  sau  de  e§ti  barbat  sau  femeie,  ci  unde  mergi.  Pentru 
Dumnezeu  conteaza  ce  vrei  sa  faci  cu  via^a  ta,  ce  crezi  tu  ca  e 
via^a  ta,  cui  dai  tu  via^a  ta. 

Ortodoxia  este  practicd  §i  tocmai  de  aceea  e  sfinfenia 
intrupatd. 

Noi  nu  filosofam  despre  cai  verzi  pe  pere^i,  ci  vorbim 
despre  lucruri  existente,  palpabile,  adevarate. 

Iubi^i  fra^i,  ceea  ce  conteaza  e  sa  avem  puterea  sa  ne 
privim  unii  pe  alfii  in  ochi  §i  sd  le  mulfumim  celorlalti  pentru 
ceea  ce  sunt  ei.  Dar  §i  sa  ne  cerem  unii  altora  iertare. 

Trebuie  sa  fim  sinceri  cu  noi  macar  o  clipd,  macar  atat, 
pentru  ca  vine  clipa  cand  to^i  o  sd  fim  atat  de  sinceri  cat  n-am 
fost  niciodata... 


25 


I  roblema  cea  mai  importanta  a  predicii  nu  e  aceea  ca 
ea  safie  pldcutd  in  general,  ci  ca  ea  sa  aiba  efecte  in  cei  care  o 
asculta,  in  cei  care  o  aud  pentru  prima  data. 

Po^i  sa  vorbesti  nefinisat,  chiar  barbar  pentru  un  anume 
fel  de  public... Dar  daca  aiprins  cu  aceste  cuvinte  sufletele  care 
te  asculta,  atunci  predica  ta  e  cea  mai  strdlucitd  dintre  toate. 

Si  asta,  pentru  ca  una  e  ceea  ce  vrem  noi  sa  spunem  si 
alta  eputerea  de  intelegere  a  publicului  nostra  credincios. 

Si  astfel,  daca  te-am  convins  pentru  Hristos,  atunci 
predica  a  fost  una  fericitd.  Daca  prin  ea  nimeni  nu  a  infeles 
nimic  nou,  atunci  am  vorbit  la  perefii  Bisericii,  care  au 
zugravi^i  pe  ei  numai  Sfin^i. 

Predica  trebuie  sa  ii  urce  pe  cei  de  jos  pe  perefii  Sfmtei 
Biserici,  adica  sa  ii  faca  sa  doreascd  sa  fie  Sfinti,  ca  si  cei 
pictati  pe  peretii  Bisericii. 

Cuvantul  lui  Dumnezeu  trebuie  sa  fie  spus  cu  putere  si 
puterea  harului  Sdu  e  aceea  care  ii  miscd  pe  oameni,  care  ii 
face  sa  simta  tinerefea  vesnicd  a  sfm^eniei. 

O,  cuvantul  e  o  forja  cu  care  nasti  sau  te  sinucizil 


V, 


neori  aud  vehiculandu-se  ideea  „mitologiei"  care  ar 
exista  in  Sfintele  Scripturi.  Mituri,  povesti,  fabulatii... 

Primele  doua  capitole  ale  car^ii  Facerea  sunt  desemnate 
de  unii  teologi  drept  „descrieri  mitologice".  Oare  asta 
inseamna  ca  sunt  doar  „basme",  ca  sunt  „inventii"? 

De  ce  n-ar  fi  ni§te  realitdfi  dumnezeiesti,  inspirate  de 
Sfantul  Duh?  De  ce  nu?! 

Ne  place  sa  socotim  ca  in  unele  vremuri  „s-a  gresit",  ca 
acei  oameni  nu  erau  „savanti"  si  „specialisti"  in  „Biblie"  cum 
suntem  noi  dar,  in  schimb,  nu  ne  place  sa  admitem  ca  toate 
acestea  ale  Revelatiei  pastrate  de  Biserica  sunt  realitdfi,  ca 
Sfanta  Scriptura  exprima  realitdfi  divino-umane. 

Acesti  teologi  insa  se  bazeazd  pe  ceva  cand  afirma 
aceste  lucrari.  Darpe  ce  anume? 

Nu  am  gasit  incd  vreun  pasaj  in  Sfanta  Scriptura,  care  sa 
spuna  ca  primele  doua  capitole  ale  ei  sunt  „nazareli",  aidoma 
cu  ceea  ce  gasim  in  cultele  pagane.  Si  nici  nu  cred  ca  am  sd-l 
gasesclnsii  exista  altul  si  altele,  pasaje  coerente  si  bogate  in 


26 


teologie,  care  spun  ca  toata  Scriptura  e  insuflata  de  Sfdntul 
Duh. 

Sfantul  Moise  e  dovedit  de  acesti  teologi  drept  „un 
personaj  care  compileazd",  pentru  ca  sa  poata  scrie  cartea 
Facerea.  Compileaza  mai  multe  surse... 

Daca  cartea  Facerea  insa  e  o  carte  „umana",  eu  nu  o 
accept.  Dar  daca  ea  este  inspiratd  de  Dumnezeu  si  scrisd 
teandric,  atunci  nu  ma  tern  sa  spun  ca  o  accept  cu  toata  inima. 

De  ce  primele  doua  capitole  din  Sfanta  Scriptura  sunt 
„mitologice"? 

Un  autor  ca  Paul  Evdokimov31  sus^ine  acest  lucru, 
spunand  urmatoarele:  „structura  mitologicd  indispensabild  si 
voitd  ca  atare. .  .(in)  istorisirea  creafiei  si  a  cdderif    . 


\sel  mai  urdt  lucru  intr-o  viata  de  om  mi  se  pare  a  fi 
faptul  de  a  ajunge  cu  patimi  grosolane  pana  la  adanci 
batraneti. 

Deopotriva,  barba^i  si  femeie,  ajung  la  batrane^e  cu 
patimile  vii  ale  tinere^ii  mai  mult  sau  mai  pu^in  modificate. 

De  aceea,  mitul  respectabilitdtii,  ca  si  acela  al 
impartialitdiii  cad,  cand  e  vorba  sa  privim  pe  om  in  adevarata 
lui  realitate. 

O  femeie  respectabild,  o  doamna  respectabild,  un  domn 
respectabil . . .  Si  in  spatele  tuturor  acestor  etichete  se  ascunde, 
de  fapt,  de  foarte  multe  ori,  in  mod  gretos,  realitatea  depravata 
a  unui  tanar  ambi^ios,  pervers,  decazut. 

Nu  pun  semnul  de  egalitate  intre  maturitate  si 
adolescentism  dar  constat  aceleasi  mi§cari  spre  rdu  si  la  unii  si 
la  altii.  Pentru  ca  patimile  sunt  aceleasi:  la  fel  de  vii  si  de 
nevindecate. 

Care  e,  pana  la  urma,  diferenfa  intre  grosoldnie  si 
rafinament  intr-o  patimdl  Nu  sunt,  de  fapt,  grade  diferite  ale 
aceluia§i  rdu? 

Intr-un  film  pe  care  1-am  vazut  astazi,  trei  insi  -  doi 
barba^i  si  o  femeie  -  planuiesc  sa  jefuiascd  o  banca  si  pana  la 
urma  jefuiesc  mai  multe. 


31  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Evdokimov. 

32  Paul  Evdokimov,  Ortodoxia,  Ed.  IBMBOR,  Bucuresti,  1996,  p.  208. 


27 


Un  plan  riguros  ii  duce  la  o  reusitd  imensd.  Fura  sute 
de  mii  de  dolari  din  banii  statului.  Pana  aici  nimic  interesant: 
un  film  american  banal  si  oarecum  de  succes. 

Insa  infractorul  principal  era  un  mare  escroc,  un  mare 
spargator  de  band,  care  simulase  o  amnezie  parfiald,  fiind 
imobilizat  intr-un  carucior  medical. 

El  e  ajutat  de  propria  lui  asistenta  medicala,  careia  i  se 
alaturase  si  so^ul  ei,  si  aceasta  numai  din  ideea  de  a  face  ceva 
special. 

Astfel,  furtul  se  transforma  intr-o  aventurd. 

Fac  abstrac^ie  de  sanctiunile  legii  si  femeia  fuge  cu 
barbatul,  destul  de  in  vdrstd  in  comparable  cu  ea,  cu 
imobilizatul  in  carucior. 

El  putea  sd  iifie  bunic... 

Ajung  la  finalul  filmului  in  situa^ia  de  a  fura  niste 
bijuterii.  Femeia  invoca  faptul  ca  trebuie  sa  i  se  scoata  inelul 
de  pe  mana,  de  catre  bijutier,  in  altd  parte,  iar  imobilizatul  in 
carucior,  care  parea  foarte  bolnav,  se  ridica  din  carucior  si 
prada  magazinul. 

El  fusese  lasat  singur  in  magazin  in  ideea  ca  era  gray 
bolnav. 

Morala  filmului  e  de  profunzime.  Ca  sd  infelegi  nu 
trebuie  sd  tepierzi  in  detalii  de  suprafa^a. 

Tanara  se  casatorise  cu  so^ul  ei  din  timpul  liceului.  O 
iubire  romantica,  pe  atunci  compatibild,  dar  care  acum  nu  o 
mai  implinea  pe  femeie. 

Marele  infractor,  cu  imaginea  lui  de  om  foarte 
descurcdref,  ofascineazd  pe  tanara  so^ie. 

Tanarul  e  arestat  de  police  si  cei  doi  scapa... 

Cu  alte  cuvinte,  fugi  dupa  un  alt  bdrbat  nu  pentru  ca  te 
implineste  in  mod  real,  ci  pentru  ca  iti  creeazd  iluzia  ca  el  i}i 
poate  implini  visele. 

Fascinafia  ia  locul  raiiunii,  a  echilibrului,  facandu-te  sa 
te  comporji  cu  totul  diferit  decat  pana  acum. 

Contemporaneitatea  noastra  traieste  aproape  ca  in  filme. 
Filmele  ne  dicteazd  acte  de  comportament,  atitudini,  reac^ii. 

Avem  idealuri  feminine  si  masculine  dupa  regulile 
gdndirii  trupesti  si  dupa  acestea  alergdm  frenetic,  pierzand 
mult  timp  si  multa  energie. 

Dar  strfi  ce  nu  facem  noi?  Nu  ne  uitam  atent  la  cei  din 
jurul  nostru,  la  cei  care  ne  iubesc  in  mod  real  si  nu  auzim 
glasul  lor  datorita  scufunddrii  noastre  in  vise,  in  euforii,  in 
asteptdri. 


28 


Idealuri  desarte  am  putea  spune  dar  reale. 

Problema  nu  e  sa  inielegi  ca  ele  ne  distrug  viafa  -  caci 
asta  este  evident  -  ci  marea  problema  e  sa-i  admitem  pe  tofi 
asa  cum  ne  admitem  -  chiar  daca  ne  place  sau  nu  -  pe  noi 
inline. 

„E  sexy.  Imi  place!  E  o  femeie  pe  care  mi-as  dori-o",  ar 
putea  spune  cineva  despre  o  femeie,  despre  femeia  aceasta, 
cea  de  pe  coperta  revistei  acesteia  sau  despre  cea  care  trece 
acum  pe  strada... 

Si  spune  acest  lucru  pentru  ca  o  priveste  trupeste, 
vazand  in  ea  numai  o  femeie  buna  la  pat. 

Dar  ce  ar  spune,  acelasi  barbat,  despre  o  femeie  urdta, 
grasa,  cu  bube  pe  maini  si  pe  tot  trupul,  cu  picioare  grase?. . .0 
femeie  urdtd... Ay  spune,  ca  nu-i  trebuie  pentru  ca  si  pe  aceasta 
o  priveste  numai  trupeste. 

Reclamele  ne-au  inva^at  sa  iubim  numai  femeile 
frumoase,  femeile  cu  decolteuri,  cu  sanii  mari,  cu  fuste  scurte, 
cu  rochii  transparente,  fara  sa  ne  spuna  cefac  toatd  ziua  astfel 
de  femeL.sau  din  ce  bani  se  pastreaza  atat  de  bine. 

Dar  via^a  de  zi  cu  zi  ne  arata  -  intorcandu-ne  astfel  in 
mod  brutal  cu  picioarele  pe  pamant  -  ca  femeile  si  barba^ii  nu 
sunt  to^i  frumo§i,  extraordinari,  ca  nu  sunt  to^i  fotogenici  si, 
mai  ales,  ca  nu  to^i  i§i  permit  sa  aiba  haine  de  lux  si,  mai  mult, 
unii  nu  au  nici  ce  manca,  nici  unde  sta,  nici  cu  cine  discuta... 

Nu  a^i  vazut  oameni  care  vorbesc  cu  cainii,  pentru  ca  nu 
au  oameni  langd  eil 

N-a^i  vazut  batrani  pe  care  nu-i  iube§te  nimeni  si  care  i§i 
doresc  moartea,  pentru  ca  nu  mai  suportd  via^a  de  zi  cu  zi? 

E  bine  ca  din  cand  in  cand  sa  ne  mai  oprim  din  vise  si  sa 
maiprivim  si  injurul  nostru. 

Poate  vom  vedea  durerea,  suferin^a,  patimile  care  nu 
dispar  cu  vdrsta,  ci  se  amplified  si  mai  mult. 

E  corect  sa  il  aten^ionezi  pe  un  copil  sa  nu  se  uite  la 
filme  porno,  sa  nu  se  masturbeze,  sa  nu  se  culce  cu  prima  care 
ii  apare  in  fa^a  si  sa  astepte,  in  mod  cast,  clipa  binecuvantata  a 
casatoriei,  cu  rabdare,  cu  incredere... 

Dar  ce  sa-i  spun  celui  matur,  care  face  aceleasi  lucrurV. 
El  nu  e  un  copil.  ..El  stie  ce  face..  .Dar  prefera  sa  nu  gdndeascd 
matur... 

Observand  via^a  sufleteasca  a  oamenilor  ne  dam  seama 
ca  avem  patimi  comune,  pe  langa  un  pamant  comun,  un  soare 
comun,  o  ^ara  comund,  o  limba  comund. 


29 


Datoria  noastra  de  constiinta  este  aceea  de  a  infelege  ca 
purificarea  de  patimi  e  o  nevoie  tot  la  fel  de  elementard  cum  e 
pdstrarea  linistii  in  bloc  sau prep aratul  mesei  de  seam. 

O  problematizare  acuta  a  spiritualita^ii,  dar  oarecum 
exageratd  ne-a  facut  sa  vedem  in  viafa  duhovniceascd  o 
indeletnicire  de  lux  a  omului  si  nu  o  normalitate. 

Daca  ar  fi  ceva  „extraordinar"  in  via^a  noastra,  cum  ar 
mai  fi  in^eleasa  porunca:  „rugati-va  neincetat"  sau  „iubiti  pe 
vrajmasii  vostri"? 

Daca  ar  fi  numai  ceva  foarte  pregdtit  tot  parcursul  vie^ii 
noastre  spirituale  si  nu  s-ar  amesteca  cu  munca,  cu  existen^a  de 
zi  cu  zi,  cum  ar  mai  fi  poruncile  divine  implinite  in  mod 
neincetat,  permanent  de  catre  noi? 

Interpretarea  „pretioasa"  a  vietii  duhovnicesti  nu  e 
pentru  a  o  intensifica  in  viafa  unui  mirean,  a  unui  credincios 
care  traieste  in  lume,  ci  pentru  a  face  din  viafa  duhovniceasca 
o  perspective  pur  monasticd  sau  anahoreticd  si  de  a-1 
transforma  pe  credinciosul  mirean  intr-un  inadaptat,  intr-un 
om  care  incurca  lumea  in  propria  sa  casa  si  in  perimetrul  sau 
de  activitate  sociala. 

Observ  -  si  e  foarte  dureroasa  pentru  mine  observafia 
aceasta  -  ca  anumite  cercuri  monastice  din  Romania  dar  si  din 
alte  tari  ortodoxe  incearca  sd-i  interpreteze  pe  Sfm^ii  Paring  si 
via^a  duhovniceasca,  exclusiv  dintr-o  perspective  a  etosului 
monahal,  fara  sa  se  gandeasca  la  „normalul"  vietii  mirenilor 
sau  al  preofilor  de  mir  oricat  de  anormal  ar  fi  sau  ar  parea  el 
pentru  acestia. 

Insa  aici  nu  cred  ca  e  vorba  despre  o  infelegere  ampld  a 
vietii  duhovnicesti  ci  despre  alte  considerente. 

Pentru  ca  nu  exista  o  luptd  reald,  in  Biserica  noastra, 
intre  monahism  si  mirenism  ci  acestea  sunt  doar  doud  direcfii, 
ale  aceleiasi  cdi  spre  mdntuire,  care  se  intrepdtrund  reciproc. 

Cine  proclama  o  separate  netd  intre  viafa  de  mdndstire 
si  viafa  de  enorie  e  incurajat  de  alte  duhuri  si  nu  de  Duhul 
Sfant,  de  Duhul  comuniunii  si  al  intelegerii  reciproce. 

Mul^i  mireni  cred  ca  pot  afla  un  rdspuns  personal  despre 
ei  de  la  parin^ii  ieromonahi  din  Manastiri  si  de  aceea  se  due 
buluc  la  Manastire  pentru  rdspunsuri  pentru  o  viatd 
mireneascd. 

Insa  adevarul  e  ca  adevdratele  rdspunsuri,  valabile 
pentru  ei  si  in  cunostinfd  de  cauzd,  le  poate  da  numai  un  preot 
mirean  induhovnicit,  care  vede  mult  mai  bine  realitatea  in  care 
ei  trdiesc  pentru  ca  si  el  traieste  tot  acolo. 


30 


Dupa  cum  pe  un  frate  monah  nu-1  poate  indruma  eel  mai 
bine  un  preot  de  mir,  ci  un  ieromonah,  care  induhovnicit  fiind 
si  familiarizat  cu  problemele  Sfmtei  Manastiri,  §tie  ce  ii 
trebuie  acestuia. 

Pentru  rdspunsuri  comune  ne  trebuie  viefi  comune. 

Unii  afirma  ca  viafa  monahald  e  mai  grea  iar  al^ii  ca 
viata  mireneascd  e  mai  grea.  Dar  adevarul  nepartinitor  e  ca 
ambele  vie^i  -  pentru  ca  sunt  viefi  pentru  Hristos  -  sunt  grele. 

Ne  despdrfim  unii  de  al^ii,  ne  separdm  nu  privind  la 
Hristos,  ci  pentru  ca  vrem  sd  ne  dam  lecfii  unii  altora. 

Invatam  in  forfd,  pedepsim  in  forfd,  potrivit  legii,  a 
canoanelor  noastrc.Dar,  in  ultima  instan^a,  ne  lipseste  ultima 
lecfie  a  Mantuitorului  nostru,  fara  de  care  celelalte  nu  isi 
gasesc  rostul:  sd  ne  aplecdm  si  sd  spdldm  picioarele 
ucenicilor. 

E  usor  sd  atragi  aten^ia,  sa  fii  moralizator,  sa  fii  aspru, 
sa  produci  panicd  prin  aparrfia  ta  si  toata  lumea  sd  se  teamd  de 
tine  cum  nu  se  teme  nici  de  Dumnezeu,  dar  e  greu  -  pentru 
mul^i  -  sa  se  prefaca  ca  nu  stiu,  ca  nu  au  auzit  pacatele  altora, 
ca  nu  ii  cunosc  pe  cei  care  ii  insultd  si  le  dau  lec}iiprostute. 

Si  asta  din  iubire  pentru  ei  si  din  dorin^a  de  a-si  pdstra 
pacea  sufletului. 

Mdrefia  nu  se  naste  din  forfd,  ci  din  smerenie. 

Cand  vrei  sd  te  impui  cu  orice  pret,  atunci  risti  ca  nimeni 
sd  nu-fi  dea  importanid. 

Adesea,  oamenii  nu  vor  sa  fie  profunzi  cu  tine.  Ei  te 
judeca  repede.  l\i  pun  o  etichetd  (lucrul  eel  mai pueril... si  mai 
comod  in  acelasi  timp)  si  au  terminat-o  cu  tine. 

Dar  daca  ai  iubire,  daca  esti  smerit  si  unii  isi  dau  seama 
de  acest  lucru,  de  faptul  ca  au  gresit  in  ceea  ce  te  priveste  si 
vazand  ca  au  gresit  in  privinta  ta  iti  aprofundeazd  viata, 
cuvintele,  gesturile  si  te  inteleg,  incep  sd  te  inteleagd... aceasta 
e  cea  mai  mare  inspdimdntare  pe  care  o  pot  avea. 

Domnul  nostru  e  inspdimdntdtor  pentru  noi  nu  pentru  ca 
e  Atotputernic,  ci  pentru  ca  El  S-a  smerit  atdt  de  mult  pentru 
noi,  atat  de  incredibil,  incat  a  inspdimdntat  intreaga  creatie. 

Chenoza  Lui  ne  inspaimanta  mai  mult  decat 
Atotputernicia  Lui.  Pentru  ca  prima  presupune  o  smerenie 
plind  de  iubire  pentru  noi,  o  smerenie  care  ne  covdrseste  pana 
la  lacrimi  si  cutremur. 

Nu  esti  mare  cand  esti  arogant. 

Ci  esti  mare  cand  tu  afirmi  ca  esti  mic  si  toft  se 
cutremurd  de  smerenia  ta. 


31 


Imi  aduc  aminte  de  Sfantul  Nifon,  patriarhul 
Constantinopolului    . 

El,  marele  patriarh,  ajunge  sa  munceascd  la  vite  si  toti 
sa-1  trateze  ca  pe  unul  oarecare.  El,  care  strdlucea  de  har  si  de 
minuni.  Atunci  era  eel  mai  mare:  cand  era  in  cea  mai  mare 
smerenie,  cand  nimeni  nu  dadea  doi  bani  pe  el. 

Pana  nu  invatlm  sa  ne  smerim,  nu  cunoastem  iubirea  lui 
Dumnezeu  si  iubirea  pentru  oameni.  Smerindu-ne  vedem 
frumuseiea  oamenilor  sub  haina  urdtd  a  atator  pacate. 

Intr-o  carte  a  Parintelui  Savatie  -  una  dintre  vocile  tinere 
ale  Ortodoxiei  romanesti  de  astazi  -  se  relateaza  o  intamplare 
din  viata  Sfantului  loan  de  Kronstadt    . 

Acesta  e  surprins  de  un  credincios  in  timp  ce  se  uita  la  o 
poza  cu  ofemeie  goald.  Credinciosul,  socat,  il  intreaba:  „Cum, 
Parinte,  va  uita^i  la  asa  cevalV\  Iar  Dumnezeiescul  loan  ii 
raspunde:  „Da,  ma  uit  ce  fdpturd  minunatd  a  facut  Dumnezeu 
pentru  afi  mama"    . 

Cu  alte  cuvinte,  nu  e  un  pacat  sa  privesti  ofemeie  goald, 
ci  e  un  pacat  sa  o  privesti  goala  pentru  a  pdedtui  in  inima  ta. 


A  se  vedea:  http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/augustll.htm. 

34  Idem:  http://orthodoxwiki.org/John_of_Kronstadt. 

35  Ierod.  Savatie  Bastovoi,  In  cautarea  aproapelui  pierdut,  Ed.  Marineasa,  Timisoara, 
2002,  p.  116. 


32 


Dumnezeie§tii  Paring  ne  aten^ioneaza  sdfugim  defemei 
nu  pentru  ca  ele  ar  fi  ceva  „necurat"  pentru  barbati,  ci  pentru 
ca  suntem  slabi  §i  cadem  repede  in  patima  desfranarii. 

In  esen^a,  sa-^i  vezi  so^ia  ta  goala  nu  e  un  pdcat.  Dar  sa 
vrei  sa  vezi  femei  goale,  pentru  ca  e§ti  pervers  atunci 
pdcdtuiesti. 

Rani  addnci...Nu  ne  dam  seama  ce  addncimi  ale  rdului 
ne  aduc  pacatele,  pentru  ca  nu  cunoa§tem  cat  de  addncd  §i  cat 
de  largd  poate  fi  inima  noastra. 

Rdutatea  pdcatului  e  singura  noastra  boald  reald  dar  ea, 
adevarata  boald,  nu  intereseaza  pe  mul^i. 

Vedem  atatea  lucruri,  atatea  evenimente  §i  tot  suntem 
sau  ramanem  insensibili.  Framantarile  din  te  miri  ce  motiv, 
noptile  nedormite  din  cauza  unui  gand,  a  unei  fapte,  a  unei 
vorbe,  ne  fac  o  mie  de  grijL.Dar  cat  ne  frdmdntdm  pentru 
pacatele  noastre? 

Dar  daca  ne  gdndim  la  pdcate  nu  inseamna  insa  ca 
trebuie  sa  fim,  in  mod  neaparat,  obsedafi  de  ele,  dupa  cum  a  ne 
gandi  la  ce  mdncdm  azi  nu  inseamna  sa  fim  obsedafi  de 
mdncare  in  mod  neaparat. 

Muncile  noastre,  oricare  ar  fie  ele,  sunt  grele.  Ne 
epuizam  repede. 

Am  considerate  pentru  oricine  care  munceste,  care 
oboseste,  care  transpird  pentru  binele  lui  §i  al  familiei  lui 
macar. 

E  greu  sa  in^elegi  munca  tuturora,  sufletul  lor,  via^a  lor. 
I^i  trebuie  mult  timp,  multe  analize,  multe  discu^ii  pentru  a 
in^elege  un  om  §i,  in  acela§i  timp,  pentru  a  in^elege  ca  e§ti 
mereu  la  inceput,  mereu  la  inceput  cu  in}elegerea  lui. 

Privind  dintr-o  asemenea  perspective,  Fericitul  Dumitru 
Staniloae  a  ajuns  sa  vorbeasca  despre  apofatismul  persoanei 
umane  analog  apofatismului  absolut  al  persoanelor  treimice. 

Teologia  Sfm^iei  sale  necesita  multe  aprofunddri. 
Mdrefia  persoanei  lui  §i  a  operei  lui  este  incalculabild.  Binele 
substantial,  imens,  pe  care  el  1-a  facut  teologiei  romane§ti  si 
romanilor  e  greu  de  definit,  de  observat. 

Mul^umim  Tie,  Doamne,  pentru  robul  Tau  Dumitru 
Teologul,  Parintele  nostru  §i  pentru  sfmtele  lui  rugaciuni  -  caci 
credem  ca  a  cdstigat  indrdzneald  la  Tine  -  miluie§te-ne  pe  noi, 
pacato§ii! 

Pagini  subtile,  profunde,  argumentate,  acrivice.  Pagini 
de  mare  traire  duhovniceasca.  Teologia  lui  e  asemenea 
Sfm^ilor  Paring  iar  el  e  unul  dintre  acestia. 


33 


Noi,  Biserica  Ortodoxa,  nu  avem  Sfinfi  Pdrinfi  doar 
pana  in  secolul  al  VIII-lea  sau  pana  in  secolul  al  XVI-lea,  ci 
pana  astazi. 

Sfinti  Pdrinfi  sunt  to^i  cei  care  au  apdrat  dreapta 
invdfdturd,  mai  mult  sau  mai  pu^in  in  scris  dar,  in  primul  rand, 
prin  tot  ceea  ce  aufdcut  in  via^a  lor. 

Pe  cat  ne  infelegem  Sfhnii,  pe  atat  ii  pretuim,  ii  iubim  si 
cu  atat  stim  ce  sdfacem  cu  via^a  noastra. 

Tot  in  cartea  lui  Evdokimov  -  la  care  m-am  referit  mai 
sus  -  am  gasit  o  propozrfie  care  relativizeazd  multe  realita^i 
sau  da  prilejul  la  multe  comentarii  meschine  si  contestdri  ale 
Sfin^ilor  Parinfi. 

Spune  autorul:  „Notiunea  de  infailibilitate  a  Parin^ilor  si 
a  tuturor  elementelor  Tradi^iei  nu  este  altceva  decat  o 
conceptie  rabinicd,  sau  necunoasterea  situa^iei  exacte"    . 

Cu  alte  cuvinte,  sa  fim  in  situatia  de  „a  ne  teme"  sa  le 
credem  toate  afirmatiile,  pentru  a  ajunge,  in  cele  din  urma,  sa 
nu  mai  credem  nicio  afirmaiie  sau  sa  stdm  in  dubiu  la  orice 
rand  scris  de  catre  ei,  pentru  ca  ne  temem  ca  ar  putea  fi  o 
eroare. 

Greselile  pe  care  el  le  enumera  ar  fi  „neoplatonismul" 
Sfin^ilor  Dionisie  Areopagitul  si  Grigorie  de  Nyssa,  acuza  de 
„mesalianism"  la  adresa  Sfantului  Macarie  Egipteanul, 
„elementele  echivoce"  din  operele  Sfantului  Isaac  Sirul  si 
Sfantul  Efrem  Sirul,  „aristotelismul"  Sfantului  loan 
Damaschin  etc.,  in  ultima  instan^a,  nefiind  nimic  adevdrat 
din  toate  acestea,  cipreludri  necritice  ale  teologiei  eterodoxe. 

E  usor  de  in^eles  afirmatiile  depdsite  de  timp, 
nestiin^ifice  pentru  vremea  noastra  ale  Sfin^ilor  Paring,  vizavi 
de  cosmos,  de  vreo  stiin^a  sau  realitate  a  tehnicii,  pentru  ca 
distanta  tehnologicd  dintre  ei  si  noi  este  enormd. 

Dar  iarasi  sunt  evidente  iubirea  lor,  adevarul  invataturii 
lor,  sfin^enia  vie^ii  lor,  care  nu  sunt  supuse  schimbdrii. 

§i  noi,  cu  siguranta,  vom  parea  „prosti"  pentru  cei  de 
dupa  noi,  daca  ne  comparam  la  domeniul  cunoasterii  si  al 
tehnologiei... 

Dar  daca  trdim  in  Dumnezeu  si  ne  vom  sfinfi  viafa  nu 
vom  fi  prosti  pentru  ca  suntem  Sfinfi  -  cu  mila  lui  Dumnezeu  - 
ci  pentru  ca  nu  am  stiut,  la  timpul  nostra,  vreo  particularitate 
sau  lege  a  materiei  sau  a  cosmosului,  care  au  fost  intelese  dupa 
epoca  in  care  noi  am  trait. 


36  Paul  Evdokimov,  Ortodoxia,  ed.  cit.,  p.  21 1. 


37  Ibidem. 


34 


Ceea  ce  noua,  celor  de  astazi,  ni  se  pare  „nestiinta"  la 
Sfin^ii  Paring  era  atunci  o  mare  stiinid  si  cultura,  o  cultura 
enciclopedd. 

Observam  la  mul^i  dintre  ei  o  mare  cultura,  o  vasta 
cunoastere  a  stiin^elor,  a  artelor,  a  religiilor  si  a  vie^ii  sociale 
contemporane  lor. 

Sa  le  urmam  exemplul,  daca  credem  csl  putem  mai  multl 

Iar  eu  nu  taxez  persoanele,  ci  afirmaiiile  lor!  Aceste 
afirmatii  nasc  mult  rdu. 


Desi   manualul   de  Dogmaticd   din    1958    afirma   ca 

Tradifia  dumnezeiascd  incepe,  isi  are  inceputul  in  Tradifia 
premozaicd,  in  cele  8  izvoare  insa  ale  Sfintei  Tradiiii 
statornice  nu  se  gaseste  inclus  niciun  element  al  acestei  par^i 
de  istorie  religioasd. 

Nu  stiu  daca  Biserica  noastra  a  precizat/oarfe  sigur  ce  e 
corect,  ce  isi  insuseste  si  ce  nu  din  religia  premozaicd  si 
mozaicd.  E  un  subiect  de  cercetare. 

Tradi^ia  ca  memorie  vie  a  Bisericii  e  un  alt  subiect 
special. 

Teologii,  Sfiniii  sau  poporul  pastreaza  Tradifial  Sau 
ambele  laturi  in  parte! 

Autorii  Dogmaticii  din  1958  vorbesc  si  de  o  Tradifie 
tainicd  a  poporului.  Ar  fi  fost  foarte  interesant  sa  se  specifice 
in  ce  consta  contribufia  si  particularitatea  poporului  in  aceasta 
situate. 

Cat  mai  putem  inva^a  teologie  de  la  popor,  fara  o 
induhovnicire  a  lor  de  catre  ierarhie? 

Poporul  si  ierarhia  isi  addncesc  unii  altora  credin^a. 
Ierarhia  inva^a  poporul  iar  poporul  inva^a  de  la  ierarhie.  Dar,  in 
acelasi  timp,  si  ierarhia  inva^a  din  puterea  si  frumuseiea 
credinfei  poporului. 

Poate  ca  numai  in  aceasta  simbiozd  fir  eased  putem  vorbi 
de  pdstrarea  tainicd  a  Sfintei  Tradifii,  prin  trairea  ei  de 
poporul  ortodox. 

Protestan^ii  sus^in  ca  textele  neclare,  „confuze"  se 
talmacesc  prin  cele  „clare". 


35 


Dar  care  sunt  „clare",  daca  realitatea  clarita^ii  tine  de 
persoana  ca  atare,  care  incearca  sa  le  infeleagd  si  nu  de  o 
obiectivitate  strictdl 

Cine  decide  si  pe  ce  criterii  claritatea  sau  obscuritatea 
unui  text  scriptural? 

Autoritatea  supremd  a  Sfintei  Scripturi  la  protestan^i  e 
de  fa^ada,  pentru  ca  ei  permit  orice  traducere  a  ei,  fara  a 
respecta  o  traducere  consacratd. 

Din  faptul  ca  ra^ionam  despre  cosmos,  in^elegem  ca 
lumea  a  fost  creata  pentru  om  si  nu  omul  pentru  lume. 

Fericitul  Dumitru  Staniloae  observa  foarte  corect  faptul, 
ca  suntem  constiinfa  lumii,  gandirea  lumii.  Pentru  ca  suntem 
singura  fiin^a  de  pe  pamant,  distinctd  de  cosmos,  dar  facand  in 
acelasi  timp  parte  din  el,  care  valorificdm  ra^ionalitatea  lumii 
si  pe  a  noastra  proprie. 

Cunoscand  ratiunile  lucrurilor  ne  dam  seama  deputerea 
si  addncimea  ra^iunii  noastre  mladiate  de  har.  Ne  dam  seama 
de  valoarea  chipului  lui  Dumnezeu  din  om  si  de  scopul  pozitiv 
al  vie^ii  noastre. 

Profesorul  Vladimir  Lossky  subliniaza  ceva  foarte 
important  pentru  viafa  interna  a  Prea  Sfintei  Treimi:  ca 
relaiiile  de  origine  I  originare  arata  diversitatea  ipostaticd  a 
Celor  trei  persoane  si  nu  constituirea  acestei  diversity38. 

Faptul  na§terii  si  al  purcederii  din  Tatdl  indica  realitatea 
a  trei  persoane  si  nu  modul  in  care  sepetrece  acest  lucru. 

Noi  nu  aflam  modul  nasterii  Fiului  si,  respectiv,  al 
purcederii  Duhului  Sfant  din  Tatal,  ci  faptul  ca  exista  trei 
persoane  in  Dumnezeu  si  ca  doua  dintre  ele  isi  au  originea  in 
Tatal. 


jYlai  in  gluma  sau  mai  in  serios,  in  revista  Level,  din 
august  2002,  gasim  un  mic  articol  in  care  citim: 

„In  urma  unui  test  condus  de  catre  Akio  Mori,  un 
profesor  la  Colegiul  Universitar  din  Nihon  ce  studiaza  stiin^e 
umane  intersociale,  s-au  descoperit  urmatoarele:  cu  cat  un  om 


Cf.  Dupd  chipul  §i  asemdnarea  lui  Dumnezeu,  p.   72.   E  vorba  de  prima  edifie 
romaneasca  a  carjii. 


36 


se  joaca  mai  mult  la  calculator,  cu  atat  regiunea  frontala  a 
creierului  prezinta  o  activitate  mai  redusd. 

Aceasta  zona  a  creierului  se  pare  ca  ar  fi  rdspunzdtoare 
pentru  activitatea  noastra  emofionald  si  inventiva. 

Mai  mult  chiar,  activitatea  creierului  pierduta  in  timpul 
activitatilor  acestea  recreative  pe  calculator  nu  s-au  recuperat 
in  perioadele petrecute  departe  de  acest  instrument  malefic..." 
(p.  9). 

Subscriu  acestui  cercetator,  pentru  ca  am  observat  aceste 
urmari  pe  propria  mea  piele.  Oboseala  mentald  si  lipsa  de 
gdnduri  manifestata  ca  un  vacuum  mental  sunt  efecte 
secundare  ale  programelor  PC. 


„l   erihorezei"    Sfantului    loan    Damaschin,    Fericitul 

Dumitru  Staniloae  i-a  alaturat  un  sinonim  neologic  si  anume  pe 
acela  de  „intersubiectivitate  divina",  pe  cand  „Persona"  a 
primit  denumirea  de  „Subiect  divin". 


Platura  e  facuta  pentru  con§tiinia  omului  si  ea  ii  cere 

omului,  cu  o  mufenie  grditoare,  sa  se  foloseasca  de  ea  cu 
inielepciune. 

„Daca  esti  om"  -  spune  natura  -  „foloseste-ma  pentru 
induhovnicirea  ta.  Nu  ma  folosi  in  mod  meschin,  ci  cufolos,  in 
mod  productiv". 

Daca  inielegem  natura  din  jurul  nostra  o  respectdm  si  o 
respectam  -  uimitor  lucra!  -  pentru  ca  e  „rationalitate 
plasticizata"    . 

Ea  e  rafiune,  ra^iune  sadita  de  Dumnezeu,  pentru  ca  noi 
sa  avem  constiin^a  cd-I  slujim  lui  Dumnezeu  salvand  si 
respectand  natura. 

A  salva  opddure  inseamna  a  avea  con§tiin}a. 

Inseamna  a-fi  pdsa  de  prezentul  tdu  dar,  mai  ales,  de 
prezentul  urmasilor  tai. 

Constiin^a  dreapta  are  mild  si  respect.  E  duioasd.  Cine 
nu  mai  stie  sa  fie  simplu,  natural  cu  natura,  sa  o  respecte,  nu 


39  Cf.  TDO,  vol.  l,p.  225. 


37 


mai  stie  ce  e  normalitatea.  §i-a  pierdut  gustul  pentru  adevar, 
pentru  bine  si  inoata  intr-o  via^a  plina  de  valuri  imense. 

Trebuie  sa  intelegem  ca  toate  au  ca  sens  pe  Dumnezeu. 

Nu  ne  e  nimic  indiferentl 

Avem  responsabilitate  pentru  tot  ce  exista  si  pentru  tot 
ce  suntem  noi.  Daca  „nu  mai  conteaza  nimic"  si  „nu  mai 
contam  deloc"  dar  ne  permitem  sa  pacatuim,  frazele  noastre 
parut  dramatice  ne  arata  ca  pe  niste  farsori  morali,  ca  pe  unii 
care  se  mintpe  ei  insist  crezand  ca  ii  mintpe  al}ii. 

Crea^ia  isi  are  sensul  in  om  pentru  ca  el  o  gdndeste,  el  o 
apreciazd.  El  observa  slava  lui  Dumnezeu  in  fapturi,  faptul  ca 
Dumnezeu  e  minunat,  absolut  minunat  in  tot  ceea  ce  face. 

Niciodata  nu  pierdem  ceva  daca  fructificdm  pierderea 
suferita  pentru  via^a  noastra  duhovniceasca.  Cu  alte  cuvinte, 
tot  ceea  ce  pierdem  cdstigdm,  daca  gdndim  duhovniceste 
lucrurile.  Tot  ceea  ce  pierdem,  prin  pocain^a  si  rugaciune 
in^elegem  ca  e  un  benefwiu  duhovnicesc  pentru  noi. 

Dumnezeu  ne  cere  un  sacrificiu  personal,  o  muncd 
personala  pentru  a  pune  in  relief  darurile primite  de  la  El. 

Dumnezeu  ne  cere  raspunsul  nostra  afirmativ,  „pecetea 
valorificatoare"    a  oboselii  noastre. 

Putem  face  din  oboseald  o  expresie  a  iubirii.  Oboseala 
devine  iubire  cand  a  obosi  inseamna  a  muncii  pentru  bine,  a 
muncii  din  iubire  si  pentru  iubire. 

Oboseala  ca  iubire  dar  si  ca  incordare  zilnicd. 

Vrei  sa-^i  iubesti  familia,  oamenii  si  muncesti  pentru  ei 
in  meseria  pe  care  o  ai.  Bineinteles:  o  meserie  cuviincioasa. 

Dar  ce  te  faci,  cand  cineva  castiga  bani  din  furturi,  din 
inselatorii,  din  prostitute?  Cum  devin  acesti  bani  o  valoare  a 
iubirii? 

Poate  parea  meschin,  dar  si  acesti  bani  pot  fifolosifi  in 
bine,  de  el,  de  ea  sau  de  altii...desi  nu  invdi  pe  nimeni  la 
pdcate. 

Ce  fac  eul  Ce  fac  ef.  Sunt  intrebari  cu  multe  explicafii. 

Obosesti  intrebandu-te  si  cautand  raspunsuri...Dar 
problema  de  fond  e  sd-i  ajufi,  in  mod  real,  pe  oameni. 

Viafa  ca  o  cruce:  o  tema  evanghelica.  Via^a  presupune 
faptul  de  a  o  trdi  ortodox. 


40  Idem,  p.  236. 


38 


r  entru  cine  vorbim  noi:  pentru  unii,  pentru  o  tagma 

teologica,  pentru  niste  oameni  alesi  sau  pentru  tofi 
credinciosii?  Am  devenit  vorbitorii  numai  ai  unora  sau  suntem 
vorbitorii  tuturoral 

Daca  nu  vorbim  pentru  toft  atunci  sa  ii  concediem  din 
Biserica  pe  aceia  pentru  care  nu  avem  cuvinte.  §i  cine  sunt 
aceial  Copiii,  oamenii  simpli,  handicapa^ii,  infractorii, 
oamenii  de  moravuri  usoare,  cei  care  ne  dispretuiesc.  Acestia 
sunt  eliminaii  din  planul  nostru  catehetico-omiletic  pentru  ca 
ei  nu  ne  infeleg. 

Dar  de  ce  nu  ne  infeleg,  oameni  buni?  Ei  nu  ne  injeleg 
sau  noi  nu  mai  in^elegem  ca  trebuie  sa  vorbim  pentru  to}i  si  pe 
infelesul  tuturoral 

pnem  la  stil,  la  prezenfa  predicatorului,  a  preotului 
marturisitor,  in  detrimentul  grijii  fata  de  sufletul  celor  pentru 
care  credem  ca  vorbim  dar  habar  avem  de  ei. 

Noi  vorbim  si  ei  nu  ne  infeleg.  Sa  fie  oare  to^i  scrdntitil 
Sa  fie  oare  to^i  nebuni  in  ultimul  grad  si  acesta  e  motivul 
pentru  care  nu  ne  inteleg  si  nu  ne  urmeazd  predicilel 

Numai  noi  insa  suntem  indiferenti  fata  de  ei,  pentru  ca 
vorbim  fdrd  sa  ne  intereseze  daca  ne  infeleg  cei  care  par  sa  ne 
asculte. 

Si  nu  stim  ce  sa  predicam... pentru  ca  nu  ne  ascultdm 
oamenii.  Nu  ne  intereseaza  cine  sunt,  ce  vor,  cat  pot  sa 
inteleaga,  ce  sunt  dispusi  sa  faca... 


F 


ericitul  Dumitru  Staniloae  vorbea  in  TDO,  vol.  2,  p. 
233  ,  despre  „setea  nesfdrsitd  de  iubire  a  inimii  noastre". 
Daca  credem  acest  mare  adevdr  atunci  nu  ne  mai  miram  deloc 
nici  de  sfinienie  si  nici  de  monstruozitd}i. 

Setea  de  Dumnezeu  ne  sfm^este,  pe  cand  setea  de  rdu  - 
care  e  lipsa  iubirii  din  noi  -  ne  face  sa-i  ingrozim  pe  mul^i. 

II  putem  iubi  pe  Dumnezeu  pana  la  a  uimi  toate 
veacurile  sau  putem  ingrozi,  prin  nebunia  noastra,  pe  to^i  care 
afla  despre  noi. 


41  Toate  citarile  din  Dogmatica  sa  le  facem  din  a  doua  editie  romaneasca. 


39 


Iubirea  raului,  dorin^a  de  a  face  rau  vine  din  capacitatea 
noastra  nesfarsita  de  a  dori,  de  a  trai,  de  a  experia.  Raul  pe  care 
il  facem  porneste  din  addncul  fiinfei  noastre  aplecate  spre  rau. 

El  e  o  sete  distructivd,  o  expresie  a  viefii  care  e,  de  fapt, 
moarte.  Traim  in  rau  ca  si  cand  am  fi  vii  dar  nu  suntem. 

Moartea  e  propria  noastra  pldcere  de  a  uri,  pe  care  o 
putem  numi,  din  orgoliu,  „viata".  Via^a  te  implineste.  Binele  te 
implineste. 

Raul,  nu.  Raul  te  goleste,  te  insingureaza,  iti  scade 
for^ele,  iji  distruge  personalitatea,  te  dezumanizeaza. 

El  te  face  rece  ca  un  sloi  de  gheafd.  l\\  transforma  chipul 
miv-ofiard  cufafd  umand. 

De  aceea,  for^a  cu  care  facem  raul,  forja  cu  care 
ajungem  violatori  sau  uciga§i  in  serie  e  aceeasi  forta  cu  care 
puteam  ajunge  Sfinfi. 

E  o  miscare  simpla:  de  la  a  dori  raul  la  a  dori  pe 
Dumnezeu.  E  atat  de  simplu!... 


In  manualul  de  Morald  din  1979-1980  se  accentueaza 

foarte  mult  libertatea  si  raiionalitatea  moralitdiii  dar  nu  se 
spune  niciun  cuvant  despre  pnevmatizarea  fiinfei  noastre  prin 
faptele  morale. 

Faptele  morale  sunt  in^elese  aici  ca  deplin  imanente  desi 
se  vorbeste  continuu  de  raportarea  lor  la  Legea  morald. 

De  fapt,  raportarea  la  Legea  morald  e  tot  o  raportare 
imanentistd  ce  presupune  ojudecatd  trupeascd  a  omului. 

O  astfel  dQj'udecatd  o  aflam  in  multe  car^i  si  manuale  de 
teologie,  ca  o  „neputinta"  aparte  a  unor  teologi. 

Ce  facem  in  acest  caz  ca  cititorf! 

Extragem  esenfialul,  neuitand  sa  lasam  loc  pentru  infinit 
mai  mult  in  in^elegerea  teologiei  ortodoxe. 

Treptele  gdndirii  trupesti  nu  se  regasesc  in  gdndirea 
duhovniceascd  dar  ele  pot  fi  folositoare  pentru  precizie,  pentru 
oarecare  precizie  a  exprimdrii. 


40 


Daca  Sfantul  loan  Gura  de  Aur  spunea  undeva,  ca 
legea  Duhului  e  Insusi  Duhul  Sfdnt  ,  cum  putem  inielege 
poruncile  evanghelice,  toate  poruncile  Noului  Testament,  fara 
harul  Sfantului  Duh? 

Cum  putem  percepe  adevdratul  sens  al  Scripturii  Sfmte 
fara  Cel  care  este  insdsi  esenfa  eft 

Daca  trecem  peste  marele  adevdr,  ca  numai  trdind  in 
harul  lui  Dumnezeu  suntem  cu  adevdrat  ortodocsi,  toata 
teologia  noastra  devine  o  simpld  filosofie  umand  dupa  masura 
propriei  noastre  gdndiri  rdtdcite  si  cdzute. 


o  n  subiect  bun  de  cercetare  si  in^elegere:  „Elementele 
constitutive  ale  constiinfei  morale  dupa  Sfhrfii  Paring". 

Modul  de  formare,  componentele  ei,  sciziuni  intre 
constiinia  morald  si  ideile  considerate  bune  o  buna  bucata  de 
timp,  cresterea  ei,  adevaratele  mustrdri  de  constiinia  si  falsele 
mustrdri  de  constiinia,  constiinia  duhovniceasca  si 
discernamantul,  iertarea  si  realitatea  sufletului. . . 

In  ce  fel  constiinia  este  glasul  lui  Dumnezeu! 

Am  gasit  in  TMO,  vol.  1 ,  ca  intr-o  scriere  a  sa  Calvin43 
considera  constiinia  drept  „glasul  lui  Dumnezeu". 

Asa  am  numit-o  si  eu  odata,  dar  m-am  gandit  la  cu  totul 
altceva  decat  s-a  gandit  Calvin. 

E  mult  prea  complex  acest  subiect.  Aproape  ca  nici  nu 
stim  cdnd  incepem  sa  despdriim  binele  de  rdu. 

E  o  neta  diferen^a  insa  intre  binele  si  rdul  gandit  in  afara 
Sfin^ilor  Paring  si  acela  gandit  impreund  cu  ei  sau  urmdnd 
exemplul  lor. 

Binele  si  raul  se  relativizeazd  foarte  mult  fara  o  gdndire 
duhovniceasca.  Ba  chiar  nici  nu  stim  cum  arata  binele  si  rdul 
fara  harul  lui  Dumnezeu. 

Problema  constiiniei  morale  este  un  subiect  foarte  bun 
pentru  cercetare. 


42  Cf.  TMO  {Teologia  Morala  Ortodoxa),  vol.  1,  p.  140. 

43  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Jean_Calvin. 


41 


\rste  oare  ceva  „imposibil",  ca  atunci  cand  un  student 
este  examinat  oral  si  i  se  pun  intrebari,  sa  aiba  si  el  dreptul  la 
intrebari,  la  care  sa  rdspundd  profesorul  examinator? 

Mi  se  pare  foarte  drept  ca  profesorul  sau  studentul  sa 
recunoasca  faptul,  ca  nu  stiu  unele  lucruri,  ca  nu  stiu  multe 
lucruri. 

Din  cele  pe  care  spunem  ca  nu  le  cunoastem  eu  vad  si 
seriozitatea  celui  care  le  cauta. 

Aspira^iile  noastre  neimplinite  vorbesc  despre 
addncimea  noastrd  de  spirit. 

In  masura  in  care  primim  notd  numai  pentru  cele  pe  care 
le-am  refinut  sau  numai  pentru  ceea  ce  putem  sa  facem,  cred 
ca  reducem  persoana  umana  lapreapufin. 

Paleta  valoricd  a  notarii,  teritoriul  notarii  ar  trebui  sa  fie 
infinit  de  larg  si  sa  tina  seama  si  de  factori  ca:  ereditatea, 
sexul,  atmosfera  familiala,  abilita^i,  poten^e,  nestiin^a, 
confuzie,  aspira^ii,  cercetare  personala,  pasiuni,  colaje  ideatice, 
rein^elegeri,  comentarii,  reflectii,  timpul  liber  etc. 

Trebuie  sa  dam  o  notd  studentului  privindu-1  in  mediul 
lui  de  via}d,  raportandu-ne  la  capacitdtile  si  incapacitate  lui 
reale. 

E  inuman  sa  cerem  tuturor  aceleasi  standarde  si  e  ilogic 
sa  nu  observi  difereniele  de  vdrsta  si  de  preocupare  ale 
studen^ilor. 


vorbim  despre  virtufi  ca  despre  ceva  pe  care  le 
percepem  dar  nu  le  putem  defini  foarte  bine,  pentru  ca  nu  le 
putem  imprejmui  si  delimita  cu  acuratefe. 

Lasam  loc  apofaticului,  pentru  ca  altceva  nu  putem  face. 
Si  acest  lucru  e  conform  cu  spiritualitatea  noastra  ortodoxa. 


42 


>Ofantul  Serafim  de  Sarov  ne  ater^iona  ca  oboseala 
naste  tristeie  iar  veselia  alunga  oboseala.  Un  sfat  mic  dar  mare 
in  importania. 

Astazi  observam  cum  oboseala  ne  umple  de  pesimism, 
de  tristeie,  de  ganduri  negre. 

Descurajarea  care  ne  vine  din  lipsa  banilor,  din  atatea 
datorii  pe  care  le  avem,  din  cauza  bolilor  pentru  care  nu  avem 
bani  sa  le  tratam,  ne  duce  la  o  fried  de  viitor  si  la  o  ware  a 
viefii. 

Un  pic  de  mers  pe  afara,  de  contemplare  a  lucrurilor 
frumoase,  o  conversa^ie  placuta  si  vesela,  un  pic  de  veselie  ne 
fac  foarte  bine. 

Cu  inima  grea  nu  po^i  sa  te  rogi  decat  cu  mare  greutate. 

Veselia  ponderata  si  calmul  ne  pot  aranja  o  stare 
interioara  de  rugaciune. 

Rugaciunea  trebuie  sa  aiba  har  dar  si  aer. 

§tiu:  e  greu  sa  dai  sfaturi  pentru  toatd  lumea  si  un  sfat 
general  nu  ajuta,  in  mod  direct,  in  cazuri  particulare. 

Noi  gresim  de  multe  ori  socotind  sfaturile  Sfin^ilor 
Paring  ca  fiind  bune  pentru  oricine,  in  orice  zi  si  oricdnd.  Una 
e  litera  lor,  altul  e  infelesul  nostru  si  altul  e  addncul  de  har  al 
cuvintelor  lor. 

Riscam,  mul^i  dintre  noi,  sa  devenim  fundamentalist, 
pentru  ca  aparam  litera,  fara  a  apara,  in  acelasi  timp,  si  duhul 
ei.  Si  asta:  pentru  nedesavdrsirea  noastrd. 

In  loc  sa  zicem:  „asa  zic  Sfm^ii  Parinti",  smerit  si 
normal  arfi  sa  spunem:  „asa  inteleg  eu  ca  zic  ei". 

Veselia  alunga  oboseala.  E  vorba  de  veselia  naturala, 
cuviincioasd. 

Un  mare  tratament  ne-a  dat  Sfantul  Serafim  aici  si,  in 
acelasi  timp,  eel  mai  fires c  cu  putin^a. 

Cand  ne  apucam  sa  citim  car^i  sfinte  mai  to^i  avem 
mintea  plina  de  vise.  Vrem  sa  facem  minuni,  sa  avem  puteri 
speciale,  sa  ne  luptam  precum  Sfm^ii  si  sa-i  biruim  pe  draci 
dintr-un  foe. 

Insa,  in  cele  din  urma,  in^elegem  ca  acele  carji  ne  intorc 
la  fires  cul,  la  naturalul  scaldat  in  har  si  in  pace  al  omului,  la  o 
viafd  cumpdtatd. 

Plecam  cu  multe  vise  si  ne  intoarcem  goi. 

De  fapt,  suntem  goi.  Si  a  fi  cu  adevarat  gol,  adica  sdrac 
cu  duhul,  inseamna  a  fi  plin  de  bogdfie  haricd,  care  se  naste 
din  sdrdcia  de  ganduri  si  de  vise  desarte. 


43 


Suferim  mult  pentru  ca  nu  comunicdm  intr-un  mod  real. 

Mi-e  dor  de  ziua  cand  as  putea  vorbi  cu  oamenii  de  la 
inima  la  inima,  cand  as  putea  sa  spun,  fara  frica  sau  rusine, 
cine  sunt  si  ce  vreau. 

Atat  de  mult  am  uitat  cine  suntem  meat  nu  mai  credem 
ca.  putemfi  cineva. 

Traim  cu  o  triste^e  adanca.  Suntem  tristi  pentru  pacatele 
noastre  si  pentru  pacatele  din  ceilarfi.  Problema  e  sa  ni  le 
plangem  si  pe  ale  noastre  si  pe  ale  altora,  ca  si  cand  toate  ar  fi 
ale  noastre. 

Ispita,  marea  ispita,  ca  ceea  ce  spunem  noi  in  aceste 
car^i  este  „o  pura  idealitate",  ne  face  tare  netrebnici. 

Religia  a  ajuns  o  glumd  pentru  mul^i  si  asta,  mai  ales, 
din  nestiinid  si  din  cauza  inmultirii  patimilor  in  ei. 

Rad  pentru  ca  sunt  minfyi  sau  sfatuifi prost. 

O,  Doamne,  multe  ispite  ne  mai  framdntal  Ne  e  rusine 
sa  ne  manifestdm  ortodox.  Ni  se  pare,  multora  dintre  noi,  un 
„handicap"  Sfanta  Ortodoxie. 

Unii  se  lupta  cu  grdsimea  de  pe  ei  iar  al^ii  cu  faptul  ca 
nu  suntfrumosi.  Suferim  de  faptul  cum  ardtdm  si  mai  pu^in  de 
cine  suntem. 

Distrac^ii  usoare,  decazute.  Pierdem  mult  timp  aiurea,  pe 
nimicuri.  §i  de  aceea  mul^i  tineri  dar  si  adul^i  se  simt  goi, 
neimplini^i. 

Trece  distractia...Dar  cartea  necitita,  rugaciunea 
nerostitd,  pacatul  nemdrturisit,  omul  pe  care  nu  l-am  ajutat, 
toate  acestea  nu  mai  pot  fi  recuperate  atat  de  usor.  De  fapt,  nu 
mai  pot  fi  recuperate  niciodata. 

Ne  pare  rau  dar  am  pierdut  acel  timp. 

Valorificafi  timpul!  Face^i-l  sa  rdsune  in  voi  pentru 
vesnicie! 

Timpul  in  care  n-ai  facut  ceva  bun  e  un  timp  mort.  E  ca 
si  cand  n-arfifost  al  tdu. 

Face^i  din  via^a  voastra  un  timp,  care  sa  vd  bage  in 
vesnicie  fericiii  si  nu  cu  spasmuri  de  groazd. 

Murim  oricum...Dar  depinde  cum.  Si  acest  cum,  acest 
mic  cum  ne  face  o  invesnicire  ce  n-o  putem  schimba. 

Oboseala  aduce  tristefea.  Dar  ea  poatG  pieri  daca  suntem 
impreuna  cu  Hristos  intr-o  continud  deschidere  catre  oameni  si 
natura. 

Sa  iesi  la  o  plimbare  inseamna  sa  te  bucuri  de  Hristos, 
de  tot  ceea  ce  a  creat  El. 


44 


Plimbarea  e  o  vizitd  in  pamantul  binecuvantarii  lui 
Dumnezeu. 

Nu  e  pacat  sd  teplimbi,  sa  iei  aer! 

Pacat  e  sa  stai  inchis  in  casd  si  sa  crezi  ca  aceasta  e  o 
virtute,  chiar  daca  nu  o  faci  pentru  Hristos. 


In  Introducere  in  Teologia  liturgicd  a  parintelui 
Alexander  Schmemann44  nu  am  gasit  niciuna  dintre  „greselile" 
prezentate  in  articolul  parintelui  Cornel  Toma,  traducatorul  ei 
in  romana. 

De  la  autorul  inovator  pe  taram  liturgic  am  in^eles  multe 
lucruri,  care  imi  deschid  o  noud  perspectivd  asupra  cultului. 

Pacat  insa  de  conceptia  gresita  vizavi  de  Sfantul 
Dionisie  Areopagitul. 


V/itesc  pe  Sfantul  loan  Gura  de  Aur  in  edi^ia  de  Oxonia. 
Voi  nota  in  continuare  cateva  infelegeri  asupra  Epistolei  I 
cdtre  Timotei45,  pe  care  mi  le-am  notat  pe  niste  foi,  in  timp  ce 
citeam. 

Sfantul  Pavel  il  iubea  mult  pe  Sfantul  Timotei46.  El  scrie 
Sfm^ilor  Timotei  si  Tit  „fiindca  numai  acestora  li  se 
incrediniaserd  Biserici"47  iar  pe  ceilal^i  iipurta  cu  dansul. 

Cu  alte  cuvinte  I  si  II  Tim  si  Tit  sunt  epistole  care  tin  de 
statutul  eclesial  al  destinatarilor. 

Scopul  scrierii:  Sfantul  Timotei  are  nevoie  de  inva^atura 
„cuvenitd  dascalului"    . 


44  Un  sait  in  memoria  sa:  http://www.schmemann.org/. 

***  Comentariile  Sfantului  loan  Gura  de  Aur  la  Epistolele  Sfantului  Pavel,  Epistola  I 
catre  Timotei,  trad,  din  lb.  gr.  de  PS.  Theodosie  A.  Ploesteanu,  ed.  Oxonia,  Ed. 
Atelierele  grafice  Socec  &  co.,  Societate  anonima,  Bucuresti,  1911.  Citarile  din  aceasta 
editie  vor  fi  remaniate  lingvistic  pentru  ca  sa  corespunda  limbajului  curent. 

46  Idem,  p.  4. 

47  Ibidem. 

48  Ibidem. 


45 


La  1,  1  se  arata  ca  epistola  nueo  adresd  omeneascd  ci 
apos tolicd.  Ea  are  autoritate  divind.  Iisus  Domnul  e  numit 
„nadejdea  noastra"  in  acest  verset. 

Sfantul  loan  spune  ca  s-a  facut  aceasta  conform  cu  Ps. 
64,  6:  ,JSlddejdea  tuturor  marginilor  pamantului". 

Citarea  abundenta  a  textelor  scripturale  la  Sfantul  loan 
este  uluitoare.  Pe  drept  cuvant  el  cunoastea  toatd  Sfanta 
Scriptura  pe  de  rost.  Fragmente  mici  de  text.  El  priveste  in 
amdnunt,  nu  ca  noi.  Noi  folosim  textele  in  intregime,  nu 
fdrdme  de  text. 

Cum  se  comporta,  cum  ar  trebui  sd  se  comporte  eel  care 
ii  invafd  pe  altii,  preotul  in  spe^a?  Raspunde  Sfantul  loan: 
„Dascalul  trebuie  sd  sufere  primejdii,  si  chiar  mai  mult  decat 
ucenicii"49.  Trimitere  la  Mt.  26,  31. 

Diavolul  ii  pizmuieste  mult  pe  preo^i  §i  doreste  sd-i 
nimiceascd,  pentru  ca  sd  le  risipeascd  turmele  cuvantatoare. 

Astazi,  cand  spui  „turma  cuvantatoare"  suna  pentru 
mul^i  „aiurea".  E  inradacinata  in  mintea  noastra  expresia: 
„spirit  de  turma",  care  e  tot  una  cu  a  spune:  „prostie  in  masa" 
sau:  „prostie  in  grup". 

Dar  Sfantul  loan  spune  turmd  sau  Scriptura  spune  asa, 
nu  pentru  ca  ii  considera  pe  oameni  o  adundturd  de  prosti,  ci 
pentru  a  exprima  docilitatea,  blande^ea  oilor,  deci  pentru  a 
arata  ceva  pozitiv  despre  membrii  Sfintei  Biserici. 

Exemplul  parabolic  nu  urmareste  identificarea  totald  cu 
acela,  ci  evidenfierea  unor  trdsdturi  specifice,  pe  care  trebuie 
sd  ni  le  insusim  personal. 

Suntem  turma  lui  Dumnezeu  pentru  ca  ne  paste,  ne 
conduce  Pdstorul  eel  bun. 

Daca  avem  bldndefea  si  ascultarea  oilor  in  fa^a  lui 
Dumnezeu  atunci  suntem  o  turmd  cuvantatoare  veritabild. 

Postmodernitatea  ne-a  inva^at  sd  uitdm  anumi^i  termeni. 
Mai  cu  seama  pe  cei  foarte  plini  de  sens  si  de  aceea  nu  putem 
renunfa  la  ei. 

Pentru  Sfantul  loan,  „fm  intru  credinid"  (I  Tim.  1,  2) 
este  o  expresie  „mangaietoare"50.  Credinfa  1-a  facut  pe  Sfantul 
Timotei fiu  al  Sfantului  Pavel  sau  dragostea  pentru  credin0. 

El  spune  ca  expresia  „dupa  porunca"  este  mai  energicd 
decat  cuvantul  „chemat"...si  asa  estel  Porunca  trebuie 
implinitd. 


49  Idem,  p.  6. 

50  Idem,  p.  7. 


46 


Pentru  ca  il  numeste  „fiu  adevarat",  Sfantul  Pavel  isi 
arata  marea  dragoste  pentru  Sfantul  Timotei. 

Observ  cum  Sfantul  loan  Gura  de  Aur  sta,  se  odihneste 
asupra  textului.  Mediteaza  indelung.  Cauta  tot  felul  de 
ramificaiii  ale  versetelor  si  pe  acelea  le  comenteaza.  El  se 
bucurd  ca  face  acest  lucru.  Asta  e  toata  via^a  lui:  intelegerea. 

De  aceea  cardie  lui  sunt  pline  de  miez,  de  observable,  de 
frumusete,  de  har.  El  insistal 

Dumnezeule  mare,  cate  nopfi  si  zile  a  pierdut  acest  om 
al  Tau  facand  acest  lucru?  Cate  ore,  cate  zeci  de  ore?... 

Ca  sa  caut  un  text  imi  ia  timp,  daca  nu  stiu  prea  bine 
unde  sd-l  gdsesc.  A  face  o  notd  de  subsol,  uneori,  este  egal  cu 
apierde  ore  sau zile  in  sir.  Nu  gasesti  car^ile,  paginile. . . 

Trebuie  sa  cites ti  multe  pentru  ca  sa  stiipufin. 

Dar  el  nu  era  in  lumea  bibliotecilor  savante  si  a 
calculatoarelor  ca  noi!  Cum  ai  reusit,  Dumnezeiescule  Parinte 
al  teologilor?  Cu  cate  eforturi?  Inima  si  mintea  ta,  trupul  tau 
cat  au  avut  de  suferit?  E  inspdimdntdtor  de  sfdnt  efortul  lui. 

O  munca  uriasa.  El  a  dat  pdine  la  mii  de  comentatori  si 
traducatori  de  dupa  el.  O,  Sfmte  mult  prea  iubit,  ajuta-mi  sa 
ma  bucur  de  intelegerea  cuvintelor  tale!  Ajuta-mi  sa  ma 
veselesc  intru  tinel 

La  2,  1  a  scris  „mila",  pentru  ca  tremura  „de  grija  lui"51, 
a  Sfantului  Timotei.  „Dascalii,  mai  ales,  au  nevoie  de  o  mai 
mare  mild'"   ,  scrie  Sfantul  loan.  Cata  sensibilitate!... 

Sfantul  loan  se  minuna  de  cuvintele  Sfantului  Pavel  iar 
eu  de  sensibilitatea  lui  vizavi  de  Sfantul  Pavel,  ca  si  de 
sensibilitatea  Sfantului  Pavel  fa^a  de  Sfantul  Timotei.  Trebuie 
sa  ai  o  inima  sensibild. 

Un  ortodox  care  nu  stie  sa  fie  atent,  sensibil  cu  tot  ceea 
ce  exista,  nu  e  un  ortodox  cu  adevarat. 

Ii  numeste  pe  slujitorii  lui  Dumnezeu  „dascali".  El  ii 
vede  mai  intai  ca  vorbitori  si  povafuitori  ai  credinciosilor  si 
numai  dupa  aceea  ca  liturghisitori.  Astazi  e  tocmai  invers:  ei 
slujesc  mai  mult  si  vorbesc  mai  pufin.  Cred  ca  e  un  mare  rdu 
aceasta  inversiune,  pentru  ca  oamenii  asista  la  slujba  ca  la  un 
spectacol  pe  care  nu  il  inteleg. 

Spune  Sfantul  loan:  „Daca  Dumnezeu  este  Tata  Se  si 
ingrijeste  ca  si  total  de  copiF    . 


51 


Idem,  p.  8. 

52  Idem,  p.  9. 

53  Ibidem. 


47 


Trebuie  reeviden^iata  paternitatea  lui  Dumnezeu  in 
randurile  credinciosilor  ortodocsi.  Poate  ca  am  pierdut  ideea  - 
in  mod  practic  -  a  fra}ieta}ii  intre  noi.  Ea  e  mult  mai  slaba 
acum.  Ma  insel,  eu?  Ar  trebuie  sa  ne  sim^im  cu  to^ii  fiii 
aceluiasi  Tata  si  sa  ne  manifestdm  ca  atare.  „Tata  ceresc"  ar 
trebui  sa  aiba  rezonanfd  enormd  in  fiin^a  noastra. 

La  1,  3  Sfantul  Pavel  vorbeste  aproape  cu  „voce  de 
sluga"    .  Rela^ia  dascdl  -  ucenic  erape  deplin  evanghelicd. 

Apostolul  si  Ierarhul  nu  erau  superiorul  si  inferiorul,  ci 
Apostolul  se  simtea  inferior  ca  sa  fie  Invdidtor  iar  Ierarhul  era 
ridicat  de  Invdidtor,  pentru  ca  sa  se  comporte  ca  un  Ucenic 
smerit. 

Puterea  ca  smerenie.  O  mare  taina.  O  taina  adanca, 
abisala. 

Nu  suntem  mari  cand  poruncim,  ci  atunci  cand  stergem 
picioarele  ucenicilor  si  le  sdrutdm  cu  dragoste.  Am  repetat  si 
voi  repeta  acest  mare  adevdr  care  ma  umple  de  emofie  adanca 
si  de  lacrimi. 

Sentimentul  dragostei  s-a  viciat  enorm  in  mentalitatea 
contemporanilor  mei.  „Dragoste"  rimeaza  acum  cu  „sex". 
Sexualitatea  apare  ca  o  chintesenfd  a  dragostei,  in  care  nu  mai 
e  nimic  sfdnt,  nimic  pozitiv. 

Exagerarile  anilor  '60-70  din  secolul  al  XX-lea  au 
inceput  sa  se  intoarcd  impotriva  noastra.  Suferim  de  pe  urma 
propriilor  noastre  defulari. 

Lumea  de  azi  e  o  tor0  a  pasiunilor,  a  patimilor 
luxuriante.  Asistam  la  o  degradare  uluitoare  a  mentalitatilor  si 
a  moravurilor  societa^ii  in  ansamblul  ei.  §i,  cu  toate  acestea, 
trebuie  sa  fim  smerifi,  sa  fim  ortodocsi. 

In  1 ,  3  apare  „te-am  rugat"  in  locul  lui  „te-am  indemnat" 
din  edi^ia  BOR  1988.  Sfantul  Pavel  se  purta  asa  „nu  fa^a  de  to}i 
ucenicii. . .  ci  numai  de  cei  bldnzi  si  virtuosi"    . 

Pe  cei  care  te  asculta  ii  rogi,  nu  le  poruncesti.  Porunca  e 
pentru  cei  neascultdtori,  pentru  „cei  stricatr    . 

A  fi  stricat  inseamna  a  avea  moravuri  urate.  Astazi  prin 
„stricat"  se  poate  in^elege  si  „nebun  la  cap". 

Uneori  ar  putea  fi  folosit  acest  cuvant  si  pentru  a 
desemna  nebunia  morald,  lipsa  de  gdndire  evlavioasd.  Insa  nu 
se  foloseste  in  adevaratul  sens  al  lui,  eel  evlavios,  cand  el 
desemneaza  pe  cei  cu  bolipsihice  ereditare  sau  dobdndite. 


54  Ibidem. 

55  Ibidem. 

56  Ibidem. 


48 


In  Efes  era  un  templu  al  Artemidei.  Sfantul  loan 
aminteste  de  el,  pentru  ca  in  Efes  a  fost  si  Sfantul  Pavel,  dar 
acolo  a  propovaduit  si  Sfantul  Timotei  (1,3). 

Sfantul  Timotei  a  propovaduit  impotriva  unor  pseudo- 

en 

inva^atori  iudei  .  Acei  falsi  „dascali"  doreau  cu  tot  dinadinsul 
sa  aiba  si  ei  ucenici  ca  si  Sfantul  Pavel.  Insa  nu  doreau  si  viafa 
lui:  via^a  lui  sfdntd. 

La  1,  4  aflam  despre  basme  si  genealogii  iudaice. 
Sfantul  loan  Hrisostom  spune:  „prin.. .mituri  sau  basme,  el  nu 
in^elegea  Legea  (se  referea  la  Sfantul  Pavel);  sa  nu  fie!  -  ci 
vrea  sa  spuna  despre  acele  falsificdri,  de  acele  mistificdri  si  de 

CO 

acele  credinie  desarte"    . 

Evreii  se  laudau  cu  pdriniii  lor.  De  aceea  se  si  ocupau 
de  genealogii.  Unii  pot  obiecta,  ca  evreii  doreau  sa-si  pastreze 
nealteratd  continuitatea  de  neam,  impreuna  cu  monoteismul. 

Dar  Sfantul  loan  declara,  ca  prin  genealogii  evreii 
doreau  „sa  aiba  asa-zis  o  slavd  in  istorie,  si  sa  se  creada  a  avea 
o  mai  mare  experienid". 

Problema  e  ca  si  astazi  gasim  acest  defect  monoman  la 
evrei.  In  acceptiunea  zilei,  po^i  fi  numit  „antisemit"  nu  numai 
daca  lupti  impotriva  evreilor,  dar  chiar  si  daca  spui  adevdrul 
despre  evrei. 

Gasim  astazi  o  politica  acerba  de  ridicare  a  mozaismului 
pe  primele  nivele  ale  mass-mediei,  dar  nu  pentru  a  arata 
suferinia  lor,  de  multe  ori  reald  si  inuman  de  mare,  ci  pentru  a 
prezenta  infumurarea  lui  si  dorinfa  de  monopolizare 
ideologies  a  mapamondului. 

Vor  sa  fie  primii... dar  Dumnezeu  nu  ii  vrea  primii. 
Eforturile  lor  sememe  sunt  fdrd  rezultat. 

Sfantul  loan  spune  aici  o  fraza,  care  rupta  din  context  ne 
face  sa  ajungem  la  sintagma,  atat  de  mult  si  aiurea  uzitata: 
„crede  si  nu  cerceta".  Neacceptand  curiozitatea  unora  de  a  stii 
totul60,  Sfantul  loan  scrie:  „Unde  este  credinfa,  nu  este  nevoie 
de  cercetare". 

Insa  „a  cerceta"  de  aici  nu  se  refera  la  cercetarea 
stiintificd,  ci  la  cercetare  in  sensul  de  curiozitate 
necredincioasd,  de  trecere  peste  hotare,  peste  limite  in 
domeniul  credintei. 


57  Ibidem. 

58  Idem,  p.  10. 

59  Ibidem. 

60  Ibidem. 

61  Ibidem. 


49 


El  intreaba:  „Unde  nu  trebuie  nimic  a  cerne,  de  ce  sa  fie 
nevoie  de  cercetare?"    . 

Unde  sa  mergi  mai  departe  de  adevarul  ca  Dumnezeu  e 
unul  si  Trei  persoane  in  acelasi  timpl  Cercetarea  ca  negate  in 
domeniul  credintei  e  ceva  care  nu  ne  poate  folosi  nicidecum. 

O  astfel  de  „cercetare"  nu  e  conforma  cu  sensul  real  al 
cuvantului. 

A  cerceta  inseamna  a  cunoaste  impreund  cu  Dumnezeu, 
cdlduzit  de  El. 

A  cerceta  are  limite  firesti,  normale. 

A  incerca  sa  treci  peste  limite  sau  a  spune  ca  omul  nu 
are  limite  in  domeniul  cunoasterii  teologice  si  ca  el  II  poate 
cunoaste  pe  Dumneazeu  asa  cum  Se  cunoaste  Acesta  pe  Sine 
inseamna  afi  necredincios,  a  lupta  cu  Dumnezeu. 

Tocmai  de  aceea,  si  Sfantul  loan  spune:  ^Cercetarea 
este  rdsturnarea  credintei"    . 

O  cercetare  care  nu  are  ca  sens  pe  Dumnezeu  e  o 
cercetare  care  nu-si  atinge  scopul.  „Cel  ce  cauta  si  cerceteaza, 
niciodata  nu  afla.  Cel  ce  cerceteaza,  nu  poate  sa  creada"64  si  nu 
poate  sa  creada,  pentru  ca  se  indoieste. 

Ar  fi  interesanta  o  analiza  a  unor  romano-catolici  la 
acest  pasaj.  Intelectualismul  teologiei  romano-catolice  intoarce 
totul  pe  toate  parole  si  pana  la  urma  alege  tot  calea  gresitd  sau 
ambigua.  Ambiguitatea  tratatelor  romano-catolice  de  teologie 
este  proverbiala. 

Problema  e  ca  unii  teologi  de-ai  nostri  se  mai 
imbolnavesc  si  ei  de  defectele  lor  sau  ale  protestan^ilor.  Nu  am 
insa  nimic  cu  oamenii,  e  problema  lor  cum  gdndesc,  ci  am 
aversiune  fata  de  gdndirea  lor  neortodoxd,  pe  care  nu  vreau  sa 
o  accept.  Acest  lucru  e  luat  in  dezbatere  intotdeauna,  atunci 
cand  ma  pronun^  impotriva  lor. 

Nici  Sfantul  loan  nu  are  nimic  cu  cei  pe  care-i  combate, 
ci  cu  metehnele  lor.  Spune  el:  „credinta  linisteste  cugetul"65. 
Foarte  adevarat! 

Referindu-se  la  Mt.  7,  7  si  In.  5,  39,  el  spune  ca  in 
primul  verset  este  vorba  „de  cerere  si  de  o  dorinfd 
arzatoare"66  si  ca  in  al  doilea  se  doreste  tocmai  a  se  „scoate 


62  Ibidem. 

63  Ibidem. 

64  Ibidem. 

65  Ibidem. 

66  Ibidem. 


50 


acea  poftd"61  de  cunoastere  din  inima  omului.  Se  opreste 
asupra  lui:  „cercetati  Scripturile". 

In  aceasta  direc^ie  el  spune:  „afland  si  cunoscand 
exactitatea  lor,  noi  sa  facem  aceasta  nu  pentru  ca  pururea  sd 
cercetam,  ci  ca  cercetand  sd  incetdm  cu  acest  obiceF    . 

El  cerceteaza  Sfanta  Scriptura  pentru  ca  sa  nu  mai 
cerceteze.  §i  pentru  ca  afla  exactitatea  in^elesului,  el  renun^a  la 
o  cercetare  continud,  pentru  ca  aceasta  cercetare  continua  ar 
insemna  necredinid  din  partea  lui. 

Aceasta  e  calea  exegezeil  Exegeza  nu  e  o  inaintare 
desdntatd  in  textul  Scripturii  Sfinte,  ci  o  gdsire  a  exactitdiii 
adevdrului,  o  in^elegere  evlavioasd,  cu  limite,  a  sensului  si 
continutului  ei.  Limitele  insa  sunt  personale  si  nu  un  standard 
nivelator.  Fiecare  simte  cat  poate  sa  in^eleaga  daca  e  luminat 
de  Dumnezeu. 

Spune  Sfantul  loan:  „mari  lucruri  a  voit  Dumnezeu  sa 
ne  dea,  insa  ra^ionamentele  noastre  pamantesti  nu  primesc 
mdretia  iconomiilor  Lui"69.  Si  in  acest  sens:  „cercetarea  este 
contrard  iconomiei  lui  Dumnezeu"    . 

A  te  intreba  de  ce  a  fdcut  Dumnezeu  una  sau  alta 
inseamna  a-L  disprefui.  A  cerceta  in  acest  mod  e  neconform  cu 
Sfanta  Scriptura. 

Daca  dorim  un  principiu  exegetic  din  acest  pasaj,  atunci 
acel  principiu  ar  suna  in  felul  urmator:  cerceteaza  cu  credinfd. 
A  pune  credinfa  dedesubtul  cercetdrii  inseamna  a  nu  crede. 
Cercetarea  trebuie  sd  sporeascd  credinfa,  s-o  alimenteze  si  nu 
s-o  diminueze. 

Sfantul  loan  neaga  falsa  „neliniste"  religioasa.  Spune  el: 
trebuie  „sa  primim  binefacerile  Lui  si  sa  ne  facem  mai  buni,  si 
sd  nu  ne  indoim  de  nimic,  nici  sa  disputdm  si  sd  cernem,  de  ce 
asa  si  nu  in  alt  f el,  ci  sdfim  linisti}i  cu  cugetul. 

Caci  ceea  ce  credin^a  reuseste  sd  clddeascd,  cercetarea 
ddrdmd.    Cum   ddrdmdl    Lasand   cugetul    sa    se    ocupe    cu 

71 

cercetdri  zadarnice,  prin  care  se  scoate  afard  credin^a"    . 

Ajungem  necredinciosi,  daca  cercetam  cu  atenfie  si  cu 
evlavie  fiecare  cuvant  al  Sfintei  Scripturi  sau  cuvintele 
Sfm^ilor  Paring?  Nu,  in  niciun  caz!  Ne  imbogdiim  si  ne 
fundamentdm  si  mai  bine  credin^a,  activdnd-o  in  via^a  noastra. 

Evreii  au  observat  Legea  dar  au  impiedicat  credinfa. 


67  Ibidem. 

68  Idem,  p.  11. 

69  Ibidem. 

70  Ibidem. 

71  Ibidem. 


51 


La  fel  si  grecii,  ca  unii  „ce-si  numarau  zeii"72.  Sfantul 
loan  vorbeste  pertinent  de  aceasta  stare  defapt. 

Ar  trebui  sd  cercetdm  si  noi  istoria  mai  atent  pentru  a 
pricepe  aceste  lucruri.  In  lucrurile  omenesti,  spune  Sfantul 
loan,  „ne  trebuie  sd  discernem  cu  tot  de-amanuntul"73,  dar  in 
cele  care  sunt  de  la  Dumnezeu  e  nevoie  „mai  mult  a  le  prefui  si 
a  le  crede"74. 

Credin^a.  O  dovada  a  credin^ei  proprii.  „Intaia  dovadd 
pe  care  tu  o  dai  ca  stii  pe  Dumnezeu  este  aceea  de  a  crede 
toate  cele  grdite,  fdrd  a  cere  dovezi  peste  dovezi"    . 

Morbul  indoielii  nu  are  ce  cauta  in  domeniul  credinfei, 
pentru  ca  Cel  care  ni  Se  reveleazd  este  Dumnezeu  si  El  nu  vrea 
sd  ne  mintd,  sa  ne  duca  in  eroare. 

Sfantul  loan  Gura  de  Aur  il  numeste  pe  Pitagora 
,/ermecdtor  si  mag"16.  Daca  am  cauta  in  carfi  defilosofie  sau 
in  istorii  ale  culturii  1-am  gasi  prezentat  pe  Pitagora  drept 
inielept,  gdnditor,filosof$i  mai  pu^in  ca  ceea  ce  era  el  de  fapt. 

Sfantul  loan  il  denumeste  aici  din  punctul  de  vedere  al 
moralitdtii  si  al  ocupaiiei  sale.  Tocmai  de  aceea  pozrfia  lui  nu 
este  agreatd  de  necredinciosi  si  chiar  de  unii  credinciosi,  care 
nu  cerceteaza  cu  atentie  istoria  umanitatii. 

Filosofia  si  cultura  in  general  il  observa  pe  om  rupt  de 
arealul  sau  de  cele  mai  multe  ori  si  numai  in  aspectele 
interesante  din  punct  de  vedere  cultural  sau  din  punctul  de 
vedere  al  istoriei  ideilor.  Sfantul  loan  insa  pleaca  aici  de  la 
matricea  gdndirii  lui  Pitagora. 

Magia  nu  poate  cunoaste  adevarul  mdntuitor  si  de  aceea 
Pitagora  nu  poate  fi  un  reper  neapdrat  pentru  crestini. 

Avem  de-a  face  cu  un  discurs  polemic. 

Grecii  antici  sunt  pusi  in  antiteza  cu  crestinii  si  pierd  in 
mod  evident  in  fa^a  celor  din  urma.  Intreaga  cultura  antica 
pagana  e  catalogata  de  Sfantul  loan  drept  o  suma  de  „credinte 

77 

pline  deprostie  si  nebunie"    . 

Nu  stiu  ca^i  dintre  literati  nostri  inieleg  acest  adevar.  Si 
de  ce  nu  il  intelegl  Pentru  ca  nu  il  judeca  pe  om  in  functie  de 
teologia  lui  si  de  viata  lui  ci  vad  ideile  rupte  de  om  si  de  viata 
lui  morald  si  de  credinta  acestuia. 


72  Ibidem. 

73  Idem,  p.  11-12. 

74  Idem,  p.  12. 

75  Ibidem. 

76  Ibidem. 

77  Ibidem. 


52 


Din  punctul  de  vedere  al  crediniei  si  al  moralei  lor, 
grecii  antici  au  avut  un  mod  de  via^a  dezumanizant,  degradant. 
In  comparable  cu  via^a  lor,  via^a  ortodoxa  este  o  „intelepciune 

-70 

adevdratd"    . 

Un  alt  adevar:  „Pentru  a  crede  este  nevoie  sd  afli,  iar  nu 
sd  dispufi,  de  a  crede  fdrd  indoiald  iar  nu  a  de  a  pune  inainte 
raiionamente  umane"    . 

In  locul  disputelor  teologice  si  a  raiionamentelor 
filosofice  Sfanta  Ortodoxie  propune  credinia  fdrd  de  indoiald. 

Credin^a  e  act  revelafional,  insusit  prin  Revelafie  si 
tocmai  de  aceea  ea  nu  poate  fi  in^elasa  ca  presupunere. 

Credem  bazandu-ne  pe  vorbele  lui  Dumnezeu  si  de 
aceea  „indoiala  axiologica"  nu  are  relevanfd  pentru 
spiritualitatea  ortodoxa. 

Credinfa  a  fost  dintotdeauna  baza  sfinieniei.  De  aceea, 
spune  si  Sfantul  loan:  „prin  credinfa  to^i  cei  din  vechime 
[Sfin^ii]  au  fost  laudafi  si  fara  de  aceasta  toate  se  rdstoarnd  pe 
dos"°°. 

Cat  de  observabild  este  realitatea  acestei  rdsturndri  in 
zile  noastre!  Lipsa  crediniei  ii  face  pe  mul^i  sa  caute  cerul  pe 
pdmdnt  spre  nefericirea  lor  prezenta  si  eterna.  Sfantul  loan  da 
o  in^elegere  larga  crediniei  in  josul  pagii  a  12-a. 

El  arata  ca  aceasta,  credinfa,  este  expresia  oricarei 
activitdfi  sociale:  „Nici  afaceri  financiare,  nici  mestesuguri,  si 
in  fine  nimic  din  toate  acestea  nu  pot  fi  fdrd  credinia"*1. 

Imprumuturile  bancare  se  dau  pe  baza  unor  garanfii 
financiare  dar  si  verbale. 

Cumparam  un  produs  sperand  ca  e  bun  si  urcam  intr-un 
tren  cu  nddejdea,  ca  o  sa  ne  duca  in  liniste  la  destina^ie  si  ca  nu 
o  sa  deraieze. 


viata  duhovniceasca  scrie  in  harul  Duhului  Sfant  si 

acest  lucru  te  umple,  l\i  da  o  inielegere  a  modului  cum  trebuie 
sd  te  curdiesti  de  patimi,  pe  cand  intelectualismul  iji  umple 


78  Ibidem. 

79  Ibidem. 

80  Ibidem. 

81  Ibidem. 


53 


inima  cu  date,  cu  precizari  care  nu  te  ajuta  in  mod 
fundamental. 

Am  vrut  sa  citesc  Omul  recent  (2001)  a  lui  Horia 
Roman  Patapievici82  si  am  gasit  o  carte  eruditd,  cu  unele  idei 
deforfd,  insa  nu  si  o  carte  integrald,  care  sa  itipoatd  schimba 
viafa. 

Carole  duhovnicesti  nu  au  publicitatea  celor  trupesti  si  a 
celor  intelectuale,  pentru  ca  cei  care  vorbesc  de  bine  despre 
cdrfile  sfinte  sunt  cu  mult  maiputini. 

Dar  1-am  luat  si  1-am  citit  pe  Sfantul  Ignatie 
Briancianinov    si  mi-a  umplut  imediat  inima. 

O  fraza  speciala,  plina  de  adevar:  „postului  savarsit  cu 
dreaptd  socotintd  ii  urmeaza  dorirea  de  rugdciune'''    . 

Daca  postesti  cu  discerndmdnt  nu  te  asteapta  salvarea 
spitalului  la  usa,  ci  mdrirea  poftei  de  a  te  ruga  lui  Dumnezeu, 
de  a-I  canta  Lui.  Postul  care  ne  scurteazd  via^a  e  un  atentat  la 
existen^a  noastra  pamanteasca  si  nu  o  unealtd  asceticd. 

Alinierea  ortodoxului  de  azi  la  marturiile  Sfmtei  Tradi^ii 
se  face  prea  brutal.  Vrem  sa  ne  intrecem  in  post  si  rugdciune 
cu  Sfin^ii  Paring,  dar  nu  suntem  aten^i  la  mdsura  noastra,  la 
cat  pot  trupul  si  mintea  noastra  sa  reziste. 

Postul  care  nu  ia  in  calcul  condi}iile  concrete  ale  vie^ii 
noastre  e  o  mdcinare  nebuneascd  a  sanata^ii  proprii. 

Eu  nu  laud  sdndtatea  de  dragul  de  a  o  avea  sau  burta 
mare  datorita  imbuibarii,  ci  constat  adevarul,  cum  ca  postul 
adevarat  il  fortified  pe  om,  il  intremeazd  duhovniceste  si  nu  il 
epuizeazd. 

Noi  privim  la  ce  trebuie  sa  facem,  la  calendarul  felului 
de  aposti  si  vrem  sa  il  implinim  integral. 

Dar  noi  nu  traim  cu  to^ii  la  fel,  nu  avem  toti  aceeasi 
vdrsta  sau  aceleasi  condifii prielnice  de  postire. 

A  posti  pentru  ca  „asa  ni  se  cere"  e  o  sfinfire  a  legii  in 
ea  insasi,  care  ne  imbolnaveste  si  nu  o  tacticd  duhovniceasca 
in  lupta  cu  patimile. 

Dupa  post,  spune  Sfantul  Ignatie,  acest  prea  mare 
cunosedtor  al  vie^ii  de  taina  a  Ortodoxiei,  trebuie  sa  ai  o 
dorinid  binecuvdntatd  de  rugdciune. 

Postul  e  suplefea  care  te  inva^a  sa  te  rogi.  E  acea  stare 
care  te  face  propriu  rugaciunii,  marturisirii  in  fa^a  Domnului. 


82  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Horia-Roman_Patapievici. 

83  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Ignatie_Briancianinov. 

Sfantul  Ignatie  Briancianinov,  Calauza  rugdtorului.  Izbavirea  de  durerile  ostenelilor 
zadarnice.  Experienfe  ascetice,  vol.  IV,  trad,  de  Adrian  si  Xenia  Tanasescu-Vlas,  Ed. 
Sofia,  Bucuresti,  2001,  p.  23. 


54 


Rugaciunea  e  mereu  o  confesiune.  Inve^i  sa  fii  sincer  in 
relatiile  cu  oamenii,  din  cauza  rugaciunii  si  a  cuvintelor  de 
dragoste  pe  care  I  le  adresezi  lui  Dumnezeu.  Lui  Dumnezeu 
po^i  sa-I  spui  tot,  tot  ce  ai  pe  inima.  In  fa^a  Lui  te  deserfi.  In 
fa^a  Lui  \\\  spui  toata povara  singurata^ii  si  a  durerii  tale. 

Putin  mai  incolo,  Sfantul  Ignatie  vorbeste  de  o  mare 
fericire:  de  „fericirea  de  a  fi  gasit  [un]  povdfuitor 
duhovnicesc  in  vremurile  noastre"85. 

In  timpul  nostru,  Sfm^ii  Paring  care  scriu  au  constiin^a 
acuta  ca  lucrarile  lor,  car^ile  lor  sunt  o  oazd,  o  rezervafie  a 
adevdrului. 

Pe  de  o  parte,  Sfantul  Ignatie  ne  inva^a  sa  traim  si  azi 
ortodox  iar,  pe  de  alta  parte,  stie  ca  indrumdtorii  sunt pufini. 

A  cerceta  chilia  Invdidtorului  tau  inseamna  a  te  umple 
de  harul  Duhului  Sfdnt.  E  o  mare  taina  viafa  trditd  sub 
povdiuire  duhovniceascd.  Asa  se  transmite  adevdrul  Sfintei 
Ortodoxii:  tacit,  nebagat  in  seama  de  oameni! 

Harul  dumnezeiesc  te  inva^a  „tacerea  necurmatd"86 . 
Tacerea  duhovniceasca  e  o  afundare  in  in^elegerea 
dumnezeiasca,  e  o  rugaciune  continua,  e  pofta  de  a  te  bucura 
continuuu  de  Dumnezeu  in  tacerea  si  pacea  inimii  tale.  Sunt 
imense  „bunatatile  ce  iau  nastere  din  tdcere"81. 

Sfantul  Ignatie  le  pune  sub  tdcere  pentru  ca  noi  sa  le 
castigam  cufapta. 

Tot  ceea  ce  nu  ne  spun  Sfm^ii  Paring  nu  inseamna  ca  ni 
le  ascund,  ci  asta  o  fac  pentru  ca  noi  sa  ne  bucurdm  de  ele,  de 
toate  aceste  lucruri  nespuse,  la  timpul  lor. 

Tacerea  naste  adancire  in  sine,  vederea  pacatelor  proprii, 
boga^ie  de  rugaciune,  lacrimi  in^elegatoare,  in^elegeri 
dumnezeiesti,  vederea  curselor  vrajmasului,  vederea  luminii 
dumnezeiesti. 

Nu  e  vorba  de  o  tdcere  seacd  si  paseistd,  ci  de  tacerea 
vie,  rugatoare,  plina  de  dragoste  de  Dumnezeu  si  de  oameni. 

Tacerea  care  naste  lauda  de  sine,  impotrivire  la  scrierile 
Sfm^ilor  Paring,  dezgust,  frica,  re^inerea  de  la  a  merge  la 
Sfanta  Biserica  si  de  a  te  spovedi  si  impartasi  e  o  tdcere 
pdcdtoasd,  netrebnica. 

E  tacerea  inseldrii,  inselare  despre  care  Sfantul  Ignatie  a 
scris  atdt  de  mult.  Darul  dumnezeiesc  de  a  vedea  patimile  si 


85  Idem,  p.  25. 

86  Idem,  p.  26. 

87  Ibidem. 


55 


cursele  Satanei  e  mmlfoarte  mare  iar  Sfantul  Ignatie  1-a  avut 
dinplin. 

Candva  nu  intelegeam  cat  de  mult  tefolosesc  cardie  sale 
iar  acum  imi  pare  rau  de  reticenfa  pe  care  dracii  mi-o  aduceau 
vizavi  de  car^ile  lui  si  eu  o  credeam  in  mare  parte. 

Trebuie  sa  te  lepezi  de  toate  siretlicurile  dracilor  si  ele 
sunt  multe.  Trebuie  sa  ne  rugam  mult  ca  Domnul  sd  ne 
inielepteascd  in  ceea  ce  priveste  cursele  Satanei. 

Frica  cea  buna  e  „frica  de  cdile  si  cdrdrile  din  marea 
mintii"88.  Sfantul  Ignatie  vorbeste  de  „flacara  ravnei"89,  care 
tYQCGpeste  toate  necazurile  si  ispitele. 

In  pagina  urmatoare  pune  problema  patimilor 
„reinviate"  in  fiin^a  noastra:  „Patimile,  care  prin  harul  lui 
Dumnezeu  erau  deja  omordte  in  suflet  si  nimicite  in  minte  prin 
uitarea  aducerii  aminte  de  ele,  prind  sa  se  puna  iarasi  in 
miscare  si  sd  sileascd  sufletul  la  lucrarea  lor"    . 

Patimile  sunt  omordte  insa  de  harul  lui  Dumnezeu  si  nu 
de  noil  Noi  trebuie  sa  luptdm  cu  ele,  dar  Dumnezeu  e  Cel  care 
le  vindeca.  Ar  trebui  sa  refinem  acest  amanunt  foarte 
important. 

Saturarea  pantecelui  mereu  e  „lucru  porcesc"91. 
Vrdjmasii  insa  sunt  „unelte  ale  Dumnezeiestii  Pronii"92. 

Pe  cat  par  ei  ca  ne  incur  ca  pe  atat  ne  ajutd. 

Scopul  vie^ii  umane  e  mdntuirea  iar  nu  confortul. 

Tindem  spre  sfm^enie,  spre  cura^irea  de  patimi  si  spre 
umplerea  de  harul  Sfantului  Duh. 

Tot  ceea  ce  ne  face  prieteni  cu  Dumnezeu  este  un  lucru 
bun. 

Un  vecin  s-a  sinucis  de  curand  pentru  ca  a  pierdut  niste 
bani  sau  i-au  fast  fur ati.  Stupoare!  Toata  lumea  se  intreba  de 
ce  a  facut-o.  Insa  nimeni  nu  vorbea  cu  el,  pe  cand  traia,  despre 
ceea  ce  simtea,  despre  ce  traia  acest  om... 

Si  acum,  dupa  ce  nimeni  nu  1-a  ajutat,  toata  lumea  se 
mira  de  cum  aputut  sdfacd  acest  gest... 

Nu  mai  traim  ortodox!  De  aceea  credem  ca  putem  face 
orice.  O,  Doamne,  ai  mila  de  neputin^ele  robilor  Tai  si  ajuta-le 
lor!  Slabiciunea  si  confortul  ne  coboara  in  lad. 

Da-ne  putere,  Doamne!  da-ne  curaj  in  lupta  cu  patimile 
acestei  lumi! 

88  Idem,  p.  27. 

89  Ibidem. 

90  Idem,  p.  28. 

91  Ibidem. 

92  Idem,  p.  30. 


56 


Maine,  fratele  Ion  se  insoard  cu  Daniela  si  ma  voi  duce 
cu  sora  Floarea,  cu  bunica  mea,  la  nunta.  Dar  el  nu  mai  e  cu 
mine  ci,  deodata,  mi-a  devenit  un  strain.  Eu  le  doresc  tot 
binele  si  mdntuirea  lor,  dar  nu  cred  ca  sunt  compatibili.  Nu 
cred  ca  sunt  compatibili  in  a  se  sprijini  unul  pe  altul  in  viafa 
dupa  Dumnezeu. 

Deodata  si-a  taiat  barba,  a  renun^at  la  sfatuirea  cu  mine, 
a  inceput  sa  fie  indrdznet  si  s-a  dat  departea  lor,  numai  ca  sa-i 
fie  bine  material.  O,  confortul  acesta  nu  e  de  la  Dumnezeul 

Ajuta-le  lor,  Doamne,  si  ai  mila  de  infatuarea  lor  si  ma 
iarta  si  pe  mine,  ticalosul!  Poate  ca  eu  gresesc,  dar  nu  simt  un 
bine  in  casatoria  asta,  un  bine  real.  La  fel  a  fost  si  cu  parintele 
Valentin,  cat  si  cu  Tudorel,  despre  care  nu  mai  stiu  nimic. 

Am  ramas  doar  cu  roaba  Ta,  Gianina,  Doamne,  cu  cea 
care  imi  e  stdlpul  si  braful  iubirii  si  al  nddejdii  melel  Ea  mi-e 
singura  cu  adevarat  credincioasd. 

Ai  mila  de  viitoarea  mea  so^ie,  Iubite  Doamne,  si  ne 
intareste  mereu!  Ajuta-ne  si  ne  iarta  si  ne  miluieste! 

O  definite  a  Sfantului  Ignatie:  „Calea  nedreptdfii 
inseamna  impreuna-vorbire  cu  gdndurile  si  cu  vis  area"93 . 

Imi  pare  rau  ca  nu  am  avut  un  prieten,  de  varsta  mea,  cu 
adevarat  si  to^i  pritenii  mei  s-au  dovedit  mincinosi  si  invidiosi. 

Insa  ortodoxul  care  nu  stie  sa  fie  un  bun  priten  si  un 
confident  autentic  nu  cred  ca  este  un  ortodox  adevarat. 

Ma  doare  nepdsarea,  indiferenfa  si  fuga  tuturor  dupa 
cele  ale  lumii  acesteia.  O,  Doamne,  trimite-mi  robi 
credinciosi,  pe  oamenii  Tai,  impreuna  cu  care  sa  ne  mdntuiml 

Prea  mu\\i  farisei.  Prea  multe  chipuri  cu  douafefe. 

Sfantul  Ignatie  numeste  aici  nedreptatea  drept  inceputul 
pdcatelor,  starea  de  involburare  a  pacatului.  Cugete  nedrepte. 

Prin  aceste  cugete  se  viciaza  sentimentele  bune. 

Comentariu  la  I  Cor.  15,  50:  „Nu  numai  simfirile 
trupesti  grosolane  ale  omului  vechi,  ci  si  simfirile  mai  subfiri, 
uneori  foarte  sutyiri,  care  vin  din  miscarea  sdngelui,  sunt 
lepddate  de  Dumnezeu"    . 

Simfirile  omului  cazut  si  Jucrarea  subfire  a  patimilor  si 
duhurilor  asupra  sangelui  se  face  deslusitd  abia  cand  inima 
simte  in  sine  lucrarea  Sfantului  Duh.  Simfirea  se  lamureste 
prin  simfire"    . 


93  Idem,  p.  32. 

94  Idem,  p.  32-33. 

95  Idem,  p.  33. 


57 


Cortina  neinlelegerii  cade  de  pe  ochii  inimii  cand  vine 
harul  lui  Dumnezeu. 

Ca^i  cred  dintre  ortodocsii  nostri  acest  mare  adevdr  al 
experientei  duhovnciesti?  Nu-1  cred  mul^i,  pentru  ca  nu  l-au 
trait.  §i  pentru  ca  nu  II  simtpe  Dumnezeu,  prin  harul  Sau,  in  ei 
insisi,  de  aceea  to^i  se  cred  foarte  destepti  si  in}elep}i  si 
duhovnicesti  cand  ei  nu  au  habar  de  ceea  ce  spun. 

Vai  noua!  Ne-am  adancit  in  nestiinfa  aproape  cu  totul. 

Daca  raul  are  lucrdri  subfiri,  harul  lui  Dumnezeu  cum 
de  „nu  are"?!  Despatimirea,  cura^irea  de  patimi  insa  e  o 
lucrarefind  si  nu  orice  inima  si  minte  poate  sa  o  perceapd. 

O,  cat  de  subtili  trebuie  sa  fim  si  noi  avem  simturi 
animalicel 

O  lamurire  in  plus:  „pana  ce  se  face  ardtatd  lucrarea 
Duhului  in  inima,  lucrarea  subfire  a  sangelui  ramane  fie  cu 
totul  neinfeleasd,  fie  pu^in  infeleasd,  si  poate  fi  luata  drept 
lucrare  a  harului,  daca  nevoitorul  nu  va  avea  fereala 
cuvenita 

Putem  confunda,  pe  scurt,  trupescul  cu  duhovnicescul. 

Putem  confunda  spurcata  mi§care  a  sangelui,  ca 
desfdnarea  si  mdndria,  cu  stari  de  elevare  spirituald,  cand  noi 
suntem  inca  in  lad. 

Rugaciunea  lui  Iisus  este  rugdciunea  invierii.  A 
recunoaste  ca  esti  pdcdtos  si  a  cere  mild  dumnezeiascd 
inseamna  a  cere  inviere.  Inima  noastra  trebuie  sa  invie. 

Trebuie  sa  ne  umplem  de  harul  Sau,  de  lumina  Sa 
dumnezeiasca.  Ca  sa  fim  fii  ai  Luminii,  trebuie  sa  stam  in 
lumina  dumnezeiascd. 

Semnul  Sfintei  Cruci  si  rugaciunea  catre  Domnul  Iisus 
Hristos  sunt  drumul  de  la  cruce  la  inviere,  drumul  nostru 
personal  spre  viata  vesnicd. 

Trebuie  sa  murim  pentru  lume  pentru  ca  sa  fim  vii 
pentru  Domnul.  AM  cale  nu  exista,  caci  asta  e  calea  Lui:  „de 
la  moarte  la  viaja  si  de  pepdmdnt  la  cef  (Canonul  Invierii). 

Ne  trebuie  un  „plans  statornic"97,  adica  in  orice  situafie 
a  vietii  noastre. 

Intr-o  emisiune  televizata  se  punea  problema  minunilor 
„naturale"  care  s-au  intamplat  in  ziua  morjii  Domnului.  Un 
participant  la  discu^ie  sus^inea  ca  ele  au  de-a  face  cu  eclipsele 
si  cu  un  cutremur  de  pdmdnt,  ce  s-ar  fi  petrecut  in  Vinerea 


96  Ibidem. 

97  Idem,  p.  34. 


58 


Mare.  Tot  acest  profesor  sus^inea  ca  Domnul  nu  avea  33  de  ani 
cand  a  murit  ci  vreo  37-38  de  ani. 

Ce  po^i  spune,  cand  „noii"  cercetatori  sunt  mai 
„destepti"  decat  martorii  Sfintei  Tradi^ii? 

Parintele  profesor  care  se  afla  la  acest  talk-show  a 
sus^inut  ca  e  vorba  de  minuni,  ceea  ce  e  adevdrat,  dar  nu  a 
subliniat  cu  tdrie,  ca  era  vorba  de  Domnul  Hristos,  de  moartea 
Sa  mantuitoare  si  sfm^itoare  pentru  noi  si  nu  de  orice  fel  de 
minuni. 

Comentariul  pe  care  1-am  facut  la  Sdptdmdna 
Patimilor98  a  eviden^iat  faptul  ca  natura  si  Puterile  ceresti  s-au 
inspdimdntat  de  moartea  Sa  si  acesta  e  adevdratul  rdspuns. 

Cum  sa  nu  se  inspdimdnte  crea^ia,  cand  Creatorul  ii 
rabdd  pe  oamenii  care  II  batjocoresc?  Cum  sa  priveasca  crea^ia 
atata  umilinid,  marea,  covarsitoarea,  negrdita  umilinid  a 
Domnului? 

E  o  intrebare  tembela,  nebuneasca  aceea,  de  a  intreba 
cum  de  au  fast  posibil  astfel  de  minuni  la  moartea  Lui.  Daca 
nu  crezi  in  aceste  minuni,  nu  po^i  crede  nici  in  Cel  de  pe  cruce, 
in  Dumnezeul  tau. 

§i  cum  sa  nu  crezi  in  Dumnezeul  tau?  Credin^a  in 
Dumnezeu  este  atat  de  fireascd,  atat  de  normald,  incat  nici  n- 
ar  trebui  discutatd. 

Dar  noi  am  decdzut  mult.  Avem  nevoie  de  multe 
cuvinte,  nu  pentru  ca  sa  ne  curdfim  de  patimi,  ci  pentru  a 
deveni,  a  redeveni  niste  oameni  cu  gustul  adevdrului.  Nu  mai 
zic  sa  facem  lucruri  mari,  dar  noi  nici  de  cele  mici  nu  mai 
vrem  sa  ne  apucdm. 

Ar  trebui  sa  ii  cercetam  pe  Sfm^ii  Paring  in  ceea  ce 
priveste  evenimentul  invierii  Sfintilor  de  dupa  Moartea 
Domnului. 

Aceasta  inviere  a  Sfinfilor  arata  ca  Domnul  S-a  pogorat 
la  lad  ca  un  Biruitor,  sco^andu-i  pe  Sfin^i  afard  din  lad. 

Ei  s-au  ardtat  celor  din  cetatea  Ierusalimului.  Cine  s-a 
aratat?  Cui  s-au  aratat?  Nu  stiu. 

Proiectul  meu  referitor  la  via}a  Sfantului  Hie 
Tezviteanul"  (o  privire  duhovniceasca  asupra  vie^ii  sale)  mi-a 
fost  reamintit  de  un  parinte  profesor.  Imi  pare  rau  ca  l-am 
abandonat  iar  acum  nu  mai  am  timpul  necesar.  Gasisem  date 


'l]>    In    lucrarea    mea    de    Licenfa    in    Teologie.    A    se    vedea,    pentu    download: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/23/saptamana-patimilor-%c8%99i-saptamana- 

luminata-teza-de-licen%c8%9ba-20 1 0/. 

99  A  se  vedea:  http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm. 


59 


la  Sfantul  Vasile  eel  Mare  si  la  Sfantul  Maxim  in  „Arnbigua". 
O  carte  a  unei  carmelite  mi-a  sugerat  mai  multe  trimiteri  la 
Sfm^ii  Paring. 

In  omilia  a  88-a  la  Sfantul  Matei,  Sfantul  loan  Gura  de 
Aur  ne  prezinta  aspectul  invierii  Sfinfilor  de  dupa  moartea 
Domnului,  dar  nu  ne  da  date  concrete100. 

Asistentul101  de  la  Dogmaticd  m-a  bucurat  in  cateva 
randuri  cu  sublinierile  sale  teologice.  Ajuta-1,  Doamne,  pe 
robul  Tau  si  familia  lui  si  miluieste-i  pe  ei! 

Ultima  data  ne-a  propus  la  un  seminar  de  Dogmatica  o 
discu^ie  despre  nestriedciunea  trupului  Domnului  de  dupa 
rastignirea  Sa. 

Se  baza  pe  discursul  imnografic  al  Sdptdmdnii  Luminate 
si  era  de  acord  cu  pozi^ia  Sfantului  Justinian  Imparatul. 

Discu^ia  despre  starea  originard  a  omului  mi-a  placut 
foarte  mult,  deoarece  se  fundamenta  pe  Stint,  ii  Paring  cu  o 
mare  dexteritate. 

Faca-se  voia  Ta,  Doamne,  in  el  si  in  to^i  cei  care  apara 
credinta  ortodoxa  in  cunostinid  de  cauzdl  Ai  mila  de 
mdrturisitorii  Tdi  si  ii  intdreste  pe  ei! 

Sfantul  Ignatie  il  numeste  pe  Satana  „heruvimul 
cazut"102  si  face  o  prezentare  interioard  a.  Raiului  si  a  celui 
care  nu  ne  lasd  sa  intram  in  el. 

Heruvimul  cdzut  are  o  arma  de  foe  „cu  carc.umbla 
inlduntrul  nostru,  oprindu-ne  intrarea  in  tainicul  rai 
dumnezeiesc  al  gdndurilor  si  al  sim}dmintelor 
duhovnice§tF     . 

Aceasta  arma  de  foe  sunt  tocmai  „feluritele  aprinderi 
ale  sangelui"104. 

Prin  translarea  vorbirii  despre  Raiul  „fizic"  (mai  bine  zis 
duhovnicesc  si  trupesc  in  acelasi  timp)  in  vorbirea  despre 
Raiul  din  launtru,  realitatile  Sfintei  Scripturi  prind  concretefe 
interioard  in  fiin^a  noastra.  Diavolul  ne  impiedica  prin  simiiri 
pdgdne  ca  sa  gustam,  cu  inima,  adevaratele  simiiri 
duhovnicesti. 

Despre  desfdtarea  parut  duhovniceascd,  Sfantul  Ignatie 
scrie:  „nu  este  altceva  decat  desfdtare  cu  slavd  desartd  sufyire, 
semeaid  cugetare  subfire  si  patimd  a  dulce}ii  subiire"     . 


100  Cf.  PSB  23,  p.  983-984. 

101  E  vorba  despre  Asist.  Drd.  Jean  Nedelea. 

102  Sfantul  Ignatie  Briancianinov,  Calauza  rugatorului...,  op.  cit.,  p.  34. 

103  Ibidem. 

104  Ibidem. 

105  Idem,  p.  35. 


60 


Astfel  de  oameni  trebuie  sa  dea  o  mare  lupta  cu  ei  insisi, 
pentru  ca  sa-si  dea  seama  de  inselarea  in  care  sunt. 

Satana  le  spune  ca  ei  nu  sunt  inselafi,  ci  tocmai  cei  care 
traiesc  viafa  sfdntd  sunt  inselafi.  Chiar  si  celor  care  traiesc 
intru  harul  lui  Dumnezeu,  Satana  le  spune  uneori  ca  sunt  in 
inselare  si  ca  nu  e  harul  in  ei. 

Sfantul  Ignatie  spune  undeva,  ca  eel  care  nu  se  crede 
inselat  acela  este  in  inselare.  §i  acest  lucru  q  foarte  adevdrat. 

Dar  prin  aceasta  el  nu  spune  nici  aceea,  ca  to^i  care  au 
primit  harul  lui  Dumnezeu  nu  mai  sunt  prinsi  d&patimi  sau  de 
inselare,  ci  ca  inselarea  masivd,  groaznica  e  aceea  care  crede 
toate  cele  ale  trupului  drept  lucruri  duhovnicesti,  careia  ii 
place  pdcatul  si  crede  ca  traieste  lucruri  sfinte. 

§i  pe  mine  Satana  m-a  luptat  mult  cu  aceasta  teamd 
demonicd.  Am  cunoscut  inselarea  cea  groaznica,  care  mi-a  fost 
ingdduitd  de  Dumnezeu  pentru  marea  mea  mandrie  si  cand  a 
venit  la  mine  iarasi  harul  Sau,  sim^irea  Lui  caldd  si 
curdfitoare,  demonii  imi  insinuau  ca  e  vorba  tot  de  „inselare". 
Dar  de  data  asta  era  o  minciund,  cu  toate  ca  eu  sunt  foarte 
pacatos  si  netrebnic. 

Diavolii  rdstdlmdcesc  in  noi  Sfintele  Scripturi  si  pe 
Sfm^ii  nostri. 

Patimile  despre  care  vorbeste  aici  Sfantul  Ignatie  sunt 
foarte  perfide.  Le  gasesc  la  eretici  si  nu  ma  mint  faptul  sau  la 
fra^i  de-ai  nostri,  care  inca  sejoacd  cu  via^a  lor. 

Slava  desartd  subfire  te  impinge  sa  iesi  in  f aid,  sa  te  faci 
cunoscut  cu  obstinatie,  sa  rdstdlmdcesti  scrierile  sfinte  cu 
preten^ia  ca  spui  lucruri  noi,  „tainice"  pentru  cei  de  pana 
acum.  I^i  da  o  mare  incredere  in  tine.  Te  face  sa  te  crezi 
„sfant",  „ales",  in  stare  de  lucruri  mari.  Apare  aici  o  rdvnd  a 
sdngelui,  o  ravna fdrd  control,  din  semeafa  cugetare  subfire. 

In  aceasta  stare  nu  vrei  sd-l  asculfi  pe  altul  pentru  ca  tu 
„§tii  foarte  bine"  ceea  ce  ai  defdeut. 

Patima  subfire  a  dulceiii  te  face  sa-^i  contorizezi  mereu 
miscdrile  inimii  si  orice  aprindere  si  dulceafd  morbidd  este 
crezuta  de  tine  drept  o  miscare  a  harului. 

Omul  inselat  nu  poate  discerne  cele  ale  Satanei  de  cele 
ale  Sfdntului  Duh.  E  un  mare  adevdrl 

Daca  pe  cei  duhovnicesti,  Satana  ii  lupta  prin  astfel  de 
texte  sfinte,  ma  gandesc  cu  durere  la  cata  neordnduiald  si 
teamd  sadeste  el  in  cei  care  nu  stiu  prea  multe,  in  mod  practic, 
dar  le  citesc. 


61 


Un  amanunt  hotarator:  miscarile  duhovnicesti  „incep 
atunci  cand  tac  miscarile  patimilor  sufletesti,  [acestea]  fiind 

v      J  •    »106 

oprite  de  smereme 

Aceasta  oprire  a  patimilor  de  catre  smerenie  e  o  stare  pe 
care  o  int.elegi  numai  cand  o  trdiesti. 

Alt  citat:  „Slava  desartd  este  curvie  fat.a  de  slava  cea 

1  07 

adevdratd"     ,  adica  de  slava  dumnezeiascd. 

Curvia  slavei  desarte  se  manifesta  prin  aceea  ca  e  o 
unire  nelegiuitd  intre  miniirea  de  sine  si  pldcerea  perversa  de 
a  pldcea  oamenilor  pdcdtosi.  E  o  curvie  pentru  ca  sufletul  nu 
se  uneste  cu  Dumnezeu  in  acest  caz  ci  cu  diavolul. 

De  aceea,  in  Vechiul  Testament  ruperea  relabel  cu 
Dumnezeu  era  desemnata  drept  desfrdnare,  pentru  cafecioria 
sufletului  se  unea  cu  zeii,  care  erau  demoni. 

Starea  de  „zdrobire  indelungata" 108  a  inimii  e  o  continud 
pocdinid. 

Ajuta-mi,  Sfinte  Ignatie,  pentru  ca  sa  int.eleg  sfmtele  tale 
carji  cu  inimd  smeritd  si  ma  miluieste! 

Zdrobirea  inimii.  Sfantul  David  o  cere  de  la  noi  in 
psalmul  50. 

Gasesc  o  nota  unde  e  scris:  neimprdstierea  miniii  e 
daruita  de  Domnul  inaintea  tuturor  celorlalte  daruri 
duhovnicesti     . 

Mintea  nu  mai  e  interesatd  decat  de  Domnul  si  de  faptul 
de  a-L  iubi  pe  El.  E  o  stare  haricd  si  nu  are  nimic  de-a  face  cu 
concentrarea  sau  cu  forfarea  miniii  pentru  a  nu  mai  avea 
niciunfel  de  gdnduri. 

Lucrarile  Sfantului  Duh  apar  ca  „o  tihnd  neobisnuitd, 
[de  unde  vine]... omordrea  fa^a  de  lume,  fa^a  de  indulcirea  cu 
desertaciunea  si  pacatosenia  ei,  fa^a  de  slujirile  in  mijlocul 
ei"110.^ 

Intr-o  alta  pagina  acesta  spune:  „ucenicului  iubit  al 
Duhului  i  se  descopera  tainele  crestinismuluf     . 

O,  ce  mare  adevar!  Pentru  ca  nu  stim  pe  cele  ale 
Duhului,  datorita  nepasarii  si  ticalosiei  noastre,  confundam 
crestinismul,  Ortodoxia  cu  o  sumd  de  apucdturi  bdbesti,  cu  tot 
felul  de  superstiiii  si  obiceiuri  ale  locului,  cu  exprimari 
„teologice"  desucheate. 


106  Ibidem. 

107  Idem,  p.  36. 

108  Idem,  p.  37. 


11 
111 


Idem,  p.  37. 

Sfantul  Calist  §i  Sfantul  Ignatie  Xanthopol,  cf.  Idem,  n.  41,  p. 

Idem,  p.  38. 


|"  Idem,  p.  38. 
M  Idem,  p.  41. 


62 


Cineva  i^i  spune  ca  exista  strigoi  si  e  ortodox.  Altul  \\i 
spune  sa  crezi  in  pase  magnetice  harice  iar  altul,  in  nebunia 
lui,  \\i  spune  ca  patimile  se  transmit  ereditar  sau  ca  omul  e 
sortit  la  o  anume  via^a  si  acest  lucru  nu  poate  fi  schimbat  de 
nimeni.  §i  to^i  acestia  se  cred  ortodocsi.  E  o  mare  durere. 
Omul  pacatos  e  atat  de  fascinat  de  rdu  incat  lui  ii  este 
indiferent  binele. 

Te  asculta  daca  ii  spui  despre  draci,  despre  demonizafi, 
despre  aparifii  satanice  si  despre  vraji,  dar  se  plictiseste 
repede  cand  ii  spui  despre  minuni  si  despre  viefile  Sfiniilor. 
Aproape  ca  il  apuca  picoteala  cand  ii  vorbesti  despre  ceea  ce 
vrea  Dumnezeu  de  la  noi. 

Repulsia  pe  care  o  simt  la  cei  care  ma  vad  pe  strada,  cu 
barba  mare  si  in  negru,  Qplind  de  urd. 

Dracii  imi  zdmbesc  din  acoli^ii  lui.  Sunt  inielesi  din  start 
sa  ma  denigreze.  Modul  meu  de  a  fi  ii  sfideazd,  ii  enerveaza,  ii 
face  sa  ma  dracuie  si  sa  ma  injure  si  sa  huleasca  pe  Dumnezeu. 

Ce  sa  fac?  Sa  devin  ca  eil  Sa  redevin  ca  ei?  Nu! 

To^i  cei  care  vor  sd-I  slujeascd  lui  Dumnezeu  vor  fi 
prigoniii  si  minimalizati  si,  pe  seama  lor,  se  vor  inventa  tot 
felul  de  mituri.  O  prigoana  rece,  ca  rdzboiul  rece,  care  poate  sa 
se  transforme  in  persecu}iifd}ise. 

Faca-se  voia  Ta,  Dumnezeul  meu!  Ai  mila  de  noi  si  ne 
iarta! 

119 

„Fericita  stare  de  vitejie  intru  Hristos"  e  o  alta  lucrare 
minunatd  a  harului  dumnezeiesc.  Pentru  eel  care  nu  crede  in 
Dumnezeu  realitatea  harului  este  ceva  de  neinieles.  Harul 
trebuie  trait,  sinuit,  pentru  ca  sa  te  pronun^i  infavoarea  lui. 

Mie  mi-e  foarte  greu  sa  explic  unui  om  ce  este  harul, 
pentru  ca  va  in^elege  de  fiecare  data  ceva  aiurea,  ceva 
neconform  cu  realitatea.  Nici  nu  stiu  daca  pot  sa  explic  cuiva 
ce  este  harul  dumnezeiesc. 

Darurile  harice  sunt  numite  de  Sfantul  Ignatie  Jntipdriri 
dumnezeiesti"113. 

Sfantul  Grigorie  Sinaitul  e  citat  in  pagina  46  si  el 
vorbeste  despre  „puterea  rugaciunii"114.  Rugaciunea  zdrobeste 
„pacatul  si  puterile  cele  potrivnice"115. 


112  Ibidem. 

113  Idem,  p.  43. 

114  Idem,  p.  46. 

115  Ibidem. 


63 


Jntocmirea  pasnica"116  e  „buna  constiinta"117  iar  „prea 
pasnica,  fiindca  mintea  vede  in  sine  duhovniceste  harul 
Sfantului  Duh"118. 

In  pagina  47  da  sfaturi  celor  duhovnicesti  si  vorbeste  de 
altfel  de  patimi:  care  nu  mai  dau  buzna  in  om  oricum. 

Pentru  cei  care  mpacea  Duhului,  Sfantul  Ignatie  scrie: 
„In  tot  chipul  trebuie  sa  ne  straduim  a  pazi  pacea  sufleteasca  si 
a  nu  ne  tulbura  de  necazurile  pe  care  ni  le  pricinuiesc  al^ii. 
Pentru  aceasta  e  nevoie  de  a  ne  sili  in  tot  chipul  sa  infrdnam 
mania  si  sa  pazim,  prin  mijlocirea  luarii-aminte,  mintea  si 
inima  de  miscarile  cele  necuviincioase..."119 . 

Daca  Sfantul  Ignatie  ar  fi  crezut,  ca  unii  din  ziua  de  azi, 
ca  Sfm^ii  nu  mai  simt  in  ei  nicio  patimd  si  ca  Sfhnii  sunt  ca 
stdlpul  sau  cafierul  de  tari  la  orice  ispita,  de  ce  ar  mai  fi  scris 
astfel  de  lucruri,  despre  cei  in  care  este  sdldsluit  harul 
Sfantului  Duh? 

El  stia  insa  din  experienfd  ca  patimile  nu  sunt  moarte  cu 
totul  in  eel  in  care  vine  harul  lui  Dumnezeu  si  ca  numai  cu  El 
trebuie  sa  luptdm  impotriva  lor. 

Sfantul  Ignatie  ne  povatuieste  sa  avem  „dim  bucuros,  iar 
nu  intristat"120.  El  spune  asta  despre  duh  si  nu  despre 
gdlgdirea  inimii  patimase. 

Duhul  bucuros  este  acela  in  care  triste^ea  nu  e  oarbd  iar 
bucuria  e  un  semn  al  in}elegerii  slavei  lui  Dumnezeu  care 
cuprinde  totul. 

Ma  opresc  aici  cu  citirea  car^ii  Sfantului  Ignatie  desi 
abia  sunt  la  inceput.  Asa  cred  ca  ar  trebui  sa  discutdm  orice 
cuvant  al  Sfm^ilor  Paring,  orice  tropar  al  slujbelor  noastre, 
orice  amdnunt  al  credin^ei  si  al  evlaviei. 

Daca  nu  le  discutam,  atunci  nu  nepasd  de  ele... 


Datorita  unei  persoane  care  m-a  vizitat  de  curand, 

Dumnezeu  mi-a  luminat  mintea,  pentru  ca  sa  in^eleg  addncul 
inseldrii  in  care  ne  aflam. 


116  Ibidem. 

117  Idem,  p.  47. 

118  Ibidem. 

119  Ibidem. 

120  Ibidem. 


64 


Cei  nescoliti  sufera  din  cauza  prostiei  si  a  superstiiiei, 
pe  cand  intelectualii  sufera  din  cauza  schemelor  ateie  de 
gdndire  semanate  la  tot  pasul  in  dezvoltarea  noastra  scolara  si 
sociala. 

In  Sfanta  Biserica  ii  intalnim  si  pe  unii  si  pe  arfii  iar 
problemele  lor  sunt  enorme. 

Cei  care  nu  au  citit  invdidtura  de  credinia  cred  in  tot 
felul  de  nebunii  iar  cei  care  au  citit  pufin  din  ea  o  interpreteazd 
dupd  cum  ii  taie  capul. 

Conjugate,  lenea  si  prostia  dau  multa  bataie  de  cap  celor 
care  vor  sd-i  povdiuiascd  pe  oameni. 

Nu  se  in^elege  rolul  lui  Dumnezeu  in  mantuirea  omului, 
curatirea  de  patimi,  pacatul,  virtutea.  Se  socoteste  „sminteala" 
orice  lucru,  tocmai  pentru  ca  sd  nu  termindm  odatd  cu  rdutatea 
si  cu  lenea. 

Cei  care  se  „smintesc"  din  orice  nu  au  o  inimd  largd  si 
nicio  minte  smeritd,  cuprinzatoare. 

Daca  tot  nu  infelegi  ceva,  atunci  nu  mai  trage  concluzii 
pripite.  Taci,  asteapta!  Daca  nu  infelegi  ceva,  de  ce  nu  te  acuzi 
pe  tine  ca  nu  infelegi,  ci  il  acuzi  pe  eel  dinfafa  ta,  ca  n;i  spune 
lucruri  care  te  depdsescl  De  ce  nu  socotesti  ca  neinfelegerea  \i 
se  datoreaza  ^ie  in  exclusivitatel 

E  nefiresc  sa-i  acuzi  pe  al^ii  ca  te  smintesc,  cand  propria 
ta  via^a  e  una  opacd  si  rece,  care  nu  face  pldcere  multor 
oameni. 

Am  vazut  de  multe  ori  invidie  eras  a  in  spatele  grijii 
pdrut  duhovnicesti  fa^a  de  autorii  de  carte  religioasd.  Pe  motiv 
ca  unii  ar  fi  prea  transanal  pentru  varsta  lor,  se  gandeau  ca  ei 
nu  ar  mai  trebui  sd  scrie. 

Dar  adevdrata  problemd  a  acelora  era  invidia  lor  ca  nu 
puteau  sd  ii  intreacd  pe  cei  care  scriu. 

Cand  nu  putem  sd  rddem  de  cineva  atunci  il  detestdm  si 
in  loc  sd-l  lauddm  pentru  lucrurile  lui  bune  si  sd  ne  bucurdm 
de  darurile  Sfdntului  Duh,  pe  care  acela  le  are  de  la 
Dumnezeu,  noi  tocmai  pe  acela  il  detestdm,  adica  pe  eel  pe 
care  il  iubeste  Dumnezeu. 

Inimile  acre  si  fricoase  sunt  acelea  in  care  troneaza 
necredinja  si  indoiala. 

M\x\\\  nu  vor  sa  iasa  in  evidenfd  cu  nimic,  ca  sa  nu  le  fie 
stingherita  propria  lor  lene,  duplicitatea  de  care  sufera. 

Cred  ca  cei  care  nu  au  stiut  sa  faca  pdcate  mari,  nici 
fapte  mari  nu  stiu  sa  faca.  Nu  spun  prin  aceasta  ca  trebuie  sd 
pdcdtuim  sau  ca  e  bine  sd  avem  o  viafd  dezordonatd,  pentru  ca 


65 


sa  intelegem  sa  facem  fapte  bune,  ci  faptul,  ca  eel  care  nu 
iubeste  binele  cuforfa  cu  care  a  iubit  odatd  rdul  sau  cu  care  se 
poate  iubi  rdul,  nu  face  parte  dintre  credinciosii  adevdrafi,  ci 
dintre  cei  cdldufi. 

Observant  cu  to^ii  cum  iubim  viciile,  ce  placere  enormd 
avem  pentru  ele. 

De  ce  crede^i,  iubi^ii  mei,  ca  cei  credinciosi  trebuie  sa 
aiba  o  mat  mica  placere  pentru  a  lucrafaptele  bune? 

Dimpotriva:  trebuie  sd-L  iubim  pe  Dumnezeu  mai  mult 
decat  am  iubit pdcatul,  deoarece  Dumnezeu  e  absolut. 

Lucrurile  se  fac  la  timpul  lor. 

Munca  minutioasd  e  grea  dar  e  singura  care-1  implineste 
pe  om. 

Dupa  ce  faci  vreun  lucru  trebuie  sa  ai  inima  bucuroasd, 
implinita,  plina  de  pace. 

Uneori  gresim,  pentru  ca  dam  sfaturi  mai  presus  de 
in^elegerea  celor  care  ni  le  cer.  Insa,  alteori,  sfaturile  care  nu 
sunt  date  la  timpul  lor,  pe  acelea  Dumnezeu  le  randuieste  ca  sa 
le  in^elegem  cdndva  si  ele  ne  vor  ajuta  mult  mai  tdrziu. 
Sfaturile  rodesc  in  func^ie  de  inima  noastrd  si,  mai  ales,  de 
dispozifia  noastrd  interioard. 

Sufar  o  dezamdgire,  mai  bine  zis  o  durere  tdioasd  in 
sufletul  meu,  cand  simt  cum  trdiesc  oamenii. 

Pacatele  lor,  indiscretiile  lor,  prostia,  badarania, 
indelicatetea  lor  ma  infioara,  ma  umplu  de  iarnd,  de  un  frig  ce 
imi  inghea^a  inima. 

Numai  rugaciunea  imi  alungd  aceasta  durere,  pentru  ca 
harul  lui  Dumnezeu  e  eel  care  il  invie  pe  om  si  numai  harul 
Sau  poate  aduce  o  licdrire  de  viafd  intr-un  om  ruinat,  intr-un 
om  sfdrdmat  de  pacate. 

Doamne,  scoate-ne  din  nebunia  noastra!  Ajuta-ne  sa  Te 
sim^im,  sa  I^i  percepem  prezen^a.  Atat  de  mult  ne-am  abatut  de 
la  Tine,  incat  nici  nu  mai  in^elegem  ca  existi  si  existen^a  Ta  o 
socotim  opovard. 


k\  stazi  diminea^a  am  pierdut  trenul...Insa  am  inva^at  de 
mult  timp,  sa  nu-mi  mai  para  rdu  daca  pierd  ceva,  pentru  ca 
atunci  Dumnezeu  vrea  sa  imi  arate  altceva  mai  bun,  prin  mila 
Sa  cea  nemasurata  fa^a  de  noi. 


66 


Am  asteptat  in  pace  ca  sa  vdd  ce  se  va  intampla.  §i 
Dumnezeu,  o  stiu  prea  bine,  ne  invafd  multe  daca  suntem 
atenfi. 

In  fa{a  mea  s-au  urcat  doi  batrani:  neingrijiii  ca  aspect 
dar  linistiii.  Erau  oameni  munci^i,  oameni  saraci,  ce  facusera  si 
ei  o  „afacere"  la  Bucuresti. 

Nici  nu  se  asezara  bine  si  unul  dintre  ei  aduse  vorba  de 
datoria  de  8  mii  de  lei  pe  care  celalalt  avea  sa  i-o  dea.  Celalalt 
numara  monezile  si  ii  dadu  banii  confratelui  sau,  pentru  ca  sa 
fie  cinstit  (vorba  lui)  pdnd  la  capdt. 

Saracia  ne-a  facut  mult  prea  saraci. ..De  aceea  orice  ban 
conteaza...Bu  nu  as  fi  dat  importanid  la  o  asemenea  suma  de 
bani,  de-a  dreptul  elementara,  dar  pentru  ei  amandoi  aceasta 
suma  conta,  era  importantd. 

De-a  lungul  drumului,  cei  doi  au  mai  a^ipit.  Au  vorbit 
pu^in  si,  mai  ales,  mi-a  placut  ca  nici  unul  nu  s-a  dat  in 
spectacol  si  nici  nu  a  drdcuit  in  fata  mea. 

De  multe  ori  mi  se  intampla  astfel  de  scene  pe  aceasta 
ruta.  Unii  dracuie  in  fata  mea  din  ambi^ie,  al^ii  din  enervare, 
al^ii  din  ciuda,  al^ii  pentru  ca  e  la  modd,  pe  cand  al^ii  din 
satanism  pur.  Le  place  sa  isi  batdjoc  de  mine,  vazand  ca  sunt 
om  credincios... 

Dar  cea  care  era  dezinvolta  si  spunea  totul  cu  gura  mare 
era  doamna  de  langa  umarul  meu  stang,  care  calatorea  cu  un 
copil  al  ei  facut  cu  primul  barbat,  impreuna  cu  o  prietena  de  la 
ea  din  sat  si  cu  care  a  vorbit,  in  mod  aprins,  tot  drumul. 

De  cand  s-a  urcat  in  tren  a  devenit  imediat  vedeta.  Avea 
niste  blugi  stram^i  pe  ea,  o  bluzica  prin  care  i  se  vedea  sutienul 
de  culoare  neagra  iar  sanii  ii  erau  expusi  foarte  bine. 

Discu^ia  dintre  cele  doua  a  fost  supra  saturatd  de 
confesiuni  spuse  in  gura  mare.  Cea  care  se  confesa  era 
doamna  careia  i-am  descris  costumafia. 

A  inceput  cu  faptul  ca  a  avortat.  A  marturisit  acest  lucru 
cu  foarte  mare  detasare.  Al  doilea  sot  al  ei  este  sofer  de  tir  si 
cand  vine  din  cursa  o  vrea  „ca.femeie". 

Dupa  aceea  a  urmat  povestirea  cu  ceea  ce  facuse  in 
noaptea  precedenta.  Din  cauza  ca  i-a  fost  foarte  cald  a  dormit 
goala.  Fiul  ei  a  intrebat-o:  „Mami,  asa  dormi  tu?!".  Nu  a  mai 
dat  raspuns  la  aceasta  intrebare  si,  e  de  la  sine  in^eles,  ca  nu  ii 
este  rusine  sa  se  expuna  goala  in  fa^a  fiului  ei. 

Fiul  luase  premiul  intai.  Este  in  clasa  intaia  C. 

Cum  o  va  vedea  acest  fm  pe  mama  lui  peste  ca^iva  ani? 
Va  avea  ceva  sd-i  reproseze? 


67 


Ii  e  frica  de  pldnsul  de  la  morfi.  Nu  mananca  mezeluri  si 
s-a  casatorit  la  26  de  ani  cu  un  chelner.  A  fost  muncitoare  la  un 
depozit  al  CFR-ului,  in  Bucuresti,  apoi  vanzatoare  si  putea  lua 
si  ea  o  inghe^ata,  fara  ca  sd  o  stie  patronul. 

Batranii  din  fa^a  mea  se  uitau  la  ea  din  cand  in  cand, 
pentru  ca  debitul  ei  verbal  era  imens.  Ma  uitam  si  eu...Nu 
aveai  cum  sa  nu  o  auzL.si  nici  sd  nu  te  intereseze  ceea  ce  ea 
spunea,  pentru  ca  o  facea  cu  multd  dezinvolturd  si  in  mod 
sfdtos. 

Femeia  insa  care  s-a  destdinuit  in  gura  mare  (caci  asta  a 
fost  minunea  lui  Dumnezeu  din  ziua  aceasta)  are  totusi  o  inimd 
bund. 

Isi  iubeste  un  bunic  al  ei,  de  80  de  ani,  care  atunci  cand 
a  vizitat-o  a  avut  ame^eala,  lucru  care  a  panicat-o  foarte  mult. 

As  putea  sd  continui  cu  ceea  ce  am  auzit... 

Esen^ialul  insa  e  acesta:  cum  mai  putea  sa  vorbeasca  o 
astfel  de  femeie?  Ea  se  lauda  ca  e  „o  doamna  si  jumatate",  dar 
eu  am  in^eles,  iar  si  iar,  cat  de  rau  e  sa  fii  necredincios . 

Ce  unit  e  sa  nu  fii  cuviincios,  subtil  dar  si  cat  de 
enervant  e  sa  te  prefaci  linistit,  intelectual,  cand  suferi  de  tot 
felul  de  boli  sufletesti  si  mentale. 

Ea  nu  m-a  inspaimantat.  Confesiunile  ei  sincere  m-au 
facut  sa  nadajduiesc,  sa  ma  rog  pentru  ea,  ca  Dumnezeu  sd  o 
miluiascd. 

Au  fost  cazuri  cand  persoane  parut  cuviincioase  si 
serioase  m-au  uimit  prin  bdddrdnia  si  nebunia  lor. 

Dar  ea  nu  m-a  enervat  nicidecum.  Din  ea  emana  o 
bundtate  pe  care  nici  ea  nu  cred  ca  o  in}elegea  prea  bine. 

Nu  e  nimic  mai  urdt  insa,  ca  cineva  care  te  ia  cu 
teologia,  sa  sfarseasca  prin  a-^i  cere  sd  te  culci  cu  ea. 

Dar  cand  vrei  sd  te  confesezi  sincer,  atunci  nu  mai  esti 
un  om  urdt,  ci  unul  care  te  umplii  defrumusefe. 

Una  dintre  ipitirile  mele  prin  femei  a  fost  cu  Ecaterina 
(nici  nu  stiu  daca  acesta  e  numele  ei  adevdrat),  care  a  dorit  sa 
ma  convinga  de  faptul  ca  e  nebund  pentru  Hristos  dar  s-a 
dovedit,  mai  apoi,  ca  a  vrut  sa  vada  daca  nu  cumva  ma  culc  cu 
ea. 

Imi  batea  aproape  zilnic  in  usa,  din  momentul  cand  n- 
am  mai  vrut  sd  vorbesc  cu  ea.  Imi  aducea  flori  si  le  punea  in 
fa^a  blocului,  ma  blestema,  ma  dracuia,  imi  canta  „Vesnica 
pomenire!"  impreuna  cu  alte  prietene  ale  ei  de  curvdrdsie,  ma 
denigrau  in  chip  si  fel. 


68 


Nebunia,  orgoliul  lor  ranit  a  fost  unealta  prin  care 
demonii  m-au  ispitit  multe  zile  la  rand.  Cred  ca  a  {inut  totul 
peste  doi  ani  de  zile. 

Vedeam  in  ele  pe  demonii  care  le  manau  sa  faca  ceea  ce 
faceau.  Binein^eles  ca  nici  lor  nu  le  prea  placea  sa  stea  tot 
timpul  de  mine.  Insa  orgoliul  lor  a  fost  nemasurat. 

Era  inspdimdntdtoare  starea  lor  interioara.  Nu  credeam 
sa  vdd  si  sa  simt  o  atat  de  mare  invidie  si  rdutate  in  jurul  meu. 

Nu  ma  asteptam  la  multe  dintre  cele  care  s-au  intamplat: 
nici  la  cele  bune  si  nici  la  cele  rele.  Mi-as  fi  dorit  ca  multe 
lucruri  sa  se  fi  intamplat  altfel...Dar  stiu  ca  Dumnezeu  nu 
greseste  niciodatd  cu  fiecare  dintre  noi. 

Nu  stiu  cum  o  chema  pe  femeia  din  tren.  Pot  sa  ma  rog 
pentru  cineva  fara  sa-i  stiu  numele.  Pot  sa  ma  rog  si  sa  ma 
doara  pentru  cineva  care  nu  m-a  vazut  niciodata,  dar  despre 
care  eu  am  auzit. 

Putem  sa  ne  rugam  mereu  pentru  tofi  oamenii  si  putem 
sa  nu  mai  fim  insensibili  si  putem  sa  nu  ne  mai  stresdm  prea 
mult  unul  pe  altul.  Putem!  Putem  multe  dar  facGm  pufine,  cand 
acest  pu^in,  pu^inul  de  afi  sincer,  e  atat  de  usor  defdcut. 

Am  revazut  doi  colegi  de  facultate  (de  fapt  mai  mul^i 
intre  timp)  si  parca  simt  ca  nu  ne  mai  leagd  nimic. 

Poate  ca  nu  ne-a  legat  nimic  niciodata. 

Aseara  am  vazut  o  emisiune,  in  care  un  seminarist  dadea 
spaga  fostilor  lui  spirituali.  M-a  durut  sufletul.  Poate  ca 
Dumnezeu  vrea  sa  ne  smereascd  sau  Satana  isi  bate  joe  de  noi 
si  vrea  ca  si  mai  mul^i  sa  aiba  o  par  ere  foarte  proastd  despre 
preo^i. 

Ideea  de  preot  in  capul  oamenilor  este  ori  o  caricaturd 
mentald  ori  o  fiin}a  cereascd  care  trdieste  pe  pdmdnt.  Cer 
multe  de  la  preo^i  si  nu  le  dau  niciun  exemplu  bun  prin  via^a 
lor. 

Cei  doi  batranii  stateau  linistifi  si  nu  se  ingrijeau  de 
faptul  cum  aratd.  Unul  dintre  ei  aveaj9ra/pe  borurile  palariei 
dar  nu  se  sinchisea  de  acest  lucru. 

Eu  am  coborat.  Ei  au  mers  mai  departe.  In  acest  tren  nu 
am  auzit  cuvintepur  si  simplu,  ci  fragmente  de  via}a. 

Am  stat  langa  ei  si  le-am  sim^it  pulsul  interior  al  vie^ii 
lor. 

Consateanca,  care  asculta,  era  si  ea  buruiatd  mental.  Ei 
nu-i  placea  ca  so^ul  sau  sa  vina  de  la  serviciu  si  sa  tacd.  Ei  ii 
vine  sa  fipe  intr-o  astfel  de  situate. 


69 


Doamna  „valabila"  insa,  a  adus  in  discu^ie  un  element 
foarte  interesant.  Primului  ei  sot,  la  ora  12  noaptea,  ii  venea  sa 
piece  de  acasa.  I  se  facusera  vraji. 

Acolo  unde  nu  e  pic  de  religiozitate,  demonii  isi  fac 
mendrele  cum  vor. 

De  fapt  demonii  sunt  niste  fringe  foarte  nefericite.  De  la 
un  timp,  Domnul  mi-a  dat  sa  am  mild  de  ei  si  sd-i 
compdtimesc.  Eu  pot  sa  ma  spovedesc,  sa  imi  para  rau  pentru 
ceea  ce  am  facut,  dar  ei  se  afunda  mereu  in  si  mai  mult 
intuneric. 

Sarmanii,  sunt  tare  nefericiti!  Sunt  avizi  de  rautate  si  in 
acelasi  timp  devin  si  mai  singuri  si  mai  intunecaii. 

Intunericul  lor  se  rdsfrdnge  si  asupra  celor  nepocdifi. 

O,  pocain^a  indumnezeitoare! 

O,  pocain^a,  o,  scant  spre  cer! 

O,  pocain^a,  de  care  ne  rusindm  sa  vorbim  si  careia  rfi 
rostim  numele  cujumdtate  de  gural 

O,  pocain^a,  ce  as  dori  sa  fii  in  toate  inimile 
pamantenilor! 

O,  pocain^a,  ce  m-ai  facut  dintr-un  tembel,  un  om  ce 
incepe  sa  isi  revinal 

Bunicul  meu  nu  are  nevoie  de  sfaturile  mele.  Parin^ii 
mei  „stiu  ce  fac"  iar  bunica  -  singura  mea  bucurie  -  ma 
tradeaza  si  ea  cateodata,  cu  o  tradare  pe  care  nici  macar  nu  o 
poate  constientiza. 

Cand  ma  uit  la  bunicul  meu  si  la  faptul  cum  se  luptd  cu 
Dumnezeu  ma  inspaimant.  El  1-a  ridicat  de  nu  stiu  cate  ori  din 
moarte,  il  face  sa  aiba  iesiri  afara,  il  face  sa  se  poata  plimba,  sa 
ne  vada...Si,  pentru  el,  Dumnezeu  e  in  continuare  o  „prostie" 
iar  frazele  mele  sunt  „politica". 

Rdbdarea  lui  Dumnezeu  cu  noi,  prin  exemplul  lui,  mi  s- 
a  facut  foarte  explicitd.  Dumnezeu  ne  rabda  mult,  mult  de  tot, 
pentru  ca  El  ne  iubeste^ara  safiu. 

„Fara  sa^iu"  este  o  expresie  a  lui  Emil  Botta121  (din  titlul 
unui  carti  a  sa  de  poeme,  publicata  in  1976),  care  mie  imi 
spune  multe  de  cand  am  citit-o.  Ea  exprima  foarte  bine  iubirea 
lui  Dumnezeu  pentru  lume. 

Pe  el  il  iarta  Dumnezeu,  pe  mine  ma  iarta,  ne  iarta  pe 
toti.  El  ne  iarta  si  suportarea  Lui  se  numeste  iubire.  Trebuie  sa 
inva^am  cu  lacrimi  in  ochi  aceasta  iubire  a  lui  Dumnezeu  fa^a 
de  noi.  Dumnezu  ne  suporta! 


121  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Emil_Botta. 


70 


O,  El  ne  suporta  si  noi  nici  macar  nu  stim  sa  ne 
suportdm  pe  noi  inline!  El  suporta  toate  neregulile  pe  care  le 
facem  noi  iar  noi  suntem  niste  nemuliumitori. 

Am  pierdut  un  tren  dar  am  fast  atent.  Asa  cum  trebuie  sa 
fim  atenji  la  rugdciune  sau  la  citire,  tot  la  fel  trebuie  sa  fim 
atenii  la  oamenii  din  jurul  nostru  si  la  ce  se  intdmpld  cu  noi. 

Putem  descifra  voia  lui  Dumnezeu  cu  noi  si  ce  trebuie 
sa  facem  pentru  al^ii. 

Sfantul  loan  Gura  de  Aur  spunea  ca  mdinile  sdracilor 
sunt  doctoria  sufletelor  noastre.  Mainile  lor  intinse  ne  vindecd 
bolile  sufletesti. 

Daca  ii  asculfi  pe  oameni  si  te  rogi  pentru  ei,  te  vindeci 
de  judecarea  altora,  de  nesimtire,  de  egoism,  de  indifferent,  de 
indelicatete,  de  ura,  de  paganatate. 

Iar  daca  ei  te  „rasplatesc"  pe  tine,  bunatatea  ta,  cu  rele  si 
cu  nerecunostinid,  atunci  trebuie  sa  te  bucuri.  Pentru  ca 
in^elegi  cat  de  rdu  ai  fi  tu  fdrd  harul  lui  Dumnezeu,  cat  de 
nesimiit  ai  fi,  cat  de  pu^in  ai  putea  rdbda  si  cat  de  mult 
conteazd  iubirea  fa^a  de  oameni  si  rabdarea  in  ispite  si 
necazuri. 

Cautand  referin^e  bibliografice  mi-am  dat  seama  ca  stiu 
doar  cdteva  versete  din  Sfanta  Scriptura  pe  de  rost  si  cdteva 
locuri,  pe  bajbaite,  de  la  Sfm^ii  Paring.  Adica  nu  cam  stiu 
nimic. 

§i  am  mai  in^eles  ca  mdntuirea  si  teologia  sunt  cele  mai 
grele  lucruri  si  cele  mai  us  oar  e  in  acelasi  timp. 

Am  in^eles  ca  pofi  muri  fara  ca  nimeni  sa  vrea  sa  te 
inieleagd,  ca  po^i  muri  in  chinuri  grele,  ca  po^i  cadea  in  orice 
clipa  in  eel  mai  mare  si  greu  pdcat,  de  care  pana  mai  ieri  nu  te 
credeai  in  stare,  ca  po^i  oricand  sa  nu  mai  ai  un  picior  sau  sa  \\ 
se  arda  fa^a  intr-un  incendiu,  ca  suntem  singuri  fara  Dumnezeu 
si  ca  pritenii  sunt  rari  si,  in  locul  lor,  al  prietenilor  pe  care  ni-i 
dorim  si  nu  ii  avem  sunt  mul^i  sarlatani,  care  se  numesc 
prieteni  ai  nostri. 

Am  in^eles,  Doamne,  pentru  ca  Tu  mi-ai  dat  sa  in^eleg 
cat  defragili  suntem  si  cat  de  usor  ne  smiteste  pacatul! 

Multe  ispite  ne  pandesc.  Demonii  vor  sa  se  bucure  pe 
ruinele  triste^ilor  noastre. 

Oboseala  se  acumuleaza  continuu  si  inima  mi-e  parca  un 
ochi,  care  are  lacrimi  nepldnse,  care  nu  stiu  de  ce  nu  izbucnesc 
din  ea.  Inima  mea  vrea  sa  planga  si  nu  poate.  Doamne,  da-mi 
sa-mi  plang  ticdlosia  inimii  mele!  Da-mi  sa-mi  plang 
nesim}irea\ 


71 


Maine  voi  merge  la  Invatatorul,  la  Dumnezeiescul  Hie 
vazatorul  de  Dumnezeu. 

El  e  eel  care  stie  cum  sd-mi  vorbeascd. 

E  singurul  de  pe  acest  pamant. 

Doamne,  nu  am  cuvinte  sa-Ti  mul^umesc  pentru  mila  Ta 
si  pentru  iubirea  Ta  cu  mine,  netrebnicul,  pentru  ca  mi  1-ai  dat 
mie,  pe  robul  Tau  Hie,  Parintele  si  Inva^atorul  meu 
preadumnezeiesc ! 

Ce  as  fi  facut  zufdrd  elV.  Unde  as  fi  fost  acumlW  Mi-e 
si  frica  sa  ma  gdndesc. 

Cei  din  Turnu  Magurele  nici  nu  au  habar  ca  un  Sfant 
atat  de  prea  minunat  traieste  langa  ei  intr-un  anonimat 
sfiddtor.  El  e  Sfdntul  din  mijlocul  indiferentei. 

Ajuta-i,  Doamne,  lui  §i  sfinte§te  via^a  lui  mereu  §i  pentru 
sfintele  lui  rugaciuni,  miluie§te-ma  §i  pe  mine,  pacatosul! 

O,  mireasma  binejdedtoare  a  caietelor  lui! 

O,  dulceafa  §i  indliimea  ametitoare  a  cuvintelor  sale! 

Totul  Qfrumusefe  la  tine,  Dumnezeiescule  Hie! 

Totul  e  lumind  si  sfintenie  cople§itoarel 

Fara  tine,  inima  mea  e  strdind.  E  fdrd  dragoste  si  fdrd 
sa  o  inteleagd  cineva  la  modul  abisal,  cum  numai  tu  ai  inteles- 
o. 

Dupa  moartea  ta  se  asterne  tacerea... 


In  disputa  cu  Purrhus,  Sfantul  Maxim  Marturisitorul122 
afirma  libertatea  omului  ca  o  consecinid  directd  a  faptului  ca 
omul  e  creat  dupa  chipul  lui  Dumnezeu. 

Spunea  el:  „Daca  omul  a  fost  creat  dupa  chipul  fericitei 
Dumnezeiri  Celei  mai  presus  de  fiin^a  -  firea  dumnezeiasca 
fiind  libera  -  omul  are  o  fire  libera  pentru  ca  este  cu  adevdrat 
chipul  ei"     . 

Cu  alte  cuvinte,  libertatea  noastra  este  o  consecinid 
teologicd  si  nu  o  consecin^a  „naturalista",  in  sensul  teoriei 
evoluiioniste. 


122C/PG91,col304C. 

Cf.  Ierom.  Makarios  Simonopetritul,  Tridoul  explicat.  Mistagogia  timpului  liturgic, 
trad,  de  Diac.  loan  I.  Ica  jr.,  Ed.  Deisis,  Sibiu,  2000,  n.  10,  p.  407. 


72 


Libertatea  omului  implica  statutul  sau  de  creatura. 
Numai  pentru  ca  omul  este  creat  de  Dumnezeu,  dupa  chipul 
Sau,  omul  e  liber  in  dependent  fa^a  de  Dumnezeu. 

Facut  dupa  chipul  lui  Dumnezeu,  omul  trebuie  sd  tindd 
spre  El  pentru  ca  sa-si  consolideze  libertatea  sau  libertatea 
duhovniceasca  consta  tocmai  in  faptul  de  a  tinde  necontenit 
spre  Arhetipul  divin  al  omului,  adica  spre  Creatorul  sau. 


R 


oadele    placerii"124.    O    expresie    dintr-un    imn    al 

Triodului.  Prin  aceasta  se  arata  consecinfele  primului  pacat. 

Mancand  din  rodul  oprit,  in  om  s-au  facut  vizibile 
roadele  acestei  pldceri  nepermise.  Omul  a  fost  „dezbracat  de 
lumina"125  prin  pacat.  El  a  fost  deposedat,  „dezbracat  de 
nevinovatie"126. 

Gasesc  aici  o  constatare  foarte  pertinenta:  „Moartea  n- 
are  in  teologia  bizantina  sensul  unei  pedepse.  Ea  pare  mai 
degraba  un  efect  suplimentar  al  milostivirii  dumnezeiesti  care 
pune  astfel  o  limitd  extinderii  pacatului,  impiedicandu-1  sd 
devind  nemuritor"121 . 

Moartea  e  o  iesire  din  har  si  nu  o  pedeapsd  exterioard, 
impusa  de  Dumnezeu.  Moartea  vine  in  om  ca  o  consecinfd  a 
primului  pacat  comis,  ca  o  alegere. 

Moartea  -  dupa  expresia  parintelui  Makarios  -  „cufunda 
sufletul  mai  degraba  in  uimire  decat  in  disperare,,n8 . 

Pentru  a  indica  uimirea  omului  in  fa^a  morjii,  Sfm^ia  sa 
apeleaza  la  idiomela  „Plang  si  ma  tanguiesc..."  a  Sfantului 
loan  Damaschin. 

Pentru  cei  „adormiti",  parintele  il  foloseste  pe 
„defuncti"  (care  nu  mai  sunt  angrenafi  in  func^iile 

vitale). 

Insa  defunct  prezinta  via^a  numai  din  punct  de  vedere 
biologic,  fara  substrat  etern.  Cred  ca  mai  corect  e  termenul  de 
adormit,  pentru  ca  are  o  completd  relevanid  dogmaticd. 


124  Idem,  p.  40. 

125  Ibidem. 

126  Idem,  p.  41. 

127  Ibidem. 

128  Ibidem. 


73 


V  interesanta  folosirea  lui  „a  cadea"  in  imnologia 

ortodoxa.  Cand  se  vorbeste  despre  pacatul  Sfin^ilor 
Protoparinti  se  vorbeste  despre  cddere.  Omul  a  cazut.  Omul  a 
cazut  din  har.  Caderea  te  face  gol  si  te  lasa  pradd  patimilor 
salbatice. 

Omul  cade.  Harul  e  vazut  de  catre  noi  ca  eel  care  fine  pe 
om  pe  verticala,  pe  verticala  binelui. 

Daca  nu  mai  esti  in  har  ajungi  asemenea  animalelor, 
tdrdndu-te  pe  pamant. 

Vocaiia  omului  e  aceea  de  afi  in  har. 


C 


onform   cuvantului   grecesc   nebunia   este   un   anti- 


,129 

zel     . 


vJlasim  intr-un  text  al  Triodului:  „imbrdcdmintea  de 
multefeluri  a  gandurilor  ru$inoase"     . 

Gandurile  pacatului  au  haine  diferite.  Ele  arata 
strdlucitor  si  sunt  diferite.  Sunt  diferite  dar  formeaza  un  singur 
rdu. 

Ele  se  deosebesc  doar  in  faptul  ca  vizeaza  rele  diferite, 
dar,  in  esenta,  reprezinta  acela§i  lucru:  pacatul,  patima. 

Sfantul  Maxim  Marturisitorul  arata  ca  patimile  survin  in 
om  in  urma  unei  „iubiriy3ra  minte"131. 

Tocmai  de  aceea  spunea  Vladimir  Lossky,  daca  nu 
gresesc  cumva,  ca  patimile  sunt  „impersonale". 

Poate  ca  acesta  a  urmat  cuvintelor  Sfantului  Antonie  eel 
Mare:  „Omul  cu  adevarat  rational  are  o  singura  grija:  sd 

1  ^9 

asculte  de  Dumnezeul  tuturor  si  sd-Iplacd  LuF     . 


129  Idem,  p.  44. 

130  Cf.  Ibidem. 

131  Ibidem. 

132  Cf.  Filocalia  Romdneasca,  vol.  1,  trad,  de  Pr.  Dumitru  Staniloae,  ed.  1946,  p.  3. 


74 


Patimile  sunt  un  consum  afectiv  fdrd  logicd 
duhovniceascd.  Ele  presupun  o  iubire  viciatd  si  o  minte 
perversa. 

In  Filocalia  Romdneascd,  vol.  2,  ed.  1947,  Fericitul 
Dumitru  Staniloae  foloseste  expresia:  „iubire  nerafionala"133 . 

Pacatul  este  „o  auto-idolatrie"134,  spunea  si  parintele 
Makarios. 


>Ofantul  Isaac  Sirul,  in  Cuvdntul  27135  afirma,  ca  cei  din 
gheena  Iadului  „vor  fi  biciuifi  de  biciul  Iubirii".  Caci  „iubirea 
se  face  chin  in  cei  lepadati"136. 

Ei  nu  vor  suporta  iubirea  dumnezeiasca  pentru  ca  nu  s- 
au  deschis  ei  in  timpul  vie^ii  lor  terestre. 

Pentru  cei  din  lad  este  un  chin  sa  iubeasca.  §i  de  aceea 
iubirea  lui  Dumnezeu  ii  chinuie,  pentru  ca  ei  nu  o  acceptd. 

Autorul  nostra,  parintele  Makarios,  spune  foarte  corect 

1  ^7 

faptul,  ca  „pacatul  anticipeazd  Iadul"     . 

Pacatul,  ca  separare  de  Dumnezeu,  anticipeaza  Iadul, 
care  e  o  separare  eternd  de  Dumnezeu. 

De  la  o  separare  temporard  trecem  la  una  eternd. 

Sfantul  Grigorie  de  Nazianz  spunea  ca  osanditii  „vor 

1  ^8 

vedea  ca  Foe  pe  Cei  ce  nu  L-au  vazut  ca  Lumind"     . 

Lumina  divina,  plina  de  bucurie  si  viafd  pentru  Sfm^i  e 
perceputa  de  cei  pacatosi  ca  foe,  ca  pedeapsd,  ca  un  chin 
insuportabil. 

Iubirea  chinuie. 

Iubirea  ii  chinuie  pe  cei  care  nu  au  iubit,  pe  cei  care  L- 
au  negat  pe  Dumnezeu  si  pe  aproapele  lor. 

Sfantul  loan  Damaschin,  in  Dialog  contra  maniheilor 
afirma,  ca:  „pedeapsa  nu  e  altceva  decat  focul  poftei,  rauta^ii  si 

1  ^Q 

al  pacatului  lipsit  de  obiecf     . 

Daca  pentru  Sfantul  Grigorie  de  Nazianz  starea  celor 
chinuiti  e  o  urmare  a  neiubirii  venite  din  partea  lor,  pentru 
Sfantul  loan  Damaschin  pedeapsa  Iadului  este  o  auto- 
pedepsire. 


133  Cf.  ed.  cit.  supra,  p.  57. 

134  Ierom.  Makarios  Simonopetritul,  Tridoul  explicat...,  op.  cit.,  p.  44. 

135  Cf.  Idem,  p.  411,  n.  11. 

136  Idem,  p.  49. 

137  Idem,  p.  50. 

138  Cf.  Cuv.  21,  2  din  PG  35,  col  1084. 

139  Dialog  contra  maniheilor,  1,  36,  in  PG  94,  col.  441  C,  cf.  Idem,  p.  412,  n.  14. 


75 


Ei  se  chinuie  din  cauza  propriilor  lor  patimi 
nesatisfdcute.  Ei  cauta  materia  pacatului  dar  nu  o  gasesc, 
pentru  ca  nu  o  mai  au. 

Asa  ca,  Sfantul  Grigorie  vede  pacatul  ca  indiferenfd,  pe 
cand  Sfantul  loan  Damaschin  il  vede  ca  auto-sufwienid. 

Indiferenfa  si  auto-suficienta  insa  au  ca  punct  de  plecare 
necredinfa.  Daca  nu  crezi,  atunci  i^i  sunt  indiferenfi 
Dumnezeu,  aproapele,  natura  din  jur  si  te  centrezi  numai  pe 
tine.  l\i  focalizezi  activitatea  numai  asupra  propriilor  tale 
pofte. 


n  m  observat  ca  Fericitul  Hie  vazatorul  de  Dumnezeu 
se  exprima  in  scrierile  sale  tot  la  fel  de  „neingrijit"  ca  si  mine. 
Pe  el  il  intereseaza  ceea  ce  spune  si  mai  pu^in  cum  o  spune. 

Dar,  desi  nu  suntem  prea  atenfi  la  cum  spunem  ceea  ce 
spunem,  ne  intereseaza  insa  sd  Jim  in}ele$i.  Desi  nu  explicam 
prea  bine  lucrurile... 

Scrie  ca  sa-i  placa  lui.  Scrie  in  acord  cu  simplitatea,  cu 
smerenia  sa.  §i  tocmai  asta  observi  ca  nu  place  la  cititorii 
nostri. 

Sfantul  loan  Gura  de  Aur  (am  observat  in  /  Timotei),  ca 
foloseste  si  el  gerunziul  tot  la  fel  de  „nepotrivit"  ca  si  mine. 

Scriem  altcumva.  Scrisul  duhovnicesc  nu  are  §abloane. 

„Neingrijirea"  Sfin^ilor  Paring  are  un  talc  al  ei.  Talcul 
acesta  trebuie  cautat  in  smerenia  lor. 

Scrisul,  privit  ca  interior  sufletului,  are  niste  coordonate 
care  ne  depd§esc.  Observ  acest  lucru  din  ce  in  ce  mai  mult. 

Oricat  as  incerca  sd  scriu  bine,  simt  ca  am  multe 
deficienie.  Nu  stiu  daca  pot  fi  satisfdcut  de  modul  cum  spun  un 
lucru. 

Ajuta-mi,  Doamne,  si  smereste  sufletul  meu!  Sunt  un 
mare  ticalos. 


76 


Mugaciunea  ortodoxa  ne  propune  mereu  sa 
constientizdm  moartea.  Auzim  adesea  sintagma:  „mai  inainte 
de  sfarsit"... 

Pentru  ca  in  Ortodoxie  moartea  e  un  sfarsit  al  faptelor 
personale  purificatoare. 

Oare  nu  trebuie  sa  vedem  in  faptele  bune  un  mod  de 
purifware  a  noastra  de  patimi  si  nu  o  acumulare  patrimoniald 
de  fapte,  in  felul  unui  depozit  personal  de  fapte  bune? 

Faptele  bune  purified,  il  cura^esc  pe  om  de  patimi. 
Aceasta  epozifia  ortodoxdl 

Ideea  de  „depozit"  de  fapte  bune  personale  miroase  a 
supozrfie  romano-catolica. 


„N/uptorul  cain^ei"140  arata  intensitatea  propriei  noastre 

pocain^e.  Cain^a  trebuie  sa  vina  din  dragostea  de  Dumnezeu. 

Cand  cain^a  se  manifesta  cu  adevarat  atunci  ea  este  o 
ardere  a  pacatelor  trecutului,  o  renunfare  la  ceea  ce  am  facut 
rau  in  via^a  noastra. 


I   entru  Sfantul  loan  Scararul141  gdndul  la  moarte  este 

„mireasa  monahului"     . 

Nunta  ca  moarte  are  concretefe  duhovniceasca, 
deoarece  mortificarea  (ca  expresie  a  morfii  pentru  aceasta 
lume)  traverseaza  moartea  ca  pe  o  poartd  de  intdlnire  cu 
Mirele  ceresc. 

Moartea  nu  il  inspdimdntd  pe  nevoitorul  ortodox.  Ea  ii 
aduce  bucurie,  implinire,  revelare  a  frumusetii  ceresti  daca 
sufletul  nostru  e  curat. 

Eu  ma  logodesc  cu  moartea,  cu  gdndul  la  moarte,  pentru 
ca  doresc  comuniunea  vesnica  cu  Viafa  cea  ipostaticd,  cu 
Hristos,  Dumnezeul  nostru. 


140  Idem,  p.  52. 

141  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Sc%C4%83rarul. 

142  Cf.  Scara  3,  20,  in  PG.  88,  col.  665  D,  apud  Ierom.  Makarios  Simonopetritul,  Tridoul 
explicat...,  op.  cit.,  p.  413,  n.  47. 


77 


Gandul  la  moarte  nu  are  pentru  noi  accente  nihiliste  sau 
de  resemnare,  ci  accente  pascale  sau  maritale. 

Ma  insofesc  cu  moartea.  Cuget  la  ea  mereu.  O  iubesc  ca 
pe  o  mireasd  a  sufletului  meu,  pentru  ca  ma  face  imun  la 
tenta^iile  prezentului.  Rapit  de  inal^imea  ei,  de  seriozitatea  si 
fagaduin^ele  ei,  moartea  ma  transports  spre  contemplate. 

Cuget,  ma  rog,  iubesc  si  moartea  ma  insofeste 
pretutindeni.  O  simt  ca  pe  o  limitd  dar,  in  acelasi  timp,  si  ca  pe 
oprezenia  care  ma  linisteste. 

Moartea  este  un  principiu  ascetic,  daca,  dupa  prezen^a  ei 
episodica,  fugitiva,  urmeaza  Hristos  Domnul.  Ea  este  o  poartd 
care  te  poate  veseli  sau  intrista. 

Pentru  mul^i,  ea  nu  spune  nimic.  Pe  cand,  pentru  cei  ai 
lui  Hristos,  moartea  vorbeste  cu  accente  profunde.  Dar  cine  sta 
sd-i  perceapd  sensul  ei  addncl 


„LSacrimi  de  strapungere"142 .  Lacrimi  care  sa  strapunga 

duritatea  inimii.  Cain^a  strdpunge  inima  si  inima  plina  de 
cain^a  naste  lacrimi.  Lacrimile  nu  se  provoaca.  Ele  vin  de  la 
sine,  atunci  cand  vin  din  pdrerea  de  rdu,  din  simfirea  rdului 
savdrsit. 


Daca  pacatele  il  miscd  pe  om  spre  lucruri,  pocain^a 
trebuie  sa  se  exprime  si  ea  prin  fapte  care  miscd  lucurile. 

Pe  cand  raul  se  foloseste  de  lucruri  pentru  a  le 
devaloriza,  binele  se  arata  in  afard  printr-o  imprimare  a 
sinceritdtii  pocdinfei  in  lucruri. 

Pocainta  vede  in  mod  sfdnt  rela^ia  ei  cu  lucrurile  din  jur. 

Lucrurile,  obiectele,  fiin^ele  nu  mai  sunt  folosite  pdtimas 
de  eel  care  se  pocdieste,  ci  cu  mdsurd,  in  mod  cuviincios. 


143 


Ierom.  Makarios  Simonopetritul,  Tridoul  explicat...,  op.  cit,  p.  68. 


78 


itlonahul  trebuie  sa  fie  o  „fiinta  liturgica"144 ',  spune 

autorul  nostru.  Dar  eu  cred  ca  si  mireanul  trebuie  sa  fie  la  fel. 

Oare  s-a  gandit  cineva  la  o  umplere  duhovniceascd  a 
timpului  unui  mirean? 

Mireanul  poate  contempla  si  se  poate  ruga  in  fiecare 
sector  al  vie^ii  sale.  Trebuie  sa  le  explicam  oamenilor  ca 
rugaciunea  nu  presupune  numai  o  stare  de  addncd  concentrare 
si  o  pozifie  absolut  tradiiionald  (adica  in  genunchi  sau  in 
picioare),  ci  o  stare  diversd,  mobila. 

Acest  „te  poji  ruga  oricand  si  oriunde"  trebuie  explicat 
dinduntru,  de  cineva  care  trdieste  astfel  rugaciunea. 

Rugaciunea  arata  „deosebit",  in  aparen^a,  in  fa^a 
televizorului,  pe  strada,  la  veceu  sau  la  cumparaturi  dar,  in 
esen^a,  peste  tot  facem  aceeasi  rugdciune. 

Avem  o  perceptie  proastd  despre  rugaciune,  cand 
credem  ca  nu  putem  sa  ne  rugam  in  anumite  locuri  care  par 
„nepermise". 

Spre  exemplu  am  spus  ca  ne  putem  ruga  stand  pe 
veceu...  si  mul^i  se  pot  scandaliza.  Dar  de  ce  nu  pot  sa  ma  rog 
si  acolo?  Oare  via^a  pe  care  mi-o  petrec  la  veceu,  petecul  de 
via^a  pe  care  il  petrec  acolo  sau  stand  in  pat,  nu  fac  parte  tot 
din  viafa  meal 

Ma  pot  ruga  cu  cuvinte  proprii,  cu  cuvintele  mele.  Ma 
pot  ruga  pentru  oricine  si  pentru  orice. 

Rugaciunea  e  un  gand  cu  multe  puncte  de  suspensie. 

Suferin^a  se  amesteca  cu  rugaciunea  mea.  Ea  o  evoca  si 
evoca  tot  felul  de  amintiri,  de  gesturi,  de  intamplari  din  via^a 
mea. 

Imi  aduc  aminte  de  ceva,  de  cineva,  vad  ceva  si  ma  rog 
pentru  ajutorul  lor,  pentru  frumuse^ea  acelui  lucru  sau  pentru 
scaparea  cu  bine  din  acea  ispita. 

Ma  rog  si  ma  simt  adanc  bdgat  in  lad  si  ma  rog. 

Mai  conteaza  locul,  cand  eu  sunt  concentrat  asupra  a 
ceea  ce  ma  rog,  cand  rugaciunea  e  totul  pentru  mine  si  eu  sunt 
desprins  cu  mintea  de  tot  si  toate  si  sunt  numai  acolo,  in 
rugaciune? 

Eu  ma  simt  in  lad  si  ma  rog  pentru  fratii  mei. 

Exista  o  „pudicitate"  foarte  pacatoasa  in  noi,  care  ne 
separd  rugaciunea  de  faptele  noastre  biologice,  de  anumite 
fapte  biologice. 

144  Idem,  p.  87. 


79 


A  te  ruga  in  timp  ce  faci  dragoste  cu  sofia  ta  pare  o 
„mare  abera^ie"  pentru  mul^i.  §i  aceasta,  deoarece  biologicul 
nostra,  trapul  nostra  nu  mai  e  sim^it  ca  avand  sensul  sau  in 
Dumnezeu,  ci  e  privit,  in  mod  eretic,  ca  sediu  al  tuturor 
pdcatelor. 

Cu  alte  cuvinte  ne  e  rusine  de  noi.  Ne  e  rasine  ca 
mergem  la  veceu,  ca  ne  basim,  ca  facem  dragoste  cu  so^ia 
noastra.  Ne  sim^im  penibili  ca  suntem  de  la  sat  si  nu  de  la 
oras,  ca  suntem  sdraci  si  nu  bogafi,  ca  suntem  maiprosti  decat 
cei  pe  care  noi  ii  consideram  destepfi. 

Avem  o  rusine  pdcdtoasd.  Aceasta  rasine  demonicd, 
adanc  inculcatd  in  noi,  ne  face  sd  ne  depdrtdm  unii  de  al^ii. 

De  ce  sa  te  disociezi  de  trecutul  tau? 

De  ce  sd  te  dezgusti  de  ceva.  permis? 

Aceasta  e  o  „rasine"  care  ascunde  adevdrata  rusine.  Ne 
e  rasine  de  ce  trebuie  sd  facem  si  este  normal  sd  facem  si  nu 
ne  e  rusine  de  lucrarile  care  nu  ni  se permit. 

Traim  o  atrac^ie  continua  spre  umbra.  Sfantul  Adam  s-a 
ascuns.  Dupa  ce  pacatuim  ne  ascundem,  vrem  sa  ni  se  piarda 
urma. 

E  corect  asa?  Fugim  de  responsabilitate.  Ne  e  greu  sa 
recunoastem  anumite  lucrari,  numai  pentru  ca  nu  suntem 
decisi  pentru  o  schimbare  radicald.  Consideram  schimbarea, 
metanoia  ca  fiind  riscantd.  Facem  bine  ceea  ce  facem?... 

Dumnezeiestii  Paring  scriau  concentrat.  Uneori  ne  e 
foarte  greu  sa-i  urmarim.  Scriau  aforistic,  sentential  si  uneori 
se  raportau  si  la  via^a  cotidiana,  la  experien^a  unuia  sau  a 
altuia. 

Astazi  omenirea  alearga  dupa  exprimdri  personate  si, 
mai  ales,  cotidiene. 

Ne  intereseaza  numai  ce  face  acela,  cum  face  ceea  ce 
face,  ce  gandeste,  ce  simte.  Ne  intereseaza  psihologia  umand 
dar  nu  si  taina  duhovniceascd  a  omului. 

Cititoral  doreste  adesea  un  Sfdnt  transparent  cu  totul, 
care  sd  nu  find  nimic  pentru  el.  Vrea  sa-1  stie,  sa  afle  tot  ce  stie 
acela. 

Tocmai  de  aceea  il  intreaba  pe  Sfant  (daca  el  e  incd  in 
via{a)  tot  felul  de  lucrari  banale,  uneori  foarte  banale. 

Sfantul  inca  in  via^a  e  mereu  tachinat,  persecutat  mental 
si  fizic  de  tot  felul  de  intrebdri. 

Ce  ne  spune  acest  lucra?  Ca  trebuie  sa  vorbim  excesiv 
depractic,  la  propriu  despre  cum  se  trdieste  in  Ortodoxie. 


80 


Oamenii  tocmai  asta  nu  stiu:  cum  trdieste  un  ortodox 
care  isi  sfinieste  viafa  zilnic. 

Cred  ca  trebuie  sd  simplificdm  limbajul  prin  care  facem 
cunoscuta  Ortodoxia  si  nu  indlfimea  vie^ii  duhovnicesti. 

Limbajul  trebuie  sa  tinda  spre  perceperea  tuturora. 

Daca  nu  ne  facem  inielesi  de  catre  to^i  oamenii,  aratam 
ca  nu  trdim  cu  adevarat  ortodox. 

Cineva  care  stie  ce  trebuie  sa  spuna,  poate  sa  spuna 
dupa  mintea  si  infelegerea  fiecaruia  orice  lucru  ar  fi  intrebat. 

Via^a  ortodoxa,  pe  dinauntru,  e  o  minune,  o  mare 
minune,  o  minune  colosald. 

Fata  ta  poate  fi  crispatd  sau  poate  pdrea  crispata  dar  in 
tine  sd  ai  Raiul,  sa  ai  o  bucurie  inexprimabild. 

La  oamenii  duhovnicesti  aparenfele  pot  fi  foarte 
inseldtoare. 

Logica  strazii,  autonomia  gandirii  nu  concordd  cu 
intimitatea  Ortodoxiei. 

Parem  „aberanti"  in  multe  pentru  lumea  de  astazi, 
tocmai  pentru  ca  traim  cu  o  logica  care  transcende  istoria. 

Nu  suntem  infelesi.  Suntem  necunoscufi  unii  pentru 
al^ii. 

Prospetimea  si  pldcerea  vie^ii  ortodoxe  il  pot  revitaliza 
pe  un  om  care  s-a  sinuit  „autonom"  pana  mai  ieri.  §i  asta 
pentru  ca  ea  reprezinta  normalitatea. 

Asceza  si  rugdciunea  ortodoxa  reprezinta  normalitatea, 
o  lupta  continua  pentru  normalitate.  Pare-se  ca  e  greu  de 
in^eles  acest  imens  adevar. 

Nu  putem,  mul^i  dintre  noi,  sa  intelegem  faptul,  ca 
libertatea  se  ob^ine  numai  „riscand"  ortodox. 

Ortodoxia  e  vazuta  numai  pe  afara,  dar  nu  si  din 
nduntru.  Tocmai  de  aceea  ortodocsii  sunt  acuza^i  de  tot  felul 
de  nerozii  si  suntem  suspectafi  tot  timpul. 

Omul  percepe  de  la  noi  numai  mdrunfisurile  vie^ii 
ortodoxe  si,  mai  ales,  pe  cele  nefaste  si  nu  fondul  problemei. 
Avem  nevoie  sd  ne  explicdm  via^a,  sa  o  explicam  de-a  fir-a- 
par.  Trebuie  sa  explicam  cored  si  concret  taina  credin^ei 
noastre. 

Putem  depasi  defectul  schematismului  prin  care  ne 
prezentdm  Ortodoxia.  Putem  sa  exprimam  Ortodoxia  daca  o 
explicdm  in  termeni  proprii,  simplu,  delicat,  cu  prospe^ime, 
fara  complica^ii  sterile. 

Daca  incercam  sd  conceptualizdm  experien^a 
duhovniceasca  avem  numai  o  literaturd  anostd,  rece,  calculata. 


81 


Putem   sa   explicam   atat  valenfele  abisale   ale   vie^ii 
noastre,  cat  §i  de  ce  suntem  atat  deprost  infelesi  de  catre  al^ii. 


-Ofantul  Maxim  Marturisitorul  indica  o   strictd  ascezd, 

o  „stricta  infrdnare"  in  limbajul  sau,  pentru  subjugarea 
„patimilor  carnii"146. 

E  foarte  corecta  precizarea  sa,  pentru  ca  strictefea 
aceasta  presupune  o  metodd  de  la  care  nu  te  aba^i  in  niciun 
moment. 

Referitor  la  acest  lucru,  observ  printre  ortodoc§ii  mei  o 
acceptare  formald  a  unicitdiii  persoanei,  dar  fara  sa-i  respecte 
§i  statutul  eipractic. 

Nu  prea  {inem  cont  de  acomodarea  vie^ii  duhovnice§ti 
la  persoana  care  o  inglobeaza,  la  nivelul  de  impropriere 
personald  a.  credin^ei. 

Din  aceasta  cauza  ne  manifestam  dezinteresul  fa^a  de 
anumi^i  Sfm^i,  pentru  ca  nu  in^elegem  ca  avem  nevoie  de  orice 
fdtr are  personald  a  adevarului  mantuitor. 

Avem  nevoie  de  mdrturia  personald  a  credin^ei  tuturor 
Sfm^ilor  §i  nu  numai  de  mdrturia  unora,  care  ne  plac  noua  mai 
mult. 

Daca  vrem  sa  fim  cu  adevarat  ecumenici  I  universali, 
atunci  trebuie  sa  ne  impropriem  modul  personal  de  existenid 
al  tuturor  Sfin^ilor  §i  al  tuturor  oamenilor  pe  care  putem  sa  ii 
cunoa§tem  §i  cat  putem  sa  cuprindem  din  tot  ceea  ce  exista. 

Conteaza  valenfele  proprii,  nu  egalitarismul  lor. 

Daca  mergem  in  continuare  pe  un  limbaj  teologic 
comun,  impersonal,  vom  da  prea  pu^ina  important  alteritdfii, 
comuniunii,  rela}iilor  personate  care  implica  sfm^enie  §i 
dragoste. 

Prin  acest  limbaj  teologic  standardizat  pierdem  tocmai 
esen^ialul:  simfirea  vie$ii,  a  ceea  ce  este  propriu  vie^ii 
ortodoxe. 

Ma  enerveazd  §i  ne  enerveazd,  chiar  daca  nu  o 
recunoa§tem  deschis  mul^i  dintre  noi,  impersonalul. 


145  Cf.  Idem,  p.  89. 

146  Ibidem. 


82 


Intr-un  talk-show  ne  place  diversitatea  personald, 
impetuozitatea  fiecaruia,  noutatea  fiecaruia.  Daca  presupunem 
ca  suntem  cu  to^ii  o  apd  §i  un  pdmdnt,  atunci  via^a  noastra  e 
cea  mai  dezolantd  realitate. 

Dar  via^a  ortodoxa  e  plind  de  har,  de  lumind  divind. 

Daca  fiecare  ne-am  manifesta  admiratia,  fericirea, 
regretul,  suferin^a  cu  adevarat,  atunci  nu  ne-am  exprima-o  in 
cuvinte  impersonale,  gata  pregatite  intr-o  carte,  ci  intr-un  mod 
propriu. 

Atunci,  daca  suntem  si  putem  fi  personalis  de  ce 
liniarizdm  §i  dezumanizdm  via^a  ortodoxa,  atunci  cand  ne 
apucam  sd  scriem  despre  ea? 

Via^a  ortodoxa  e  sim^ita  de  fiecare  intr-un  mod  personal 
§i  nu  to^i  sim^im  toate  lafel. 

Comitem  o  mare  crimd  axiologicd  §i  ontologicd  in 
primul  rand,  cand  rupem  viafa  ortodoxa  de  noi,  de  fiecare 
dintre  noi,  care  o  putem  exprima. 

Carole  de  teologie  cu  un  limbaj  impersonal,  §ablonard 
pierd  §i  vor  pierde  din  ce  in  ce  mai  mult  teren  in  lumea  de 
astazi,  care  ne  impinge  sa  fim  mult  mai  energici,  mult  mai 
proprii,  mai  personali  in  ceea  ce  spunem  §i  facem. 


>Ofantul  Grigorie  al  Nyssei  spune  ca  omul,  ca  sa  fie  al 
lui  Dumnezeu,  „va  transfera  puterea  dragostei  sale  de  la 
lucrurile  trupesti  spre  contemplarea  inteligibild  §i  imateriald  a 
Binelui"14  . 

Cum  arata  acest  transfer?  Ca  o  purificare  a  dragostei 
noastre  de  accente  maladive,  pacatoase. 

Nu  transfer  sexualitatea  (lucru  imposibil),  ci  dorin^a 
spre  lucruri,  placer ea.  Placerea  pentru  oameni  sau  lucruri 
devine  o  pldcere  pentru  Dumnezeu,  pentru  ca  inaintarea 
noastra  in  bine,  purifica  placerea,  o  sfhn:e§te. 

Dorind  pe  Dumnezeu,  placandu-mi  voia  Sa,  cuvintele 
Sale,  placerea  mea  se  umple  sj  ea  de  har  §i  se  departeaza  de 
dorin^e  pamante§ti. 

In  acceptia  contemporana  deformatd  ni  se  spune  mereu 
ca  placerea  e  un  rdu  dar  nu  §i  ca  e  si  eel  mai  mare  bine  al 
omului,  cand  e  redirectionata  de  la  lucruri  spre  Dumnezeu. 


147  Despre  Fericiri  5,  in  SC  119,  p.  336,  cf.  Idem,  p.  426,  n.  24.  Citatul  este  cf.  Idem,  p. 
91. 


83 


Placerea  verticalizatd,  placerea  plina  de  har,  de  bine,  de 
frumos  este  placerea  de  afi  cu  Dumnezeu  si  in  Dumnezeu. 


Ofantul  Vasile  eel  Mare  spunea  ca  „postul  e  inceputul 
pocain^ei"148.  De  ce?  Pentru  ca  pocdinfa  inseamna  abtinere, 
infrdnare.  Nu  po^i  sa  te  pocaiesti  fara  renuniare.  Caci  tocmai 
in  renuniare  sta  scopul  pocdiniei.  In  renuntarea  la  tine,  la  tine 
celvechi... 


0 


expresie  imnica  profunda:  „muntele  rugaciunilor"149. 

Trimitere  la  cartea  Ie§irea  §i  la  Sfantul  Moise. 

Rugaciunea  e  o  urcare  pe  muntc.Si  mun^ii  de 
rugaciune  te  inalfd  spre  cerul  contemplatiei  §i  al  vederilor 
dumnezeie§ti.  O  mare  realitate! 

A  urea  pe  munte  inseamna  a  urea,  prin  rugaciune,  la 
vederea  luminii  dumnezeie§ti. 


Plu    mai    cunoastem    natura,    animalele,    pamantul. 

Civilizaiia  ne-a  rupt  de  naturalul,  de  firescul  vie^ii,  pentru  o 
lume  fabricatd  de  om. 

Tocmai  de  aceea  am  ajuns  mult  prea  puerili  in  ceea  ce 
priveste  aspectele  tainice  ale  lumii  in  care  traim. 

Cand  descoperim  cate  ceva  din  marea  taind  a  lumii  ne 
bucuram  cu  multa  exuberant,  tocmai  pentru  ca  nesocotim 
zilnic  ceea  ce  Dumnezeu  a  facut  „bune  foarte". 


148  Idem,  p.  96. 

149  Idem,  p.  99. 


84 


>Ofantul  loan  Gura  de  Aur  numeste  dezlegdrile  din 
Postul  Mare,  din  sambete  si  duminici  (afara  de  Sdmbdta 
Mare),  drept :  „sta^ii  de  oprire"  sau  „case  de  odihna"     . 


S/ate  responsabilitdfi  au  episcopii,  egumenii,  preo^ii! 

Ar  trebui  sa  stii  totul  despre  oameni  ca  sa  te  injugi  la  o 
asemenea  munca.  Sfanta  Preo^ie  e  o  mare  muncd. 

Pacat  ca  astazi  nu  mai  observam  greutatea,  greutatea 
imensd  si  responsabilitatea  coplesitoare  a  hirotoniei.  Trebuie 
sa  fii  sfant,  curat,  puternic,  cu  trup  fara  boli. 

Travaliul  Sfintei  Preo^ii  e  imens  dar  noi  ii  luam  numai 
onorurile,  fara  a  lua  si  responsabilitatea  ei. 

Povara  este  Inspdimdntdtoare  dar  si  mdreaid. 

O,  Doamne,  unde  vom  gasi  atdta  putere  in  noi  insine! 


Mabdarea  e  una  dintre  caile  care  ne  fac  sa  intrdm  in 

„marea  taina  a  Crucii"     . 

Rabzi,  suferi,  patimesti  si  observi  ce  valenfe  intime  are 
crucea.  Privita  ca  obiect  de  venerate,  crucea  e  semnul 
mdntuitor...Y)sLY  cand  suferi  cu  Hristos  afli  ce  inseamna  asceza 
si  greutatea  mdntuirii  in  tine  insu^i. 

Crucea  devine  atunci  viafa  ta,  o  parte  din  tine,  ceva  care 
te  caracterizeazd. 

A  suferi  pentru  Hristos  devine  o  stiinid  proprie,  o 
in^elegere  proprie  a  crucii. 

Nu  mai  esti  distant  de  cruce  in  viaja  ascetica,  pentru  ca 
ai  devenit  pdrtas,  prin  durere,  prin  suferin^a,  prin  renun^are  si 
lacrimi,  la  taina  imensa,  inexprimabila  a  Crucii  Lui. 


50  Idem,  p.  110. 

51  Idem,  p.  140. 


85 


M 


lartiriul  constiintei"152.  Aceasta  sintagma  indica 
lupta  grea  pe  care  o  are  constiinta  supla,  atenta,  delicata. 

O  astfel  de  constiinta  ii  impune  ortodoxului  o  viafa 
martirica,  un  martiriu  ascetic. 

Constiin^a,  ca  for  decizional  centrat  pe  voia  lui 
Dumnezeu,  imprima  crestinului  ortodox  starea  de  a  renunfa 
mereu  la  sine  insusi. 

Renuntam  clipa  de  clipa,  ne  topim  via^a  pentru  voia  lui 
Dumnezeu. 

A  trai  ortodox  inseamna  a  fi  un  martir  prin  excelenfd, 
un  martir  al  ascezei,  al  rabdarii,  al  suferin^ei  adanci,  nesesizate 
de  catre  mul^i. 


In  vie^ile    Sfin^ilor  pustiei   exista  parabola  „oglinzii 

apei"153.  Daca  te  prive§ti  intr-o  apd  linistitd  l\i  vezi  chipul... dar 
§i  defectele.  Daca  apa  se  tulburd  nu  mai  vezi  nimic. 

Concluzie:  „cand  sta  linistit  [nevoitorul],  mai  cu  seama 
in  pustie,  atunci  isi  vede  lipsurile  sale"     . 

Linistirea  sau  retragerea  ne  scoate  la  iveala  patimile. 
Tocmai  de  aceea  in  locurile  de  singurdtate  le  afli,  cu 
precadere,  pe  cele  care  exista  in  tine. ..si  la  care  nu  iei  aminte 
atunci  cand  te  gasesti  in  rumoarea  lumii. 


>Ofantul  Teodor  Studitul  vorbeste  la  un  moment  dat  de 

o  „curiozitate  trdndava"155 .  Uneori  ma  lupta  aceasta  patima,  ca 
revers  al  oboselii  mari  pe  care  o  traiesc  atunci.  E  o  lene  careia 
ii  plac  perversitatile,  ascunsurile  oamenilor.  O  lene  care 
despicd  firul  in  patru. 


152  Ibidem. 

153  Idem,  p.  143. 

154  Ibidem. 

155 


Epistola  a  2-a,  147,  in  PG.  99,  col  1434  D,  cf.  Idem,  p.  446,  n.  27. 


86 


LSa    o    privire    mai    atentd    asupra    car^ii    parintelui 

Makarios  Simonopetritul  (Triodul  explicat,  ed.  Deisis),  cat  si  a 
celei  a  parintelui  Schmemann,  pe  care  am  citit-o  de  curand  , 
observi  ca  ei  nu  au  date  istorice  clare  despre  cult  si 
componentele  cultului. 

Prea  purine  cunoscute  miv-xmpuhoi  de  necunoscute. 

Ceea  ce  pare  stiin}ific  aici  sunt  numai  argumentdrile 
largi,  exhaustive  si,  in  acelesi  timp,  generale. 

Insa,  daca  iei  aceste  car^i  si  ceri  de  la  ele  date  fixe,  ani, 
nume,  explicatii  primare,  ele  nu  te  pot  ajuta  cu  nimic. 

Ma  intreb  si  ne  intrebam  cu  to^ii:  nu  au  gasit  datele 
acestea  despre  cult  in  Traditie  sau  ele  nu  exista?  Sunt  car^i 
fdcute  in  grabd  sau  nu  se  vrea  sd  se  stie  ceva  sigur  despre 
propria  noastra  istorie  eclesiala? 

In  studiile  istorice,  eel  mai  mult  ma  enerveaza  cuvantul 
„probabil",  dar  care  e  afirmat  ca  o  certitudine,  cu  o  morga 
savanta  care  ma  scoate  din  sdrite. 

Probabilitdfile  in  materie  de  teologie  si  cult  nu  ma 
satisfac  nicidecum.  Imi  dau  repulsie. 

Pe  mine  ma  intereseaza  lucrurile  addnci,  adevdrul, 
credibilul,  ceea  ce  trebuie  sa  marturisim/ara  dubii,  dar  acestea 
sunt  tratate  parca  intr-un  mod  indiferent. 

Comentam,  cautam  si  totusi  suntem  impreci§i. 

Eu  sufar  imens  acum  pentru  ca  nu  am  date,  nu  am  studii 
teologice  lamuritoare,  nu  am  evidence,  clarificdri.  Sufar  enorm 
din  aceasta  cauza:  din  cauza  lipsei  surselor  primare,  care  sa 
imi  certifice  cautarile.  Voi  suferi  mereu  de  lipsa  lor... 

Nu  pot  sa  vorbesc  despre  multe  lucruri  despre  care  as 
vrea  sa  vorbesc  in  detaliu  tocmai  pentru  ca  nu  am  datele 
necesare  cu  care  sd  imi  argumentez  cercetarile. 

Parintele  Makarios  nu  a  aratat  pana  la  urma  in  aceasta 
carte  a  sa  doctorala,  daca  rugaciunea  Sfantului  Efrem  e  a 
Sfdntului  Efrem,  cand  a  inceput  sa  se  faca  metanii,  cand  a 
inceput  sd  se  rosteascd  in  cult  cartea  Facerea  etc. 

Pentru  ca  nu  facem  decat  sa  ne  legam  de  unele  fapte 
stiute  si  brodam  in  jurul  lor  o  istorie  subredd.  Parca  ne  e  teamd 
sa  aflam  adevdrul  despre  noi  insine  sau  nu  ne  mai  intereseaza 
adevdrul,  adevarul  eclesial,  care  e  insasi  inima  vietii  noastre. 

7  7  5  5 


E  vorba  de  Introducere  in  Teologia  Liturgica. 


87 


Imi  doresc  sa  aprofundez  continuu  istoria, 
spiritualitatea,  cultul,  dogmele  Sfintei  Biserici  Ortodoxe. 
Aceasta  e  viafa  meal  Acest  lucru  ma  implineste  cu  totull 

Ajuta-mi,  Prea  Curata  Maica,  sa  gdsesc  din  toate  acestea 
pe  care  mi  le  doresc  imens  si  sa  ma  addncesc  in  adevarul 
dumnezeiesc  in  mod  continuu  sub  acoperdmdntul  si  ocrotirea 
ta  cea preamilostivdl 


-Ofantul  Teolipt  al  Filadelfiei  spune  ceva  frumos  despre 

rolul  citirii  carjilor  duhovnicesti.  Carole  se  citesc  pentru  „ca  sa 
po^i  cugeta  la  ele  in  timpul  noplii"     . 

Ele  se  citesc  pentru  o  reinnoire  a  cugetdrii,  atat  de 
obosita  de  rugaciune  si  asceza.  Citirea  e  un  motiv  de  cugetare 
dar  si  unul  de  aprofundare. 

Citesti  ziua  si  aprofundezi  in  minte  ceea  ce  citesti.  Prin 
citire  devii  o  bibliotecd  interioard,  o  sursa  de  cugetare 
continud. 

Citirile  te  hranesc,  te  delecteaza,  te  umplu  de  miresme 
harice.  Citirile  duhovnicesti  au  rolul  de  a  reinviora,  de  a 
odihni  si  de  a  reinvigora  cugetarea. 

Cuge^i  la  cele  sfmte.  §i  pentru  ca  faci  acest  lucru  sim^i 
cum  gdsesti  motive  noi  sa  te  rogi,  sa  te  bucuri,  sa  te 
entuziasmezi. 


>Opune  autorul  nostru,  parintele  Makarios 
Simonopetritul:  „dupa  obiceiul  athonit,  Miezonoptica  trebuie 

1  SS 

inceputd  cu  rugdciunile  dimineiiF     . 

Daca  rugdciunile  diminefii  insa  sunt  spuse  la  miezul 
nopiii  si  in  Sfdnta  Bisericd,  atunci  accentele  eshatologice  si 
nocturne  pe  care  le  gasim  in  textul  lor  sunt  aspecte 
regulamentare,  normale. 


157  Ierom.  Makarios  Simonopetritul,  Tridoul  explicat...,  op.  cit,  p.  161. 

158  Idem,  p.  458,  n.  2. 


88 


Nestiind  acest  amanunt  tipiconal  nu  intelegem  de  ce 
apar  in  rugaciunile  dimineatii  idei  despre  noapte  si  despre  a 
doua  venire  a  Domnului,  care  sunt  specifice  Miezonopticii  si 
deniei  din  Lunea  Mare  a  Sfintelor  Patimi. 


vJianina  [Piciorus]  mi-a  deschis  astazi  ochii  cu  privire 
la  minciuna  invatamantului  de  stat.  Materiile  scolare  sunt 
disparate,  antagonice  si  restrictive.  Nu  pleci,  dupa  ce  termini 
scoala,  cu  ceva  complementar  ci  cu  lucruri  care  nu  se  leagd  in 
capul  tau. 

Cand  in^elegi  acest  lucru  incepi  so.  suferi,  esti  dezamagit 
ca  ai  fost  miniit  in  mod  sistematic. 

De  ce  vor  sa  fim  miniiiil  Poate  pentru  ca  sa  nu  fim 
addnc  inrdddcinaii  in  adevdr,  ci  niste  fiin}e  subrede,  farafor}d 
morald. 


LSucrarile      teologice      academice      sufera     de      un 

intelectualism  excesiv.  Parca  ne  e  frica  sa  ne  exteriorizdm 
sentimentele.  Fugim  pur  si  simplu  de  noi  insine. 

Ne  e  teama  sa  fim  cataloga^i  „neacademici"  si 
„nestiintifici"  daca  suntem  sau  parem  a  fi  „prea  personali". 

Pe  masura  ce  votam  ideatic  personalismul,  pe  atat  il 
negam  in  via^a  noastra  cotidiana. 

Oare  nu  ne  torturdm  prea  mult?  Sufletul  simte  ca  se 
trddeazd  in  acest  mod. 

In  goana  noastra  dupa  explicaiii  savante  uitam  ca 
teologia  e  pentru  toft  si  a  tuturor. 

Ne  retragem  degeaba  in  turnuri  de  fddes,  pentru  ca  nu 
neplacem  nici  noi  pe  noi  insine  si  nici  al^ii. 

Mintea  fara  inima  e  prea  aridd  si  fdrd  adevdr.  Mintea 
fara  inima  e  un  spafiu  al  ineptiilor,  al  probabilitdtilor  si  al 
supozitiilor  de  tot  felul. 

Ce  are  defect  inima  noastra?  Ea  nu  poate  gdndi 
teologicl 


89 


Ajungand  numai  creiere  putem  fi  asocial  foarte  bine  cu 
computerele  dar  nu  si  cu  niste  persoane  umane  sensibile  si 
atente. 

Spunem  mereu  ca  persoana  presupune  comuniunea,  dar 
in  scrisul  nostra  nu  acceptam  comuniunea  si  comunicarea  mai 
ales,  ci  ne  impunem  punctul  nostru  de  vedere,  adica 
individualismul. 

Ne  situam  in  mod  jalnic  sub  ceea  ce  afirmam. 

Militam  pentra  concretefe  si  pentra  expuneri  explicite, 
pentra  veridicitate  insa,  paradoxal,  ciuntim  in  mod  fatal 
adevdrul  despre  noi  insine  printr-o  unilaterald  luare  in  calcul 
a  persoanei  umane. 

Omul  e  un  intreg  si  asa  trebuie  sd-l  ludm. 

Injumdtdfirea  lui,  chiar  si  numai  mentala,  ne  face  sa 
vorbim  despre  morfi  si  nu  despre  un  crestin  ortodox  viu. 

Trebuie  sa  admitem  ca  nu  stim  sa  ne  raportam  prin 
intermediul  scrisului,  in  mod  sincer,  la  oamenii  pe  care  ii 
vizdm. 

Sinceritatea  e  un  prim  pas  in  sfera  aceasta  a  inielegerii 
modului  cum  se  scrie  pentra  oameni  vii,  pentra  oameni  luafi  in 
integralitatea  lor. 


-Ofantul  Ignatie  al  Antiohiei  scria:  „Dragostea  mea  a 
fost  rastignita"159 .  Prin  aceasta  el  desemna  faptul,  ca  din  iubire 
pentra  Hristos  trebuie  sci-fi  rdstignesti  ascetic  intreaga  ta  fiin^a. 

Hristos  este  Dragostea  ce  S-a  rdstignit  pentra  noi,  pe  de 
o  parte  dar,  pe  de  alta  parte,  si  iubirea  noastra  pentra  El  este 
rdstignitd,  pentra  ca  suportd  mereu  chinuri  si  tinde  sa  mearga 
astfel  pana  la  capat. 

Moartea  devine  pentra  Sfantul  Ignatie  o  pofiune  a  iubirii 
care  vrea  sa  se  jertfeasca.  Nu  exista  alternativd  pentra  iubirea 
careia  i  se  cere  sa  abjure. 


159  Cf.  Ep.  Catre  Romani  6,  1  §i  7,  2,  cf.  Idem,  p.  523,  n.  140.  Citatul  e  cf.  Idem,  p.  354. 


90 


€  dureros  pentru  mine,  ca  aceasta  carte  minunata  este 
pdtatd  de  negarea  vie^ii  Sfintei  Maria  Egipteanca,  pe  care  a 
scris-o  Sfantul  Sofronie.  Parintele  Makarios  Simonopetritul 
face  o  greseald  imensd  confundand  pe  Sfanta  Maria 
Egipteanca  cu  Sfanta  Maria  din  Palestina160. 


L3e  ce  sa  ma  ascundl  Pana  la  urma  se  vor  stii  toate 

pacatele  mele  si  cat  timp  am  pierdut  pacatuind.  Grija  de  multe 
ma  scoate  de  la  rugaciune.  Mancarea  multa  ma  aprinde  si 
oboseala  ma  face  sa  nu  ma  pot  concentra. 

Ni  se  pare  ca  avem  raspunsuri,  ca  putem  sa  facem  tot  ce 
nepunem  in  gdnd  dar  nu  este  asa. 

Ma  simt  atat  de  insignifiant,  incat  imi  dau  seama  ca  n- 
am  in^eles  nimic  despre  mine  si  despre  ce  este  lumea  aceasta. 

Oamenii  simt  nevoia  sa  comunice  dar  nu  stiu  de  unde  sa 
inceapd,  cu  ce  sa  inceapa  un  dialog  real. 

Uneori  ne  impotmolim  in  ceea  ce  stim,  in  ceea  ce  am 
invatat,  in  ceea  ce  am  primit  sau  in  presupuneri. 

Lipsa  de  comuniune  ne  dezumanizeazd. 

Faptul  ca  n-ai  cui  vorbi  si  ca  daca  totusi  vorbesti  cuiva, 
vrei  sa  \i  se  vorbeasca  tot  lafel  de  sincer,  ma  mistuie. 

Adevarul  nostru  interior  nu  se  separa  total  de  minciuna. 

Cunoastem  cum  sa  facem  din  eel  mai  mare  adevar, 
datorita  pervertirii  noastre,  cea  mai  mare  minciuna. 

Interpretam  tendenfios  multe  lucruri. 

Ne  e  frica  sa  fim  responsabili. 

Aratam  ca  avem,  prin  toate  astea,  prea  pufind  credinfa. 

Ne  gandim  via^a  ca fiinfe  autonome. 

Simt  cum  mintea  mea  a  devenit  sofistd. 

Cand  mintea  incepe  sa  gdndeascd  via^a,  inima  se 
rdceste.  Sunt  un  sloi  de  ghea^a. 

O,  Doamne,  reaprinde  dragostea  mea  pentru  Tine!  Da- 
mi  iarasi  inima  aceea  sincerd  si  neprefdeutd,  cu  care  sa-Ti 
slujesc  Tie  pururea!  Simt  ca  sunt  departe  de  Tine,  Dumnezeul 
meu,  cat  si  de  oameni. 

Ma  ingras,  devin  molatic,  nepasator,  avar,  desfranat...Pe 
zi  ce  trece  sunt  tot  maipervers.  Pacatul  e  in  mine.  E  viul 


160  Idem,  p.  359. 


91 


Unde  mi-e  gandul?  Ce  vreau  sa  fac?  Gandurile,  atunci 
cand  devin  mai  tari  decat  tine,  te  fac  sclavul  lor  fara  voia  ta. 

Simt  insa  sa  citesc.  Ma  bucura  nespus  citirea 
Dumnezeiestilor  Paring. 

Nu  mai  pot  insa  citi  repede,  ca  pana  acum,  pentru  ca  ma 
opresc  la  fragmente,  la  nuance.  Mintea  mea  se  opreste  in 
cuvinte. 

Acum  imi  dau  seama  cate  trebuie  sa  stiu,  cat  de  multe 
trebuie  sa  stiu. 

Trebuie  sa  citesc  cu  metoda. 

Pentru  ca  sa  scriu  imi  trebuie  trimiteri  iar  eu  nu  am 
adesea  notice  cu  trimiteri  complete. 

Imi  dau  seama  ca  pana  acum  am  citit  fdra  metoda.  Insa 
asa  am  simtit  sa  citesc:  ca  un  vulcan,  ca  un  foe  care  mistuie  tot\ 

Sunt  atatea  probleme  teologice  de  cercetat,  pe  care  simt 
ca  vreau  sa  le  studiez  neincetat,  meat  ma  simt  neajutorat  cu 
totul. 

Faca-se  voia  Ta  intra  mine,  Dumnezeule!  Dupa  cum 
vrei  Tu  sa  se  faca  cu  mine! 

Mandria  noastra  se  strica  in  noi  cand  accepfi  rusinea, 
cand  ifi  recunosti  lipsa  ta  de  logica,  prostia,  propria-ti  inselare. 

Rusinea  pentru  pacatele  noastre  e  rabdare.  E  o  asceza  a 
mintii  si  a  inimii,  a  intregii  noastre  fiinte. 

Asceza  cuprinde  tot  ceea  ce  faci  pentru  a  arde  in  mod 
cuvios  in  fa^a  lui  Dumnezeu. 

Din  asceza  fac  parte  si  respira^ia  si  somnul  si  mesele, 
citirile,  rugaciunile,  metaniile,  durerile,  nefericirea... totul. 
Trebuie  sa  vedem  intreaga  noastra  viafd,  cu  toate 
compartimentele  ei,  ca  slujitoare  a  lui  Dumnezeu. 

De  multe  ori  facem  greseala  sa  observam  doar 
gandurile  rele  dar  nu  si  pe  demonul  care  ne  influeneieazd 
pentru  ca  sa  le  avem. 

Gresim  prin  faptul  ca  privim  binele  si  raul  in  mod 
impersonal,  fara  sa  le  identifwdm  in  noi. 

Binele  e  o  influenza  haricd  iar  raul  o  influenza  satanicd. 

Demonii  se  lipesc  de  noi  la  propriu,  de  sufletul  si  trupul 
nostra  si  aduc  in  noi  ganduri,  tending,  sentimente  care  nu  ne 
apar^in. 

Ne  panicam,  mul^i  dintre  noi,  pentru  ca  nu  stim  acest 
lucra.  Nu  stim  cui  ii  aparjin  aceste  ganduri,  sentimente, 
tendinte  care  se  nasc  in  noi  deodata,  fara  voia  noastra,  fara  sa 
ne  asteptdm  la  ele. 


92 


Demonii  vin  si  gandesc  in  noi,  in  locul  nostru!  Si 
gandurile  lor  par  sdfie  gandurile  noastre. 

Ei  se  branseazd  la  fiin^a  noastra  si  noi  devenim  un 
mediu  al  rauta^ii  lor. 

Cand  smerenia  ii  indeparteaza  de  la  noi  atunci  observam 
cine  a  gdndit  in  noi,  adica  in  locul  nostru.  Atunci  sim^im  cine 
ne  soptea  ganduri  rele. 

Dar  si  Sfin^ii  vin  la  noi  si  noi  ii  simfim  pe  ei.  Ei  nu  vin  la 
noi  fara  ca  noi  sd  nu-i  simfim.  Sfhnii  lui  Dumnezeu  nu  ne 
trimit  un  har  de  la  depdrtare  ci  vin  si  ne  viziteazd  personal. 

Ei  coboara  la  noi  si  in  noi. 

Simfim  prezen^a  lor,  rugaciunea  lor,  acoperamantul  lor. 
Prezen^a  lor  ne  bucurd,  ne  intareste,  ne  inflacareaza. 

O,  cat  de  minunat  e  sa  traiesti  in  Dumnezeul  E  o  fericire 
zilnica.  Pe  masura  ce  te  vezi  maipdcdtos,  pe  atat  te  umpli  de  si 
mai  mult  har. 

Sunt  mandru  si  imi  ascund  pacatele. 

Nu  vorbesc  explicit  cand  ma  marturisesc  si  nu  cer 
sfaturi. 

Sunt  anumi^i  draci  care  l\\  aduc  o  mare  frica,  o  fried 
irafionald.  Te  apuca  frica  din  senin.  Nu  mai  po^i  vorbi  de  atata 
frica. 

E  o  suferin^a  imensa  pe  pamant.  Daca  ne-am  pdtrunde 
de  suferin^a  aceasta  am  fi  cu  to^ii  bolnavi  de  inimd,  daca  nu 
morfi. 

Ii  vezi  cum  sufera  si  nu  po^i  sa-i  aju^i.  Te  rogi  pentru  ei, 
ii  compatimesti  dar  nu  ai  cu  ce  sa-i  ajuji. 

Sunt  prea  mul^i  suferinzi  in  jurul  nostru.  Sunt  mul^i 
suferinzi  pe  care  po^i  sa  ii  recunosti  imediat  dar  sunt  mai  mul^i 
cei  care  au  dureri  ascunse. 

Lucrez  cu  greu,  scriu  cu  greu  la  cartea  Inva^atorului,  a 
Fericitului  Hie  vazatorul  de  Dumnezeu.  Trebuie  sa  fmfoarte 
concentrat  la  multiplicitatea  sensurilor  pe  care  cuvintele  sale  o 
incumba. 

Scrisul  sau  este  imens. 

Imens  este  si  el,  prea  imens. 

Sfm^ii  sunt  indlfimi  amefitoare. 

Sunt  obosit  dar  nu  ma  pot  odihni.  Oboseala  ma  face  sa 
fiu  neproductiv  dar  nu-mi  pot  permite  luxul  de  a  pierde  timpul. 

Via^a  este  o  continud  pronie.  Dumnezeu  duce  pe  fiecare 
spre  ceva  anume.  La  inceput  nu  stii  prea  bine  spre  ce  anume  te 


93 


duce  dar,  pe  parcurs,  in^elegi  (El  te  lumineaza!)  care  e  voia 
Lui. 

Pronosticurile  ca  si  idealurile  sunt  faiete  ale  slavei 
desarte. 

Via^a  e  mult  mai  surprinzdtoare  decat  am  crezut  noi. 

In  mediul  teologic  academic  de  astazi  daca  nu  esti  atent, 
te  pierzi,  te  pervertesti.  Comoditatea  ia  loc  ascezei  si 
speculafia  vorbeste  in  locul  ilumindrii. 

Faci  compromisuri  pe  care  initial  nu  le  accept  dar  apoi 
le  traiesti,  le  suporji. 

Avem  o  prea  mare  permisivitate. 

Acest  lucru,  in  timp,  ne  distruge  sufletul. 

Suferim  de  o  larghefe  distructivd. 

Spui  una  in  mod  „oficial"  iar  in  particular  i}i  spui 
adevdratul  tdu  crez. 

Traiesc  o  duplicitate  in  materie  de  credin^a  datorita 
unora  dintre  profesorii  pe  care  ii  am,  pentru  ca  sa-mi  pot 
continua  studiile  teologice  si  sa  nu-mi  provoc  durerifdrd  rost. 
Sunt  constrans  sa  fac  asta,  adica  sa-mi  restrdng  marturisirea  de 
credinja. 

Pana  cand?  Cui  ii  voi  spune  toate  lucrurile  in  care  credl 

Am  nevoie  sa-mi  verific  credin^a,  opiniile,  crezul  meu. 
Trebuie  sa  studiez,  sa  caut,  sa  citesc  asiduu. 

Nu  ma  indoiesc  de  nimic,  ci  caut  marturii  tot  mai 
profunde  si  concrete  ale  Sfm^ilor  despre  adevarata  via}a 
ortodoxa. 

A  verifica  credinfa  inseamna  a  o  aprofunda. 

Vreau  sa  ma  imboga^esc  in  cunoastere  si  in  rugaciune. 
Faca-se  voia  Ta,  Doamne!  Lumineaza-mi  mintea  si  ma 
miluieste!  Alunga  de  la  mine  inselarea  vie^ii  mele  si  lenea, 
pentru  ca  sa  fac  voia  Ta! 

Nu  stiu  multe  lucruri. 

Studiile  teologice  postuniversitare  le  fac  pentru  a  citi  si 
a  trdi,  pe  cat  in^eleg,  ceea  ce  citesc. 

Exista  un  demon  care  te  face  sa  te  indoiesti  si  de  ceea  ce 
stii  ca  e  adevdrat.  Nu-1  crede^i!  Va  va  tulbura  mult. 

Cand  sunte^i  asaltafi  de  ganduri  si  de  sentimente  nu 
lupta^i  cu  inversunare  impotriva  lor,  ci  rabda^i-le  in  pace. 

Observa^i  unde  vor  sa  va  duca. 

Observa^i  totul  rugandu-va. 

A  intoarce  mintea  la  lucruri  frumoase  e  mult  mai 
folositoare  decat  orice  altceva,  atunci  cand  suntem  atacafi  de 
demoni. 


94 


Daca  demonii  vad  ca  primim  iluminari  dumnezeiesti, 
atunci  ne  spun  ca  stim  toate  lucrurile.  Nimic  mai  fals! 
Dumnezeu  ne  lumineazd  pentru  lucrurile  care  ne  folosesc  si 
pentru  care  ne  rugdm  si  nu  pentru  toate  lucrurile. 

Oricand  trebuie  rugaciune. 

Daca  am  in^eles  ceva,  atunci  sa  nu  ne  asteptam  sa  ne 
cada  la  picioare  intreaga  cunoastere  teologicd. 

Trebuie  sa  ne  smerim  mult,  mult  de  tot. 

Infumurarea  vine  tocmai  din  aceste  pufine  semne  ale 
milei  divine  in^elese  insa  egoist. 

Cunosti  nu  pentru  tine  si  atat,  ci  pentru  tofi. 

Cunoasterea  trebuie  impdrfita  cu  to^i. 

Iubirea,  cura^ia,  curajul,  rabdarea  sunt  virtufi  personate 
dar  si  comunitare. 

Cand  II  vezi  pe  Dumnezeu  numai  pentru  tine,  atunci  ui^i 
ca  El  este  al  tuturora  si  ca  vrea  pentru  toft  ceea  ce  vrea  si 
pentru  tine. 

Smerenia  te  inva^a  cine  e  aproapele  tau,  ce  inseamnd  el 
pentru  Dumnezeu  si  pentru  tine. 

Smerenia  e  o  expresie  a  adevdrului  oamenilor.  Ea  se 
oferd.  Ea  iese  in  intdmpinarea  altora  pentru  a  se  infelege  pe 
sine. 

Fara  efortul  de  a  iesi  din  egoism,  din  „implinirea"  pur- 
personald,  nu  exista  dragoste  crestin-ortodoxa. 

Dragostea  e  cruce  iar  crucea  e  grea.  Daca  crucea  e  grea 
si  dragostea  e  tot  la  fel  de  grea  ca  si  crucea. 

Suferin^a  ortodoxa  e  mdntuitoare. 

Daca  te  crezi  „implinit"  atunci  nu  mai  vrei  sa  suferi.  Dar 
daca  vrei  sa  suferi,  atunci  te  sim^i  neimplinit  intotdeauna. 

Cuvintele  sunt  addnci.  Pacatul  nostru  este  acela  ca  le 
folosim  numai  la  suprafa0,  numai  periferic. 


\A  pare  in  noi,  uneori,  frica  de  a  nu  gresi,  desi  facem 
lucruri  bune.  Demonii  ne  aduc  gandul  de  „a  nu  fi  insela}f\ 
pentru  a  ne  opri  din  lucrul  eel  bun.  Dimpotriva,  atunci  cand 
suntem  inselafi,  ne  da  sa  avem  toate  motivele  de  a  nu  in}elege 
acest  lucru:  propria  noasta  decadentd. 


95 


Citim  una  si  demonii  ne  inspird  altceva.  Nu  trebuie  sa 
ne  temem  de  aceste  manevre  ale  lor. 

Afundarea  in  rugaciune. 

Daca  ne  pierdem  increderea,  indrazneala  cea  buna  vom 
fi  purta^i  de  demoni  prin  tot  felul  defrici  si  cosmaruri. 

E  o  lupta  la  toate  nivelele.  Lupta  mentala  e  o  lupta  care 
mizeaza  pe  detalii,  pe  scrupule. 

Cand  nu  putem  lupta  mental  foarte  bine,  atunci  atacurile 
sunt  mult  mai  incisive. 

Trebuie  sa  ne  pastram  calmul,  odihna  sufletului.  In 
boala  sau  necazuri,  daca  ne  pierdem  cu  firea,  nu  facem  decat 
sa  ne  agravdm  si  mai  mult  situa^ia. 

Slava  Tie,  Doamne,  pentru  toate! 


>Otudiul  pur  linguistic  al  textelor  sfinte  nu  coboard  in 

strafundurile  Duhului. 

Uneori  suntem  declarati  „pietisti"  pentru  ca  pdrem  a 
scrie  „cu  fraze  de  la  Sfin^i".  Dar  ca  sa  fii  dovedit  fals  pietist 
inseamna  sa  vii  vazut  textele  si  viata^ara  harul  Sau,  scriind 
din  afar  a  sfinteniei  si  dupa  indicii  liter  are  de  suprafa^a. 

O  formula  folositd  deja  nu  e  caducd,  daca  suscita  noi  si 
noi  intelegeri. 

Cuvintele  Sfin^ilor  nu  imbdtrdnesc  niciodata,  pentru  ca 
Duhul  le  innoieste  mereu  in  noi. 


tfiud    adesea    sintagma    inepta:    „lumina    taboricd". 

Lumina  necreata  nu  fine  insa  de  muntele  acesta  si  nici  de 
trecut. 

Ea  nu  a  iesit  din  munte  pentru  ca  sa  fie  a  muntelui,  ci  din 
dumnezeirea  Domnului  Iisus  Hristos. 


96 


fl 


stazi  seara,  la  Manastirea  Sfdntul  Antim  din 
Bucuresti,  am  sarutat  craniul  Sfantului  loan  Cassian161. 

Emana  har  §i  putere  dumnezeiasca  de  la  3-4  metri 
distan^a. 

Sfmte  Ioane,  nu  ne  uita  pe  noi  niciodata! 


A  se  vedea:  http://orthodoxwiki.org/John_Cassian. 


97 


Constatdri  care  ma  dor 


V/onstat  in  modul  de  a  lucra  al  filologilor  o  hiba 

elementard.  Daca  gasesc  un  text  la  cineva,  care  consund  ca 
idee  cu  ceva  din  opera  vreunui  Sfant  Parinte  si  vor  sa-1  scoata 
pe  acela  cu  basmaua  curatd,  spun  ca  respectivul  Sfant  Parinte 
a  luat  de  la  scriitorul  cu  pricina  textul  „ilicit". 

Cu  alte  cuvinte,  in  accep^ia  lor,  nu  pot  exista  texte 
aproape  identice  in  operele  a  doi  oameni. 

De  ce  oare?  De  ce  nu  pot  suporta  „teologii  recen^i"  - 
vorba  Sfantului  Grigorie  Palama  -  ca  pentru  a  scrie,  nu  ai 
nevoie  de  a  te  lua  dupd  unul  sau  altul,  ci  de  a  gdndi  tu  singur, 
luminat  fiind  de  harul  Sfantului  Duh? 

Gasesc  adesea  aceasta  minciuna  „stiintifica"  in  car^i 
pretins  „teologice". 

Li  se  punpe  seama  Sfin^ilor  Paring  tot  felul  de  influence 
uluitor  de  false. 

Si  auzi  peste  tot,  ba  ca  au  fost  influenfati  de  Platon,  ba 
de  Aristotel  sau  Plotin,  ba  de  eretici  ca  Origen,  Evagrie,  Didim 
sau  Teodor  de  Mopsuestia...insa  in  niciun  caz  nu  se  spune  ca 
au  fost  influentati,  luminal,  sprijiniii  de  harul  lui  Dumnezeu, 
de  Sfanta  Scriptura,  de  ceilarfi  Sfm^i  Paring,  cand  se  poate 
constata  foarte  usor  ca  Sfm^ii  se  citeazd  si  se  certified  unii  pe 
al^ii. 

Gasesc  peste  tot  articole  si  studii  despre  Sfin^i,  facute  de 
„teologi"  care  contestd  sfm^enia  si  care  se  gandesc  prea  pufin 
la  mantuirea  propriului  lor  suflet  si  trup. 

Se  fac  cariere  stiinfifice  si  universitare  pe  baza 
Dumnezeiestilor  Paring  iar  cei  care  le  fac  nu  ajung  sa  moara 
nici  macar  ortodox.  Nu  e  ciudat?! 

Am  o  imensa  durere  in  suflet,  cand  vad  ca  ei,  tocmai  ei, 
Sfin^ii  lui  Dumnezeu  sunt  considered  „sarlatani",  „impostori", 
„nestiutori",  cand  denigratorii  lor  nu  sunt  nici  pana  la  glezna 
lor. 

Autorii  pseudo-teologiei  actuale  sunt  invidiosi  insa  pe 
Sfin^ii  pe  care-i  citeaza  si  in  fa^a  lor  se  simt  inferiori. 

Tocmai  de  aceea  le  si  neaga  orice  mdrefie  Sfm^ilor, 
pentru  ca  ii  copleseste  mare^ia  lor.  Acestia  traiesc  un  mare 
pacat:  pdcatul  impotriva  Sfantului  Duh,  pentru  ca  Acela  e  Cel 


98 


care  vorbeste  in  Sfm^ii  pe  care  ei  ii  insultd  intr-un  mod 
nepermis,  josnic. 

„Teologii"  de  azi  scriu  rece,  calculat,  obiectiv,  §tiin^ific 
dar  nu  prea  au  ce  spune. 

Ce  inseamna  un  scris  stiinfificl  Sa  ai  presupuneri, 
pareri,  opinii,  fara  sa  §tii  macar  despre  ce  e  vorba  cu  adevarat 
in  problema  pe  care  o  discu^i. 

Sunt  negafi  Sfm^ii  de  catre  ace§ti  autori  pentru  ca  i-au 
gustat  §i  i-au  inieles  prea  pufin. 

Demonii  vorbesc  prin  ei.  Pentru  ca  de  aceea  se  tern  de 
adevar  §i  sar  in  sus  de  doi  metri  cand  sunt  trasi  la  rdspundere 
pentru  ceea  ce  scriu. 

Mul^i  presupun  ca  stiu  o  limba  straina.  E  la  modd  sa 
spui  ca  §tii  multe  limbi  strdine.  Insa  pentru  ei  o  limba  straina 
inseamna  doar  sa  cunoasca  semnele  grafice  §i  o  brumd  de 
conversafie.  Si  prin  asta  uitam  insa,  in  mod  nepermis,  ca  o 
limba,  oricare  ar  fi  ea,  trebuie  trditd,  experiata  §i  nu  doar 
invdiatd  la  suprafa^a. 

Eu  sunt  romdn.  M-am  nascut  §i  am  crescut  aici  §i  am 
inva^at  o  limba  volubild,  genuind,  fara  pedanterii.  §i  cu  toate 
acestea  eu  nu  pot  sa-mi  permit  sa  afirm  faptul,  ca  stiu  limba 
romdnd. 

Pentru  a  sti  limba  romdnd  trebuie  sa  §tii  toate  cuvintele 
tuturor  dictionarelor  romane§ti,  toate  arhaismele  uitate  de  mult, 
toate  regionalismele  §i  barbarismele  zilei,  tot  ceea  ce  se 
inromdnizeazd  in  prezent,  alaturi  de  multiplele  intelegeri 
personale  ale  fiecarui  cuvant  in  parte. 

Dimensiunea  mistica,  teologica,  morala,  autentic 
omeneascd  a  cuvintelor  romane§ti  nu  prea  apare  in  Dex-urile 
noastre  §i  nici  in  cele  straine. 

Limba  e  imbogdfitd  mereu  de  harul  lui  Dumnezeu  §i  nu 
in  afara  noastrd,  ci  in  noi  insine. 

Pentru  ca  privim  limba  numai  strict  obiectiv  de  aceea  nu 
avem  habar  ce  inseamna  dragostea  noastrd  §i  cum  se  poate 
exprima  ea. 

Spui  „te  iubesc"  §i  crezi  ca  ai  spus  totul.  Dar  nu  ai  spus 
nimic  de  fapt.  Ce  am  gandit  eu  sau  ce  gdndesc  eu  vizavi  de 
tine,  in  mod  particular,  nu  se  cuprinde  in  acest  „te  iubesc". 

„Te  iubesc"  este  gol. 

Ca  sa  §tii  ce  inseamna  aceasta  declarable,  trebuie  sa 
respiri  realitatea  iubirii,  sa  o  trdiesti  cu  toatdfiinia  ta. 

§tim  ca  locuin^a  unde  ne-am  nascut  se  nume§te  „casa"  §i 
ca  atunci  cand  venim  lapdrinfi,  spunem  ca  venim  „acasa". 


99 


Dar  ce  inseamna  „casa"  si  „acasa"  pentru  mine  nu  scrie 
in  niciun  diciionar  al  lumii. 

§i  tot  asa  nu  scrie  nici  suferinia  mea,  nici  dorul  meu, 
nici  insuccesul  meu  sau  nelinistea  mea. 

Ce  simt  eu  e  unic.  Ce  sim^i  tu  e  lafel.  Si  ce  simte  el  e  tot 
unic. 

In  Dogmaticile  noastre  avem  afirmata  unicitatea 
persoanei.  Si,  cu  toate  acestea,  noua  nu  ne  plac  personalitdtile. 

Preferam  indivizii  gurd-cascd,  insa  nu  cei  care  ne  mutd 
mai  incolo,  nu  cei  care  ne  dinamiteazd  precarele  noastre 
certitudini. 

Parin^ii  de  astazi  vin  si  predica  de  pe  solee  lucruri 
generate,  care  nu  intereseaza  aproape  pe  nimeni.  Se  evoca  pe 
ei,  trecutul  lor  fara.  prea  mare  importan}d...§i  vorbesc  fara  bun 
simf,  fara  finefe,  fara  concizie,  cu  multa  neinsufleiire,  fara 
patos,  fara  nerv,  scoldreste,  cu  un  limbaj  care  imitd  in  modfals 
ceva  de  cu  multe  secole  in  urma  si  nu  ca  pentru  astazi,  nu  cu 
limbajul  lumii  noastre. 

Parca  vezi  cum  descopera  dinozaurii  existenfi  sau 
inexistenfi,  cum  scot  de  sub  lespezi  probleme  cu  care  noi  nu 
ne  mai  confruntdm,  fara  a  indica  durerea  pe  care  o  vedem  la 
totpasul,  fara  a  spune  ce  se  cuvine  sd  spui  acum. 

Se  observa  cum  lipseste  din  viafa  lor  harul  lui 
Dumnezeu,  desi  el  e  atdt  de  invocat  de  catre  ei. 

Nici  nu  stiu  ce  mai  poate  sd  insemne  pentru  ei  harul  lui 
Dumnezeu.  L-au  simfit  vreodata?  S-au  cutremurat  de  prezen^a 
lui?  Au  varsat  vreodata  lacrimi  dulci  din  cauza  lui?  S-au 
bucurat  intru  el,  intra  harul  Sau,  incat  sd-si  iasd  dinfirel 

Ne  permitem  prea  multe  pdcate,  prea  multe  hule,  prea 
multe  erezii. 

Carole  noastre  teologice  l\\  dau,  in  majoritatea  dintre 
cazuri,  impresia  de  autosuficienid,  de  atotstiintd. 

Scriem  carji  numai  pentru  noi  dar  aveam  ambi^ia  sd  le 
infeleagd  toft.  Care  tofil  Cine  sd  ne  infeleagd,  daca  noi  ne 
disprefuim  cititorii? 

Multe  dintre  firmele  care  tiparesc  car^i  isi  aroga 
„dreptul"  de  a  scrie  numai  pentru  presupusi  „elitisti",  cand  cei 
care  manageriaza  aceste  firme  tipografice  nu  au  nicio  opera 
elitistd. 

Cine  sunt  elitistiil  Cum  sa  fii  un  elitist... daca  tu  nu  ai 
scris  mdcar  40-50  de  cdrti,  ca  sa  vezi  cum  e  cu  elitismul,  cu 
mdretia  cartii. 


100 


Pentru  mine  elitistii  sunt  Sfiniii  si  truditorii  autentici  ai 
cartii  si  ai  vietii  duhovnicesti  si  nu  cei  cu  morgd  academica, 
dar  fara  opera  academica. 

Ce  sa  faci  cu  un  titlu  universitar  gol,  fara  opera  in 
spatele  lui? 

Faptul  ca  esti  profesor  de  teologie  nu  te  sfinieste  de  la 
sine.  Simpla  titulaturd  nu  te  face  inielept  si  nici  erudit. 

Raul  e  ca  noi  mergem  cu  capul  pe  sus  sau  cu  gdtul  pe 
sus,  desi  nu  suntem  specialist  decat  intr-o  mica  fidramd  a 
teologiei. 

Ne  da  dreptul  titulatura  academica  autenticd  sa  ne 
credem  atotsiutori  sau  niste  continuu  truditori  pentru  a 
descoperi  sensuri  si  semnificatii  si  mai  mari? 

Putem  fi  ortodocsi  fara  a  face  nici  eel  mai  mic  gest  de 
pocdinidl 

§i,  totusi,  sdrind  toate  treptele  desavdrsirii  in  mod 
diabolic,  ajungem  doar  prin  cateva  examene  intr-un  post 
universitar,  pentru  ca  sa  predam  teologie  si  apoi  ne  credem  mai 
destepti  decat  Sfiniii,  pe  care  Dumnezeu  i-a  ridicat,  prin 
nevoin^ele  lor  pline  de  durere  imensd,  la  vederi  si  harisme 
dumnezeiesti. 

Sarmanii  de  noi!  Romanul  are  o  vorba:  „dupa  ce  ca  e 
prost,  mai  e  si  fuduF. 

Pot  fi  acuzat  (pentru  ca  e  mai  usor  asa)  ca  scriu  aceste 
lucruri  acum,  pentru  ca  sunt  complexat  de  vreunul,  ca  am  ceva 
personal  cu  cineva  (desi  nu  am  niciun  litigiu  noetic  cu 
nimeni),  ca  vreau  sdpar  mai  inteligent  decat  toata  lumea...Insa 
nu  cred  sa  fiu  acuzat  de  prea  multi,  ca  m-ar  mistui  dorul  si 
rdvna  sfdntd  si  smeritd  pentru  adevarul  lui  Dumnezeu  si  de 
aceea  scriu  aceste  lucruri. 

Po^i  fi  acuzat  de  toate  lucrurilc.Insa  insulta  si  ironia  nu 
demonstreaza  nimic  despre  tine. 

Pastram  tdcerea  vizavi  de  unele  lucruri.  Insa  tacerea  nu 
rezolva  toate  problemele  duhovnicesti  ale  societa^ii  noastre. 

Oamenii  vorbesc  mai  devreme  sau  mai  tdrziu.  §i  chiar 
daca  nu  ne  ascultd  mulfi,  ne  pot  asculta  cdfiva. 

Traim  intr-o  lume  care  ascultd  orice.  S-ar  putea  gasi  si 
oameni  care  vor  sa  asculte  despre  modul  cum  se  gdndeste  si  se 
trdieste  ortodox. 

Traim  intr-o  lume  fascinata  de  orice  perversitate,  de 
orice  excentricitate.  Si,  cu  toate  acestea,  cred  ca  incd  sunt  si 
vor  fi  oameni  care  iubesc  viul  lui  Dumnezeu,  adevarul 
netrucat,  viata  lipsita  de  perversitate. 


101 


E  mai  usor  insa  efortul  de  a  scrie  o  carte  despre 
rugdciune,  decat  a  te  ruga  neincetat. 

Dar  daca  scrisul  tau  nu  e  parafat  de  harul  lui  Dumnezeu 
po^i  scrie  oricQ,  pentru  ca  si  asa  nu  scrii  din  cele  ale  lui 
Dumnezeu. 

Sunt  intrebat:  „Dar  cine  trdieste  in  harul  Sfantului  Duh? 
Ce,  tu  trdiesti  in  Duhul?".  Ji  se  cer  raspunsuri  sigure,  desi 
intrebatorii  tai  sunt  aluzivi  la  culme  in  declarable  lor.  Vor 
confirmarea. 

§i  te  uifi  in  fiin^a  lor  §i  vezi  ca  ei  nu  vor  de  fapt  nimic  de 
la  tine  decat  sd  te  ironizeze.  Ei  vor  sdfie  convinsi. 

Metoda  tradi^ionala  ortodoxa  insa  e  aceea  ca  harul  lui 
Dumnezeu  din  ei  sd-i  convingd,  daca  esti  sau  nu  esti  al  lui 
Dumnezeu,  tu,  eel  pe  care  ei  il  chestioneazd. 

Uneori  te  confesezi  din  tot  sufletul  cuiva  si  po^i  trai 
perplexarea  ca  il  indispui. 

In  loc  sd  ne  uneascd  adevarul  -  culmea!  -  el  ne 
desparte. 

Nu  mai  stam  prea  mult  sd  reflectdm  asupra  a  ceea  ce 
vrem  sd  spunem  si  deschidem  gura  la  intdmplare. 

Nu  ne  mai  indoim  in  mod  evlavios  de  gandurile  si 
sim^amintele  noastre.  Le  gasim  pe  toate  bune,  tot  ce  vedem  in 
noi  si  asta  demonstreaza  de  cata  lips  a  de  discerndmdnt  suntem 
stapani^i. 

Prea  multe  orgolii  pentru  o  viata  de  om. 

In  loc  de  „faca-se  voia  Ta",  rostim  mai  ales  refrenul: 
„faca-se  voia  mea,  numai  a  mea".  Ce  voie  dementd  are  omul! 

Imi  pare  rau  ca  acum  vorbesc  oarecum  fdrd 
menanjamente.  Stand  in  fa^a  acestor  lucruri  eu  nu  fac  decat  sd 
le  remarc  existen^a. 

Pe  strazi  avem  mul^i  saraci.  Cuvantul  „sarac"  a  ajuns  sa 
exprime  mult  prea  pu^in  sdrdcia  ^arii  noastre.  Nu  ne  mai 
intereseaza  ce  vor  acesti  oameni,  ce  vor  oamenii  in  general. 

Iubirea  noastra  e  o  maimu^areala. 

Nu  stim  ce  e  via^a. 

Via^a  nu  se  cunoaste  numai  prin  eforturi  umane,  ci 
Dumnezeu  ne  inva^a  ce  este  viata. 

Trebuie  sa  fim  invafafi  de  Dumnezeu  pentru  ca  sa  stim 
ceva  din  cate  a  facut  El  §i  exista  pe  acest  pamant. 

Perspicacitatea  noastra,  cu  care  ne  laudam  atata,  e 
neroada. 

Stilul  nostru  de  via^a  e  doar  un  paravan  sub  care  se 
ascunde  micimea  de  suflet. 


102 


Sub  bretonul  mhrfii,  sub  ochelarii  savanfi,  dincolo  de 
haina  sau  reverenda  sta  sau  nu  sta  nimic.  Sta  ceva  sigur,  ceva 
etern  sau  un  imens  gol  existential. 

Umanismul  demonic  al  societa^ii  noastre  postumane 
ucide  omul. 

Legile  statului  si  Sfintele  canoane  ale  Bisericii  sunt 
folosite  pe  post  de  sperietori. 

Suntem  „cultivati"  dar  ne  viciem  unii  altora  arealul, 
intimitatea. 

„Drepturile"  omului  contravin  omului. 

Nu  poji  sd-l  insulfi  pe  X  si  pe  Y  in  favoarea  lui,  a 
indreptdrii  lui,  dar  poji  fuma  in  tren,  chiar  daca  cei  din  jurul 
tau  dezaproba  acest  gest.  Nu  po^i  disturba  pe  colocatari  dar  ei 
tepot  amefi  de  cap. 

Prea  multe  produse  si  prea  pu^ini  bani.  Prea  multe 
produse  si  prea  purine  produse  necesare. 

Ne  uitam  unii  la  al^ii  pe  strada  cu  fried.  Ne  e  frica  sd  nu 
ne  buzundrim  reciproc,  sa  nu  ne  ludm  unii  altora  gdtul. 

Avem  o  mie  de  griji  imaginare  si  doar  una-doud  reale. 

Ne  distanidm  de  Sfhrfi  pentru  ca  sd  nu  ne  imbolndvim  de 
pocain^a  si  de  dragostea  lor  pentru  Dumnezeu. 

O,  Doamne,  ce  bine  este  cand  Tu  ne  eliberezi  de  lumea 
aceasta!  Numai  Tu  stii  sinceritatea  oamenilor  care  I^i  slujesc 
Tie. 

Toti  ma  intreaba,  ma  buzundresc  la  idei,  vor  sa  afle 
despre  mine... dar  prea  putini  vor  sd  ma  iubeascd,  adica  sd  ma 
cunoascd  pentru  ca  sd  ma  iubeascd... 

Insa,  Tu,  Dumnezeul  meu,  stii  inima  mea  si  stii  durerea 
mea,  pe  care  o  am  pentru  ca  oamenii  sunt  mai  mici  decat  ar 
trebui  sdfiel 


In  timpul  Sfintei  Liturghii  un  grup  de  persoane  a  strigat 
insulte  la  adresa  Prea  Fericitului  Teoctist162.  Era  chiar  in  fa^a 
mea.  Cei  de  langa  mine  au  inceput  sd-i  loveascd  pe  membrii 
acelui  grup  si  sd-i  tragd  afard  din  mul^ime. 

E  oare  binel  Ce  po^i  face  bun  in  acest  mod? 

I-am  observat  pe  acei  barba^i  tineri,  implica^i  in  aceasta 
bdtaie  si  care  erau  oameni  credinciosi... 


162  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoctist_Ar%C4%83pa%C8%99u. 


103 


Erau  plini  de  o  ura  ne-ortodoxd  fa^a  de  acesti  „eretici", 
„satanisti"  sau  „posedati"  (asa  ii  numeau  ei!),  care  le-a  iesitpe 
fata  intr-o  clipa.  S-a  declansat  in  ei...de  la  prima  clipa  cand  i- 
au  vazut  pe  ceilalti  manifestandu-se  anarhic. 

Aveau  o  pofta  nebuna  de  a-i  pdlmui.  Aversiunea  asta 
ghiolbana,  necizelata  spune  multe  despre  sufletul  lor. 

Parintele  Patriarh  putea  so.  stea  de  vorbd  cu  ei  ca  sa  vada 
ceea  ce  vor.  Daca  i-ar  fi  chemat  la  el,  poate  ca  lucrurile  luau  o 
altd  intorsdturd.  Ar  fi  fost  o  loviturd  neasteptatd  pentru 
acestia,  daca  acolo,  in  mijlocul  slujbei,  i-ar  fi  lasat  sa 
vorbeasca  10  minute... pentru  ca  sa  spuna  ceea  ce  au  pe  inimd. 
Si  in  10  minute... toata  lumea  intelegea  daca  au  motive  serioase 
sau  aiurea  pentru  care  au  tipat.  Ar  fi  fost  un  final  pedagogic  de 
mare  finete. 

Violen^a  nu  aduce  rezultate  pozitive. 

Ne  frichinim  prea  mult  la  slujbe.  Ne  plimbam,  ne 
rasucim,  vorbim,  privim  in  toate  parole  datorita  nelini§tii 
interioare  de  care  suferim. 

Demonii  ne  fac  instantanei§ti,  febrili,  prea  febrili. 

Stam  in  fa^a  televizorului  si  a  computerului  si  uitdm  de 
noi.  Traim  de  parca  am  visa. 

Demonul  de  la  amiaza  ma  asalteaza  mai  ales  cand  am 
stocmacul  plin.  Ma  aprind,  vreau  sa  privesc  imagini  obscene, 
vreau  sa  stau  tolanit  sau  in  pozi^ii  sexuale  fara  a  face  sex. 

Nelinistea  imi  arunca  orice  rugaciune  tihnita,  cursiva. 
Demonii  poftei  m-au  inva^at  sa  ma  atragd  revistele  si  filmele 
pornografice,  spunandu-mi  ca  asa  arata  „libertatea". 

Uneori  privesc  imagini  obscene  si  e  ca  si  cand  nu  le-as 
privi.  Alteori  ele  ma  aprind.  Uneori  ma  laud  din  slava  desarta. 
Mint  pentru  ca  sa  par  „interesant". 

Discutiile  vreau  sa-mi  umple  uneori  golul  interior  dar 
nu  pot.  Invidia,  acest  demon  ma  lupta  uneori,  fa^a  de 
persoanele  care  stau  pe  langa  mine. 

Suntem  indiferenfi  si  ne  place  sa  desconsiderdm. 

Insa,  in  mine,  sub  toate  aceste  nenorociri  interioare  sta 
o  profunda  pace.  Nu  e  usor  de  exprimat  aceasta  pace  abisald, 
duhovniceasca. 

Nu  ma  decid  usor.  Nu-mi  place  sa  rise  si  nici  sa 
muncesc.  Sunt  un  mare  lenes,  un  escroc,  o  puslama. 

Astazi  a  fost  cald.  Multa  lume  la  Sfantul  Dimitrie.  O,  cat 
de  delicati  trebuie  sa  fim! 

Ajuta-ne  Prea  Curata  Maica  si  ne  miluieste! 


104 


Intalnim  oameni  in  mod  providential.  Sunt  cei  de  care 
avem  nevoie.  Sunt  oamenii  prin  care  Dumnezeu  lucreazd 
mantuirea  noastra. 

Addncirea  in  rugdciune  e  forla  vie^ii  duhovnicesti, 
respira^ia  ei. 

Astazi  sunt  denigraii  Sfin^ii  de  mul^i  dintre  teologii 
nostri.  Ma  doare  acest  lucru.  Se  spun  multe  neadevdruri  despre 
Sfm^i  si  prea  putini  ii  apard  in  fata  denigrarilor  de  tot  felul. 


In 


rimitivus  (adj.  3)  =  primul  (ca  data),  primul-nascut, 
nou-nascut. 

Deci  a  vorbi  despre  primitivitate  nu  inseamna  a  vorbi 
despre  un  stadiu  de  sdlbdticie  a  spe^ei  umane  (ca  in  teoria 
evolutiei),  ci  a  vorbi  despre  primii  oameni,  despre  Protoparin^ii 
nostri  Adam  si  Eva. 


C< 


'or,  cordis  =  inima.  Inima  e  un  cor,  e  o  adunare  a  lui 

Dumnezeu  si  a  intregii  lumi  in  mine  insumi. 

Dumnezeu  si  lumea  se  regdsesc  in  mine.  Eu  ii  adun, 
adun  tot.  Unesc,  unific  sau  in  mine  sunt  toate  impreund.  To\\ 
dintr-un  cor  trebuie  sa  fie  la  unison,  sa  cante  acelasi  cdntec. 

Daca  din  mine  fac  un  cor,  o  simfonie  prin  harul  Duhului 
Sfant,  atunci  pot  sa  rezonez  cu  alte  armonii  personale. 

Eu  ma  adun  impreuna  cu  fra^ii  mei  in  jurul  Sfintei 
Euharistii.  Hristos  ne  aduna  pe  to^i  la  Sine,  pentru  ca  sa  ne 
uneascd  cu  Sine  si  to^i  sa  devenim  un  cor,  o  singura  inima. 

„Sus  sa  avem  inimileV\  il  auzim  spunand  pe  preot. 

Trebuie  sa  le  avem  sus,  pentru  ca  sus  e  inima  noastra,  la 
El,  la  Domnul,  Care  a  facut  din  noi  un  cor,  o  unitate  (unity) 
prin  Duhul  Sau.  Tatal,  in  Hristos,  prin  Duhul,  ne  uneste  pe  unii 
cu  al^ii  §i  nu  ne  desparte. 

Sfanta  Biserica  e  armonia  in  care  toate  individualitatile 
se  unesc,  se  inter secteazd. 

Daca  vrem  sa  stdm  in  Biserica  trebuie  sa  renunfdm  la 
ideile  care  ne  despart,  care  ne  instrdineazd  pe  unii  de  al^ii. 


105 


Uneori  suntem  acuza^i  ca  doar  teoretizdm  unitatea 
Bisericii  dumnezeiesti  cand,  de  fapt,  ea  nu  exista.  Cei  care  ne 
acuza  de  acest  lucru  vor  ca  aceasta  imitate,  fra^ietate  dintre  noi 
sa  se  produca  de  la  sine,  spontan,  fara  nicio  baza  de  credintd 
comund  si  ca  ceva  evenimen^ial,  pur  harismatic. 

Privind  la  evenimentul  Cincizecimii  acestia  doresc  sa 
aiba  o  racordare  asemdndtoare  cu  Prea  Curata  Treime  incat  sa 
se  produca  o  schimbare  radicald  in  ei. 

Insa  nu  pot  accepta  ca  Cincizecimea  a  fost  o  umplere  a 
inimii  foarte  mult  asteptatd  si  pregdtitd  de  intimitatea  cu 
Domnul  a  Sfm^ilor  Apostoli. 

Astazi  trebuie  sa  cresti  la  modul  personal  in  intelegere  si 
viata  sfanta,  sa  ai  o  verticalitate  anume  pentru  ca  sa  te  po^i  uni 
cu  ceilarfi  in  Sfanta  Biserica. 

Daca  fiecare  crestem  in  Dumnezeu,  in  unirea  in  discu^ii 
si  in  via^a  de  zi  cu  zi,  ajungem  cu  timpul  si  la  o  unitate  vie 
intre  noi,  care  inainteazd  mereu. 

Insa  faptul  ca  mie  imi  place  sd-l  invdt  pe  fratele  meu, 
fara  ca  sa  ma  las  invafat  de  Dumnezeu,  nu  ma  ajuta  nici  pe 
mine  si  nici  pe  el.  Cu  erudrfia  mea  eu  pot  sd-l  bulversez  sau  sa 
mi-lfac  ucenicul  meu.  Insa,  prin  asta,  el  poate  sa  nufie  si  nici 
sa  ajungd  ucenicul  lui  Dumnezeu. 

Daca  eu  nu  il  aduc  pe  el  la  Dumnezeu,  ci  la  mine,  la  cat 
de  special  sunt  eu,  nu  vom  ajunge  niciodata  sdfim  una.  Daca 
eu  il  fac  pe  el  sd-mi  semene  si  nu  sd-i  semene  lui  Dumnezeu  la 
un  moment  dat  va  simfi  inconsistent  vie^ii  lui. 

In  Dumnezeiasca  Biserica  Ortodoxa  trebuie  sa  scapi  de 
rdul  din  tine,  de  tine,  eel  vechi,  pentru  a  discutaj^e  baze  noi  cu 
ceilal^i.  Oricat  de  erudit  as  fi  eu,  daca  nu-mi  traiesc  via^a 
ortodox,  nu  pot  sa  spun  mai  nimic  concret  despre  viafa  mea  si, 
mai  ales,  despre  viata  ortodoxa. 

Pentru  mine,  Biserica  Ortodoxa  e  singura  Biserica,  e 
Biserica  lui  Dumnezeu.  Daca  eu,  principial,  ma  dezic  de 
inva^atura  Bisericii  atunci  via^a  mea  nu  mai  are  niciun  sens. 

Unirea  dintre  noi  e  reald  atata  timp  cat  eu  am  o  relate 
vie  cu  Hristos  si  cat  rela^ia  mea  cu  membrii  Bisericii  devine  o 
prietenie  si  ofrdtietate  in  Hristos. 

La  Dumnezeu  vin  cu  cat  am  prins  eu  din  El  si  din 
ceilarfi  si  din  tot  ce  exista.  Domnul  ma  primeste  cu  mdsura 
mea,  cu  ravna  mea,  cu  in^elegerea  mea,  cu  neputin^ele  mele. 

El  nu-mi  impune  un  etalon  pentru  ca  sa  fie  intim  cu 
mine.   Omul  de  langa  mine  insa  imi  cere  standarde.  Insa 


106 


Dumnezeu  nu  vrea  sa  ma  compare  cu  nimeni.  El  ma  ia  asa 
cum  sunt. 

Ne-am  fi  asteptat  ca  Dumnezeu  sa  fie  mai  exigent  decat 
omul  dar  El  este  iconomic  cu  noi. 

Exista  ispita  aceasta,  in  unele  cercuri  ortodoxe,  de  a  fi 
comparat  cu  top  Sfiniii  pentru  ca  sa  te  faca  prietenul  lor.  Vor 
sa  ai  toate  virtu^ile  posibile,  sa  inglobezi  toate  singularitdple 
Ortodoxiei.  Dar  odata  cu  asta  sa  fii  tu  insup,  din  Romania,  care 
ai  sau  nu  ai  bani  si  al  carui  trecut  sa  fie  foarte  real.  Vor  sa  fii 
ca  toft  Sfintii  dar  sa  nu  le  ceri  si  lor  sa  fie  ca  top  Sfinfii  la  un 
loc. 

Putem  sa  ne  sfiinpm  viafa  astazi?  Da,  nimic  mai  usor! 
Pentru  ca  Dumnezeu  imi  cere  sa  cuprind  toate  pe  cat  pot  eu. 

Harul  lui  Dumnezeu  nu  vine  in  noi  pentru  ca  am  epuizat 
toate  virtutile  posibile  si  toate  eforturile  ascetice,  ci  pentru  ca 
am  dorit  safim  cu  totul  ai  lui  Dumnezeu.  Harul  Duhului  Sfant 
vine  sa  mdngdie  o  inima  plina  de  vdlvataie,  o  inima  incinsd  de 
dragoste,  de  avant,  de  dorinfa  de  implinire. 

Cand  ne  rugam  si  cerem  sa  vina  harul  Mangaietorului, 
atunci  cerem,  de  fapt,  ca  harul  Duhului  Sfant  sa  vina  sa  ne 
linisteascd  si  sa  ne  tempereze  emo^iile,  dragostea,  asteptarile 
si,  in  acelasi  timp,  sa  ni  le  potenfeze. 

El  vine  si  ne  spune  ca  dragostea  noastra  trebuie  sa  fie 
mare  si  dogoritoare  si  pentru  top  §i  toate  dar,  in  acelesi  timp, 
ne  spune  ca  trupul  nostra,  inima  noastra  de  atata  incandescenid 
poate  lua  foe,  se  poate  imbolnavi. 

Harul  Sau  nu  ne  face  plini  numai  de  voluptate 
dumnezeiascd,  si  de  curdpa  unei  simpri  subtile  si  atente,  ci  si 
de  discerndmdnt,  de  precizie  sentimentald  si  ideaticd,  de  o 
privire  necratatoare  asupra  monstrilor  patimilor  din  noi  insine. 

§i  cand  vine  El,  Duhul  Adevaralui,  prin  harul  Sau  vine 
si  ma  umple  de  pace,  de  o  siguranfd  plina  de  griji  cuvioase,  de 
o  nestavilita  bundtate  si  candoare,  pe  care  simt  sa  o  revars 
peste  ceilal^i,  sa  o  impdrtdsesc  celorlarfi  in  sim^irea  acuta  a 
smereniei  mele,  care  vine  din  constiin^a  abundeniei  harice  care 
nu-mi  apar^ine. 

Ma  simt  bogat  dar  nu  ma  confund  cu  izvorul  bogdpei 
mele.  Am  constiin^a,  constien^a  a  ceea  ce  este  in  mine,  a 
haralui  Duhului.  Dar  nu  pot  spune  ca  El  a  venit  pentru  ca  eu 
merit  sau  ca  El  a  venit  pentru  ca  sunt  special  in  comparable  cu 
al^ii. 

Eu  nu  ma  simt  special. 

Eu  nu  imi  arog  drepturi,  calitap,  demnitdp  sau  onoruri. 


107 


Ca  sa  fiu  cu  El  sau  in  fa}a  Lui  eu  sunt  un  vierme,  un 
nimic,  un  intuneric,  o  putreziciune. 

In  fa{a  Lui  eu  sunt  un  nimeni  personal.  §i  tocmai  pentru 
ca  sunt  asa,  El  se  gdndeste  la  mine  si  vrea  sdfie  in  mine,  prin 
harul  Sau,  pentru  ca  eu  nu  vreau  sdfiu  al  meu  in  fa^a  Lui,  ci  al 
Lui  in  fa^a  Lui  si  sa  fiu  in  mine  cu  El,  in  mod  deplin,  constient, 
asumat  si  liber. 

Ma  simt  liber.  Din  ce  in  ce  mai  liber... Dq  ce?  Pentru  ca 
El  ma  inva^a  ca  libertatea  nu  se  revendica,  nu  sefurd,  nu  se  da 
cuforfa,  ci  se  acceptd  ca  un  dar. 

Libertatea  mea  Insusi  Dumnezeu  mi-a  facut-o  dar, 
surpriza,  cadou. 

Eu  nu  stiam  ca  libertatea  poate  fi  asa  de  frumoasd  si  ca 
ea  intrece  orice  basm,  orice  asteptare,  orice  gand.  M-am 
pomenit  ca  traiesc  intr-o  largime  neinchipuit  de  frumoasd,  in 
care  totul  imi  e  nou,  incalculabil  de  nou. 

Traiesc  in  acelasi  apartament,  mananc  acelasi  fel  de 
mancare,  beau  aceeasi  cafea  dar  nu  mai  sunt  acelasi  om. 

Tot  ce  intra  in  mine  si  se  degajd  din  mine  poarta 
simptomatologia  acestei  liberta^i  extrem  de  neconforme  cu 
libertatea  legislative  sau  sociala. 

Stau  parca  pe  loc  si  nu  mai  simt  scurgerea  timpului. 
Inima  nu-mi  mai  palpitd  ca  altadata.  Chipul  lumii  acesteia  mi 
se  transfigureazd  de  la  sine,  pentru  ca  simt  cum  intru  intr-un 
ritm  al  tdcerii  atemporale. 

O  tacere  interioara  abisala  inexprimabila  de  care  nu  ma 
mai  satur. 

Aud,  bineinteles,  claxoanele  masinilor,  zarva  strazii, 
insultele  unora  sau  ale  altora...Insa  inima  mea  e  in  pace.  Nu 
sunt  deranjat  in  aceasta pace  addncd  a  fiin^ei  mele. 


V)   slujba  romano-catolica  e  una  fadd.    Singuratatea 

fiecaruia  e  intrefinutd  de  singuratatea  statuii  Fecioarei,  aceasta 
bdtaie  dejoc  la  adresa  Prea  Curatei  Stapane. 

Am  fost  aseara  la  Baratia163  si  am  privit  in  mod  atent 
locasul.  Doi  Ingeri,  aproximativ  bizantini,  stau  in  fa^a  statuii 


163  Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_B%C4%83r%C4%83%C8%9Bia_din_Bucure%C 

8%99ti. 


108 


Fecioarei  iar  pe  tavanul  boltit  e  Mielul  crucificat,  acest  simbol 
al  Mantuitorului  interzis  din  punct  de  vedere  canonic. 

Hristos  sta  numai  la  intrare,  in  partea  stanga  si  e  in 
agonia  Crucii. 

In  medalioane  mici  sunt  prezentari  ale  Calvarului  dar 
niciodata  nu  apare  in  fa^a  credinciosului  romano-catolic 
Hristos  Cel  inviat,  Hristosul  bucuriei. 

Orga  canta  jalnic.  Credinciosii  se  saluta  la  un  moment 
dat  dar  ei  nu  se  cunosc  unii  pe  aljii,  nu-si  cunosc  nici  macar 
numele.  Rugaciuni  fara  rugaciune.  Euharistie  fara  harul 
Sfantului  Duh. 

In  aer  am  sim^it  o  mulfime  de  demoni  si  ei  imi  asaltau 
inima  cu  frenezie,  crezand  ca  m-am  apucat  de  dorinte 
extraeclesiale. 

O,  daca  ar  fi  percepufi  acei  demoni  de  credinciosii  care 
se  adund  aici!... 

Preotul  le  cere  sa-si  spuna  dorintele  in  tdcere... Iar  eu  m- 
am  rugat  sa-si  vind  in  fire  acesti  oameni  si  sa  se  darame 
aceasta  cloaca  blasfemiatoare  si  trufasd,  pentru  ca  Biserica  lui 
Dumnezeu  are  nevoie  ca  toti  sdfim  una  intra  ea. 

Predica  slaba.  O  astfel  de  predica,  la  noi,  nici  nu  ar  fi 
fost  ascultatd  de  cineva. 

Oficiantul  spune  ca  unirea  Bisericilor  se  va  face  la 
nivelul  credinciosilor  iar  nu  de  sus. 

O  atmosfera  goala,  neduhovniceasca. 

Bucuria  prezenfei  harului  lui  Dumnezeu  lipseste  si  nu 
mai  ma  mini  nebuniile  pe  care  le  scriu  despre  credin^a 
ortodoxa. 

Preotii  lor,  acesti  falsi  preofi,  sunt  comedian^ii  care  isi 
bat  joe  de  adevararile  dumnezeiesti. 

Numai  pentru  ei  este  potirul,  pe  cand  ceilal^i  primesc 
doar  cercurile  de  azimd. 

Privind  cu  duhul  meu  aceasta  jalnicd  adunare  am 
in^eles,  cu  cutremur,  cu  frica  mare,  inca  o  data  si  pentru  a  nu 
stiu  cata  oara  ce  drama  colosald  este  sa  stai  departe  chiar  si 
pentru  o  singura  secunda  de  adevdrul  total  al  Bisericii 
Ortodoxe  si  de  harul  Prea  Curatei  Treimi  care  inunda  toate. 

Acolo  unde  numai  este  El  e  moartea,  e  singuratatea,  e  un 
gol  inspdimdntdtor.  E  Iadul  care  ne  rdde  in  fata  in  mod 
sdlbatic... 


109 


Despre  puterea  pe  care  o  luam  prin  Sfantul  Botez 
gasim  referint.e  §i  la  Sfantul  Marcu  Ascetul. 

O  eventuala  Teologie  Dogmatica  Ortodoxd  pe  care  as 
incepe  s-o  scriu  se  poate  extinde  foarte  mult,  datorita 
materialului  patristic  abundent,  dar  §i  academic  la  fiecare 
capitol  tratat. 

Se  pot  face  trimiteri  §i  nuantlri  numeroase  pentru  ca 
dogmele  credin^ei  sunt  inepuizabile  iar  tratarea  lor  s-a  facut  in 
decurs  de  doua  milenii  in  tone  de  cdrfi. 


rv 

In  Sfantul  Botez,  Hristos  vine  in  mine  §i  ramane  in 

mine  prin  harul  Sau,  fara  sa  se  desparta  de  Tatal  §i  de  Sfantul 
Duh,  pe  cand  in  Taina  Sfintei  Mirungeri  se  pogoara  Sfantul 
Duh,  prin  harul  Sau,  fara  sa  se  desparta  de  Fiul  §i  de  Tatal, 
lasandu-mi  cerurile  deschise  pentru  vedere  dumnezeiascd, 
pentru  inaintare  ve§nica  in  lumina  necreata. 

Apoi  II  primesc  pe  Insu§i  Hristos,  plin  de  Sfantul  Duh, 
ca  mancare  §i  bautura  cereasca,  Euharistie  Preasfanta 
nedespartita  de  persoana  Sa  divino-umana,  pentru  ca  fara  El  nu 
pot  face  nimic  bun,  nimic  curat,  nimic  autentic. 

Cele  trei  Sfinte  Taine  ma  introduc  in  Impara^ia  lui 
Dumnezeu.  Ele  ma  pun  sa  stau  la  masa  lui  Dumnezeu. 

Ele  ma  unesc,  prin  har,  cu  El  §i  ma  fac  sa  trdiesc  cu  El 
§i  in  El  tot  timpul,  rugandu-ma  pentru  o  iubire  vesnicd  a  Lui, 
pentru  o  trdire  vesnicd  a  infmitatii  Sale. 


k\  stazi,  la  predica164,  un  coleg  din  anul  al  IV-lea165,  a 
spus  ca  via^a  a  fost  asemanata  cu  unpod  de  un  scriitor  anume. 


Eram Masterand  in  Teologie  la  acea  data... 
165  Studentii  la  teologie  fac  o  tentativa  de  practica  predicatoriala... adica  spun,  odata  in 
studentia  lor,  o  predica  adanc  studiatd  si  discutatd.  Si  asta  pentru  ca,  incd  nu  dam  prea 
multa  importanta predicii  in  cultul  ortodox... 


110 


Pe  pod  nu-^i  po^i  face  cash.  Acolo  te  simti  in  trecere, 
spre  vesnicie.  Podul  pe  care  tree,  viafa  mea,  se  va  sfarsi.  Ceea 
ce  incepe  dupa  aceasta  trecere  este  fara  de  sfdrsit. 


\/u  fiecare  nou  lucru  inleles  tu  mori  inca  o  data  pentru 
ceea  ce  tu  erai,  mori  din  nou  trecutului. 

Trecutul  e  depdsit  continuu  in  noi  inline.  Fiecare 
dezlipire  de  o  patima  e  o  moarte  a  omului  vechi  din  noi,  e  o 
vindecare  de  o  boala.  Continuu  eu  ma  recunosc  afi  altul. 

Cel  de  ieri,  eu,  eel  de  ieri  nu  mai  existd.  Am  murit 
pentru  mine,  pentru  constiint.a  mea. 

Daca  Sfantul  Botez  e  o  renunfare  la  mine,  eel  vechi, 
atunci  fiecare  renunfare  la  mine,  eel  vechi  este  o  renunfare 
care  o  continua  pe  cea  batismald. 

Atunci,  eu  am  renun^at  la  tot  ce  ma  separa  de 
Dumnezeu.  Si  pentru  ca  am  fdgdduit  sa  fiu  unit  numai  cu  El, 
renun^area  la  ceea  ce  e  gresit  din  mine  se  inscrie  pe  linia 
implinirii  acestei fagaduinfe  inifiale. 

Asceza  mea  e  astfel  o  finere  a  cuvdntului  fa^a  de 
Hristos.  Eu  imi  \m  promisiunea  facuta  in  acea  zi  lui  Hristos. 

Cand  arunc  tot  raul  din  mine,  cand  recunosc  ca  ceea  ce 
sunt  eu  nu  e  bun,  atunci  vin  si  ma  afund  in  Moartea  Domnului 
pentru  a  invia  intru  Invierea  Lui. 

Langa  cristelnrfa  ma  vad  un  om  pocdit,  un  om  care  se 
recunoaste  invins.  Recunosc  ca  Hristos  -  asta  in  fa}a  apei 
Sfantului  Botez  -  e  singura  mea  salvare,  mantuire,  implinire  a 
vie^ii  mele. 

Ma  dau  Lui  cu  totul. 

Afundarea  mea  in  apa,  de  trei  ori,  inseamna  moartea 
mea. 

M-am  nascut  mort  pentru  ca  sa  mor  iardsi. 


Astfel  de  predici,  ale  studentilor,  intr-o  Biserica  numai  pentru  ei...ar  trebui  sa  fie  la 

ordinea  zilei... Si  nu  numai  predici. ..ci  si  conferinte,  prezentdri,  expozeuri...caie  ar  trebui 

orchestrate  de  catre  facultate. 

In  acest  fel,  studentii,  masteranzii,  doctoranzii  s-ar  forma  in  mod  real  ca  vorbitori  si 

scriitori  si  nu  am  mai  trai  penibilul  situatiei  de  a-i  vedea  vorbind  si  scriind  ingdlat,  fara 

personalitate,  fara  marca  in  fata  unei  adunari  de  credinciosi,  la  televizor  sau  in  lucrari 

scrise. 


Ill 


Moartea  aceasta  tainica  cu  Hristos  insa  imi  aduce  viafa 
vesnicd,  invierea. 

Sunt  scos,  ridicat  din  apa  de  trei  ori.  Sunt  botezat  in 
numele  Prea  Sfmtei  Treimi. 

Ma  afund  in  ascultarea  de  Dumnezeu  si  in  iubirea  Lui. 
Imi  gasesc  moartea  pentru  lume  in  invierea  intru  Duhul,  pe 
care  II  gasesc  in  apa  si  prin  apa,  prin  intermediul  apei,  caci  El 
Sepogoara  de  sus... 

O,  Doamne,  ajuta-ma  sa  scriu  despre  si  spre  slava  Ta! 
Ajuta-ma  sa  scriu  despre  cele  pe  care  Tu  ma  inveti  zilnic.  Da- 
mi  sa  ma  vad  si  sa  Te  vad,  Bucuria  si  Pacea  intregii  zidiri,  caci 
numai  Tu  esti  bucuria  si  viata  mea,  Prea  Frumosule,  Doamne! 

5  5  5  7  7 


F« 


ericitul  Dumitru  spune  in  p.  87,  ca  Sfanta  Spovedanie 
„este  o  Taind  a  comuniunii  intime  si  sincere  intre  penitent  si 

.,,166 

preot 

E  adevarat  asta!  Insa  cu  amendamentul,  inteles  de  la 
sine  pentru  el  dar  nu  si  pentru  multi  dintre  noi:  sa  fie  vorba 
despre  doi  oameni  duhovnicesti,  unul  care  se  spovedeste  si 
altul  care  ascultd  spovedania  ca  preot  duhovnic. 

Cum  poate  fi  sincer  un  om  intr-o  clipa,  daca  nu  e  sincer 
in  orice  clipa? 

Mai  ramane  intotdeauna  un  rest.  Pleci  cu  durere  in 
suflet  uneori,  pentru  ca  preotul  nu  e  atdt  de  sincer  cu  tine  sau 
nu  poate  sa  te  inieleagd. 

De  ce  nu  e  sincer?  Pentru  ca  nu  vrea  sdfie  sincer. 

De  ce  nu  poate  sa  te  inteleagdl  Pentru  ca  nu  are 
experientd  de  viata  si  duhovniceasca,  teologica,  culturala, 
filosofica,  istorica,  comportamentala,  psihologica  etc. 

Mai  mult  decat  in  oricare  alta  Taina  a  Bisericii  noastre, 
in  Taina  Sfmtei  Marturisiri  careniele  preotului  apar  in  toatd 
urdienia  lor  in  fa^a  credinciosilor. 

Toata  mintirea  de  sine  si  indltarea  gdtului  preotului 
duhovnic  cad  in  fa^a  ochiului  atent  al  penitentului. 


166  Pr.  Prof.    Dr.  Dumitru  Staniloae,  Teologia  Dogmatica  Ortodoxa,  vol.  3,  ed.  a  Il-a, 
Ed.  IBMBOR,  Bucuresti,  1997. 


112 


Harul  preotiei  nu  i$i  confera  o  sfinfenie  automata  si  nicio 
cunoastere  absolutd  a  sufletului  omenesc. 

Sfm^enia  cu  care  te  imbracd  harul  lui  Dumnezeu  si  te 
pune  in  odajdiile  sfinte  sau,  mai  bine-zis,  indlfimea 
duhovniceasca  pe  care  trebuie  sa  o  ai  ca  preot  nu  e  numai 
gratuitate  din  partea  Sa  ci  si  un  efort  de  zi  cu  zi. 

Trebuie  sa  fii  absolut  sincer  intotdeauna  in  inima  ta 
pentru  ca  sa  comunici  intim  cu  cineva. 

Uneori  ne  lovim  de  perefii  reci  ai  sufletului  preotului  si 
suntem  dezamdgifi  la  culme. 

Nu  e  de  ajuns  sa  incerc  sa  fm  sincer  cdteva  minute, 
numai  in  timpul  marturisirii  si  asta,  mai  mult  ca  un  obicei 
exterior. 

Trebuie  sa  fm  sincer  mereu  si  intim  cu  to^i,  pentru  ca  cei 
care  se  marturisesc  la  mine  ca  preot,  sa  fie  sinceri  si  intimi  cu 
mine,  acum,  cand  se  spovedesc  dar  si  in  afara  marturisirii. 

Mul^i  dintre  preo^i  in^eleg  gresit  rolul  lor  de  duhovnici, 
pentru  ca  nu  stiu  cum  aratd  viafa  sfdntd  in  Hristos. 

Oamenii  vin  de  la  mul^i  duhovnici  panicafi,  teribilizafi, 
anulati  ca  personalitate.  Am  cunoscut  oameni  carora  li  se 
anulaserd  personalita^ile  de  catre  unii  duhovnici  si  ajunsesera 
niste  fricosi  ca  frunza  de  plop,  care  se  agita  mereu,  in  orice 
adiere  de  vant  sau  fara  nicio  initiativd  si  plan  propriu.  Si 
pentru  ca  nu  isi  cunosc  mul^imea  patimilor  si  a  nestiin^ei  lor, 
acesti  duhovnici  ii  imbolnavesc  si  mai  mult  pe  al^ii. 

Daca  duhovnicul  nu  e  eel  mai  bun,  eel  mai  iubitor  si 
inielegdtor  om  cu  care  discu^i,  atunci  in  loc  sa  fii  vindecat  esti, 
mai  degraba,  omordt  miseleste  de  sfaturile  lui. 

Sinceritatea  sfinieniei  nu  e  o  sinceritate  formald,  inclusa 
de  ochii  lumii  in  cadrul  Sfintei  Taine  a  Marturisirii. 

Marturisesc  cu  durere  dar  si  cu  dorin^a  de  a  intdlni  un 
astfel  de  om  Sfdnt,  ca  nu  am  gasit  pana  acum  un  duhovnic 
sensibil  si  tandru  ca  harul  lui  Dumnezeu,  adica  atdt  de  atent  si 
de  priceput  in  a  discuta  cu  tine  si  in  a-}i  vorbi,  aidoma 
prezen^ei  harului  lui  Dumnezeu  care  te  alina,  te  mangaie,  te 
face  sa  zambesti  mereu. 

O,  Doamne,  avem  nevoie  de  duhovnici  Sfinfi  si  nu  de 
cititori  ursuzi,filosofi  sau  moralistil 

Mul^i  dintre  ei  citesc  car^i  sfinte,  sfmtele  canoane,  se 
impartasesc  adesea,  constant  mai  bine-zis,  dar  nu  stiu  cum  sa 
le  vorbeasca  oamenilor,  ce  sa  le  spuna. 

Ce  sa  faci  cu  duhovnici  ignoranfi  sau,  dimpotriva,  cu 
duhovnici  eminent  dar  care  nu  II  simt  pe  Sfantul  Duh,  prin 


113 


harul  Sau,  in  fiin^a  lor?  Ce  sa  faci  cu  zeci  de  mii  de  informal 
fara  dragoste  si  Jam  discerndmdnfl 

Daca  observam  modul  cum  se  fac  astazi  mdrturisirile  de 
pdcate,  majoritatea  lor,  ramanem  doar  cu  gustul  amar  al 
curiozitdiii  preo^ilor  dar  nu  si  cu  vindecarea  sufletelor. 

§i  aceasta,  pentru  ca  po^i  sd  ajufi  ca  duhovnic,  cand  ai 
stiut  mai  intai  sd  te  ajufipe  tine.  Po^i  vindeca  pe  al^ii  daca  te-ai 
vindecat  pe  tine  insu^i. 

Nu  e  de  ajuns  doar  sd-i  ierfi  pe  cei  pe  care  ii 
spovedesti... Duhovnicia  e  cu  mult  mai  mult  decat  iertarea  lor, 
pentru  ca  e  prietenie  si  iubire  sfdntd  fata  de  ei,  purtare  a  lor 
tot  timpul  in  inima  ta,  candoare  si  bine  inmiresmare  a  fetei 
inimii  lor  cu  adevarat. 

Pacatele  sunt  iertate,  fara  indoiala,  la  fiecare  marturisire, 
pentru  ca  le  iartd  Dumnezeu  prin  harul  Sau. 

Dar  patimile,  regretele,  singuratatea  si  nein^elegerea, 
neiubirea  celor  care  vin  sa  se  spovedeasca  sunt  vii  si  rdmdn  vii 
in  acei  oameni. 

Care  duhovnici  vindeca  tot  ceea  ce  trece  dincolo  de 
iertarea  pacatelor,  iertare  care  e  darul  lui  Dumnezeu  si  nu 
meritul  nostra? 

Sunt  incredin^at  ca  mul^i  stiu  ce  spun  eu  acum  si  au 
acelasi  regret  ca  si  mine,  chiar  daca  vor  citi  aceste  randuri  si 
dupa  zeci  de  ani. 

Uitam  ca  noi,  ca  duhovnici,  suntem  slujitorii  lui  Hristos 
si  ca  nu  trebuie  sd-L  inlocuim  pe  El  cu  noi,  ci  menirea  noastra 
e  sa  ii  ducem  pe  toti  la  El,  ca  El  sd-i  invete  ce  e  bine,  pe 
fiecare  in  parte,  dupa  cum  doreste. 

De  ce?  Pentru  ca  nu  noi  ne-am  rastignit  pentru  ei,  pentru 
acesti  credinciosi  care  vin  la  noi  si  se  spovedesc,  ci  El, 
Singural  Iubitor  de  oameni... 

Desi  El  e  defafd,  noi  credem  ca  suntem  mai  important 
si  mai  folositori  ca  El,  Care  ne  iarta  toate. 

In  loc  ca  duhovnicul  sa  fie  Pdrintele  eel  bun,  eel  iubit 
din  toatd  inima,  la  care  vii  cu  dor,  ajungem  sa  fim  tdietori  in 
carne  vie,  dictatori,  jefuitori  ai  fiin^ei  altora,  ai  seninatatii  si 
pacii  lor. 

In  loc  sd  imbrdtisdm  durerea,  sa  o  sdrutdm  prin 
ragaciunea  noastra,  dimpotriva  noi  o  mdrim,  o  facem  sa  fie  si 
mai  greu  de  purtat. 


114 


o  n  pui  de  gaina  avea  piciorul  deformat,  stalcit.  Un  om 

poate  sa  nu  aiba  o  mana,  un  picior,  poate  sa  fie  trist,  poate  sa 
vrea  sa  se  sinucida. 

Dar  chiar  daca  vrem  ca toate  lucrurile  sane  bucure,  vom 
intalni  si  lucruri  care  ne  vor  intrista,  care  ne  vor  provoca 
dureri,  lacrimi. 

„Invatatorule,  cine  a  pacatuit;  acesta  sau  parin^ii  lui,  de 
s-a  nascut  orb?"  Si  Iisus  a  raspuns:  „Nici  el  n-a  pacatuit,  nici 
parin^ii  lui,  ci  ca  sa  se  arate  in  el  lucrarile  lui  Dumnezeu"(In.  9, 
2-3,  ed.  BOR  1988). 

Daca  privesti  un  pui  de  gaina  deselat,  cotonogit  sau  un 
cersetor  aproape  epuizat,  sa  nu  te  miri,  sa  nu  te  indignezi,  sa  nu 
hulesti,  ci  sa  consideri  ca  ai  in  fa^a  ta  o  imagine  a  propriei  tale 
fiinie  adanc  imbolndvite. 

Dumnezeu  vrea  sa  ne  arate  lumea,  sa  ne  arate  cat  de 
frumos  este  El  in  tot  ceea  ce  exista.  §i  noi  trebuie  sa  acceptdm 
invita^ia  Sa  la  aten^ie. 

Ne  inconjoara  o  frumusete  uluitoare.  Mun^i  inal^i, 
racorosi,  paduri  cu  multa  umbra,  dealuri  pline  de  verdea^a,  de 
flori,  gaze,  mii  de  gaze,  ganganii  de  tot  felul,  si  animale  si 
pasari  atat  de  diferite  si  aer  cand  mai  racoros,  cand  mai  cald,  si 
dimineti  cu  un  soare  rosu,  mare,  si  ape,  izvoare  repezi,  cu  pesti 
mul^i.-.O  frumuse^e  impundtoare,  unica! 

Dar  alaturi  de  aceasta  frumusefe  a  lui  Dumnezeu, 
„frumusetea"  noastra  e  plina  de  desfranare,  de  be^ie,  de 
infatuare,  de  certuri. 

Scandaluri  la  tot  pasul,  copii  care  se  drogheaza,  femei 
care  se  prostituiaza,  ho^ie,  invidie,  dracuituri  la  tot  pasul,  multa 
apostazie  si  necredin^a,  multa  lasitate,  multa  depravare. 

§i  cand  am  predicat  ultima  data,  am  in^eles  ca  trebuie  sa 
pierzi  mult  timp  pentru  ca  sa  se  prindd  in  inimile  oamenilor 
anumite  idei,  anumite  doruri  sfinte. 

M-am  grabit  si  am  gresit  in  unele  detalii.  Iarta-ma, 
Doamne!  Ne  trebuie  multa  ateniie  cand  vorbim  intra  numele 
Domnului. 

Cum  putem  convinge  un  om  „tipicar",  care  crede  ca  face 
totul  bine  dar  care,  in  realitate,  stie  prea  purine  lucruri? 

Cum  convingem  un  om  analfabet,  daca  el  in^elege 
deformat  unele  lucruri  ale  credin^ei? 


115 


Cand  facem  metanii,  daca  avem  haine  largi  pe  noi, 
in^elegem  ca  metania  e  oplutire,  e  ca  un  zbor  lini§titor. 

Patima  te  sfredele§te.  Pofta  pacatului... 

Curiozitatea  e,  pentru  multi,  mai  puternicd  decat 
dorinia  pacatului. 

Imaginile  desfranate  par  o  „  odihnd  "  a  sufletului,  dar  ele 
sunt  o  dezertare  fara  ru§ine. 

Mania  repezita  e,  mai  mereu,  o  dorinia  de  a  da  sfaturi 
„  competente  ". 

Am  citit  ca  Sfantul  Luca  -  medicul  savant  al  Rusiei  -  a 
predicat  peste  1000  §i  ceva  de  predici  §i  ca  opera  lui  de  vreo 
700  §i  ceva  de  predici  (care  au  ramas  in  scris)  e  pusa  in  12 
volume. 

Cat  efort,  Dumnezeule  Mare!... 

Predica  e  o  mare  epuizare  dar  § i  o  mare  dragoste. 

Vreau  sa  §tiu  mai  multe  despre  Sfm^ii  no§tri,  Doamne  §i 
ajuta-ma  sa  ma  mantuiesc  §i  eu,  pacatosul! 


M 


A  1  C.H 

ltima  data  cand  1-am  vazut  pe  Inva^atorul     ,  1-am 

intrebat  despre  cat  de  singur  a  fost  el  toata  via^a.  Si  mi-a  spus 
lucrul  inspaimantator,  ca  pana  sa-1  intalnesc  eu  -  din  mila 
Domnului  -  nu  l-a  crezut  nimeni  §i  n-a  vorbit  nimeni  serios  cu 
el.  A  trebuit  sa  a§tepte  70  de  ani  ca  sa-i  vorbeasca  cineva  in 
mod  cinstit  §i  din  toata  inima. 


167  Pe  Fericitul  Hie  vazatorul  de  Dumnezeu,  a  carui  opera  e  in  patrimoniul  nostru  si  din 

care  am  publicat  deja  7  volume  din  Operele  sale  complete: 

vol.  1:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/03/03/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-1/; 

vol.  2:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/04/12/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-2/; 

vol.  3:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-3/; 

vol.  4:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/05/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-4/; 

vol.  5:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/06/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-5/; 

vol.  6:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/27/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-6/; 

vol.  7:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/30/fericitul-ilie-vazatorul-de- 

dumnezeu-opere-complete-vol-7/. 


116 


E  chiar  atat  de  greu  sdfii  cinstif!  E  chiar  atat  de  greu  sa 
fii  sincerl 

Gianina  [Piciorus]  imi  spune  la  fel:  ca  nimeni  n-a  fast 
cinstit  cu  ea,  pana  nu  m-a  cunoscut pe  mine. 

Sinceritatea  pe  care  am  pierdut-o  se  rdzbund  impotriva 
noastra  si  ramanem  singuri. 

Acum  cateva  zile  am  recitit  din  cardie  depravarii  mele 
literare  si  mi-a  fost  sila,  groaza  de  mine,  de  eel  de  atunci. 

Blasfemiile,  infatuarea,  desfranarea  si  nebunia  acelor 
zile  au  ramas  in  urma.  Nu  mai  ma  recunosteam  daca  nu  le-as 
mai  fi  citit.  Nu  mai  stiam  cum  arat. 

Doamne,  tu  ai  fost  atat  de  bun  cu  mine! . . . 

Sunt  si  multe  lucruri  bune  scrise  atunci,  pe  care  nu  le-as 
mai  fi  putut  scrie  pe  urma  (pentru  ca  toate  sunt  la  vremea 
lor)... dar  si  multe  de  care  ma  dezic  cu  totul.  Daca  e  sa  le  mai 
recalculez...voi  face  o  triere  a  scrierilor  mele  literare... sau  le 
voi  prezenta  doar  partial     . . . 

Pentru  mai  bine  de  10-15  minute  1-am  ascultat  pe 
Parintele  Constantin  Galeriu  vorbind  la  radio.  Glasul  lui, 
cuvintele  lui  sunt  un  izvor  viu:  izvor  duhovnicesc. 

Vorbeste  in  harul  Duhului  Sfant,  intru  care  si  traieste. 
Nu  am  re^inut  multe  lucruri,  aproape  nimic  -  predicile  lui 
trebuie  sa  le  notezi,  sa  le  aprofundezi  la  cuvinte  si  propozitii  - 
dar  mi-a  ramas  unicitatea  lui  in  inima  si  in  urechi,  impresia 
puternicd  a  prezenfei  sale,  bldndefea  si  maiestuozitatea 
prezen^ei  sale  duhovnicesti. 

Vorbea  despre  pogorarea  Sfantului  Duh.  Si  a  vorbit  mult 
scriptural.  A  citat  din  memorie  si  are  o  memorie  colosald. 

Cand  1-am  auzit  pe  Fericitul  Dumitru  Staniloae 
predicand  -  la  fel  -  parca  timpul  se  oprea  pe  loc  si  numai  el, 
Predicatorul,  era  glasul  care  ne  tinea  in  palmd  sufletele. 

Pe  Fericitul  Dumitru  nu  1-am  auzit  pe  viu,  ci  dupa  o 
inregistrare. 

Pe  Parintele  Constantin  1-am  auzit  pe  viu:  a  predicat  o 
ora  si  cincisprezece  minute,  in  duminica  in  care  eu  am  fost  la 
Biserica  Sfantul  Silvestru,  la  Biserica  sa.  Mi-am  luat  notice.  Le 
am  pe  un  caiet  mare. 

Predicatorii  lui  Dumnezeu  sunt  rari  si  de  aceea  bucuria 
e  raa.rQ,prea  unicd. 


168  Proiect  pe  care  1-am  inceput  in  anul  2010  si  din  care  am  finalizat  primele  doua 
volume   din   Opere  alese:   vol.    1:   http://www.teologiepentruazi.ro/2010/12/12/dorin- 
streinu-opere-alese-vol-i-20 1 0/ 
si  vol.  2:  http://www.teologiepentruazi.ro/2011/01/07/dorin-streinu-opere-alese-vol-2/. 


117 


Cineva  mi-a  vorbit  despre  copiii  ei  avortafi  si  am  decis 
sa  ma  rog  pentru  ei.  Le-am  dat  la  to^i  cate  un  nume  si  i-am  pus 
pe  pomelnic.  Am  sim^it  ca  Dumnezeu  e  de  acord  cu  acest 
lucru.  Iarta-i,  Doamne,  pe  ei  si  pe  noi  si  ne  miluieste! 

Candva  am  vazut  cum  o  picatura  din  Sfantul  Sange  a 
cazut  din  Sfantul  Potir  pe  cimentul  soleei.  Nu  i-am  spus 
preotului,  pentru  ca  sa  nu-1  indurerez  si  nici  sd-l  pun  intr-o 
situafie  jenatd  in  fa^a  enoriasilor  sai.  Iarta-ma,  Doamne  si  ne 
miluieste! 

Multe  dintre  pdcatele  si  gdndurile  rele  ale  oamenilor 
Sfin^ii  Paring  le-au  pus  sub  tacere,  pentru  ca  sa  nu  se  mai 
rdspdndeascd  astfel  de  mizerii  satanice.  Importanta  nu  este 
aceasta  satanologie  ci  amdnuntele  indumnezeirii. 


S/ineva  mi-a  spus  ca  muntele  ii  da  sa  se  smereascd 

atunci  cand  priveste  indltimea  lui  coplesitoare,  mare^ia  lui,  pe 
cand  blocurile  si  constructive  omului  te  fac  sa  te  ingdmfi169. 
Are  mare  dreptate! 

In  natura,  naturale^ea  a  ceea  ce  vezi  te  umple  de 
muliumire  si  desfdtare  interioard. 

Dar  privind  blocurile  Bucurestiului,  acesti  colosi  la  care 
au  muncit  ataxia  oameni  -  anonimi  pentru  noi  -  ma  smeresc, 
imi  dau  seama  ca  eu  n-as  fi  fost  in  stare  sa  fac  asa  ceva,  sa 
proiectez  si  sa  inalt  asemenea  lucruri  trecdtoare  dar  care  au 
necesitat  multd  muncd. 

Nu  sunt  in  stare  nici  sa  fac  masini,  nici  calculatoare,  nu 
pot  fugi  repede,  nu  pot  sa  am  grija  de  un  copil  cum  pot  sa  o 
faca  foarte  mul^i,  nu  pot  sa  rezist  patimilor  mele,  nu  stiu  sa  ma 
rog,  nu  stiu  sa  fiu  atent,  aproape  ca  nu  stiu  sa  fac  mai  nimic  cu 
adevdrat  si  nu  e  nicio  exagerare. 

Neputinfa  te  smereste,  te  face  sa  cuge^i  smerit.  Orice 
infelegere  a  neputin^ei  proprii  te  apropie  d&firescul  omului. 

Doamne,  nu  ne  lasa  sa  fim  tristil  Nu  ne  lasa  in  patimile 
noastrel  Ridica-ne  cu  iubirea  Ta  si  inva^a-ne  sa  avGmfrica  cea 
bund. 

Genera^ia  noastra  a  fost  mult  alterata  de  moleseald,  de 
un  „modernism  " prost  inteles.  Cei  de  acum,  cei  mai  mici  decat 
noi,  si  mai  mult. 


169  Traducatorul  de  carte  patristica  Adrian  Tanasescu-Vlas,  un  prieten  foarte  drag  mie. 


118 


Cum  vor  putea  sa  mai  fie  canonisip  cei  de  acum  pe 
viitor,  daca  nu  mai  suporta  sa  fie  priva^i  de  aproape  nimicl 

Ne-am  inva^at  cu  de  toate  §i  saracia  duhovniceasca, 
cumin^enia,  smerenia  ni  se  par  aiurea.  Fugim  dupa  noi  inline 
dar  in  mod  gre§it. 

Cei  care  se  dedau  la  placeri  nu  sunt  ni§te  oameni 
linistip,  pentru  ca  dorin^a  sdturata  printr-un  pacat  devine  §i 
mai  nesdtuld. 

Pofta  de  a  manca,  pofta  sexuala,  pofta  de  a  te  distra  sunt 
ni§te  stdpdni  drastici.  Nu  te  lasa  deloc.  Vor  mereu  si  mai  mult. 
Te  scufunda  §i  mai  mult  in  asteptdri  palpitante  §i  in 
dezamdgire. 

Am  citit  ieri  din  jurnalul  unui  om  care  acum  e  bine,  dar 
care  a  avut  o  viafd  tare  zbuciumatd. 

Dumnezeu  Se  ingrije§te  nespus  de  mult  de  noi. 

A  citi  trecutul,  uraciunile  pe  care  le-ai  facut  e  o  mare 
durere.  E  o  mare  povara  sa  sim^i  ce  a  luat  Hristos  de  la  tine, 
de  pe  inima  ta  §i  cdte frumusep  negrdite  ne-a  dat  El. 

Retrospectiva  personala,  revederea  pacatelor  proprii  ne 
face  sa  in^elegem  cate  indurd  duhovnicii  no§tri  de  la  noi  to^i. 

Cand  stai  la  Sfmtele  slujbe  §i  traie§ti  bucuria  lor, 
frumusetea  §i  pacea  Duhului  Sfant,  sim^i  ca  e§ti  fericit. 

Fericirea  e  foarte  simpld,  pentru  ca  e  simprea  lui 
Dumnezeu. 

In  Casa  lui  Dumnezeu  //  simp,  pe  Dumnezeu  §i  nu  te 
ingrozesti,  ci  te  umpli  depace. 

Bucuria  cantarii  ortodoxe  nu  poate  fi  plagiatd.  Nu  te 
poate  incalzi  crivdiul  §i  nici  nu  te  poate  racori  soarele  de 
august.  Dar  cantarea  ortodoxa  e  insdsi  sdltdrile  inimii 
credincioase,  strigatul  viguros  al  min^ii  induhovnicite. 

Tot  acela§i  barbat  imi  spunea,  ca  Iadul  -  pentru  el  -  are 
la  fund  mul^i  preo^i,  medici  §i  juri§ti,  caci  a§tia.  fac  de  toate. 

Dar  eu  sunt  in  lad  § i  nu  ma  bucur  ca  §i  al^ii  sa  fie  cu 
mine,  caci  nu  doresc  ca  §i  al^ii  sa  sufere. 

Copiii  trebuie  sa  fie  inva^i  sa  aiba  bun  sim}  §i  sa  fie 
cuviinciosi.  Cred  ca  nu  e  nimic  maifrumos  ca  un  copil  smerit 
§i  plin  de  delicateie. 

Traducerile  teologice  cer  minte  duhovniceasca. 

Insa  traducerea  nu  reda  decat  sensul  propozipei  in  limba 
ta,  nu  §i  inielesul  duhovnicesc  al  ei. 

Daca  confundam  traducerea  cu  inielesul  duhovnicesc  al 
textului  atunci  suntem  de  plans. 


119 


Am  uitat  sau  n-am  stiut  deloc  sensul  real  al  cuvintelor. 
Cura^irea  de  patimi  implica  si  vederea  curatd  a  inielesurilor 
cuvintelor. 

Ma  doare  cand  cineva  intrerupe  o  corespondent  fara  a 
da  nicio  explicate  si  nu  in^eleg  de  ce  nu  le  place  oamenilor  sa 
scrie  cinstit. 

Multora  le  lipseste  scoala  bunei  cuviinfe  duhovnicesti  si 
simtirea  dreptei  comportdri  in  societate,  in  comunitate,  atunci 
cand  fac  o  vizitd  sau  cand  sunt  intr-un  grup  mai  mic  sau  mai 
mare.  Caren^e  enorme... 

§i  mofturile  sunt  mai  multe  decat  dorinia  bund,  cea 
dupa  Dumnezeu. 

Din  PSB  15,  p.  130,  aflam  ca  „Isaia  (e)  din  Amos". 
Adica  faptul  ca  tatal  Sfantului  Isaia  Prorocul  e  Sfantul  Amos 
Prorocul. 

Ajuta-ma,  Sfinte  Amos,  sa  in^eleg  pana  la  sfarsit 
cuvintele  tale  si  sa  comentez  intreaga  ta  carte  dupa  cum  am 
inceput! 

Ce  inseamna  lieta^opa?  Si  dictionarul  spune:  transport; 
1.  schimbare  a  lunii;  2.  schimbarea  sensului  propriu  in  sens 
figurat. 

Meta  inseamna  impreund  cu  sau  dupa  -  printre  alte 
intelesuri  -  pe  cand  cf)opa:  incarcatura,  recolta,  fructificare, 
abunden^a. 

Astfel,  mai  presus  de  abundenia  de  termeni  ai  metaforei 
trebuie  sa  cautam  adevarul  termenilor  ei. 

In^elesul  metaforei  e  dincolo  de  cuvintele  ei. 

Metafora  e  o  parabola  esentializatd. 


V)amenilor  le  trebuie  rdspunsuri  mici  dar  la  timpul  lor. 

M\x\\\  cred  ca  au  patimi  care  nu  pot  fi  curdfite  nicio  data 
dar  asta  e  o  minciund  de-a  Satanei. 

Mul^i  nu  stiu  cum  aratd  patimile,  care  este  modul  lor  de 
manifestare  dar  vorbesc  despre  patimi. 

De  aceea,  din  nestiinta,  multi  marturisesc  la  Sfanta 
Spovedanie  pacate  pe  care  nu  le  au  sau  nu  lefac  si  nu  vorbesc 
despre  adevdratele  lor  patimi,  despre  marile  lor  patimi,  pentru 
ca  nici  nu  le  vad,  nu  stiu  care  sunt. 


120 


Trebuie  sa-i  ajuti  pe  oameni  sa  isi  cunoascd  patimile,  sa 
le  perceapd.  §i  asta  efoarte  eliberator. 

O  aleasa  prietena  nu  in^elegea  de  ce  mai  ramane  „un 
rest"  la  marturisire,  pe  care  nu  stie  cum  sa-1  formuleze.  I-am 
spus  ca  e  alipirea  de  ceea  ce  era  ea  inainte  de  convertire. 

Raspunsul  acesta  ia  produs  o  mare  bucurie  incat  m-a 
imbrdiisat  si  m-a  sdrutatpe  obraz. 

Si  asta,  de  parca  ii  spusesem  lucruri  nemaiauzite. 

Insa  aceasta  bucurie  e  redid,  pentru  ca  nu  au  parte  de 
oameni  prea  multi  care  inteleg  cum  sunt  in  realitate  patimile  si 
virtutile. 

Si  ei  citesc  cartile  Sfmtilor  Parinti  ca  sa  afle  despre 

5  5  5  5  A 

patimi  si  virtuti... insa  le  inteleg  intr-o  ureche,  pentru  ca  nu  le 
recunosc.m  mod  punctual,  in  ei  insisi. 

Problema  insa  e  alta:  omul  isi  recunoaste  propriul 
adevar  interior,  daca  i-l  sugerezi  sau  i-l  schifezi  intru  cdtva. 

Trebuie  numai  sa  ii  intdmpini  asteptarile  cu  argumentele 
tale. ..si  in  asta  consta  tot  ajutorul  duhovnicesc  pe  care  il  poate 
primi  de  la  tine  ca  Pdrinte  duhovnicesc  sau  ca  Pdrinte 
duhovnicesc  si  duhovnic  in  acelasi  timp. 

1  70 

Fericitul  Sofronie  Saharov  ne  subliniaza  necesitatea 
unui  limbaj  frumos:  „este  unit  sa  nu  te  infeleagd  celalalt  cand 
iivorbesti"171. 

Delicate^ea  de-a  vorbi  pe  in}elesul  omului,  si  -  mai  ales 
-  la  indltimea  in}elegerii  lui  nu  trebuie  sa  o  uitam  niciodata. 

1  7? 

Despre  Fericitul  Porfirie  Bairaktaris  acesta  spunea  ca 
e  „un  burdufplin  de  Duhul  Sfant"173.  E  o  definite  minunatd  a 
omului  Sfant! 

Cartea  aceasta  m-a  umplut  de  multa  in^elepciune,  de 
delicatete  duhovniceasca,  de  fine^e  duhovniceasca. 

§i  autoarea  e  o  Maicd  aparte... 

Am  in^eles  de  la  ea  -  asta  privind  ansamblul  cdrfii,  mai 
bine  zis  printre  rdnduri  -  ca  daca  vrei  sa  scrii  despre  un  Sfant 
trebuie  sa  scrii  din  mijlocul  iubirii  pentru  el,  dupa  ce  toata 
via^a  ai  fost  absorbitd  numai  de  el. 

Fericitul  Sofronie  era  totul  pentru  ea  si  de  aceea  a  putut 
sa  scrie  asa  de  delicat,  asa  de  prudent  si  atdt  de  sincer  despre 
Prea  Cuviosia  sa. 


170  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 

Dumitra  V.  Daviti,  Amintiri  despre  Pdrintele  Sofronie  de  la  Essex,  trad,  din  gr.  de 
Caliopi  Crasnic,  Manastirea  Piatra-Scrisa,  Jud.  Caraf-i  Severin,  2002,  p.  72. 

172  A  se  vedea: 
http://orthodoxwiki.org/Porphyrios_%28Bairaktaris%29_the_Kapsokalivite. 

173  Dumitra  V.  Daviti,  Amintiri  despre  Pdrintele  Sofronie  de  la  Essex,  ed.  cit,  p.  73. 


121 


Nu  cauta  exclusivismul114.  Acesta  e  un  mare  atu  pe  care 
il  caut  la  oamenii  Sfm^i:  sa  nu  ii  iubeasca  doar  pe  doi-trei 
Sfinti... ci  pe  toti  Sfintii.  Trebuie  sa  ii  avem  pe  tofi  in  inima 
noastra.  Trebuie  sa  invatam  de  la  tofi  Sfinfii  cate  ceva. 
Monomania  te  arata  a  fi  lenes,  a  fi  incapabil  de  alte  aspecte 
ale  sfinteniei. 

Cand  Fericitul  Sofronie  se  ruga  „lasa  in  urma  lui  un  lac 
de  lacrimi"175.  O,  Doamne,  si  eu  nu  las  in  urma  nici  macar  un 
suspin ! . . . 

Tocmai  asta  e  diferenfa  intre  Sfinfi  si  oameni  netrebnici 
ca  mine.  Ei  sunt  minunafi  iar  eu  sunt  mai  mult  decdt  jalnic. 
Ipocrizia  si  nemernicia  mea  vor  fi  crunt  pedepsite.  Vai  mie! 

Un  gest  unic:  dupa  invadarea  Ciprului,  o  femeie  cipriota 
vine  cu  durere  mare  la  manastirea  de  la  Essex.  Cand  s-a 
apropiat  de  Fericitul  Sofronie,  acesta  „a  imbrdfisat-o  strdns  si 
au  plans  impreund  mult  timp.  Atmosfera  aceasta, 
duhovniceascd  si  emofionantd  totodata,  a  gasit  ecou  in  to^i  cei 
ce  se  aflau  acolo,  caci  ochii  tuturor  lacrimau"116 . 

El  a  imbrdiisat  atunci,  pe  langa  o  femeie  indureratd,  pe 
to^i  din  neamul  ei,  de  fapt  intreaga  lume  care  suferd. 

Compdtimirea  impreuna  cu  al^ii  te  arata  o  inima  mare,  o 
inima  rdnitd  de  iubirea  lui  Dumnezeu. 

Cei  care  sunt  ai  lui  Dumnezeu  nu  sunt  insensibiW. 

Inima  rece,  egoista,  inima  plina  de  asperitdfi  satanice, 
numai  ea  nu  se  bucura  cu  cei  ce  se  bucurd  si  nu  pldnge  cu  cei 
ce  pldng. 

Un  raspuns  unic:  „Daca  sufletul  vrea,  poate  sa  fie 
mantuit"177.  Si  se  referea  la  sufletele  celor  adormifi... 

O  Maica  din  Serbia  vine  sa-1  vada  pe  Fericitul  Sofronie, 
dupa  ce  ii  citise  una  din  carji.  In^elesese  faptul  ca  el  e  mai  mult 
decat  in^elegea  ea  sau  auzise  de  la  al^ii  despre  el. 

Statea  langa  Sfant  la  masa  si  „vorbeau  impreuna  incet. 
Pe  to^i  ne-a  uimit  faptul,  dar  surpriza  a  fast  la  sfdrsit.  Cand 
Parintele  a  binecuvantat  ramasi^ele  mesei,  s-a  intors  catre 
maica  si  a  binecuvdntat-o. 

Ea  a  primit  binecuvantarea  cu  capul  plecat  si  a  incercat 
sa-i  sarute  mana,  insa  el  a  imbrdiisat-o  iar  ea  a  cdzut  in  brafele 
lui  pldngdnd. 


174  Idem,  p.  77. 

175  Idem,  p.  83. 

176  Idem,  p.  107. 

177  Ibidem. 


122 


Atmosfera  era  atdt  de  sfdnta,  incat  ochii  tuturor  s-au 
umplut  de  lacrimi,  iar  unii  au  izbucnit  in  plans. 

Inlacrimat,  Parintele  ne-a  binecuvdntat  pe  tofi  si  a 
plecat,  lasand  in  urma  tdcere  si  evlavie"m. 

Un  eveniment  de  mare  sensibilitate  si  marefie 
duhovniceascd.  Maica,  plina  de  iubire,  sta  smeritd  si 
ascultdtoare,  cu  multa  intelegere,  inaintea  Sfantului. 

Acesta  o  binecuvinteazd  dupa  ce  mdncase  langd  el  si  nu 
undeva  departe  de  el.  Ea  sepleacd  inaintea  lui. 

Nu  sta  ieapdnd,  nu  se  ingdmfa,  nu  arata  o  bucurie 
frivold  sau  nesimfitd.  Ci,  cu  capul  plecat,  primeste 
binecuvantarea  lui  dorind  sa-i  sarute  mana  Sfantului. 

Acesta  efoarte  sensibil.  In^elege  delicatefea  sufletului  ei 
si  faptul  ca  delicatetii  trebuie  sa  ii  raspunzi  cu  delicatefe. 

In  loc  sa  accepte  nepdsdtor  sarutul  ei,  ca  ea  sa-i  sarute 
mainile,  el  o  imbrdfiseazd  pe  aceasta  Maica,  care  se  sim^ea 
atdt  de  bucuroasd  dar  si  de  nevrednica  ca  sa  stea  inaintea  lui 
si  sa  primeascd  iubirea  lui. 

El  o  imbrdiiseazd  cu  multa  intelegere  si  iubire  iar  ea  ii 
cade  in  brafe  pldngdnd.  Cade  in  bra^ele  lui,  fiind  rdpusd  de 
atata  iubire,  de  atdta  intelegere  a  sufletului  ei  si  a  omului, 
oricare  arfi  el. 

Nu  e  un  gest  teatral,  un  gest  de  curtezand  italiand. 

Gestul  acestei  Maici  arata  cum  e  adevarata  dragoste  si 
intelegere  pe  care  trebuie  sa  o  avem  pentru  Sfin^ii  lui 
Dumnezeu.  Sfin^ii  lui  Dumnezeu  trebuie  ascultafi  in  tdcere  si 
urmatifdrd  semne  de  intrebare. 

Nu  trebuie  sa  vii  cu  ifose  de  mare  intelectual  la  ei. 

Nu  trebuie  sa  te  ara^i  mai  frumos  si  mai  destept  decat 
toata  planeta. 

Ci  trebuie  sa  vii  cu  o  fireascd  stare  interioard,  asa  cum 
esti  tu,  eel  adevarat  si,  mai  ales,  sa  fii  delicat  si  atent. 

Delicatetea  si  atentia  sunt  ochii  prin  care  trebuie  sa-i 
vedem  pe  Sfm^i,  sa  trdim  pe  langd  Sfm^i  si  sa  vorbim  despre 
Sfinti. 

Pronia  lui  Dumnezeu  este  „ca  o  umbrela"179  sub  care 
trebuie  sa  stdm  cu  nddejde. 

Un  parinte180  vorbea  despre  faptul,  ca  noi  suntem  - 
fiecare  in  parte  -  niste  „autoportrete"  ale  lui  Dumnezeu.  Era 
preluarea  ideii  unui  Fericit  Parinte... 


178  Idem,  p.  108. 

179  Idem,  p.  115. 


123 


Si  a  continuat:  Suntem  madulare  ale  lui  Hristos.  Suntem 
din  trupul  Lui  si  din  oasele  Lui.  §i  de  aceea  casatoria  se 
implineste,  daca  cuplul  tinde  a  deveni  mireasd  a  lui  Hristos. 

Mi-a  placut  aceste  cuvinte  ale  parintelui  Vasile. 

§i  a  mai  spus  ceva  frumos:  ca  a  10-a  fericire  a 
Mantuitorului  e  in  Apocalipsd:  „Fericiti  cei  chema^i  la  cina 
nun^ii  Mielului"  (Apoc.  19,  9)  (desi  in  dumnezeiescul  text  al 
Apocalipsei  se  gasesc  mai  multe  fericiri  si  asta  in  mai  multe 
pdrfi  ale  carjii). 

Dar  lucrul  dureros  in  vremea  noastra  este  acela,  ca  am 
inceput  sa  in^elegem  Sfanta  Cununie  tare  departe  de  sensul  ei 
sfdnt  si  am  transformat-o  intr-o  manifestare  a  orgoliilor  si  a 
manierismului  nostru  ieftin. 

Nimeni  nu  mai  are  timp  sa  asculte  slujba.  La  fel  e  si  la 
inmormantare. 

Pentru  ca  mul^i  dintre  noi  nu  mai  stiu  sau  nu  stiu  de  fapt 
ce  rost  au  una  sau  alta  din  cele  pe  care  le  vedem  savarsite  in 
timpul  Sfmtelor  slujbe,  de  aceea  fiecare  isi  da  cu  pdrerea  intr- 
un  mod  foarte  dureros  pentru  dreapta  credinfd. 

Nu  putem  accepta  o  credin^a  „aproximativa"  sau  plina 
de  „oralitate"  prost  in^eleasa. 

Ortodoxia  trebuie  studiatd  desi  -  mare  aten^ie!  - 
Ortodoxia  este  trdire  plina  de  iubire. 

Nu  e  niciun  paradox  aici!  E  nevoie  de  ambele  lucruri, 
adica  si  de  multd  muncd  cat  si  de  prea  pufina  „  asteptare  "  la 
lucruri  extraordinare. 

Darurile  lui  Dumnezeu  nu  vin  pentru  ca  le  asteptdm  noi, 
ci  vin  daca  nu  le  asteptdm  dar  traim  tot  timpul  cu  dorinfa 
curdfirii  de  patimi,  a  gandului  smerit  si  iubitor  de  Dumnezeu. 

Am  intalnit  oameni  care  se  credeau  vrednici  de  harisme 
si  de  minuni  dar  nu  in^elegeau  ca  minunile  si  harismele  nu  au 
niciun  rost,  daca  esti  o  inimd  ingustd,  o  inima  care  nu  vrea  sa 
in^eleaga  faptul,  ca  pentru  darurile  lui  Dumnezeu  nu  suntem 
vrednici  niciodatd,  nici  macar  atunci  cdnd  le  primim  si  ca  un 
dar  al  Sau  nu  e  ofavoare,  ci  o  durere  zilnica,  o  asceza  pentru 
toatd  viafa. 

Dorin^a  de  a  vrea  sdfii  cumva  anume  dar  care  nu  te  lasd 
sa  accepti  sa  fii  cum  vrea  Dumnezeu  e  o  mare  inselare 
satanicd. 

Cel  care  va  alerga  dupa  un  lucru  pe  care  il  va  vrea  el,  va 
fi  lipsit  de  o  mie  de  lucruri  pe  care  le  vrea  Dumnezeu  pentru 

180  Pr.  Dr.  Vasile  Gavrila  de  la  Biserica  Rusa  din  Bucures-iti,  in  pareneza  rostita  la 
casatoria  religioasa  a  lui  Bogdan  Starceanu  cu  Iulia. 


124 


el,  dar  pe  care  el  nu  are  timp  sd  le  doreascd,  pentru  ca  nu  vrea 
sd  le  doreascd. 


ft 


m  vazut  o  batrana  cersetoare  de  curand  tocmai  cand 

vroia  sd  piece  acasa.  Era  spre  seanL.Nu  stiu  cat  castigase  in 
ziua  aceea.  Ma  duceam  spre  bancomatul  de  la  Sfantul  Antim, 
de  langa  minister.  §i  ea  vroia  sa  piece... 

S-a  ridicat  si  a  facut  trei  metanii  spre  rasarit,  cu 
rugdciunea  addncitd  in  ea.  Nu  a  facut  acest  lucru  ostentativ, 
dupa  cum  multi  se  inchina...  ca  sa  le  dai  ceva  bani... 

Se  inchina  pentru  ea,  ca  si  cand  n-ar  fi  vazut-o 
nimeni... pentru  ca  nu  cred  ca  ma  sesizase... 

Era  addncitd  in  rugdciune.  Evlavia  ei  m-a  strdpuns. 

M-a  atins  si  pe  mine  puterea  rugaciunii  ei. 

Si  am  mul^umit  lui  Dumnezeu  ca  am  vazut,  pentru  o 
clipa,  puterea  rugaciunii  unei  femei  desconsiderate. 

Naturalefea  si  evlavia  cu  care  se  inchina  m-a  facut  sa 
vad  ca  peste  ea  era  harul  lui  Dumnezeu.  §i  cata  teologie  ar  fi 
putut  citi  sau  a  citit  aceasta  femeie? 

Rugaciunea  are  nevoie  de  inimd  smeritd,  zdrobitd  si  de 
stdruintd. 

In  comparable  cu  aceasta  maicd  binecuvdntatd,  in  tren 
am  vazut  o  batrana  rujata,  pensata  la  sprancene,  vopsita  blond 

-  desi  ea  avea  parul  negru  -  cu  margele,  oglinda,  piaptan. .  .dar 
fdrd  inimd  umilitd.  Ce  contrast  izbitor! 

Rugaciunea  tdcutd  naste  minuni  iar  desconsiderarea 
vdrsteipe  care  o  ai  l\i  atrage  oprobriul. 

Un  Parinte  duhovnic  -  care  ar  fi  trebuit  sa-mi  fie  prieten 

-  s-a  purtat  cu  mine  distant.  Sa  fie  invidiel  Asa  am  zis!  S-a 
sim^it  pus  la  zid  de  prezen^a  mea.  Sa  fiu  eu  de  vina?  Lucrurile 
pot  fi  mult  mai  compuse,  mult  mai  delicate. 

Aparen^ele  sunt  foarte  inseldtoare.  Iarta-i,  Doamne,  pe 
cei  care  se  smintesc  intru  mine,  ticalosul!  Ajuta-ne  noua, 
Iubitorule  de  oameni  si  ne  miluieste! 

Bunastarea  de  tip  supermarket  te  acapareaza,  doreste  sd 
te  subjuge.  Diversitatea  l\\  ia  ochii.  Scopul  „fericirii" 
pamantesti  e  invesnicirea  in  istorie,  in  starea  cdzutd. 


125 


Orice  lucru  e  facut  sa  sclipeascd  de  curatenie,  pentru  ca 
sa  crezi  -  o,  ce  credir^a  acaparatoarel  -  ca  fericirea  vesnica  e 
mult  mai  pufin  frumoasd  decat  aceasta  iluzie,  decat  aceasta 
„fata  morgana". 

Dar  nu  e  asa!  Istoria  nu  poate  fi  un  rival  al  vesniciei 
fericite. 

Exorcizarile  n-ar  trebui  facute  in  public.  Oamenii  se 
timoreaza,  se  panicheaza,  isi  fac  fel  de  fel  de  ganduri.  Preo^ii  si 
eel  demonizat,  plus  apropia^ii  lui:  atat!  Asisten^a  prea  largd  e 
daunatoare. 

Nu  e  buna  deloc  aceasta  „reclama"  pacatoasa  a  preotilor, 
care  doresc  sa  fie  cunoscuti  ei  si  nu  Hristos  Insusi. 

O  caren^a  enorma  a  multora  dintre  preo^i  e  ca  nu  §tiu  sa 
vorbeasca  pentru  un  public  mare  si,  mai  ales,  la  televizor. 

Se  complica,  isi  fac  un  discurs  neadecvat,  nu  sunt  aten^i 
la  profilul  emisiunii,  la  spafiul  de  emisie,  la  ora  difuzdrii 
emisiunii  si,  mai  ales,  la  moderator. 

Lipsa  de  concizie,  de  tarie  de  caracter,  de  verva,  de 
dragoste,  de  intelepciune  duhovniceasca. 

Sa  vorbim  simplu  dar  convingator. 

Puterea  cuvintelor  se  transmite  si  ea  il  mobilizeazd  pe 
om,  ea  il  schimbd. 

Predicile  seci,  trunchiate,  fara  vibrafia  harului  Sfantului 
Duh  trebuie  sa  dispard.  Ele  ne  fac  un  mare  rdu  tuturor. 

De  fapt  nici  nu  sunt  predici,  ci  niste  alocufiuni 
retardate.  Cuvdntul  duhovnicesc  e  al  harului  dumnezeiesc  si  el 
e  cuvdntul  Sfintei  Biserici. 

Sfantul  Ignatie  Briancianinov  a  aratat  in  volumul  al  4- 
lea  al  edi^iei  romanesti,  ca  rugdeiunea  lui  Iisus  este  poruncitd 
de  Domnul  in  Sfdnta  Evanghelie. 

A  fost  o  mare  bucurie  a  acestei  nop^i.  Linistea  e  foarte 
propice  rugaciunii  continue  dar  ea  poate  fi  fatald  pentru  unii. 

Ne  lipseste  tuturor  multa  rugdeiune. 

Increderea  prosteasca  in  tine  te  face  foarte  arogant.  Te 
cer^i,  te  enervezi,  ^ipi. . .Si  pentru  ce?! 

Multa  cearta  cu  noi  sau  cu  al^ii  e  un  chin  greu  depurtat. 

Trebuie  sa  ne  linistim,  sa  vedem  cored. 

Daca  in^elegem  ca  Hristos  Dumnezeu  e  singura 
intelepciune  atunci  suntem  mdntuifi. 

O,  mantuirea  e  atat  de  usoard  si  atat  de  grea  in  acelasi 
timp! 

Calatoresc  adesea  cu  oameni  carora  le  place  sa  taca, 
pentru  ca  le  e  fried  sa  discute  cu  tine  sau  eu  le  inspir  repulsie. 


126 


Barba  e  o  repulsie  vie  pentru  mul^i.  Pe  unii  ii  astupd 
tusea  cand  ma  vad. 

Ne  desconsideram  unii  pe  al^ii  prea  mult. 

Nu  avem  curaj  sa  mai  credem  ca  oamenii  sepot  schimba 
si  ii  punem,  iifixam  pe  oameni  in  cadre  stride. 

A-i  judeca  pe  oameni  inseamna  a-i  minimaliza,  a-i 
considera  niste  obiecte,  niste  statui,  niste  umbre. 

Daca  oamenii  nu  te  inspira,  daca  nu-^i  inspira  dragoste, 
incredere,  sentimentul  ca  esti  viu,  ca  trdiesti,  ca  vrei  ceva  mai 
mult  atunci  e  foarte  grav. 

Sunt  frumosi  copacii  cu  fructe  coapte  dar  cand  sunt 
culesi  ai  sentimentul  pdrdsirii,  al  destramarii. 

Oamenii  fara  incredere  de  mdntuire  sunt  o  priveliste 
dezolanta:  un  pamant  radiat  de  o  bomba  atomica. 


k\  numite  case  si  locuri  sunt  guri  ale  Iadului,  focare  de 

infecfie  spirituald.  Sim\i  prezenfa  demonilor.  Vezi  cum  colcdie 
in  inimile  acelor  oameni,  ca  niste  viermi,  mul^imi  de  draci. 

Am  fost  undeva  unde  m-a  durut  inima.  Prezen^a  satanica 
de  aici  era  ca  o  plasd  groasd  ce  \\  se  punea  pe  inima. 

Cum  sa  mai  gandeasca,  saracii  oameni,  lucruri  buneV. 

E  o  minune  colosald  ca  nu  isi  pun  capdt  zilelor  sau  ca 
mai  pot  sa  faca  -  ei,  „rai  fund"  (Mt.  7,  1 1)  -  lucruri  cat  de  cat 
„normale". 


*F( 


o^i  stdteau  si  se  uitau  la  mine  si  numai  un  tdndr 

retardat  si  un  cersetor,  de  asemenea,  bolnav  mi-au  vorbit. 

Primul  mi-a  dat  un  servetel  ca  sa  ma  sterg  de 
transpira^ie,  apoi  guma  de  mestecat,  apa  de  la  el  din  sticla,  sa 
completez  integrame... pentru  ca  el  „nu  stie  carte"... 

Foarte  disciplinat  si  atent  desi  abiaputea  sa  vorbeascd. 

Nu  sunt  oamenii  acestia  niste  inimi  sfintel  Eu  cred  ca 
da! 


127 


Al  doilea  avea  o  fa^a  extrem  de  radioasd  desi  vorbea 
lucrurifara  sens  sau  nu  aveau  sens  pentru  mulfi. 

Ei  pot  sa-^i  vorbeasca,  sa  te  ajute  iar  noi,  „disciplinatii", 
nu  stim  sa  inganam  un  „te  rog"  sau  un  „multumesc". 

„Cei  de  aproape  ai  mei"  (Ps.  37,  11),  care  trebuiau  sa 
imi  spund  lucruri  frumoase,  incurajatoare,  „departe  au  stat" 
(Ibidem)  si  m-au  ajutat  oamenii  lui  Dumnezeu,  cei  prin  care  El 
lucreazd. 

Nu  te  mira  de  eel  prin  care  lucreazd  Dumnezeu,  ci 
mul^umeste  ca  El  nu  te  uitd  niciodatd. 

Parin^ii  mei  ma  dracuie  si  ma  injura.  Mai  bine  zis,  tata 
face  acest  lucru.  Mama  doar  il  asmute,  il  impinge  la  rele. 

El  ii  spune  bunicii  mele  in  batjocurd  si  hulitor,  ca  „sunt 
Hristos",  ca  si  cand  eu  as  fi  facut  ce  a  facut  Dumnezeu  pentru 
toata  lumea,  cat  si  pentru  el  insusi. 

Lumineaza,  Doamne,  mintea  si  inima  lor  si  ii  iarta! 

Nu  le  place  linistea.  Le  place  cearta,  dracuiturile,  bataile. 
Acu  se  cearta,  acu  se  impaca.  Tu  te  enervezi  iar  lor  nici  ca  le 
pasa.  Dar  asa  e  via^a  demonizatd,  cea  care  este  vitriolatd  de 
demoni. 

Intre  colegii  mei  se  practica  „fuga  dupa  preotie".  In 
argoul  lor  se  spune:  „dupa  post".  Nu  se  refera  la  faptul  de  a 
posti,  ci  la  faptul  de  „a  ocupa  un  loc  de  munca". 

Oricine  face  seminarul  sau  facultatea  se  crede 
„indreptatit"  sa  se  preoteasca.  Se  insoara  la  repezeald,  fac  ce 
fac . . .  si  ajung  preofi. 

§i  apoi  vor  sa  fie  numi^i  „Parinti"  si  sa  le  pupe  to^i  mana 
si  to^i  sa  le  asculte  dezlanarile,  cuvintele  dezlanate  pe  care  abia 
le  rostesc. 

§tacheta  Qfoartejos  coborata.  Aproape  ca  nu  mai  exista 
o  stachetd,  aspira^ii,  semne  evidente  ale  voca^iei. 

O,  Doamne,  ai  mila  de  colegii  mei  si  iarta-le  nesimfirea 
si  ingdmfarea  lor!  Habar  au  ce  fac.  Dar  pot  fi  etichetat  ca  sunt 
„invidios"  pe  ei,  cand  pe  mine  ma  doare  sufletul  de  ei,  de  cat 
de  inconstienti  sunt... 

Nesimfirea  cu  liter  a  mare  e  aceea,  careia  nu  ii  pasa  de 
altul. 

O  doamna  a  deschis  fereastra  desi  vedea  ca  imi  vine  frig. 
S-a  facut  ca  nu  ma  „observa"...Si  asta,  deoarece  am  devenit 
foarte  indiferenfi  fa^a  de  ceea  ce  inseamna  „altul". 


128 


In  masura  in  care  ai  suflet  mic,  ii  vezi  si  pe  alfii  cu 
suflet  mic. 

A  judeca  inseamna  a  minimaliza,  a-i  nega  pe  partenerii 
virtuali  ai  lui  Dumnezeu:  oamenii,  creatia  Sa. 

Viat.a  e  anticamera  vesniciei,  deoarece  aici  astepii  ca  sa 
intri  la  Imparatul.  Aceasta  construe^  gramaticala  exprima 
foarte  bine  caracterul  ascetic  dar  si  pe  eel  eshatologic  al  vietii 
ortodoxe. 

Ascetismul  nostru  e  o  asteptare  a  Mirelui  ceresc,  Care  e 
si  Judecdtorul  nostru  suprem. 

Dar  ascetismul  nostru  e  si  o  chemare  a  lui  Hristos  al 
eshatologiei,  a  lui  Hristos  Care  va  veni  si  Care  vine  mereu  la 
noi  cand  ne  rugam  Lui  si  ne  impartasim  cu  El. 

Ieri  am  fost  la  Sfantul  Calinic181,  la  Cernica,  impreuna 
cu  Gianina  [Piciorus].  Unul  dintre  momentele  frumoase  ale 
zilei  a  fost  acela,  cand  un  monah  tanar  si  o  monahie  in  varsta, 
deodata,  si-au  exprimat  in  mod  vizibil  inima,  mangaind  un  mic 
copilas,  o  feti^a,  care  era  finutd  in  brafe  de  mama  ei. 

A  fost  o  clipa,  clipe  defrumuseie... 

A  biruit  iubirea,  gingasia  inimii  in  locul  seriozitafii  reci, 
fara  sentimente  simple. 

Am  vazut-o  aici  pe  Maria  (cred  ca  ea  era),  cea  care 
acum  ca^iva  ani  era  demonizata  si  pe  care  am  intalnit-o  pe 
atunci  la  o  manastire  de  maici.  Acum  era  mult  mai  bine  dar  a 
ramas  cu  sechele. 

Am   stat   pu^in   pe   prispa   Fericitului   Parinte   Ilarion 

1  87 

Argatu  .  Chilia  era  goala.  Nimeni  nu  mai  venea  aici,  unde 
altadata  am  auzit  ca  Qrapuhoi  de  lume.  Ce  trist! 

In  monahism,  dupa  ce  adormi,  altul  vine  si  locuieste  in 
locul  tau.  Te  plang  numai  ucenicii. . . 

In  cimitir  am  fost  la  Fericitul  Dumitru  Staniloae  si  la 
Binecuvantata  prezbitera  Maria,  sotia  sa  ,  la  Fericitul 
Benedict  Ghius184  si  la  al^i  ca^iva  Ferici^i  Paring. 

Ne-am  rugat  pentru  ei  si  le-am  cerut  rugaciunile. 


181  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Calinic_de_la_Cernica. 

182  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ilarion_Argatu. 

183  Idem:       http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/mormantul-pr-prof-acad-dr- 
dumitru-staniloae-si-a-doamnei-preotese-maria-staniloae/. 

184  Idem: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2008/06/30/crucea-si-mormantul-arhimandritului- 
benedict-ghius/. 


129 


Sfmtele  Moaste,  stejarii  seculari,  apa  argintie  in  soare, 
linistea  de  aici,  padurea  din  vecinatate,  toate  acestea  ne-au 
umplut  inima. 

I^i  multumim,  Doamne,  pentru  toate,  Dumnezeule 
Preabune! 


Apa  de  la  „fantana  turcului"  era  foarte  rece.  Am  stat 
pu^in  la  Sfantul  Maslu  si  am  cumparat  una  dintre  ultimele  car^i 
ale  Fericitului  Constantin  Galeriu.  O  carte  de  interviuri... 

Cea  care  vindea  ne-a  spus,  ca  Fericitul  Constantin  a 
facut  o  noua  cadere  la  pat  (probleme  cu  inima)  si  ca  e  la 
spital. 

Ajuta-i,  Doamne,  robului  Tau,  care  a  hranit  si  hraneste 
pe  mul^i  cu  cuvintele  vie^ii  vesnice  si  il  miluieste  pe  el  si  pe 
noi! 


130 


8i 


invafa  o  noua  limba,  a  porni  spre  infelegerea  voii  lui 
Dumnezeu  sau  a  incepe  sa  trdieste  inseamna  a  vedea  inaintea 
ta  -  pastrand  propor^iile  la  fiecare  -  o  mare  nemarginita,  in 
care  trebuie  sa  plutesti  la  suprafa^a,  sa  te  tii  la  suprafa^a  dar  sa 
ai  trupul  si  in  adancime  sau  sa  te  scufunzi  in  addncimi 
nebdnuite,  in  asa  fel  incat  sa  po^i  iesi,  din  cand  in  cand  afara  si 
sa  ai  oprivire  de  ansamblu  asupra  lucrurilor. 

E  coplesitor  Dumnezeu!  Te  copleseste  prea  plinul  Sau. 

§i  limba  e  o  cople§ire  dar  la  nivelul  ei. 

Via^a  te  copleseste  si  ea  atat  prin  bunele  ei,  prin 
bucuriile  ei  dar  si  prin  necazurile  ei,  prin  durerile  si  poverile 
ei. 


131 


1  oan  Alexandra185  -  nu  stiu  cat  de  „controversata"  e 

moartea  sa  -  spunea  superb,  ca  „stresinile  peste  Voronet"  sunt 
„ca  niste  closti  ce  puii  si-i  aduna"     . 

Cupolele  Sfmtelor  Biserici,  stresinile187  lor, 
acoperisurile  lor  sunt  ca  niste  closti  ce  isi  acopera  puii,  pentru 
ca  ele  sunt  icoanele  Sfantului  Duh,  Care  ii  acopera  pe  to^i  care 
cred. 

§i  Sfantul  Vasile  eel  Mare  aminteste  de  Sfdntul  sirian  - 
si  aici  sunt  propuse  mai  multe  nume  -  care  spune  ca  Sfantul 
Duh  Se  purta  peste  ape,  la  inceput,  ca  o  closed  ce  isi  incalzeste 
ouale. 

In  poemul  „Mama",  aceasta  apare  ca  o  „candela  de 

1  88 

lut"  .  Ea  era  din  lut,  din  pamant  -  caci  suntem  din  pdmdnt  - 
dar  luminata  dQfrumusefea  ascezei,  a  dragostei  sfinte. 

In  „Imn":  „Clipa-i  patrunsa  de  eternitate 

Fiecare  floare  -  rai  cuvantator"189. 

Orice  clipa,  daca  e  plina  de  prezenfa  harului 
dumnezeiesc  e  patrunsa  de  vesnicie.  §i  cum  sa  nu  vezi  pe 
Dumnezeu  si  intr-o  floare?  Caci  frumusetea  Lui  te  umple  de 
har. 

Clipa  e  patrunsa  de  Dumnezeu.  Prin  El  transformam 
orice  clipa  a  vie^ii  intr-o  fericire,  intr-o  rugaciune,  intr-o 
chemare  continua  a  iertarii  Lui. 

Despre  pofte,  despre  patima  desfranarii  iarasi  vorbea 
foarte  frumos  si  infiordtor  in  acelasi  timp: 

„In  poftele  de  la  buric  la  vale 

Isi  sapd  iadul  pesterile  sale"190. 

Addncimea  patimii  si  pestera.  Patima  e  adanca  si  ne 
chinuie.  Ultimele  versuri  sunt  dintr-un  poem  inchinat  Sfantului 
Maxim  Marturisitorul,  care  e  o  evocare  incdntdtoare. 

Oboseala  m-a  cuprins  si  ingerul  Satanei  ma  strapunge 
amarnic.  Daca  judeci  vei  ramane  singur,  vei  fi  parasit. 
Doamne,  iarta-mi  toata  nesimtirea  si  indiferenfa  si  ma 
miluieste! 

In  poemul  „Iubire"191,  iubirea  vrajmasului  e  o  sansd 
acordata  aceluia,  tocmai  pentru  a  iubi  si  el. 


185  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Alexandru_%28scriitor%29. 

186  Cf.  loan  Alexandru,  Imnele  iubirii.  Antologie,  Ed.  Ioana,  1995,  p.  27. 

187  La  mine  in  Teleorman  se  zice  „strea§ina". 

188  loan  Alexandru,  op.  cit,  p.  26. 

189  Idem,  p.  25. 

190  Idem,  p.  20. 


132 


Iertarea  vrajmasului  sau  ne^inera  lui  de  raw,  de  strain,  e 
insasi  „sansa  de-a  iubi"192,  sansa  lui  de  a-si  arata  mdrimea  de 
suflet. 

A  da  milostenie  inseamna  a-1  inva^a  pe  cersetor  sa  se 
jertfeascd  si  el.  E  o  idee  desprinsa  din  acelasi  poem. 

Omar  Khayyam  (sec.  XI  -  XII)  numea  via^a,  trecerea 
ei  fulminanta,  drept  o  „caravana  grabita"194.  Tot  el  reamintea 
oamenilor,  ca  omul  e  „fragil"195  si  ca  moartea  vine  repede. 

Ma  intorc  la  primul  poet,  la  loan  Alexandru.  Gasesc 
intr-un  poem  expresia  „capul  rastignit"196. 

Nu  ne  rastignim  mintea  cand  luptam  cu  pacatul?  Sau 
cand  suportam  raul,  oboseala,  ispita?  Mintea  rastignita  pentru 
Hristos  e  mintea  care  renun^a  la  „parfumul"  ticalos  al  patimilor 
pentru  uleiul  smereniei. 

„Unge  capul  tau"  (Mt.  6,  17),  ne  spune  Domnul.  Unge 
mintea  ta  cu  smerenia!  Unge  cu  milostenia  inima  ta!  Lasa  sa 
vina  peste  tine  ungerea  Sfantului  Duh,  care  e  si  explicatia]9/0» 
cerute  de  Sfantul  Hie,  dar  si  afocului  cazut  din  cer.  Apd  pentru 
Sfantul  Botez  si/oc  ceresc. 

„Cu  Duhul  Slant  si  cu  foe"  (Mt.  3,11).  Fiindca  Duhul  e 
focul  ce  cura^este  inima.  Cel  care  arde  patima,  impuritatea. 

De  ce  se  due  foarte  devreme  la  mormant  femeile  care 
merg  sa  tamaie?  Pentru  ca  fac  ceea  ce  au  facut  si  Sfintele 
Femei  Mironosite:  vin  cu  multa  iubire.  Uita  frica  pentru 
dragoste. 

Sa  te  rogi  pentru  cei  adormi^i!  Noi  venim  la  oasele  lor 
pentru  ca  sa  ne  rugam  pentru  ei.  Comuniune.  Stam  in  legatura, 
in  relate  cu  ei.  Nu  precum  pretind  mediumii,  vrajitorii!  Ci  in 
relate  de  rugaciune,  de  dragoste. 

§i  daca  nu  iubesti  pe  cineva,  nu-^i  vine  sa  te  scoli 
diminea^a  din  pat  si  sa  vrei  sa  te  duci  la  mormant. 

Nu  in^elegem  rostul  cimitirului  decat  atunci  cand  ne 
moare  cineva  iubit.  Atunci  sim^im  ca  o  parte  din  inima  noastra 
se  indreapta  spre  cimitir  cu  ochii  in  lacrimi. 

Cand  ne  plange  inima  pentru  cineva  incepem  sa  iubim 
cimitirul.  Cimitirul  i|i  cere  sa  fii  smerit.  l\\  dezvolta  o  opinie 
clard  despre  vanitatea  lumii. 


191  Idem,  p.  17. 

192  Ibidem. 

1    A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Omar_Khayy%C3%A1m. 

1     Cf.  Omar  Khayyam,  Rubaiate,  traducere  romana-franceza  de  Paula  Romanescu, 

Bucuresti,  1996,  p.  18. 

195  Idem,  p.  66. 

196  loan  Alexandru,  op.  cit,  p.  32. 


133 


Cand  vezi  atatea  cruci,  atatea  morminte,  tot  felul  de 
oameni  in  acest  pamant,  sim^i  ca  nu  esti  nimic  nici  tu,  ca  si  tu 
vei  ajunge  aid. 

E  doar  o  problema  de  timp... 

Fiecare  ne  gdsim  locul  intr-un  mormant. . . 

Dar  sufletul  nostru  e  important  unde  ajunge. 

O,  suflete  al  meu,  pocaieste-te!  Vezi  ca^i  s-au  pocait  si 
si-au  sfm^it  via^a!  Mul^i  au  pacatuit  dar  mai  apoi  au  rupt-o  cu 
pacatul,  au  aruncat  ca  si  Sfantul  Lazar  giulgiurile  pacatului,  ale 
mor^ii  vesnice. 

Ce  voi  face?!  O,  ce  voi  face  eu  preaticalosul! 

Doamne,  picura  in  inima  mea  pocain^a  ca  o  roua 
mantuitoare,  sfin^itoare!  Picura  lacrimi  din  inima  mea,  ca  ochii 
si  buzele  si  trupul  meu  sa  se  curateasca. 

Curateste-ma,  Preamilostive,  pe  mine,  netrebnicul, 
ticalosul,  patima§ul,  robitul  de  patimi!  Nu  trece  cu  vederea 
inima  mea  care  suspind  dupa  Tine  §i  Te  cautd  pe  Tine  §i  Te 
vrea  pentru  ve§nicie. 

Mergi  cu  ma§ina  §i  totul  |i  se  pare  usor...Dar,  deodata, 
faci  un  accident!  Te  bucuri  de  sanatate  si  de  respectul 
oamenilor  si  iata,  azi  sau  maine,  faci  un  infarct,  innebunesti, 
paralizezi. 

Cat  de  fragili  suntem!  Cat  nu  ne  dam  seama,  ca  via^a 
noastra  e  ca  un  fum,  ca  o  adiere  de  aripd,  ca  o  clipd  si  noi, 
niste  biete  seminfe,  intr-un  spa^iu  ame^itor,  intre  colosi... 

Doamne,  cat  de  netrebnic  sunt!  Orbirea  mea  e 
infioratoare,  cutremuratoare. 

Dumnezeu  se  comporta  cu  noi  ca  fa^a  de  fii.  Oricat  ar 
pdcdtui  fiii,  ei  tot  fii  rdmdn.  Nu  cadem  defmitiv,  cu  totul,  din 
iubirea  lui  Dumnezeu  printr-o  via^a  pacatoasa.  Nu  ne  mutam  in 
afara  iubirii  Sale  -  desi  cadem  -  dar  ne  inchidem  fa^a  de  El. 

El  ne  iubeste  dar  noi  nu  mai  Ii  spunem  Lui  iubirea 
noastra  fa^a  de  El.  Nu  mai  sim^im  iubirea  Lui.  Iubirea  Lui  ne 
inconjoara,  ne  imbra^iseaza  iar  noi  nu  vrem  sa  o  acceptdm. 

Dar  daca  ne  pocaim,  ne  dam  seama  ca  iubirea  Tatalui 
ceresc  a  fost  mereu  cu  noi  -  chiar  si  cand  noi  nu-L  doream  - 
dar  noi  nu  eram  constienfi  de  acest  fapt,  desi  din  prezen^a  Lui 
noi  ne  ludm  viafa. 

Credem  ca  iubirea  pdtimasd  pentru  cineva  e  iubire.  Insa 
numai  cunoscandu-L  pe  El  stim  sa  iubim.  Noi  nu  stim  sa  iubim 
fdrd  El. 

Asta  trebuie  sa  ii  inva^am  pe  tinerii  de  astazi:  fara 
Dumnezeu  nu  stim  sa  imbrdtisdm  si  sa  sdrutdm  pe  cineva  cu 


134 


adevarat!  Fara  El  nu  stim  sa  fim  delicaii  si  incepem  sa  ne 
enervdm  unii  pe  al^ii. 

Profesorul  e  eel  care  trebuie  sa  ne  invete,  cum  sa 
invaiam  de  la  noi  insine  si  de  la  arfii. 

Medicul  trebuie  sa  ne  invete  cum  sa  privim  viafa  in 
planurile  ei  inalte,  nu  numai  in  plan  biologic. 

Politistii  trebuie  sa  ne  invete  si  despre  ordinea 
interioard,  judecatorii  si  despre  dreptatea  dumnezeiascd, 
conducatorii  statului  -  despre  cum  sd-fi  stdpdnesti  patimile, 
savan^ii  -  despre  cum  sa  cdutdm  cu  lupa  greseala  din  noi  si  sa 
o  indepdrtdm. 

De  la  cioban  trebuie  sa  invaiam  rdbdarea,  de  la  brutar  - 
jertfa  pentru  alfii,  de  la  ceasornicar  -  ca  timpul  e  pufin,  de  la 
fierar  -  ca  focul  Iadului  e  mult  mai  greu  decat  focul  de  aici. 

§oferul  e  eel  care  indica  pericolele  patimilor, 
vanzatoarea  e  ca  via^a:  ne  da  si  bune  si  rele;  eel  bolnav  e 
indelungd-rdbdare  iar  puscariasul  e  o  pilda  a  faptului,  ca 
trebuie  sa  faci  si  ceea  ce  nu-fi place  dar  efolositor. 

Trebuie  sa  invaiam  de  la  soare  ca  dragostea  trebuie  sa 
fie  vie  -  dragostea  pentru  Dumnezeu  si  pentru  oameni  -  ,  de  la 
copac  -  c&frunzele  cuvintelor  nu  fac  cat  roadele  virtufilor,  ca 
iarba  creste  si  ne  va  acoperi  candva,  ca  blocurile  sunt  inalte, 
dar  ca  cei  inalfi  vor  fi  smerifi  candva. 

Stiloul  trebuie  incarcat  din  cand  in  cand.  Rugaciunea  e 
ca  cerneala  in  stilou:  e  via^a  omului.  Chelesti,  i^i  cade  parul. 
Trebuie  sa  mai  dam  afara  din  noi  anumite  ganduri  si  idei. 

Filme  noi  apar  in  fiecare  zi,  dar  fiecare  film  e  mai  pufin 
decat  vw/fl  unui  om.  Via^a  unui  om  nu  e  un  film,  ci  un  film 
vesnic. 

Trebuie  sa  taci!  Sa  ascurfi  tdcerea  singurdtdtii.  Un  om 
vaduv  aude  multd  singurdtate.  La  fel  si  un  copil  orfan.  Casele 
de  copii  sunt  prea  neincdpdtoare  iar  dragostea  se  arata  rar  pe 
aici. 

Raman  multe  sechele.  Sechelele  sunt  ca  petele  pe 
costum,  ca  excrementele  mustelor  pe  farfurii.  Dar  ele  pot  fi 
sterse  cu  buretele  iubirii  lui  Dumnezeu. 

Asteptam.  Asteptam  metroul,  masina,  pe  cineva...si 
moarteal  Asteptam  moartea  iar  unii  incercam  sa  o  ironizdm. 
Dar  ea  vine!  Ca  nu  vine  azi,  nu  e  nicio  problema!  Va  veni 
maine,  poimaine...dar  va  veni. 


135 


1  Q7 

„Moartea  cea  urata"  -  din  Canonul  de  pocdinid  cdtre 
Domnul  nostru  Iisus  Hristos  -  nu  se  refera  la  chinurile  mor}ii, 
ci  la  un  suflet  nepregdtit  pentru  trecerea  la  Domnul. 

Vorbim  mult  dar  intelegem  pufin.  §i,  cu  toate  acestea, 
dorim  sa  sensibilizam,  sd  ne  sensibilizdm. 


n  m  fost  martorul  unei  alte  ipostaze  a  smereniei:  o 
batrana  monahie  -  o  femeie  duhovniceasca,  aleasa,  frumoasa 
cu  inima  -  cand  se  duce  sa  se  impartaseasca,  face  metanie  §i 
unui  tdndr,  desi  nu  il  cunoaste  pe  acela  si  nici  el  pe  ea  decat 
din  priviri.  Cata  smerenie!...Iar  tanarul  se  minuneazd  de 
smerenia  ei  si  nu  indrdzneste  sa  faca  si  el  acelasi  gest  profund 
fa^a  de  ea. 

Cu  astfel  de  oameni  ma  laud.  Sunt  oamenii  smerifi  si 
Sfinfi  ai  lui  Dumnezeu. 

Un  alt  batran  sta  mai  toata  slujba  in  picioare  si  e  foarte 
atent.  Cand  vede  ca  cineva  nu  are  perna  pe  care  sa 
ingenuncheze,  la  momentele  potrivite,  el  o  da  pe  a  lui.  Dar  el  e 
in  varsta! . . .  §i,  cu  toate  acestea,  el  nu  precupeteste  timpul  sa 
fie  smerit  si  bun  cu  arfii. 

Un  alt  barbat,  in  varsta,  saluta  toata  strana,  pe  fiecare  in 
parte  si  cand  vine  si  cand pleacd  de  la  Sfanta  Biserica.  Omenia 
si  smerenia  lui  sunt  mari. 

Cunosc  un  om,  care  e  in  stare  sa  te  ajute  cu  bani  la  orice 
moment  1-ai  suna.  Pentru  el,  mersul  la  Sfanta  Biserica,  car^ile 
si  in^elegerea  Sfintei  Scripturi  e  toata  via^a  lui. 

Am  cunoscut  din  plin  milostivirea  lui  Dumnezeu  si 
milostivirea  oamenilor  si  nu  le  meritam  pe  nici  una,  mai  ales 
pe  cea  a  lui  Dumnezeu. 

Primul     meu     duhovnic     a     fost     Parintele     §tefan 

1  QS 

Cimpoeru  .  El  m-a  iertat  de  un  mare  pacat,  pentru  care  am 
suferit  friguri  §ifrici  cumplite. 

Parintele  Gheorghe  Marinescu  mi-a  fost  duhovnic  la 
Seminar.  §i  el  m-a  iertat  de  multe  dureri. 

Parintele  Hie  Visan  a  fost  eel  care  m-a  iertat  iarasi  de 
lucruri  cumplite,  pentru  care  sufar  inca  multe. 


I"  ***  Ceaslovul,  ed.  BOR  1993  (reedit.  a  ed.  1973),  p.  614. 

198  A  se  vedea:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/!  1/10/primul-meu-duhovnic/. 


136 


Nu  am  pregetat  sa  ma  marturisesc  si  la  trei  colegi  de-ai 
mei:  Parintele  Valentin  Chircu,  Parintele  Marcel  Hanches  si 
Parintele  Catalin  Paunescu. 


Cat  de  mult  conteaza  mila\  Am  primit  mila  lui 
Dumnezeu  si  ea  ma  fine  in  viafa. 

Nu  am  primit  canoane  grele  la  Sfanta  Spovedanie  de§i 
meritam  mulji  ani  oprire  de  la  Sfanta  Euharistie.  Dumnezeu  a 
§tiut  ca  sunt  prea  slab  pentru  a  fi  canonisit  dupa  cum  trebuia. 

Am  indurerat  mul^i  oameni  si  -  poate  -  unii  nu  m-au 
iertat  nici  pana  azi.  As  vrea  -  daca  as  fi  crezut  -  sa  imi  cer 
iertare  de  la  to^i,  caci  eu  nu  am  nimic  impotriva  cuiva. 

I-am  iertat  pe  toft  si  cer  iertarea  lui  Dumnezeu  pentru 
toft  care  mi-au  facut  bine  sau  rau,  sau  eu  le-am  fdcut  rdu  lor, 
oricum  s-a  manifestat  acest  rdu. 


137 


Am  fost  arogant  si  mizerabil  cu  mul^i,  ingdmfat.  Am 
min^it  multe  inimi  sau  am  spurcat  multe  inimi.  Nici  macar  nu 
mai  vreau  sa  imi  aduc  aminte  acele  pacate,  caci  amintirea  lor 
ma  intineaza,  ma  spurca  si  mai  mult,  ma  intristeaza. 

Frumusetea  din  oameni  ma  mangaie,  ma  face  sa-mi  dea 
lacrimile.  Nu  rezist  acestei  frumuseii  dumnezeiesti,  pe  care  o 
vad  in  faptele  bune  ale  oamenilor  si  imi  dau  lacrimile. 

O,  nu  pot  sa  plang  pentru  pacatele  mele!  Sunt  un  mare 
nesim^it.  §i  Iadul. .  .nu  se  sfarseste! . . . 

Orgoliul  ca  esti  de  la  oras  si  nu  esti  de  la  sat,  ca  esti  cult 
si  nu  un  analfabet,  ca  esti  frumos  si  nu  urdt  e  o  mare  patimd. 

Pofta  trupului  cere  multa  imbracaminte,  multa  elegan^a, 
mul^i  bani  arunca^i  pe  cateva  carpe  nenorocite. 

In  societatea  de  azi  trebuie  sa  lup^i  cu  frica  satanica  ca 
nu  vei  fi  acceptat,  ca  nu  vei  putea  safari fa}a. 

Demonii  ne  baga  in  cap  frica  de  tot  si  de  toate,  dar  si 
rusinea  fa^a  de  lucrurile  bune  cat  si  curajul  spre  cele  rele. 

Oboseala  e  alimentata  adesea  de  descurajare.  Esti 
obosit,  esti  stresat  si,  pe  deasupra,  demonii  te  inva^a  sa  nu  mai 
crezi  in  ceva  bun,  intr-o  rezolvare  dumnezeiascd,  intr-o 
reusitd  impotriva  multelor  tale  patimi. 

Te  descurajezi  de  unul  singur. 

In  locul  rugaciunii  ne  apasa  lenea,  frica  de  durere,  de 
transpira^ie,  de  lungimea  rugaciunilor... 

Gandurile  ne  fug  in  alta  parte.  Grija  constanta,  presanta, 
enervanta  pentru  ziua  de  maine,  pentru  viitorul  nostru  „incert". 

Ne  pasa  de  viitor,  ne  e  frica  de  el,  dar  suntem  indiferenfi 
fafd  de  prezent  ca  si  cand  am  fi  morfi.  Patimile  ne  fac  fara 
ganduri  bune,  fara  stabilitate. 

Tot  ceea  ce  ne  antreneazd  mintea  ni  se  pare  profitabil 
dar  nu  e  asa. 

Fugim  dupa  altceva  si  nu  ne  place  sa  fim  noi  insine. 

Mereu  am  vrea  sdfim  alfii  si  nu  noi  insine. 

Cateodata  \\  se  pare  ca  ai  fi  putut  sa  faci  lucrurile  si  mai 
bine  dar  e  un  orgoliu  de  multe  ori  acest  gand  si  nu  o  grija 
cuvioasa. 

Astazi  1-am  auzit  pe  un  predicator  protestant  vorbind 
despre  familie.  A  vorbit  coerent,  cu  mici  amuzamente,  cu 
puncte  clare  si  astea  mi-aupldcut. 

E  bine  sa  aratam  si  punctele  bune  ale  celor  de  alta 
credin^a,  fara  ca  asta  sa  insemne  ca  abdicdm  de  la  Sfanta 
Ortodoxie. 


138 


Acolo  unde  e  ceva  bun,  trebuie  sd  strdngem  precum 
albinele  invocate  de  Sfantul  Vasile  eel  Mare  sau  cafurnicile 
invocate  de  catre  Sfanta  Scriptura. 

Mi-a  ramas  o  fraza  de  la  el:  „Femeia  cicdlitoare 
este. .  .ca  o  streasind  carepicurd  mereu". 

Slava  Tie,  Doamne,  pentru  toate! 

Sa  invatam  din  toate:  din  via^a  noastra,  din  via^a  altora, 
din  Sfanta  Scriptura,  de  la  Sfm^ii  lui  Dumnezeu,  de  la  oameni 
cuviosi,  din  carji,  din  filme,  din  evenimentele  istoriei,  din 
bunele  si  pacatele  omului,  din  natura,  din  string,  de  oriunde. 

Principalul  lucru  e  ca  sd-L  sldvim  pe  Dumnezeu  prin 
toate  si  oriunde  cautam  sa  gasim  amprenta  in}elepciunii,  a 
milei,  a  adevdrului  si  a  dragostei  Sale. 


\?a 


'ocafia    Ortodoxiei    e    aceea    de    a    fi    mondiald, 

universal!  §i  asta  nu  o  spun  eu,  ci  Domnul:  „Nici  nu  aprind 
faclie  si  o  pun  sub  obroc,  ci  in  sfesnic,  si  lumineaza  tuturor 
celor  din  casd"  (Mt.  5,  15). 

Lumea  e  ca  o  „casa".  Intregul  cosmos  e  casa  noastra  si 
propria  noastra  locuinid. 

Lumea  e  facuta  pentru  om  dar  omul  trebuie  sd  se 
ingrij eased  de  ea  cu  inimd  ortodoxd. 

Daca  nu  ai  dreaptd  credinfd  nu  po^i  avea  nici  dreaptd 
iubire  fa^a  de  crea^ia  lui  Dumnezeu,  pentru  ca  nu  po^i  crede 
deformat  in  Dumnezeu  si,  in  acelasi  timp,  sa  po^i  respecta  cu 
adevdrat  crea^ia  Sa. 

Inva^atorii  de  Dumnezeu,  cei  care  sunt  alesi  de  El  pentru 
a  predica  lumii,  Dumnezeiasca  ierarhie  dar  si  tot  ortodoxul 
Sfant  swat faclii,  faclii  care  imprastie  multd  lumind  injur. 

De  aceea,  cand  pierdem  o  faclie  de  pe  pdmdnt  e  mai 
pufind  lumind  in  lume,  desi  Dumnezeu  are  robi  intotdeauna. 

Lumina  e  pusa  in  sfesnic  pentru  ca  sd  o  vadd  lumea. 
Cine  vorbeste  despre  Dumnezeu  e  pus  pe  soclu,  e  pus  in 
mijlocul  lumii,  pentru  ca  intreaga  lume  sa-1  vada. 

Teologul  ortodox  trebuie  sa  fie  al  tuturor.  El  trebuie  sa 
fie  mondial,  pentru  ca  Hristos  ne-a  trimis  in  intreaga  lume  ca 
sa  vorbim  despre  Prea  Sfanta  Treime. 


139 


Oricine  poate  zice  orice  despre  eel  care  predica,  insa  el  e 
lumina  si  la  elprivesc  toft. 

Trebuie  sa  lumineze  tuturor  celor  din  casa.  Sa  le  fie 
tuturor  o  stea  cdlduzitoare,  un  alt  Sfant  Moise,  care  sa-i  scoata 
din  iara  asupririi,  a  faradelegii,  a  inchinarii  la  idoli,  prin 
desertul  umilin^ei  si  al  curatirii  de  patimi,  spre  taramul  lui 
Dumnezeu,  spre  locul  odihnei  lui  Dumnezeu. 

Daca  to^i  suntem  intr-o  casa,  daca  to^i  avem  ca  acoperis 
acelasi  cer  si  ca  dusumea  acelasi  pdmdnt,  de  ce  ne  mai  batem 
unii  cu  altii,  de  ce  ne  mai  ucidem  unii  pe  altii? 

Lumina  vorbelor  Sfm^ilor  se  rdspdndeste.  Lumina 
alunga  intunericul,  il  risipeste.  §i  intunericul  e  lipsa  luminii, 
dupa  cum  rdul  e  lipsa  binelui. 

Obrocul  e  tot  ceea  ce-1  stdnjeneste  pe  preotul  lui 
Dumnezeu  sa  vorbeasca.  Obroc  poate  sa  fie  un  om  dar  si  o 
situate. 

Cine  e  eel  care  nu  ascultdl  Cine  e  eel  care  vocifereazd 
acolo  in  spate?  Intotdeauna  exista  oameni  care  mai  au  ceva  de 
adaugat,  ceva  de  zis. .  .dar  lumina  e  lumina. 

Daca  bagi  mana  in  foe  te  arzi  de  dogoarea  lui,  a  iubirii 
lui.  Cine  baga  mana  in  focul  din  inima  Sfm^ilor,  se 
indragosteste  de  focul  harului,  de  fericirea  cereasca. 

Faclia  se  aprinde.  Dumnezeu  aprinde  o  faclie  de-a  Sa.  El 
o  aprinde  cu  harul  Duhului  Sfant.  Nu  o  aprinde  cu  foe 
material,  ci  cufoc  cer  esc. 

§i  cei  care  ii  hulesc  si  vorbesc  de  rau  pe  preotii  lui 
Dumnezeu,  hulesc  de  fapt  pe  Dumnezeu. 

Dumnezeu  e  hulit  de  fiecare  data  cand  e  negat  adevdrul, 
cand  e  rdstdlmdcitd  sfin^enia,  cand  cele  sfinte  sunt  considerate 
„basme"  si  lucruri  „de  nimic",  iar  toate  prostiile  de  pe  fa^a 
pamantului  sunt  considerate  lucruri  de  mare  pref. 

Lumea  e  o  casa  frumoasd  in  care  noi  ne  aruncdm 
murdaria.  De  ce  sa  nu  ne  aruncam  si  frumuseiea  inimii,  adica 
sa  o  impdrfim  tuturor? 

De  ce  sa  nu  ne  impdrfim  inima  ca  pe  o  pdine,  ca  nimeni 
sa  nu  se  mai  simta  singurl  Daca  suntem  o  familie  si  avem  o 
singurd  casa,  de  ce  sa  nu  fim  frumosi  si  sinceril 


140 


In  fa^a  fratelui  meu  \Mfaia  lui  Hristos,  Care  a  luat  trup 
pentru  noi.  In  bucuria  lui  vad  bucuria  lui  Hristos  si  in  durerea 
lui  vad  cum  Hristos  al  nostru  suferd. 

II  vad  pe  Hristos!  Nu  spune^i  ca  nu  L-a^i  vazut  pe 
Hristos,  pentru  ca  El  e  chiar  langd  voi:  in  chipul  celuilalt. 

Celdlalt  ma  face  sd-L  vad  pe  Hristos  si  ma  face  capabil 
sd  md  ddrui  lui,  caci  el  e  un  altul. 

El  md  scoate  din  mine  spre  el,  fara  ca  eu  sd  md 
depersonalizez. 

Prin  aceasta  „iesire"  eu  nu  md  pierd,  ci  mai  mult  md 
recunosc,  imi  recunosc  vocafia  de  om  comunional,  de  om  al 
comuniunii. 


S/omunicarea  este  iesirea  mea  spre  altul.  Cand  nu  am 
cu  cine  comunica,  atunci  imi  dau  seama  ca  omul  e  de 
neinlocuit,  ca  el  e  o  unicitate  neapdratd  pentru  mine. 

Caut  un  om  sd  discut  cu  el.  Asta  inseamna  ca  vreau 
lucruri  pe  care  nu  le  am,  ca  eu  nu  imi  ajung  mie  insumi  si  de 
aceea  caut  un  altul. 

Caut  cu  sens.  Caut  un  om,  pentru  ca  am  in^eles  ca  numai 
omul  ma  poate  infelege,  ca  numai  el  imi  poate  deduce  intru 
catva  emotiile,  fricile,  bucuriile.  Ii  spun  lui. 

Confesiunile  sunt  niste  desertdri  ale  mele  in  altul,  cu 
constiinja  ca  acest  altul  e  un  depozitar  constient  al  acestui 
confinut  al  meu. 

Omul  credincios  e  intraripat  de  ideea  ca  poate  sa  fie 
prieten  cu  oamenii,  ca  pot  exista  oameni  pe  care  sd-i  iubeascd 
si  de  care,  la  randul  sau,  sdfie  iubit. 

El  nu  se  retrage  in  sine  pentru  a  se  insingura  de  oameni, 
ci  pentru  a  gasi  solu^ii,  poduri  spre  oameni. 

Trebuie  sa  treci  de  la  tine  spre  alfii  si  pentru  aceste 
treceri  l\i  trebuie  poduri.  Ce  dai  tu  altora?  E  o  problema 
principals  in  comunicarea  ce  creeaza  comuniune.  Ce  faci  tu 
pentru  ei,  ca  ei  sd  tepoatd  imbrdfisa? 

§i  asta  ^ne  de  vocafia  fiecaruia. 

Pentru  ce  e  chemat  fiecare  pentru  aceea  rdspunde.  Omul 
e  o  taind  dar  care  vrea  sd  se  explice  altora. 


141 


Vrea  sa  iasa  din  sine.  Motiv  pentru  care  trebuie  sa  ne 
ajutam  unii  pe  al^ii,  ca  sa  iesim  din  noi  spre  ceilalii. 


lieseriozitatea     principals      a      studiilor     teologice 

stiin^ifice  nu  sta  in  bibliografia  neadusd  la  zi,  ci  in  lipsa 
doriniei  de  adevar,  in  lipsa  smereniei  de  aprivi  si  de  a  accepta 
adevdrul. 


Duplicitatea.  E  patima  celor  care  te  invidiazd  dar  se 
arata  iubitori  fa^a  de  tine. 

Cine  nu  i}i  ia  apdrarea  nu  te  iubeste. 

Daca  citesti  jurnalele  converti^ilor  \\\  trebuie  multa 
in^elegere  duhovniceasca.  Po^i  confunda  pe  omul  de  dinainte 
cu  eel  de  dupd. 

Oamenii  alearga  dupa  cele  prea  sfinte,  dupa  cele  inalte 
si  uita  lucrurile  mici,  cu  care  -  de  fapt  -  ar  fi  trebuit  sa  inceapd 
discutia  sau  relatia  cu  tine. 

Trebuie  sa  inveti  sa  zambesti,  sa  fii  sensibil,  sa  nu  fii 
nesim^it  cand  altul  \\  se  confeseaza,  sa  stii  sa  sughi^i  sau  sa 
ragai,  sa  stii  sa  te  asezi  si  sa  te  ridici,  sa  stii  sa  te  imbraci,  sa 
stii  cand  sa  taci,  cand  sa  respiri,  cand  sa  intorci  capul  la  stanga 
sau  la  dreapta. 

Superfwialitatea  e  o  patima  imensd  si  alaturi  de  ea  sta 
indrdzneala  fdrd  margini. 

Daca  enervezi  prin  propria  ta  prezenfa,  nu  stiu  daca  am 
infeles  sdfim  ortodocsi. 

Delicatetea  iertarii,  a  doriniei  de  a  cere  iertare  sta  in 
aceea  de  a-fi  cere  iertare  si  cand  nu  ai  gresit. 

Daca  vezi  ca  altcineva  considera  ca  ai  gresit  cu  ceva, 
atunci  cere^i  iertare  pentru  a  diminua  certurile  fara  rost. 

Mai  bine  e  sa  fii  linistit  decat  sa  ai  dreptate  intotdeauna. 

Dreptatea  care  se  edstigd  cu  forfa  si  cu  mult  chin  nu 
cred  ca  e  o  dreptate  bund. 


142 


Ieri  ne-am  inchinat  Sfantului  Nectarie  de  la  Eghina199. 
Sfmte  Moaste  de-ale  sale  au  fost  aduse  in  Sfanta  Biserica  de  la 
Seminar200.  Pictura  e  magnified.  Parintii  episcopi  recenti  s-au 
ingrijit  de  acest  loc. 

90 1 

M-am  inchinat  si  mormantului  PFP  Justinian  existent 
in  Biserica.  Parintele  David202  ne-a  spus  candva,  ca  el  nu  s-ar 
mira  daca  s-ar  descoperi  ca  acesta  e  Sfdnt.  L-am  crezut  si  il 
cred. 

Oamenii  te  pot  uimi  cu  rdutatea  lor  dar  si  cu  sfinienia 
lor.  Invatlm  enorm  de  multe  de  la  fiecare  om  incat  nici  nu 
constientizam  prea  bine  tot  ceea  ce  receptdm  din  fiin^a  altora. 

Parintele  Marcel  Hanches  mi-a  povestit  multe  dintre 
cazurile  pe  care  le-a  avut  la  spovedanie  si  modul  minunat  in 
care  s-au  rezolvat  multe  lucruri. 

In  ultimele  clipe  ale  vie^ii  altfel  se  pune  problema 
sufletului  si  a  vesniciei. 

Cineva  a  asteptat  mult  timp  si  nu  putea  sa  adoarma 
somnul  morjii  pentru  ca  nu  era  spovedit  si  impartasit,  dupa 
care  a  adormit  imediat. 

Saracia  nu  e  „un  pacat",  ci  o  mare  comoard,  atunci  cand 
te  gandesti  mereu  la  Dumnezeu  si  lucrezi  pentru  mantuirea  ta. 

Suflete  credincioase  dar  addncite  in  pdcate.  O  femeie 
nu  se  putea  lasa  de  fumat  dar  dorea  sa  se  lase  iar  altul  se  droga 
insa  si  citea  Dumnezeiasca  Scriptura. 

Nu  pot  foarte  mul^i  sa  se  lase  de  toate  patimile  dar  fac 
eforturi.  §i  Dumnezeu  le  ajuta  celor  care  vor  sa  o  rupd 
definitiv  cupacatull 

A  stagna  in  pacat  e  adevdrata  moarte.  Cine  nu  mai 
spent  la  vreo  indreptare,  fie  ea  chiar  cat  de  mica,  consimte  sa 
ramana  in  moarte,  sa  nu  mai  invie  niciodata  din  iadul  propriei 
sale  delasari. 

Golul  sufletesc  de  dinaintea  pacatelor  e  o  renunfare  la 
frumuse^ea  vie^ii  linistite.  Rugaciunea  nu  mai  pare  sa  aiba 
atunci  efect,  pentru  ca  te-ai  disociat,  te-ai  indepdrtat  de  propria 
ta  dorin^a  de  bine,  de  adevar,  de  frumuse^e  dumnezeiasca. 

Pacatul  te  gaseste  deja  de  unul  singur.  Nu  pacatul  te 
rupe  de  bine,  ci  in  starea  in  care  inclini  spre  rau  esti  deja 
distanfat  interior  de  bine. 


199  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Nectarie_din_Eghina. 

200  Idem:  http://www.manastirearaduvoda.ro/. 

201  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Justinian_Marina. 

202  Arhidiac.  Prof.  Dr.  Petru  I.  David.  A  se  vedea: 
http://www.archive.org/details/ComemorareaArhidiac.Prof.Dr.PetruI.David27Mai2010. 


143 


Pacatul  e  „un  firesc"  al  starii  nefiresti  de  abandon,  de 
singuratate  egoista,  de  alunecare  in  spa^iul  -  parca  „infmit"  - 
al  placerii  si  al  incercarilor  de  auto-adulare,  de  auto-injosire 
ale  firii  omenesti. 

Satanismul  cu  care  pacatuim  e  infiorator.  Orice  pacat  al 
nostru  e  o  mare  indrdzneald. 

Nebunia  nu  consta  numai  in  faptul  de  afi  bolnav  psihic, 
ci  nebunia  e  un  cumul  al  tuturor  patimilor  si  pdcatelor 
personale,  care  analizate  pe  indelete  sunt  cutremuratoare, 
infioratoare. 

Ne  men^mem  la  suprafafa  intelegerii  vie^ii  duhovnicesti, 
pentru  ca  nu  intelegem  sa  ne  dezicem  de  intelegerile  noastre 
firave,  ticaloase,  distorsionate. 

§i  cand  tot  citim  vie^ile  Sfin^ilor  nostri,  ni  se  pare  ca  si 
trdim  vietile  lor,  chinurile  lor  sau  ca  scriem  ca  ei  -  ce  nebuni 
suntem!  -  cand  tocmai  suferim  de  o  superbie  devastatoare,  de 
o  vanitate  care  nu  vrea  sa  ascultepe  nimeni. 

Ma  doare  enorm  modul  cum  ne  vindem  unii  pe  al^ii  pe  o 
nimica  toata. 

Nepotismul  nostru  abia  vrea  sd-si  arate  fafa  in  orice 
domeniu  iar  ipocrizia  e  o  insirare  galantd  de  vorbe,  care  suna 
a  cavou,  a  les,  a  murdarie. 

Unde  te  astep^i  la  mai  mult  gasesti  foarte  purine  lucruri 
bune  si  esti  uimit  de  aceia,  care  sunt  desconsiderati  de  to^i  dar 
sunt  lumini  preainalte,  sunt  luceferi  ai  rabdarii,  ai  umilin^ei,  ai 
cumsecadeniei. 

De  ce  nu  stim  sa  vorbiml  De  ce  nu  stim  sa  fim  simpli, 
atat  de  simpli  incat  sa  nu  ne  vatdmdm  sufleteste  unii  pe  al|ii? 

A  „ne  iubii  unii  pe  al^ii"  e  de  multe  ori  „a  ne  prosti  unii 
pe  al^ii",  „a  ne  desconsidera  metodic  unii  pe  al^ii". 

Iubirea,  prietenia  e  reciprocd.  Reciprocitatea  e 
fundamentul  comuniunii.  Dar  tot  reciprocitatea  e  si 
fundamentul  dezbinarii,  caci  nu  te  po^i  certa  de  unul  singur  ci 
numai  cu  un  altul. 

In  fratele  meu  e  mdntuirea  mea  dar  tot  el  imi  poate  fi  si 
sminteala,  tot  el  imi  poate  fi  si  dusmanul,  pe  care  trebuie  sa  il 
iert  in  inima  mea  si  chiar  pe  fa^a,  daca  el  doreste  aceasta. 

Vai,  cum  sta  invidia  si  te  pdndestel  Cel  ce  e  cu  tine,  care 
n;i  arata  ca  }i-e  prieten,  el  insusi  t}i  intinde  curse.  Te  baga  in 
gura  lupului  cu  zdmbet. 

Te  lauda  si  te  pupa  in  fa^a  iar  in  spate  te  vinde,  \\\ 
sugrumd  dragostea,  l\i  batjocoreste  bunele  intentii  si  curdfia 
inimii. 


144 


De  ce,  prietenii  mei,  deveniti  iudel  De  ce  va  manjiti 
sufletele  cu  negura  Iadului?  Oare  nu  e  de  ajuns  ca  sunt 
suferind  eu  insumi  de  atatea  patimi?  Oare  e  putin  chinul  lor 
zilnic?  De  ce  vreti  sa  infigeti  pana  si  ultimul  cufit  in  mine  sau 
sa  ma  aruncati  cu  totul  in  haul  fara  fund? 

Prietenie  defafadd.  De  fapt  o  rautate  bine  disimulatd  si 
multe  vorbe,  foarte  multe  vorbe,  o  puzderie  de  vorbe  care  ne 
dezonoreazd,  daca  ele  sunt  doar  vorbe  si  nu  reprezinta  inima 
noastrd . . . 


[liinunile  lui  Dumnezeu  sunt  preaminunate  si,  mai 

ales,^5ra  numdr. 

In  vara  aceasta  omizile  au  mancat  frunzele  copacilor  si 
apoi  si  ale  vrfei  de  vie.  Duzii,  prunii,  gutuii  aratau  ca  niste 
fiin^e  suferinde,  rastignite. 

Omizile  si  ceea  ce  bunica  mea  numeste  „boii  popii"2(b 
au  devastat  pur  si  simplu  frumusetea  frunzelor  si  a  locurilor 
calme  si  singuratice. 

Vedeam  cum  omizile  nu  cru^a  nimic.  Imi  era  mila  de 
copaci  ca  de  niste  oameni plini  de  lepra. 

Dar  a  venit  o  ploaie,  o  ploaie  cu  vant  si  au  disparut  toate 
omizile,  insa  nu  si  boiipopii.  Ultimele  insecte  au  ramas. 

Ploaia  a  avantajat,  desigur,  copacii.  §i  cand  toamna  a 
venit,  chiar  foarte  bine  -  mai  e  pu^in  pana  la  1  octombrie  2003 
-  s-a  produs  o  minune:  duzii  au  infrunzit  din  nou,  au  inflorit 
bombii  si  chiar  liliacul. 

Cand  s-au  intamplat  toate  acestea?  Cand  nu  mai  era 
nicio  sansa,  cand  frunzele  cad  si  oamenii  culeg  viile  si 
porumbii.  Aceasta  minune  pe  care  a  facut-o  Dumnezeu  cu 
natura  in  acest  an  e  o  parabola  foarte  bund  pentru  increderea 
neclintita  in  pocdinfd,  pentru  neabdicarea  de  la  faptul  de  a 
crede  in  minuni. 

Omul  -  infloritor  odata,  foarte  frumos,  sclipitor  -  e 
mancat  de  omizi  in  vara  patimilor.  Omizile  sunt  o  imagine 
clard  a  patimilor.  Ele  distrug  totul  in  jur,  mananca  toata 
frumuseiea  naturii. 


203  Insecte  mici,  care  nu  zboara  si  care  sunt  de  culoare  rosie,  cu  puncte  negre  pe  spate. 
Anul  acesta  au  fost  o  multime  peste  tot:  pe  copaci,  pe  fan,  au  coborat  chiar  si  in  fantana. 


145 


Dar  patima,  care  mananca  frumusetea,  poate  fi  distrusa 
de  frumusetea  harului  dumnezeiesc  si  de  vantul  binefacator  al 
credin^ei  neclintite,  care  arunca,  sufla  toata  patima  din  suflet, 
pentru  ca  omul  sa  infloreasca  din  nou,  sa  fie  nesperat  de 
frumos. 

Minune!  Omul  care  a  pacatuit  toata  viat.a  poate  intineri 
prin  pocain^a,  se  poate  schimba  lafafd  si  la  inima. 

Ce  minune  poate  fi  mai  mare,  ca  un  batran,  care  devine 
din  albie  a  dracilor  (porcii  din  parabola  Fiului  risipitor)  o 
floare  nespus  defrumoasd  in  mijlocul  toamnei? 

Minune!  Am  pus  mana  pe  frunzele  copacilor  ca  sa  ma 
bucur  de  ele.  Am  tras  aer  in  piept  si  frumusetea  lor  odata  cu 
aerul.  §i  cand  ma  gandesc  ca  liliacul  trebuia  sa  infloreasca  la 
anul,  in  apropierea  Invierii  Domnului,  cum  sa  nu  ma  bucur  de 
un  liliac  in  luna  lui  septembriel 

Minune!  Viat.a  omului  e  un  lung  sir  de  minuni. 

Am  facut  munca  de  cateva  zile  in  una  sau  doua  zile.  Am 
mers  ud  leoarca  in  tren  dar  nu  am  racit  sau  m-a  plouat  din 
destul  si  n-am  avut  nici  macar pufindfebrd. 

§i  de  cate  pacate  n-am  fost  scapat!  §i  din  cate  primejdii 
de  moarte  nu  am  fost  ridicat  intr-o  frac^iune  de  secunda! 

Am  ajuns  pe  lume  sdndtos  desi  trebuia  sa  fiu  avortat  de 
mama  mea.  Nu  m-au  calcat  masinile,  nici  trenul  si  nici 
tramvaiul.  Am  scapat  de  la  inec  si  nici  n-am  fost  omorat  cu 
toporul  de  catre  tatal  meu  si  nici  de  catre  al^ii,  care  nu  ma 
suportau. 

Mul^umesc  Prea  Curatei  Treimi  pentru  toate! 

Nu-mi  place  sa  ma  destdinui  desi  o  fac  din  plin.  Ma 
doare  inima  cand  fac  acest  lucru,  pentru  ca  harul  lui  Dumnezeu 
doreste  mai  mult  anonimatul  decat  publicitatea. 

Insa  cand  ma  apuc  sa  scriu  si  sa  vorbesc,  acelasi  har  al 
lui  Dumnezeu  ma  indeamna  si  ma  ajuta  sa  scriu,  sa  evoc,  sa 
ma  marturisesc  cu  toata  inima... pentru  ca  stiu  ca  pe  unii  ii  voi 
folosi. 

Sfantul  Herman  de  Alaska204  era  slujit  de  un  bou,  care  a 
murit  imediat  dupa  adormirea  sa.  Nu  e  asta  o  mare  minune:  ca 
animalele  sa  fie  ascultdtoare  de  om  ca  la  inceputl 


204  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Gherman_din_Alaska. 

205  Despre  felul  cum  s-au  comportat  animalele  dupa  caderea  Sfintilor  Protoparinti 
Sfantul  Simeon  Noul  Teolog  scrie:  „fiarele  si  toate  animalele  pamantului,  vazandu-1  gol 
(pe  om  -  n.  n.)  de  slava  dinainte  si  dispretuindu-1,  s-au  infuriat  toate  de  indata 
impotriva  lui".  Text  in  Sfantul  Simeon  Noul  Teolog,  Discursuri  teologice  si  etice. 
Scrieri  I,  studiu  intr.  si  trad,  de  Diac.  loan  I.  Ica  jr.,  Ed.  Deisis,  Sibiu,  1998,  p.  118-119. 


146 


Sfantul  Herman  se  invelea  cu  o  blana  de  lemn  iar  trupul 
sau  a  stat  o  lima  de  zile  neingropat  §i  nu  a  suferit  nicio 
schimbare. 

Cat  de  mult  as.  dori  sa  pot  vorbi  despre  orice  Sfant  al  lui 
Dumnezeu  §i  sa  descriu  pe  larg  via^a  fiecaruia,  cuvintele  lor, 
explicable  lor. 

Fericitul  Nicodim  Mandi^a206  spovedea  in  zapada  §i 
scria  langa  un  zmeuri§. 

Nu  prea  in^eleg  mul^i  de  ce  unii  Sfin^i  scriu  pentru  cei 
simplii  §i  aUii  pentru  ceifoarte  duhovnicesti  si  aceasta,  pentru 
ca  nu  vor  sa  admita  ca  mdntuirea  este  pentru  toft. 

Fericitul  Nicodim,  vazand  ca  cineva  nu  vroia  sa-§i  lase 
barba  datorita  „gurii  lumii",  1-a  sfatuit  sdpoarte  mustafd. 

Munca  sa  in  domeniul  car^ii  duhovnicesti  a  fost  imensa 
§i  a  folosit  pe  mul^i.  Roaga-te  pentru  mine,  pacatosul,  Fericite 
Parinte  Nicodime! 

Teologia  academica  discrediteaza  pe  trditorii  autentici 
de  multe  ori.  Observ  cu  durere  discrepant  dintre  erudifi  §i 
oamenii  duhovnicesti.  E  o  mare  prapastie  intre  cele  doua 
tabere. 

Oamenii  duhovnicesti,  de  multe  ori,  nu  au  bagajul  imens 
de  car^i  sfinte  si  de  cunostinte  pe  care  il  au  academicii  iar 
ace§tia  nu  au  sudoarea,  munca  §i  bunul  simf  §i,  mai  ales, 
smerenia  oamenilor  duhovnicesti. 

Pomana  e  o  rugdciune  si  nu  un  gest  incetdienit,  care  se 
face  pentru  cineva  ce  a  raposat. 

Pomana  e  o  atmosferd  §i  o  conduitd  plind  de  evlavie  §i 
de  fried  de  Dumnezeu. 

Sfantul  Ignatie  Briancianinov  e  unul  dintre  cei  mai  mari 
vdzdtori  ai  patimilor  §i  ai  inseldrii  satanice  pe  care-i  cunosc. 
Carole  lui  sunt  o  vedere  extrem  de  pdtrunzdtoare  a.  sufletului 
omenesc  incat  despoaie  gdndurile  bune  de  inielesurile 
satanice.  Atmosfera  vie^ii  sale  duhovnicesti  emana  foarte 
explicit  din  dumnezeie§tile  sale  car^i.  El  m-a  inva^at  lucruri 
imense.  Fara  Prea  Sfmfia  sa  nu  a§  fi  §tiut,  nu  as  fi  constientizat 
multe  dintre  prdpdstiile  existente. 

Am  inceput  §i  voi  continua  sa  scriu  o  carte  despre 
minunile  care  se  intdmpld  astdzi  la  tot  pasul.  Voi  aduna  date 
de  la  cine  voi  putea.  In  taini^ele  inimilor  noastre  avem  multe 
mdrgdritare  ale  proniei  dumnezeie§ti.  Trebuie  numai  sa 
vorbim  despre  ele. 


206  A  se  vedea: 


http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicodim_M%C4%83ndi%C8%9B%C4%83. 


147 


907 

Un  barbat  -  fratele  Nicolae  din  Ploiesti  -  mi-a  relatat 
despre  cum  i  s-a  aratat  dracul  sub  forma  unui  barbat  si  despre 
cum  i-a  vorbit  in  gara,  unde  a  dialogat  interns  cu  el,  in  timp  ce 
toata  lumea  il  credea  nebun,  pentru  ca  nimeni  nu  vedea  nimic. 

Dupa  o  viat.a  dezma^ata,  acesta  a  venit  la  pocaintl  si 
ispitele  dracilor  s-au  tinut  si  se  tin  lan{  de  el. 

Demonul  avea  injafisare  umand  in  cazul  lui,  i-a  spus 
unde  merge  si  l-a  momit  cu  bani. 

Pe  bunica  mea,  un  barbat  o  strdngea  de  gat  in  somn  si 
acela  nu  i-a  dat  drumul  pana  cand  ea  nu  a  strigat  cdtre 
Dumnezeu. 

90S 

Am  vazut  de  curand  un  film  paradigmatic:  Malena     . 

a  909 

In  persoana  Monicai  Belluci     . 

Un  pusti  se  indragosteste  subit  de  cea  mai  frumoasd 
femeie  din  oras,  pe  care  o  detestau  toate  invidioasele  si  pe  care 
toii  bdrbafii  o  doreau.  Acesta  o  urmareste  peste  tot  si  creste 
odata  cu  patima  devoratoare  pentru  ea. 

Malena  stia  ca  e  privita.  Se  descoperea  in  fa^a  tanarului. 
Acela  o  privea  ca  pe  o  zeifd  si  se  masturba  din  cauza  ei. 

Problema  e  aceea,  ca  filmul  e  foarte  real,  pentru  ca 
exista  n  Malene,  care  distrug  n  suflete,  pentru  care  iubirea  nu  e 
un  moft  ci  toata  viafa  lor.  Fixa^ia  pentru  ea  l-a  urmarit  toata 
via^a. 

Femeile  frumoase  profitd  de  tineri,  fara  macar  sd  se 
atingd  de  ei.  Cand  vad  tineri  chipesi,  inteligenti,  fac  tot 
posibilul  ca  aceia  sd  se  impdtimeascd  de  ele,  pentru  ca  le  place 
sa  aiba  adulatori  de  care  sd-si  batdjoc. 

Cunosc  un  astfel  de  tanar,  care  a  suferit  mult  din  cauza 
unor  astfel  de  femei  in  varsta,  care  nu  fac  decat  o  mare 
ticdlosie  prin  farmecele  lor. 

Iluzia  patimilor  e  eel  mai  mare  dusman  al  nostru. 

Curiozitatea,  in  loc  sa  fie  un  bun  al  mantuirii,  devine  un 
mijloc  al  impdtimirii  totale. 

Moliciunea  este  -  de  cele  mai  multe  ori  -  opera 
curiozitdiii  si  a  slavei  desarte. 

Exemplul  rau  se  perpetueaza  datorita  inseldrii  demonice. 
Tot  ce  lauda  omul  trupesc  e  netrebnicie. 


207  Pe  acest  barbat  il  cunosc  personal.  Are  3  fete  inchinoviate  intr-o  manastire  din  sudul 
Romaniei. 

208  A  se  vedea:  http://www.imdb.com/title/tt0213847/. 

209  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Monica_Bellucci. 


148 


Am  vazut  un  neoprotestant,  care  credea  ca  e  inielept  in 
cele  ale  Sfintei  Scripturi,  numai  pentru  faptul  ca  nu-l  lasa  pe 
un  preot  ortodox  sa  vorbeascd  cu  bldndeie. 

E  o  mare  catastrofa  omul  care  se  crede  mare  in  ochii  lui 
si,  mai  ales,  care  vrea  sd-i  convingd  si  pe  arfii  de  aceasta 
minciuna. 

O  femeie  care  cerseste  de  la  revolutie  incoace  langa 
magazinul  Unirea  nu-si  oblojeste  ranile  de  la  picior,  pentru  ca 
sa  poata  sa  cerseascd  in  continuare.  Prefera  sd-si  facd  rdu 
singura  in  loc  sa  nu  mai  aiba  bani  din  cersit. 

Un  barbat  -  paznic  intr-un  Ian  de  cereale  -  isi  bate  joe 
de  o  femeie  in  varsta  si  dupa  ce  o  violeaza  si  o  batjocoreste  in 
chip  si  fel  ii  introduce  un  lemn  in  ea  omorand-o  si  ii  lasa  trupul 
mort  pe  camp.  E  gasita  mult  mai  tarziu  si  acesta  neaga  orice 
legdturd  cu  moartea  ei.  Acest  om  va  muri  orb  iar  orbirea  s-a 
produs  cu  3  ani  inainte  de  moartea  sa. 

Am  fost  martorul  furiei  unei  femei.  M-a  ingrozit.  Desi  a 
trecut  o  zi  de  la  evenimentul  cu  pricina,  eu  inca  n-am  iesit  din 
socul  acestei  intamplari. 


\/and  trupul  Fericitului  Constantin  Galeriu  a  fost  scos 
din  Sfanta  Biserica  a  aparut  pe  cer  curcubeul.  Eu  n-am  putu  sa 
ies  foarte  repede  din  sfantul  locas  dar  1-am  vazut  la  televizor. 


\/and  Prea  Curata  Stapana  si  Sfin^ii  Apostoli  Petru  si 
loan  au  venit  la  Sfantul  Serghie  de  Radonej  lumina  lor  a  fost 
mai  mare  decat  a  soarelui. 


ula  simt  tare  pacatos,  spurcat  cu  totul.  Nu  sunt  bun  de 
nimic.  Sunt  o  mare  spurcaciune.  Doamne,  nu  ma  lasa! 


210  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Serghie_de_Radonej. 


149 


ft 


911 

stazi  a  fost  ziua  Dumnezeiescului  Antim  Ivireanul     . 

De  la  predica  Parintelui  Episcop  mi-a  ramas  o 
remarca  referitoare  la  Apoc.  3,  20:  usa  are  clan^a  numai  pe 
dinduntru,  pe  cand  Hristos,  bate  numai,  ciocane  ca  sa  I  se 
deschida. 

Clan^a  este  interioara,  pentru  ca,  „de  va  auzi  cineva 
glasul  Meu  si  va  deschide  usa,  voi  intra  la  el  si  voi  cina  cu  el  si 
el  cu  Mine". 

Clan^a  e  voinia  inimii  noastre  si  tocmai  de  aceea  e 
interioara,  ne  aparfine. 

De  la  un  alt  Parinte  am  auzit,  ca  ne  rugam  in  Rugaciunea 
Domneasca  pentru  „painea  cea  spre  fiinfa",  pentru  ca 
Dumnezeiasca  Euharistie  e  cea  care  hrdne§te  in  mod  complet 
fiin^a  noastra.  Ne  face  sa  fim  o  fiinid  completd,  o  persoana 
completd     . 

Tot  el  a  spus:  cine  lipse§te  odatd  de  la  Sfanta  Liturghie  e 
mort,  a  murit.  E  foarte  adevarat  dar  nu  prea  con§tientizdm 
acest  lucru. 

A  914 

In  via^a  Sfantului  loan  Evanghelistul  (26  septembrie) 
gasim  date  despre  cum  s-au  scris  Sfanta  Evanghelie  a  4-a  si 
Apocalipsa  si  despre  sederea  indelungata  a  unor  demoni  in 
anumite  locuri. 

Sapa   Sfantului  Mucenic  Polihronie  facea  minuni  (7 

9 1  S 

octombrie)     . 


211  A  se  vedea  teza  doctorala:  Dr.  Gianina  Maria-Cristina  Piciorus,  Antim  Ivireanul: 
avangarda  literara  a  Paradisului.  Viata  si  Opera,  Teologie  pentru  azi,  Bucuresti,  2010, 
561  p.  Se  poate  downloada  de  aici: 

http  ://www.  teologiepentruazi.ro/20 1 0/03/1 0/antim-ivireanul-avangarda-literara-a- 
paradisului-via%C8%9Ba-%C8%99i-opera-20 1 0/. 

212  PS  Vincenjiu  Grifoni,  pe  atunci  Ploiesteanul.  A  se  vedea: 
http://www.sf-esc.ro/index.php?page=6. 

Ulterior,  intr-un  film  cu  Billy  Graham,  1-am  auzit  pe  acesta  folosind  aceasta  expresie.  A 
se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Billy_Graham. 

213  Pr.  Asist.  Dr.  Atanasie  Costea  de  la  Sfanta  Mare  Mucenrja  Ecaterina  din  Bucuresti, 
paraclisul  Facultajii  de  Teologie  Ortodoxa.  Pe  atunci  era  Parintele  spiritual  al 
paraclisului  studentesc.  A  se  vedea:  http://www.teologiepentruazi.ro/2008/10/19/despre- 
biserica-sfintei-ecaterina-la-trecut-si-prezent/. 

214  A  se  vedea: 

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/septembrie/09-26- 
sf_apostol_si_evanghelist_ioan.html. 

215  Idem:  http://www.calendar-ortodox.ro/luna/octombrie/octombrie07.htm. 


150 


Mr. 


Bean216  este  aruncat  dintr-un  tren  foarte  rapid, 
tocmai  in  gara  unde  il  astepta  2.  000.  000  de  dolari. 

Avea  la  el  cheia.  Era  primul  care  ajunsese  la  seif. 
Premiul  era  ca  niciodata  mai  aproape. 

Se  indreapta  spre  seif,  baga  cheia  in  usa  ca  sa 
descuic.dar  adoarme  cu  mana  pe  cheie  spre  fericirea 
celorlarfi  concuren^i,  care  alergasera  nebuneste  pana  la  acest 
unic  seif. 

Era  imposibil  sa  adoarma  tocmai  acum.  Era  timpul 
actiunii.  Trebuia  sa  ia  banii  si  sa  fuga.  Dar  el. . .adoarme. 

Trezeste-te,  nu  auzi?!  Cum  po^i  lasa  pe  arfii  ca  sa  i^i  ia 
comoaralW 

Dar  el  doarme,  doarme  cu  cheia  in  mana. 

Cine  mai  doarme  ca  Mr.  Bean,  ca  acest  comic  ce  ne 
amuza  intotdeauna,  care  este  rdsul  lumii?  Mul^i,  mul^i  dintre 
noi. 

Intrarea  noastrd  in  viafd  e  ca  iesirea  forfatd  dintr-un 
tren  ultrarapid.  Ajungem  in  gara,  in  aceasta  lume  si  cautam 
ceva:  o  comoard,  oricare  ar  fi  numele  pe  care  i  1-am  da. 

Unul  alearga  dupa  inva^atura,  citeste  mult.  Altul  alearga 
dupa  sex,  dupa  perversity,  dupa  curiozita^i  desan^ate.  Altul 
dupa  bani,  dupa  hoteluri,  dupa  un  loc  in  senat.  Altul  cerceteaza 
fauna  lumii,  stelele  sau  fundul  oceanului. 

Femeia  cauta  sa  fie  vazuta,  bunicii  isi  asteapta,  cu 
lacrimi  in  ochi,  nepo^ii  care  se  intorc  de  la  studii,  copiii  vor 
desene  animate  si  dulciuri,  cainii  de  apartament  vor  afara, 
masinile  tipa,  multa  trepida^ie,  pre^uri  mari,  multa  saracie, 
impostura,  lasitate. 

Unde  exista  interes  acolo  este  si  el,  si  ea. 

Unul  proiecteaza,  altul  ghiceste  in  te  miri  ce,  unul 
asteapta  sfdrsitul  lumii  intr-un  mod  fantastic  iar  ea...cea  de 
acolo,  este  sastisitd  de  via}a,  plina  pana  in  gat  de  faptul  ca 
nimeni  nu  o  mai  vrea  si  barbatul  ei  se  culca  cu  alta. 

Seiful  e  in  lumea  aceasta,  iubi^ii  mei! 

Comoara  care  ne  tenteaza  nu  e  scufundata  in  alcool,  in 
droguri,  in  promiscuitate,  in  avarice,  ci  e  o  comoara  unicd  dar 
pentru  toti:  e  harul  lui  Dumnezeu. 

Iar  comoara  e  in  Sfdnta  Biserica,  care  e  seiful:  eel  mai 
sigur  loc  al  intregii  lumi. 


Adica  Rowan  Sebastian  Atkinson  celebru  prin  Mr.  Bean: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rowan_Atkinson. 
Filmul  despre  care  vorbesc  aici  e  Rat  Race  (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/Rat_Race_%282001_film%29. 


151 


Insa  drama  cea  mare  e  aceea  ca  adormim  cu  cheia  in 
mdna.  Avem  cheia,  mul^i  dintre  noi  o  avem.  E  un  mare  dar  de 
la  Dumnezeu.  Avem  cheia:  e  credinta  ortodoxd. 

Avem  cheia  seifului  si  in  seif  avem  comoara.  Iar  ea, 
comoara  nu  e  numai  de  2.  000.  000  de  dolari,  ci  de  miliarde  de 
miliarde  de  boga^ii  unice,  dumnezeiesti. 

De  ce  adormim  cu  cheia  in  usa  seifului?  De  ce  nu  ne 
putem  trezi  la  timpl 

De  ce  nu  ne  putem  iubi  unii  pe  arfii,  so^ul  pe  so^ia  sa, 
mama  pe  fiu  si  fiul  pe  mama,  bunica  pe  nepot  si  matusa  pe 
nepoata?  De  ce  nu  ne  putem  iubi  duhovnicii  si  ei  pe  noi  si  de 
ce  nu  putem  sa  fim  sinceri  cu  prietenii  de  serviciu,  cu  rudele, 
cu  toji  oamenii?  De  ce  nu  stim  sa  ne  ajutdm  unii  pe  al^ii  si  ne 
hdituim  precum  vanatorii  pe  lupi?  De  ce  crede^i  ca  par 
melodramatic  sau  deplasatl 

De  ce  nu  pute^i  sa  admitefi,  ca  simfifi  lafel  dar  nu  vre^i 
sa  daft  curs  dragostei  voastre? 

Lumea  aceasta  trepidanta,  vanzolita  de  tot  felul  de  griji, 
scelerata  de  diferite  obsesii,  pe  care  noi  o  numim  nebund, 
satanizatd,  tdmpitd,  e  lumea  noastrd,  e  lumea  in  care  trdim. 

Tot  la  fel  au  trait  si  Sfin^ii  de  dinaintea  noastra:  cu  multe 
ispite,  cu  multe  persecutii,  cu  dureri  din  toate  parole.  Nu  e  de 
ajuns  sa-|i  faci  bine  treaba  doar  tu  insufi  iar  de  ceilal^i  sa  nu-fi 
pese. 

Nu  e  de  ajuns  ca  tu  sa  mananci  pizza  si  sa  bei  vin 
scump,  iar  un  copil  blondut,  descurf,  nemancat,  sa  te  priveasca 
ca  pe  unfilm  cufripturi,  dar  unde  fripturile  curg  pe  banda  insa 
la  el  chioraie  ma^ele. 

Nu  e  de  ajuns  doar  sd-i  sfdtuim  pe  cei  care  vin  la  Sfanta 
Biserica. 

Sunt  inca  mul^i  copii  ai  lui  Dumnezeu,  care  acum  stau 
inca  in  afara  zidurilor  Sfintei  Biserici  si  asta  din  varii  motive. 

Tu,  preotul  meu  iubit,  nu  trebuie  sa  ai  grija  doar  de 
parohienii  tai,  ca^i  sunt  ei  -  10,  300,  1000,  10000  -  ci  trebuie 
sa  privesti  si  mai  departe,  sa  ai  si  grija  altora  si  durerea 
altora,  sa  fldmanzesti  pentru  fericirea  altora. 

Un  preot  bun  e  un  preot  care  nu  poate  decat  sa  se  bucure 
pentru  alfii. 

Dar  daca  astep^i  doar  cununii  si  pomeni  si  bani  gdrla,  si 
te  ui^i  doar  la  cum  sa  iti  iei  mercedes217,  binein^eles  ca  nu  ifi 
pasd  de  mantuirea  oamenilor,  de  sufletele  lor. 


217  A  se  vedea: 


152 


Cei  care  stau  linistiti  si  nu  se  frdmdntd  dintre  ierarhii  si 
preo^ii  Domnului  sunt  deja  nefericifi,  deja  nu  mai  cred  in  nimic 
bun,  deja  s-au  condamnatpe  ei  insisi  la  nefericirea  vesnica. 

Pentru  ca  via^a  lor  e  o  spoiald,  o  mascarada  de  care  le  e 
sild  si  de  care  se  intristeazd  si  pastorrfii  lor.  Se  intristeaza  mult. 

Cata  tristefel  Cata  neordnduiald  exista  in  inimi! 

Putem  rescrie  literatura  mare  a  lumii  cu  patimile  de  care 
te  impiedici  pretutindeni. 

§i  eu  fac  si  mai  multe  pacate.  §i  mie  nu  imi  e  teama 
deloc.  Mie,  pacatosuluL.Si  pacatuiesc,  ca  si  cand  nu  as 
cunoaste  dreapta  judecatd  a  Domnului. 

Privesc  nepdsdtor.  Nepasarea  ne  distruge. 

O  batrana  e  furata  de  tigani...si  i^i  e  frica  sa  o  aju^i,  ca  te 
bat  si  pe  tine. 

Vrei  sa  dai  milostenie  dar  nu  ai  bani  decat  pentru  ca  sa 
nu  mori  de  foame. 

Vezi  car^i  dumnezeiesti  si  nu  ai  bani  sa  le  cumperi  si 
cine  are  bani  nu  le  prea  cumpara. 

Carte  religioasa,  de  regula,  cumpara  tot  eel  sdrac. 

Mr.  Bean  a  fost  buzundrit,  descalificat  oficial.  I  s-a  luat 
„privilegiul"  primului  venit. 

§i  adventistul  convertit  la  Ortodoxie  sau  fostul  mormon 
sau  fostul  mahomedan  sau  hindus,  veniti  in  Biserica 
Domnului,  pot  sa  devina  Sfinti  -  cu  harul  lui  Dumnezeu  - 
pentru  ca  Sfanta  Biserica  e  Casa  lui  Dumnezeu  si  locul  unde  // 
gdsim  pe  El. 

Pe  cand  noi,  ortodocsii,  putem  sa  fim  pusi  de  catre  El  cu 
salbaticii  canibali,  cu  vrajitorii,  cu  satanistii,  pentru  ca  am 
ajuns  sa  avem  o  viata  tot  lafel  de  stricatd  ca  a  acelora. 

Noi,  ortodocsii,  care  ne  mandrim  cu  ce  suntem  noi  si 
care  L-am  primit  de  atatea  ori  pe  Hristos  cu  nevrednicie  si  ne- 
am  impdunat  cu  milosteniile  noastre,  putem  fi  lasati  afard  de 
Imparatie... pentru  ca  am  avut  de  toate... dar  nu  si  sfintenia 
credintei  in  viata  noastra. 

Oare  e  posibilV.  O,  e  posibil,  si  inca  cum! 

Fiii  Impara^iei  vor  fi  dafi  afard  si  vor  intra  in  cdmara  de 
nuntd  cei  pe  care  nimeni  nu-i  baga  odinioara  in  seamd,  dar  pe 
care  Dumnezeu  ii  cunostea  si  ii  ajuta. 

-De  ce,  Doamne?!... 


http://www.mercedes- 

benz.ro/content/romania/mpc/mpc_romania_website/rong/home_mpc/passengercars.ht 

ml. 


153 


-  Pentru  ca  nu  M-afi  iubit  cum  v-am  iubit  Eu,  iubi^ii 
Mei!  Voi  aji  crezut  ca  sunteji  ai  Mei,  facand  voile  demonilor, 
dar  nu  erati  ai  Mei.  Slujea^i  propriilor  voastre  pofte. 

§i  cand  primesti  mare  har  de  la  Dumnezeu,  tocmai 
atunci  faci  si  tu  un  pdcat  mare,  ca  sa  te  arati  si  mai 
nerecunoscdtor  in  fa^a  lui  Dumnezeu.  Cand  ar  trebui  sa  te 
umilesti,  tu  atunci  dai  cu  bdta  in  balta  si  strici  totul.  Un  gram 
de  neatenfie  inseamna,  de  multe  ori,  moarte. 

n  i  q 

§i  iata:  cineva  s-a  urcat  pe  turnul  Eiffel  si  vroia  sa  se 
sinucida.  Un  alt  barbat  la  fel.  Dar  numai  al  doilea  cade, 
scapand  din  mainile  primului,  care  dorise  sa-1  ajute. 

Ce  ai?  De  ce  recurgi  la  aceasta  nebunie?  So^ia  mea  - 
spune  el  -  ma  insala.  §i  cum  ajunge  o  femeie,  care  s-a 
casatorit  cu  tine  din  dragoste,  sa  te  inselel  Ce  miraj  o  atrage? 
Sau,  pur  si  simplu,  vrea  sa  se  „distreze"? 

Este  concubinajul  un  mod  de  „distractie"  sau,  mai 
degraba,  un  mod  prin  care  ara^i  cat  de  nebun  ai  devenit? 

De  ce  innebuniml  Iar  la  ospiciu,  unde  totul  e  anost  si 
rece,  si  unde  nimeni  ne  prea  te  bagd  in  seamd  si  to^i 
desconsiderd  persoana  ta,  poate  sa  existe  vindecare?  §i  ce  fel 
de  vindecare  e  aceea,  unde  dragostea,  delicatetea,  aten^ia 
lipsescl 

Boala  te  scoate  din  „circuitul  vie^ii". 

Un  om  bolnav  e  marginalizat,  e  scos  afara  din  tagma 
„oamenilor  de  azi". 

„Omul  de  azi"  trebuie  sa  nu  aiba  nicio  boala,  sa  fie 
foarte  frumos,  foarte  destept,  foarte  avut,  bun  la  pat,  lingusitor, 
bun  sa  se  „descurce".  El  trebuie  sa  fie  „om  de  succes". 

Dar  acest  succes  e  sinonim  cu  fuga  dupd  patimi. 

Reclamele  lumii  sunt  cereri  de  satisfacere  a  patimilor. 

§i  patimile  si  obiceiurile  pdcdtoase  sunt  multiple:  sa  te 
barbieresti,  sa  te  fardezi,  sa  porji  fuste  scurte,  neglijeuri 
transparente,  ciorapi  sexualiza^i,  tocuri  inalte,  tot  felul  se 
sarme  prin  urechi,  limba  si  buric,  sa  faci  cu  ochiul,  sa  suspini 
abator,  sa  iti  expui  fundul,  picioarele,  sanii  la  vedere,  sa  l\\ 
faci  tatuaje,  sa  porji  haine  cu  imprimeuri  satanice  si  cu  expresii 
vulgare,  sa  i^i  coafezi  parul,  sa  i^i  pui  par  fals,  sani  falsi,  unghii 
si  sprancene  false,  sa  mergi  la  filme  pornografice,  sa  citesti 
reviste  si  car^i  erotice,  sa  joci  jocuri  de  noroc,  sa  razi  indecent 
si  sa  mergi  insinuos,  sa  i^i  cumperi  numai  lucruri  scumpe,  sa  fii 
la  moda  cu  orice  pret,  sa  nu  i^i  placa  sa  rada  lumea  de  tine 


218  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_Eiffel. 


154 


chiar  daca  faci  un  lucru  bun,  sa  dai  muzica  la  maxim  la  12 
noaptea  si  sa  arunci  hartii  pe  jos,  sa  injuri  si  sa  dracui,  sa  ^ipi 
ca  un  disperat,  sa  fumezi  cand  nimeni  nu  te  vrea,  sa  spui  glume 
porcoase  si  sa  le  atingi  pe  fete  pe  strada  fara  sa  le  cunosti,  sa 
flirtezi  cu  cineva  fara  vreun  scop  bun,  sa  sus^ii  o  minciuna 
numai  ca  sa  enervezi,  sa  sperii  cu  date  false,  sa  te  lauzi  cu  tot 
ce  ai,  sa  strici  copacii  numai  ca  un  moft,  sa  te  apuci  de  tot  felul 
de  cascadorii  si  intreceri  traznite,  sa  nu  ascurfi  cu  aten^ie  pe 
convorbitorul  tau,  sa  faci  insinuari  de  tot  felul  si  lista  e  mult 
prea  mare  pentru  ca  sa  o  putem  termina... 

Ramai  cu  frustrari. 

Nu  ai  primit  papusa  pe  care  ti-ai  dorit-o  la  5  ani  iar  la  35 
de  ani  sechela  copilariei  se  manifesto  prin  frica  de  a-ti  lasa 
copiii  sa  se  joace  undeva,  desi  nu  e  nici  un  pericol  previzibil. 

Mama  ei  a  min^it-o  ca  e  indureratd  si  feti^a  a  inceput  sa 
pldngd.  Baa  plans  dar  mama  s-a  prefacut. 

Fetrfa  -  acum  in  varsta  -  si-a  adus  aminte  incidentul  si  a 
in^eles  ca  mama  ei  s-a  prefacut  si  se  preface  tot  timpul. 

Mama  ar  trebui  sd-si  iubeascd  fiica.  Dar  daca  vrei  sa 
iubesti  pe  cineva,  nu  il  iubesti  dupa  cum  vrei  tu,  fara  sa  il 
intrebi  si  pe  el  cum  vrea  sa  fie  iubit,  ci  trebuie  sa-1  iubesti  pe 
cineva  in  asa  fel  meat  el  sa  se  simtd,  mai  intai  de  toate,  iubit  si 
apoi  tu  insufi. 

Am  observat  ca  paring  care  isi  aduc  copiii  sa-i 
impartaseasca  (majoritatea  dintre  cazuri)  nu  sunt  aten^i  la  ce 
vrea  copilul,  ci  la  cum  sunt  privifi  ei  ca  si-au  adus  copiii  la 
impdrtdsit. 

Iar  fetele  care  se  spovedesc  regulat  au  tot  felul  de 
sechele  religioase,  provocate  de  diferi^i  duhovnici  -  nu  mai 
spun  experimental  sau  nu  -  si  baie^ii  la  fel.  Aceeasi  problema 
si  la  adulfi. 

Merg  coplesiti  de  tot  felul  de/n'cz'...Dar  fricile  lor  nu  au 
nimic  de-a  face  cu  frica  de  Dumnezeu,  reala  fried  de 
Dumnezeu,  care  are  in  ea  si  increderea  in  Dumnezeu,  cat  si 
iubirea  Luifdrd  margini. 

Capetele  sepleacd  dar  din  alte  motive  decat  smerenia. 

Frustrarea  e  o  problema  profunda. 

Cuiva  ii  place  sa  vada  filme,  in  care  femeile  in  varsta  se 
culca  cu  barba^i  tineri,  dar  asta  din  cauza  ca  tanarul,  fostul 
tdndr,  a  dorit  patimas  o  femeie  in  varsta  si  acum  -  desi  se 
maturizeaza  -  prin  vederea  filmului,  parca  se  rdzbund  pe  toate 
femeile  in  varsta,  care  arata  incd  bine  si  nu  vor  sa  se  culce  cu 
barba^i  tineri. 


155 


Acelasi  lucru  se  intampla  si  cu  eel  care  se  declara 
homosexual:  se  iubeste  prea  multpe  sine  si  de  aceea  se  admird 
prea  mult.  Face  sex  numai  cu  un  alt  bdrbat,  pentru  a  gasi  in 
acela  aceleasi  miscari  si  patimi  pe  care  le  are  si  el.  De  aceea 
homosexualul  e  un  restrictivist. 

Universul  se  mdrgineste  -  universul  lui  -  numai  la 
propriul  lui  egoism  si  vrea  ca  numai  el,  egoismul  lui,  sd 
triumfe. 

De  aici  ura  anormald  pe  care  o  simte  impotriva  femeii, 
care  e  numai  un  egoism  furibund.  Ii  e  frica  sa  mai  iasa  din 
cochilia  lui  masculinizatd,  din  rela^iile  cu  al^i  barba^i  si  asta, 
pentru  ca  nu  crede  in  nimic  altceva  decat  in  el. 

Iar  celalalt,  „partenerul"  lui,  e  numai  o  „proiectie"  a 
min^ii  sale  corupte,  bolnave,  care  nu  accepta  sa  vada  „altceva", 
pe  „altcineva",  adica  pe  ofemeie. 

§tie  femeia  ca  te  excitd?  §tie  ca  fusta  ei  transparent^  te 
incitd  la  faptul  de  a  o  viola?  Binein^eles!  De  aceea  o  sipoartd. 

Iar  „pudoarea"  femeii,  cand  ea  e  goala  trei  sferturi  pe 
strada,  este,  bineinteles,  o  nevoie  de  „respectabilitate"  egolatra, 
o  dorin^a  de  a  fi  „pura"  cand  ea  ar  prefera  mai  mult  sa  fie 
„curva". 

Infantilismul  complimentelor  ma  duce  cu  gandul  la 
faptul,  ca  omul  acela  e  retardat  sentimental  sau  volitional  si, 
de  ce  nu,  nedezvoltat  cu  adevdrat  la  minte. 

Omul  creste  cu  totul.  Nu  poate  ramane  un  sfert  in  trecut 
si  trei  sferturi  intr-un  prezent,  care  isi  permite  sa  cheme 
viitorul. 

Omul  creste  si  uitd.  Uita  ce  a  fast  si  devine  mereu  altul. 

Uitarea  e,  uneori,  foarte  bund.  E  un  mare  bine. 

Ui{i  si  iti  aduci  aminte.  Ui^i  lucruri  de  tot  felul  si  l^i 
aduci  aminte  ce  nu  te  mai  credeai  in  stare  sd-fi  amintesti. 

Dar  daca  ea,  fosta  scoldritd  are  sechele,  ce  faci  cu  ea, 
daca  vrei  sa  o  iei  de  nevastdl  §i  de  ce  sd  nu  o  iei  de  nevasta? 
Sechele  ai  si  tu,  dar  am  si  eu. 

Putem  trece  peste  multe  dar,  in  acelasi  timp,  cuplul  care 
merge  sa  se  cunune  nu  se  gandeste,  de  multe  ori,  ca  pot  fi  si 
lucruri  pe  care  nupofi  sd  le  treci  chiar  atat  de  usor  in  doi,  si  ca, 
la  un  moment  dat,  din  anumite  confruntari  ale  viejii,  po^i  scapa 
numai  pe  jumdtate  si  nu  in  intregime. 

Riscurile  te  fac  mai  maturl  Po^i  risca  prea  mult? 

Intrebarile,  chiar  daca  nu  au  un  raspuns  pentru  moment, 
pot  fi  puncte  de  unde  sd  incepi  o  reflectie,  o  tema. 


156 


Poji  sa  lasi  mostenire  nu  numai  rdspunsuri,  ci  si 
intrebari. 

Intrebarile  pot  valora/oarfe  mult,  daca  ele  te  indeamna 
sa  te  zidesti,  sa  te  construiesti  intru  Duhul  Sfant. 

Raspunsurile  sunt  purine  numai  daca  nu  caufi  cu 
Dumnezeu. 

Daca  calci  in  toate  gropile  filosofiei  si  ale  stiin^ei  atee, 
bineinteles  ca  nu  vei  avea  rezultate  frumoase,  adica  adevaruri 
dumnezeiesti. 

Daca  inseli  la  cantar,  nu  vei  mai  avea  cumparatori.  Daca 
painea  e  rece,  mul^i  nu  o  vor  mai  cumpara. 

Privesti  pe  cer.  Ti  se  pare  ca  e  senin,  dar  deodata  incepe 
ploaia.  §i  nu  stii  in  ce  parte  sa  te  adapostesti. 

Daca  \\\  faci  prieteni  pe  cine  nu  trebuie,  nu  te  va 
addposti  nimeni  in  ziua  necazului,  cand  oamenii  vor  arunca  cu 
pietre  sau  cu  vorbe.  Caci  si  vorbele  rdnesc,  uneori  mai  rdu 
decat  pietrele. 

§i  un  doctor  al  sufletelor  trebuie  sa  stie  sa  elimine 
sechelele,  paraziiii  din  fiin^a  noastra.  Trebuie  sa  elimine 
gangsterii  la  timp  si  sa  nu  lase  ca  raul  sa  inndbuse  binele. 

Cum  se  comporta,  cum  trebuie  sa  se  comporte  un 
ortodox,  care  are  probleme  mentalel 

Cum  isi  spune  rugdciunile  dinaintea  Sfintei  Liturghii  un 
preot  care  are  5  copii? 

Ce  ar  trebui  sa  simtd  fa^a  de  copii  -  sau  ce  simte  -  o 
femeie  care  a  facut  40  de  avorturi? 

Cum  priveste  lumea  unul  care  a  omordt  oameni  in 
razboi  si  cum  se  simte  un  alcoolic  sau  o  prostituata,  cand 
nimeni  nu-i  mai  vreal 

Oare  cum  se  simte  un  Sfant  dupa  un  mare  pdcat,  cand  el 
cunoaste  bucuria  Sfantului  Duh? 

Nu  vi  se  pare  ca  adevdrurile  oamenilor  dor  prea  mult? 

Nu  vi  se  pare  ca  nefericirea  are  prea  mulii  ochi  prin  care 
plange? 

Nu  sim^iti  ca  uneori  a^i  vrea  sa  da^i  timpul  inapoi,  ca  sa 
face^i  fapte  pe  care  nu  le-afi  mai  facut  altddatd  si  prin  care  ati 
dori  sa  va  cerefi  iertarel 

Iubi^ii  mei,  inimile  oamenilor  nu  sunt  pentru  a  va  juca 
cu  elel  E  un  mare  pacat  sa  nu  in^elegeti  asta. 

Coboara  seara,  vine  somnul  si  monstri  apar  -  adica 
demonii  -  in  visele  noastre.  Pare  ca  nu  are  sens.  Nu  stii  de  ce 
simfi  ceea  ce  sim^i.  Vrei  sa  auzi  adevaruri  mult  dorite. 


157 


§i  tinerii  stau  la  coltul  scolii  si  fumeaza  -  asta  in  pauze  - 
bisni^arii  vand  toate  maruntisurile,  incercand  sa  fraiereasca  pe 
cat  mai  mul^i  iar  preo^ii  lui  Dumnezeu  se  roaga  pentru  to^i, 
cand  foarte  mul^i  din  acesti  „toti",  nu  stiu  ce  se  „intampla"  cu 
ei. 


1  ericitul  Hie,  Dumnezeiescul  nostru  Parinte,  a  lacrimat 
cand  i-am  spus  dragostea  noastrd  -  eram  cu  Gianina 
[Piciorus]  -  si  nu  1-am  privit  atunci  in  ochi,  pentru  ca  sa  nu  il 
stingheresc.  E  mult  prea  smerit,  din  ce  in  ce  mai  smerit. 

Iesirea  pana  la  ^ara  ne-a  fost  foarte  benefica. 

In  natura  sim^i  ca  respiri,  ca  traiesti  insuflefit  de 
contemplarea  crea^iei  lui  Dumnezeu. 

Un  Parinte  a  spus:  „Cine  nu  mai  poate  privi  in  ochi  pe 
Mantuitorul  Hristos,  atunci  ceva  e  in  nereguld  [cu  el].  Trebuie 

9  1 Q 

sa  se pocaiasca"     .  Are  dreptate... 

Demonii  vor  sa  ma  enerveze  cu  orice  chip.  Uneori  ma 
fac  sa  ma  enervez  incat  ma  doare  stomacul  din  cauza  supararii. 

Dupa  o  mare  fericire  dumnezeiascd  trebuie  sa  te  astep^i 
la  ispite  groaznice. 

De  ce  rdde  de  tine  cineva  care  nici  nu  te  cunoastel 
Fiindca  modul  lui  de  via^a  nu  are  prea  multe  in  comun  cu 
dreapta  credin^a. 

Predicatorii  protestan^i  sunt  glasurile  desfrdndrii  pline 
de  infatuare.  Din  gura  lor  adevarul  iese  falsificat,  trunchiat, 
cioparjit.  Gesticuleazd  prea  mult  pentru  ca  sunt  nelinistifi. 

Un  om  Sfant  nici  nu  ar  putea  sa  faca  atdtea  gesturi  ca  ei, 
deoarece  asceza  te  epuizeazd  si  te  inva^a  linistea,  calmul. 

Trebuie  sa  privesti  in  spatele  tdu  cand  ingenunchezi  in 
Sfanta  Biserica,  pentru  ca  nu  cumva  sa  strict  linistea  altuia. 

Trebuie  sa  fii  atent  in  stanga  si  in  dreapta,  inapoi  si 
inainte,  pentru  ca  te  po^i  impiedica,  po^i  cdlca  pe  cineva  pe 
picioare,  po^i  enerva  pe  altcineva  si  omul  se  scandalizeazd. 

Decat  sa  te  cerfi  cu  cineva  mai  bine  renun^a  sa  mergi 
prin  acel  loc  unde  tipatul  se  infierbdntd. 

Exista  cersetori  de  „profesie"  in  marele  orase  dar  si 
sdrmani  adevdrafi. 


219 


Parintele  Atanasie  Costea  (12  octombrie  2003). 


158 


Trebuie  sa-i  ajutam  si  pe  unii  si  pe  al^ii  dar,  mai  ales,  pe 
cei  care  au  cu  adevarat  nevoie.  Daca  ne  uitam  cu  aterrfie, 
vedem  cine  are  cu  adevarat  nevoie  de  ajutor  imediat. 

990 

Astazi  e  pomenit  Sfantul  Simeon  Noul  Teolog  in 
Viejile  Sfiniilor  in  limba  romana. 

Un  tanar  de  1 8  ani,  indracit,  e  adus  la  Sfantul  Simeon  si 
el  incepe  a  striga  precum  caprele221  iar  un  talhar  indracit  striga 

222 

precum  un  tap     . 

Dumnezeiescule  Simeoane,  lumina  cea  prea  mare  a 
Sfintei  Ortodoxii,  nu  ne  lasa  pe  noi,  pacatosii  si  ne  miluieste! 

Trebuie  sa  vorbim  si  de  obiceiuri  barbare  la  ortodocsi. 

In  noaptea  nun^ii,  in  unele  sate  de  la  noi,  mireasa  trebuie 
sa  se  culce  in  mod  „neaparat"  cu  mirele,  pentru  ca  sa  le  arate 
nuntasilor  cdmasa  sau  cearsaful  pdtat  de  sdnge. 

§i  nu  li  se  pare  deloc  necuviincios  sau  aiurea  ca  sa  faca 
acest  lucru  atunci,  ci  mandria  ca  „a  fost  domnisoara"  si  ca  el  a 
dezvirginat-o  o  considera  ca  un  lucru  bun  si  demn  de  ardtat  si 
altora. 

I-am  spus  cuiva  foarte  apropiat  ca  acest  lucru  -  acesta, 
cu  ardtatul  sdngelui  -  e  inadmisibil.  Insa  nu  a  ingles  de  ce  nu 
se  poate  asa  ceva,  desi  i-am  dat  explicatii  de  bun  simt, 
explicandu-i  ca  acest  gest  scoate  din  ecuatie  sotia  cat  si 
pudoarea. 

Mdritatul  prin  intermediar  mi  se  pare  o  insultd  adusa 
Casatoriei,  deoarece  la  fundamentul  ei  este  dragostea  si 
fidelitatea  iar  nu  aranjamentul. 

Omul  postmodern  nu  mai  in^elege  usor  normalitatea 
brutd  pentru  ca  aceasta  i-a  fost  falsificatd  in  mod  sistematic. 

Blugii  par  mult  mai  „relaxanti"  decat  fusta  iar  parul  gol, 
„fluturand  in  vant"  -  vorba  cantecului  comunist  -  e  gasit  de 
femeile  de  astazi  ca  „adevaratul  mod  de  a  fi  alfemeii". 

Baticul  e  o  adevarata  „uraciune"  pentru  multe.  In  locul 
lui  pun  o  esarfd  sau  o  batistd  si  chiar  un  prosop  cand  vin  la 
Sfanta  Biserica. 


220  A  se  vedea  teza  noastra  doctorala:  Pr.  Dr.  Dorin  Octavian  Piciorus,  Vederea  lui 
Dumnezeu  in  teologia  Sfantului  Simeon  Noul  Teolog,  Teologie  pentru  azi,  Bucuresti, 
2009,  287  p. 

O  puteti  downloada  de  aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- 

sfantului-simeon-noul-teolog/. 

221  ***  Viefile  Sfinfilorpe  octombrie,  ed  a  Il-a,  Ed.  Episcopiei  Romanului,  1999,  p.  164. 
Insa  nu  cred  ca  s-a  petrecut  altceva,  decat  ca  s-a  confundat  ziua  de  12  martie,  ziua 
pomenirii  sale  liturgice  cu  ziua  de  12  octombrie  si  de  aceea  apare  in  volumul  pe 
octombrie. 

A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Simeon_Noul_Teolog. 

222  Idem,  p.  172. 


159 


Iar  daca  totusi  au  batic  si-1  pun  aiurea  in  cap,  meat 
trebuie  sa  le  predici  cum  trebuie  sd-si  poarte  baticul,  si  fusta, 
si  ce  culori  sa  poarte  si  ce pantofi  si. . . 

99^ 

Dar  si  Sfantul  Clement  Alexandrinul  a  trebuit  sa  scrie 
despre  aceste  lucruri  intime. 

Trebuie  sa  predicam  despre  prea  multe  de  la  amvon,  de 
fapt  despre  tot  ce  existd. 

„Modelele"  televizorului  sunt  imitate  cu  mare  strictefe. 

Moda  e,  de  fapt,  nebunia  pdtimasd  a  celor  bogati,  care 
vor  sa  arate  celorlalti  care  e  „tonul"  momentului. 

§i  bogatii  sunt  nefericifi.  Sunt  nefericiti  §i  sdracii.  Daca 
nu  suntem  cu  Duhul  Sfant,  cu  Hristos  si  cu  Tatal,  cu  Prea 
Sfanta  Treime  este  imposibil  sdfimfericiti  cu  adevdrat. 

Fericirea  e  Dumnezeu  dar  noi,  oamenii  patimasi,  credem 
altceva.  Suntem  „o  mana  de  pamant",  spunea  acelasi  Parinte. 
Trebuie  „sd  ne  sfintim  pamdntuF. 

Daca  suntem  o  started,  o  bucata  de  fier  surda,  cuvantul 
lui  Dumnezeu  nu  poate  rodi  in  noi.  Nici  daca  suntem  cu  mulfi 
spini  ai  grijilor.  Nici  daca  ne  vdietdm  toata  ziua  ca  suntem 
pdedtosi,  dar  traim  lafel  de  dezechilibrat. 

Uneori  sunt  prea  dur  cu  oamenii  si  imi  pare  rau  pentru 
asta.  Dar  duritatea  mea  e  o  reacfie,  pe  mdsurd,  la  nesimiirea 
lor.  §i  eu  sunt  nesimfit,  eel  mai  nesim^it.  Am  o  nesim^ire  sord 
cu  demenia. 

Sfantul  Simeon  Noul  Teolog  lupta  mult  cu  nesimiirea, 
cu  aceasta  patima  cu  rdddcini  addnci  in  fikrfa  noastra. 

Oamenii  te  „scaneazd"  tot  timpul.  Ortodoxul  e  privit 
din  cap  si  pana  in  picioare. 

Daca  ffi  gasesc  un  mic  defect,  un  lucru  de  care  se  poate 
rdde  de  tine  in  mod  copios  si  prosteste  in  acelasi  timp,  oamenii 
care  te  privesc  sunt  satisfdeuti  in  orgoliul  lor.  Pentru  ca  prin 
acel  mic  defect  al  tau,  indiferent  de  cat  de  mult  ii  intreci,  ei 
cred  ca  le  semeni. 

Intrigile  se  }es  la  intuneric. 

La^urile  cele  multe  se  pregatesc  cu  mare  emofie  satanicd 
si  impotriva  adevdrafilor  nevoitori  gurile  Iadului  sunt  mereu 
intinse  spre  ei. 

I^i  rad  in  fa^a  cu  batjocurd... 

Doamne,  da-mi  sa  privesc  cu  bldndefe  aceste  rdsete 
demonice  care  ma  rdnescl  Nu  ma  face  sa  imi  pierd  curajull 
Da-mi  putere  in  lupte  si  cuvinte  de  rdspuns. 


223  A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Clement_of_Alexandria. 


160 


Esti  tras  la  raspundere  de  te  miri  cine. 

Ti  se  cer  raspunsuri  dar  nu  \i  se  raspunde  prompt  si  tot  la 
fel  de  sincer  la  intrebarile  pe  care  li  lepui. 

Esti  singur?  Nu,  Hristos  e  cu  tine!  El  e  mai  puternic 
decat  orice  tristefe  si  mdrldnie  omeneasca. 

Carole  Sfinte  au  nevoie  de  comentarii,  de  introduceri,  de 
postfe^e,  de  multe  note,  de  vaste  expozeuri.  Tot  ce  avem 
despre  un  Sfant  trebuie  spus. 

„Smintesc"  pe  mul^i  doar  in  aparenfd.  Mai  degraba  le 
rdnesc  orgoliul  lor  de  lenesi  la  care  tin  foarte  mult... 

Adevarul  e  ca  ne  smintim  noi  pe  noi  inline  prin  aceea  ca 
dorim  sd  ne  smintim.  Ne  place  sd  ne  smintim  si  asteptam  sa 
fim  smintifi,  adica  invitafi  lapdcate. 

Oricate  ar  avea  diavolul  sa  ne  dea,  daca  noi  nu  le-am 
vrea,  nu  le-am  primi  in  ruptul  capului,  nu  ar  putea  sd  ne  biruie. 

Dar  noi  ii  primim  ispitele.  Le  primim  si  ne  face  pldcere 
sa  le  primim... Dupa  care,  in  loc  sa  ne  pocaim...pozam  in 
victime  nevinovate,  ca  si  cand  dracii  ne-ar  fi  impins  cuforta  sa 
pacatuim  si  nu  am  fi  pacatuit  din  pldcere. 

Suntem  pusi  la  incercare  in  tot  timpul. 

Intr-un  ziar  am  putut  citi:  „Donald  Drusky,  din 
Pennsylvania,  l-a  dat  in  judecatd  chiar  pe  Dumnezeu, 
motivand  ca  El  i-a  facut  numeroase  nedreptdfi. 

Reclamantul  a  cerut  sa-i  fie  redatd  tinerefea,  sa  poata 
cdnta  la  chitard  si  sa-i  fie  reinviatd  mama  decedata. 

Judecatorii  au  respins  reclama^ia  pe  motiv  ca  este  peste 
puterile  lor  sa-i  indeplineasca  omului  dor  in  tele". 

Ce  po^i  sa  mai  spui?!  Pe  de  o  parte,  stia  ca  Dumnezeu  o 
poate  invia  pe  mama  lui  dar,  pe  de  alta  parte,  considera  ca 
Dumnezeu  poate  fi  tras  la  raspundere. 

Nebunie  si  o  urmd  de  adevdr,  dar  foarte  incurcatd  in 
capul  lui.  Ce  sa  faca  cu  tinere^ea?  Poate  cantatul  la  chitara  sa 
ifi  elimine  neimplinirile?  Ma  indoiesc. 

Dumnezeu  ne  face  numai  bucurii.  Nedrepta^ile  ni  le 
facem  noi  insine. 

Traducand  tot  mai  mult  din  engleza  mi-am  dat  seama  in 
mod  si  mai  propriu,  ca  putem  sa  spunem  adevarul  nostra  in 
toate  limbile  pdmdntului  si  ca  orice  limba  de  pe  pamant  poate 
reda  adevarul  dumnezeiesc. 


224  ***  Libertatea  din  11  octombrie  2003,  la  ultima  pagina,  p.  12.  Un  articol  de  Calin 
Stroila. 


161 


Aceasta  in^elegere  profunda  m-a  eliberat  enorm  si  m-a 
facut  sa  am  spor  in  inva^atura  mea,  in  munca  mea  de  cercetare 
si  in  munca  de  traducere. 

Dumnezeu  ne  conduce. 

Un  predicator  neoprotestant  s-a  referit  la  sarpele  din 
pustie  ca  la  unul  pus  pe  o  „prajina"  dar,  mai  apoi,  a  trebuit  sa 
recunoasca  ca  e  vorba  de  un  tip  al  Sfintei  Cruci. 

A  accentuat  faptul,  ca  trebuie  „sa  privim  in  sus".  Insa, 
din  cauza  satanismului  cu  care  resping  Sfanta  cruce,  n-a  scos 
niciun  cuvant  despre  importanfa  ei.  Pentru  ei  Crucea  e  totul  - 
daca  ar  fi  asa,  ar  fi  bine  -  iar  despre  Inviere  doar  doua-trei 
cuvinte. 

Insa  ei  mizeaza  pe  Rastignire  tocmai  pentru  ca  sa 
maximalizeze  mantuirea  universale  si  sa  reduca,  pana  la 
desfiinfare,  mantuirea  personala. 

Hristos  a  facut  totul  si  tu,  „nou-convertitul" 
neoprotestant,  stai  cu  burta  la  soare  si  astepfi  a  doua  Sa  venire. 
Insa  Hristos  va  veni  nu  ca  sa  vada  grasi  si  gusafi  si  nepdsdtori, 
ci  oameni  treji,  oameni  smerifi,  Sfinii. 

Noi  ne  facem  reverende  frumoase  dar  nu  avem  si  suflete 
frumoase.  Ne  punem  engolpioane  de  aur  dar  nu  avem  si 
credinfd  de  aur.  Aici  e  urdciunea  noastra.  Noi  insine  ne 
provocam  scuipatul  altora. 

Frumusetea  trebuie  dusa  la  cimitir  sa  pozeze. 

Manechinele  ar  trebui  sa  stea  macar  10  minute  in  fa^a 
unui  cadavru  si  sa  se  simtd  un  cadavru.  §i  apoi  om  mai  vedea 
ce  pofta  mai  au  de  a  merge  aproape  dezbrdcate  pe  scena. 

Nesimiirea  e  cea  care  te  poate  face  sa  indrdznesti  multe. 

Vrajitorii  din  Gambia  fac  sa  „dispara  pentru  totdeauna 
(?!)  penisul  unui  barbat"      .  Iluzia  demonica  e  multipla. 

Iar  un  „peste"  le  pune  pe  fetele  care  se  prostitueaza  sub 
„indrumarea  lui"  sa  mearga  si  iarna  cu  picioarele  goale  la 
„aga^at"  si  sa-si  dea  cu  carmol     . 

Cine  stie  ce  reacfii  produce  acest  medicament  pe  piele 
isi  da  seama  de  inventivitatea  acestui  barbat  pentru  ca  sa  faca 
bani. 

„Nu  conteaza  cum,  ci  cdtl",  e  sloganul  bosilor227  de  azi 
si  e  un  slogan  care  ne  doare  totpe  noi. 


225  Nafionalul  din  aceeafji  zi,  p.  10.  Articol  de  Floria  Oprea. 

226  Idem,  p.   3.  Articol  de  Catalin  Tache.  Pentru  cei  care  nu  stiu  ce  e  carmolul: 
http://www.pcfarm.ro/produs/1782/Carmol-Flu. 

227  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/boss. 


162 


Nebunia  pentru  Hristos  e  o  mare  nevoin}a.  Cine 
falseazd  pe  aceasta  tenia  cred  ca  va  avea  multe  lucruri 
groaznice  de  suferit. 

O  domni§oara  era  invidioasd  pe  o  alta  domni§oara  insa 
nu  §tiu pentru  ce  motive.  Dar  o  privea  cu  un  regret  admirativ. 

Domni§oara  invidiata  ingenuncheaza  la  Sfanta  Liturghie 
§i  i  se  vad  chilo^ii  albi  de  dantela  pe  la  spate  dar  ea  nu  se 
sinchiseste  de  acest  fapt,  de§ i  avea  spatele  gol. 

O  alta  tanara  se  ruga,  chiar  daca  i  se  vedea  §i  mai  mult 
chilotul  albastru... 

Nesimtirea,  pe  scurt,  ne  insofeste  pretutindeni. 

Poti  primi  cu  fustd  scurtd  Sfintele  Taine  sau  te  poti 
smeri  cu  o  teamd  nefireascd  in  fa^a  lor. 

In  loc  sa  se  sarute  cuviincios  Sfintele  Icoane,  astazi  se 
saruta  fefele  Sfm^ilor,  ca  §i  cand  ar  fi  vorba  de  o  intdlnire  pe 
stradd. 

Judec  prea  mult... dar  ma  dor  toate  aceste  lucruri. 

Ce  fac  eu  cu  viafa  meal  Nimic!  Ma  joe  „de-a  via^a"  dar 
via^a  nu  e  dejoacd. 

Am  auzit  despre  un  preot  pe  care  il  bat  credincio§ii  sai  §i 
el  merge  inainte.  Ajuta-i  lui,  Doamne  §i  il  miluie§te! 

Prea  pu^ini  preo^i  tineri  vor  la  fard  sipe  drept  cuvdnt. 

Condi^iile  sunt  grele,  nu  exista  salariu,  nu  exista  conditii 
insa,  in  acelasi  timp,  Sfanta  Evanghelie  e  propovaduitoarea 
unei  viefi  grele. 

Se  gandesc  la  viitor,  la  serviciul  doamnei  preotese,  la 
studiile  copiilor  §i  de  aceea  vor  la  ora§.  De  ce?  Pentru  ca  satele 
nu  vor  sa  intre  mai  deloc  in  schema  noii  democratii. 

La  tara,  supersti^iile,  ne§tiinta,  ereticii  sunt  infloare  cam 
peste  tot.  De  aceea  e  multd  muncd  §i  greutdtile  sunt  multe. 


fantul  Mucenic  Longhin  suta§ul  (16  octombrie)  s-a 
vindecat  de  o  boala  la  ochi  cu  preasfanta  apa  §i  cu  preasfantul 
sange  al  Domnului,  care  au  curs  din  coasta  Sa  prea 
dumnezeiascd. 

Iar  apa,  ploaia  care  vine  de  sus,  din  nori,  lasata  sa  curga 
pe  pamant  de  Dumnezeu  e  un  semn,  o  invitafie  la  pldngerea 
pdcatelor  proprii. 


228  Idem:  http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/octombrie/10-16-sf_longhin_sutasul.html. 


163 


Ploaia...$i  pldngerea  pacatelor,  seceta...$i 
invdrtosarea.  Doamne,  nu  ma  lasa  in  invartosarea  mea  cea 
prea  ticaloasa!  Scapa-ma  de  ticaloasa  stare  degeaba  si  de 
infumurarea  ceapierzdtoare. 

Citindu-1  pe  Sfantul  loan  de  Kronstadt  mi  s-a  aprins  din 
nou  inima.  Cu  el  am  inva^at  din  nou  sd  ma  rog.  Trebuie  sa  ne 
inve^e  Sfin^ii  sa  ne  rugdm,  pentru  ca  noi  suntem  prea  reci, 
mult  prea  indiferenti. 

Citind,  mi-am  dat  seama  ca  m-am  trezit  din  somn,  ca  ce 
numesc  eu  viafd  e  de  fapt  dormitare,  toropeala. 

§i  am  mai  in^eles  o  ispita:  sa  nu  consider  o  carte 
duhovniceascd  drept  o  carte  „usoard",  pentru  ca  starea  de 
sfintenie  nu  e  un  joe  ci  o  mare  luptd,  care  a  adus  o  mare 
victorie. 

Suntem  tenta^i  sa  spunem  ca  de  la  un  anumit  Sfant  „nu 
am  inva^at  mimic"  sau  dintr-o  anumitd  carte  a  unui  Sfant. 
Spunem:  „nu  am  aflat  nimic  nou  de  aici". 

Problema  este  ca  noi  suntem  vechi,  plini  de  pacate  vechi 
si  de  aceea  nu  putem  sa  ne  umplem  de  noutatea  dumnezeiasca 
a  acestuia. 

Sfinte  Ioane,  dragostea  ta  preadumnezeiasca  sa  nu  ma 
treaca  cu  vederea  nici  pe  mine,  ticalosul!  Gresesc  mereu  si  nu 
stiu  sa  ma  pocaiesc,  dar  vreau  sd-mipldng  pacatele. 

Tu  po^i  sd  te  rogi  pentru  mine.  Tu  po^i  sa-mi  dai  sd-mi 
para  rdu  pentru  pacatele  mele.  Ajuta-mi  mie,  pacatosului  si 
ma  iarta! 

Un  Dumnezeiesc  Parinte  de  la  Sfantul  Munte  spunea,  ca 
nu  trebuie  sd  ne  forfdm  ca  sa  plangem  in  rugaciune  si  nici  sa 
nu  cerem  sd  se  intdmple  asta,  ci  doar  sd  ne  para  rdu  de 
pacatele  noastre.  Durere  pentru  ceea  ce  am  facut  rau. 

Aceasta  durere  este  drumul  pe  care  harul  Sau  vine  in  noi 
ca  sd  ne  oblojeascd  ranile. 

Durerea  si  lupta  cu  ispita  sunt  nevoin^ele  nevdzute  ale 
ortodoxului. 

De  multe  ori  edderea  in  pdcat  te  umple  de  multe  tristefe. 
Nici  nu  mai  po^i  sd  te  rogi  de  atata  durere  mutd. 

Sufletul  e  contractat  parca  si  stai  cu  inima  la  gurd.  Ti-e 
rusine  sa  privesti  spre  cer,  spre  oameni,  spre  ganduri  inalte. 
Nici  nu  te  mai  sim^i  in  stare  de  via^a. 

Frica  de  a  iesi  afard  din  casd  se  inmulteste  pe  masura  ce 
te  simfi  lovit  de  to}i. 

Esti  prea  slab?  Dumnezeu  e  Cel  ce  ne  intdreste. 

Nu  po^i  sa  ai  ceea  ce  speril  Dumnezeu  te  va  lumina. 


164 


Uneori  crezi  ca  nu  mai  e  nimic  de  facut  dar  o  iesire 
afara,  un  aer  racoros  in  piept,  o  imagine,  un  om  pe  care  il 
intalnesti  te  fac  sa  sim^i  ca  nu  e  totul  „pierdut",  ca  te  vrea  pana 
la  urma  cineva  si  ca  problema  ta  esti  tu  sau,  pana  la  urma,  ca 
problema  ta  e  o  manevrd  gresitd  de-a  ta. 

Durerea  ta  nu  trebuie  sa  se  scurgd  in  alcool  sau  in 
desfranare,  ci  in  rugdciune. 

Ceea  ce  l\\  face  acum  „placere",  maine  te  va  tiraniza. 

Bautura  nu  te  salveazd  de  griji. 

Bautura  nu  l\i  aduce  pace  si  liniste  in  casa. 

Bautura  nu  \\\  aduce  respect  si  nici  nu  te  ridicd  de  pe 
strada  daca  cazi. 

Bautura  i^i  aduce  doar  multe  datorii,  batai,  scandaluri, 
vomitaturi,  julituri  la  maini  si  picioarc.sotia  plange,  copiilor 
le  e  teama  de  tine,  via^a  lor  e  un  chin. 

Cat  de  greu  este  sa  fii  un  chin  pentru  al^ii! 

Unele  sotii  se  roaga  ca  barba^ii  lor  sa  nu  mai  vina  acasa 
befi  si  sa  le  ia  la  bdtaie. 

Unii  copii  se  roaga  ca  sa  aiba  si  ei  o  casa  unde  cineva 
sa-i  iubeascd. 

Nu  e  trist,  totusi,  safugi  dupd  iubire  in  alta  parte,  pentru 
ca  acasa  la  tine  nu  o  ail  Nu  e  trist  sa  fii  trist,  sa  nu  po^i  sa  mai 
crezi  ca  va  fi  un  maine  fericit  si  pentru  tine? 

Cruzimea  oamenilor  imi  provoaca  dureri  enorme.  La  fel 
si  indiferenfa  lor. 

Cineva  loveste  iar  altcineva  nu  i}i  vorbeste. 

Insa  nu  e  pacat  numai  vorbitul  de  rau  de  altul,  ci  e  un 
pacat  tot  la  fel  de  mare  si  daca  nu-l  vorbesti  de  bine  pe  un 
altul. 

Tacerea  nu  e  buna  oricand,  dupa  cum  nu  e  buna  oricand 
nici  multa  vorbire. 

O  vorbire  duhovniceasca  ma  intdreste  iar  sinceritatea  ei 
imi  iapietre  de  pe  inimd. 

Trebuie  numai  sa  existe  un  tu,  care  sa  fie  ca  un  eu  pentru 
mine.  Un  prieten.  Cine  te  iubeste  acela  ascultd  cuvintele  tale. 

„Sunteti  prietenii  Mei,  daca  pazrfi  poruncile  Mele"  (In. 
15,  14). 

§i  cine  nu  poate  fi  prieten,  in  fara  de  eel  care  nu  mai 
vrea  sa  fizfericif! 

De  ce  iubim  insa  nefericireaV. 

Nefericirea  si  tristefea  nu  au  ce  cduta  la  ortodocsi.  Sa 
piece    aceste    stdri   sufletesti   de    la   noi!    Bucuria,    veselia, 


165 


sinceritatea,  spontaneitatea,  revarsarea  de  inima  sunt  modul  de 
afi  al  ortodocsilor. 

„De  ce  cauta^i  pe  Cel  Viu  intre  cei  morfiT.  Cum  sa 
ramana  El  in  moartell  El  e  Viafa  si  de  aceastd  Viafd  trebuie  sa 
ne  lipim  cu  totul,  pe  deplin. 

Nu  ne  cunoastem  Sfm^ii.  Vorbesc  in  numele  meu  mai 
ales.  Eu  nu-i  cunosc,  desi  doresc  nespus  de  mult  sa  ii  cunosc. 
Atatea  sute  de  mii  de  pagini  dumnezeiesti,  pe  care  nu  le-am 
citit  si  poate  nu  le  voi  citi  decat  1%. 

Versetele  Sfintei  Scripturi  trebuie  infelese  addnc.  Nu  e 
de  ajuns  doar  „sa-fi  dai  cu  parerea",  ci  trebuie  sa  ifi  usuci 
trupul,  sa  i}i  muncesti  mintea,  sa  ifi  strdpungi  inima,  sa  te  rogi, 
continuu  sa  te  rogi  si  sa  te  smeresti  continuu. 

Predici  crede  ca  poate  fine  oricine.  Dar  asta  e  cand  nu 
stii  ce  ar  trebui  sa  spui,  cand  nu  stii  adevarul  dumnezeiesc, 
cand  nu  stii  cat  trebuie  sa  te  doard  in  gat  si,  mai  ales,  in  inima, 
cat  trebuie  sa  pdtimesti  pentru  acest  adevar. 

Simt  cum  preo^ii  lui  Dumnezeu  par  „ridicoli"  atunci 
cand  vorbesc  in  fa^a  acestei  lumi  ghiftuite  de  necredin^a,  de 
neincredere,  de  lasitate.  Par  niste  oameni  care  spun  „basme". 
Unii  care  cred  in  „naluciri",  in  cai  verzi  pe  perefi. 

Ascultatorii  stau  in  afar  a  vie^ii  Sfintei  Biserici  dar  vor 
sa  in^eleaga  „rational",  „repede"  si  „pe  deplin"  intreaga  ei 
teologie.  Insa  Ortodoxia  „nu  incape"  in  astfel  de  inimi. 

Ei,  sarmanii,  nu  in^eleg  acest  lucru,  dar  asa  el  Ea  ii 
depaseste  cu  mult,  cu  mult  mai  mult  decat  ar  putea  crede  ei 
vreodata. 

Cineva  m-a  „acuzat"  ca  am  vrut  „sa  il  constrang".  Dar 
dragostea  e  cea  care  te  constrdnge.  Ar  trebui  sa  te  constrdngd 
intr-o  relatie  deprietenie  profunda. 

Daca  vezi  ca  copilul  tau  vrea  sa  invefe  sa  cdnte  la  pian 
si  tu  il  inveti  cum  sa  exerseze,  l-ai  constrdns  cumva?  Nu!  L-ai 
constrdnge  numai  daca  el  nu  vrea  sa  invefe  nicidecum,  iar  tu  i- 
ai  da  mereu  cu  pianul,  cu  „cat  de  bine"  este  sa  faca  asta. 

Eu  i-am  spus  ce  sdfacd  in  anumite  privin^e  si  am  dirijat 
sederea  lui  la  mine,  dar  nu  l-am  constrdns.  Insa  el  a  infeles 
altceva. 

Constrangerea  consta  in  fapte  eminamente  rele,  pe  care 
tu  nu  le  doresti  si  nici  nu-fi  trebuie.  Dar  a  spune  cuiva  ce  sa 
faca  -  atunci  cand  el  vrea  sa  faca  binele  foarte  bine  -  nu 
inseamna  „constrangere",  ci  ocrotire,  grija,  aten^ie  speciala, 
bundvoinfd  mai  ales. 


166 


Un  sfat  duhovnicesc  nu  trebuie  sa-l  elimini  deloc  din 
via^a  ta,  chiar  daca  nu-l  practici  sau  nu  inielegi  la  ce-ti 
foloseste. 

Amintirea  lui  trebuie  sa  rdmdnd  in  tine. 

Candva  va  fi  bun,  te  va  ajuta  cu  siguran^a. 

Iar  daca  cineva  te  invafd  la  rdu  si  la  pdcat,  si  acel  lucru 
trebuie  sa-l  refinem,  ca  sa  stim  cum  ne  imping  demonii  la  tot 
felul  de  rele. 

Trebuie  sa-l  refinem  dar  sa  nu  ne  chinuim  sa-l  invafam 
sau  sa-l  practicdm. 

Experienfa  duhovniceascd  e  compusa  din  tot  ceea  ce  te 
impinge  la  bine  dar  si  la  r  du. 


Duritatea  filmelor  TV  e  o  „recompensa"  a  lipsei  de 

„actiune"  a  unora  dintre  telespectatori. 

Cel  slab  -  sau  care  crede  ca  e  „ca  o  panza  de  paianjen"  - 
se  bucurd  de  for^a  actorilor  ca  si  cand  el  insusi  ar  fi  fdcut 
cascadoriile. 

O  umplere  de  satanism  prin  privire. 

Privirea  e  viciata  de  reclama,  de  perversiunile  explicite, 
de  rautatea  care  colcaie  in  inimi. 

Privirea  e  viciata  de  anti-icoane  sau  de  pseudo-icoane. 

O  anti-icoand  e  o  femeie  goald,  care  isi  ^uguie  spre  tine 
buzele  intr-un  mod  pervers  iar  o  pseudo-icoand  e  o 
reprezentare  catolica  a  Prea  Curatei  Stapane,  care  pare  mai 
mult  o  curtezand  decat  Maica  lui  Dumnezeu. 

Catolicii  si  protestan^ii  isi  bat  joe  intr-un  mod  infiorator 
de  Prea  Curata  Stapana.  Nu  mai  zic  de  ceilal^i:  sunt  sub  orice 
critica. 

Patimile  vor  sa  se  spund  din  ce  in  ce  mai  mult  in  mod 
explicit. 

Cand  dezolarea  si  durerea  nu  se  transforma  in  pocdinid, 
oamenii  incep  sa  se  exprime  in  mod  abject,  hulitor  la  culme. 

Un  profesor  da  marturie  despre  trei  oameni,  care  au  fost 
prinsi  rugandu-se  in  inchisorile  comuniste.  Au  fost  scosi  afara 
in  eel  mai  mare  ger,  doar  in  indispensabili  si  fara  obiele  si 


167 


\mu\i  cateva  ore  asa,  sub  supravegherea  unui  „caraliu"229,  care 
statea  la  caldura  si  ii  urmarea  de  la  fereastra. 

Demonii  te  fac  sa  te  inso^esti  cu  oameni  cu  patimi 
asemdndtoare  sau  compensatorii. 

Cel  desfrdnat  cu  cea  care  dore§te  bani  si  aventurd  iar  eel 
care  iubeste  slava  de§artd  cu  eel  mdndru. 

Psihologia  oamenilor  trebuie  sa  porneasca  de  la 
inielegerea  duhovniceascd  a  patimilor  lor.  Cunoscandu-le 
patimile,  nu  ne  mai  mint  aciiunile  si  inteniiile  lor. 

De  ce  „Cobra"230?  Pentru  ca  aceasta  e  mereu  atentd  sa  te 
muste  sau  sd  se  apere. 

Filmele  americane  sufera  de  stereotipie. 

La  fel  si  prezentarile  de  stiri. 

Unii  confunda  limbajul  cu  corectitudinea  gramaticald 
iar  al^ii  dialogul  cu  prietenia. 

Manierismul  e  numit  „bun  simf/'  pe  cand  el  e  o 
pervertire  a  bunului  sim^  iar  „cavalerismul"  placut  de  femei  e  o 
cerere  de  perpetuare  a  „desfranarii  fine". 

Tocmai  de  aceea  ni  se  pare  ca  o  curva  „de  lux"  e  mult 
mai  „fina"  in  pacatele  ei  decat  una  care  se  culca  cu  tine  la 
liziera  iar  ^igara  fma  pare  un  „pacat  delicat"  in  comparable  cu 
tigara  „barbara"  sau  fara  filtru. 

Pacatul  e  numit  adeseori  „eroare"  sau  „omisiune"  si  nu 
mai  e  pus  in  legatura  cu  con§tiin}a  ta  in  fafa  lui  Dumnezeu  iar 
tu  esti  nevoit  sa  auzi  „sfaturi"  ca:  „Fa  si  tu  ca  toata  lumea!" 
sau:  „Daca  nu  faci  compromisuri,  nu  po^i  sa  traiesti". 

Oare  chiar  asa  sa  fie?  De  ce  se  face  publicitate 
compromisului  daca  se  stie  ca  e  un  rdul  §i  de  ce  nu  se  admite 
faptul,  ca  po^i  sa  fii  §i  drept  intr-o  lume  coruptdl 

§i  Cobra  ucide  criminalii. 

ii  1 

La  fel  si  Rambo  ii  extermina  „pe  cei  rai",  ca  si 
Predator      sau  Terminator     . 

Sunt  o  necesitate  aceste  personaje  sau  o  defularel  Sunt 
si  una  si  altal  De  ce  nu  pot  fi  recuperafi  „cei  rai"? 

Filmele  acestea  nu  au  mesaj  evanghelic,  pentru  ca  nu  ii 
intereseaza  „subiectul". 

Traim  in  spatele  cli§eelor  si  ne  permitem  sa  luam 
atitudine  numai  in  imaginatie.  Imagina^ia  a  ajuns  un  refugiu  al 
multora. 


229  Un  gardian. 

230  A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Cobra_%281986_film%29. 

231  Idem:  http://www.imdb.com/title/tt0462499/. 

232  Idem:  http://www.imdb.com/title/tt0093773/. 

233  Idem:  http://www.imdb.com/title/tt0088247/. 


168 


Ce  sa  mai  faci  cu  un  om,  care  nu  mai  spera  in  nimicl  E 
nevoie  de  o  minune.  Iar  minunea  nu  e  o  „inven{ie  de  stadion" 
neoprotestanta  ci  o  realitate  cruciald. 

Doamne,  nu  ma  lasa  fara  iubirea  Ta.  Nu  ma  lasa  singur, 
cu  pacatele  mele  cele  prea  ticaloase!  Ai  mila  de  mine  Prea 
Sfmte  Doamne  si  ma  iarta.  Ai  mila  de  lumea  Ta,  caci  ea  are 
nevoie  de  Tine  mai  mult  decat  isi  poate  imagina.  Nu  ne  lasa, 
Iubite  Doamne,  si  ne  condu  spre  Impara^ia  Ta  cea  prea  sfanta. 

Uneori  sim^im  ca  nu  putem  sa  ne  rugam  sau  ca  nu  stim 
sa  ne  rugam,  pentru  ca  nu  incercdm  sa  ne  rugam. 

Rugaciunea  nu  se  teoretizeazd,  ci  se  sdvdrseste.  Ea  vine 
de  la  sine.  Doar  sa  avem  inten^ia  sa  ne  indreptdm  inima  spre 
Dumnezeu. 

Insasi  rugaciunea  e  o  minune.  Dar  noi  vrem  minuni  care 
nu  ne  trebuie  sau  care  sa  ne  impresioneze. 

In  tren,  in  trenul  in  care  calatoream,  cineva  spunea  mai 
purine  fraze  decat  drdcuituri.  Ti  se  incretea  pielea  pe  tine 
ascultandu-1. 

Altcineva,  la  strana,  in  loc  de:  „Deschide-voi  gura  mea 
si  se  va  umplea  de  DuhuF,  canta:  „Deschide-voi  gura  mea  si 
se  va  umplea  de  duhurf' . .  .ln\Q\QgQ\i  neatenfia  si  nestiinta 
acestuia  (ca  sa  nu  mai  zic  de  hula)V. 

Un  protosinghel,  cadru  universitar,  ii  neaga  pe  to^i 
Sfm^ii  teologi  ortodocsi  de  dupa  secolul  al  VII-lea.  Pentru  el 
acestia  nu  sunt  „teologi". 

Mai  mul^i  profesori  universitari  de  teologie  neaga  sfanta 
lumina  care  se  pogoara  in  Mormantul  Domnului  numind-o 
„inventie  pentru  bani". 

L-am  auzit  pe  un  alt  profesor  de  teologie  care  considera 
ca  Sfm^ii  din  calendarul  ortodox  si  sarbatorile  trebuie 
„epurate". 

Unul  nu  in^elege  „sadismul  de  sine  si  ascetismul 
extrem"  al  unor  nevoitori  ortodocsi  iar  mai  to^i  teologii  stiu  sa 
glumeascd  hulitor  despre  cele  mai  sfinte  lucruri  si  folosesc  in 
sprijinul  rasului  lor  nebun  cele  mai  dumnezeiesti  cuvinte. 

Nu  vom  fi  judecafi  pentru  aceste  lucruri?  O,  si  cat  de 
mult! 

Am  uitat  simplitatea  cuvintelor  duhovnicesti  si  privim 
spre  pompa  mincinoasa  a  cuvintelor  fara  acoperire  in  via^a 
noastra. 

Neinfelegerile  lumii  de  astazi  sunt  puerile  la  culme, 
adica  pe  masura  nestiinfei  in  cele  duhovnicesti. 


169 


Daca  ne  lipseste  ceva,  cu  siguran^a  ca  ne  lipseste  viafa 
sfdntd.  Acest  singur  lucru  ne  lipseste  cu  adevarat:  curaiia 
vietii  proprii. 

Imi  pare  rau  ca  nu  am  ajutat  pe  un  preot  sa  urce  un  deal, 
oferindu-i  bratul  meu,  pe  care  sa  se  sprijine  si  am  fost 
indiferent,  de  multe  ori,  la  durerile  si  nevoile  fra^ilor  mei. 

Imi  pare  rau,  ca  in  multe  dintre  cazuri  nu  mi-am  cerut 
scuze  sau  nu  am  adresat  si  mai  multe  multumiri  decat  am 
facut-o. 

Imi  pare  rau  pentru  orice  clips,  pierduta  aiurea  si  pe  care 
nu  am  folosit-o  duhovniceste. 

Ce  sa  mai  spun  de  nisipul,  de  murdaria  imensa  de  pacate 
pe  care  le-am  facut  si  le  fac?  Cine  le  mai  stie  numarul? 

Dumnezeu  insa  ma  va  intreba  despre  ele. 


on    alt    film    al    controverselor:    „Sex    din    caritate" 

(productie  spaniola). 

Dolores  -  o  catolica  practicanta  vine  la  confesor.  Preotul 
catolic  -  care  pana  la  urma  o  invidia  pentru  curaiia  ei  -  nu  vrea 
sa  o  ierte  pentru  ca  nu  are  pacate  „reale". 

Lipsa  de  „pacate"  a  acesteia  se  leaga  oarecum  de  numele 
ei,  caci  ea  sufera  pentru  barbatul  ei,  care  a  parasit-o. 

Dolores  e  prea  buna,  prea  compatimitoare  si  „nu  stie 
cum  e  cdndpdcdtuie§tf\ 

Preotul  ii  spune  sa  nu  mai  vina  la  el  pana  nu  pdcdtuie§te 
iar  ea  il  „consoleaza"  pe  un  barbat,  care  a  fost  inselat  de  so^ia 
sa,  culcandu-se  cu  el. 

Acesta  a  fost  primul...Dupa  el  au  urmat  mul^i.  Si  to^i 
reveneau  „la  viata"  cand  se  culcau  cu  ea. 

To^i  cei  care  se  culcau  cu  ea  incepeau  sa-si  iubeasca 
so^iile  si  dadeau  milostenie  la  Biserica. 

Preotul  cumpara  un  clopot  cu  banii  „consolarilor"  si 
vrea  sa  refaca  locasul.  Dar  cand  isi  da  seama  cine  e  sursa, 
farama  totul  si  merge  de  se  leaga  pe  o  cruce,  pe  care  el  o 
poarta  de  unul  singur  pana  pe  „Muntele  Maslinilor". 

Fosta  Dolores,  „sfanta",  devine  odata  cu  prima 
„consolare",  Lolita.  Ea  insasi  isi  alege  acest  nume. 


170 


Preotul  vrea  si  el  sa  se  culce  cu  ea  dar  el  e  singurul 
refuzat  de  Lolita. 

Un  efect  regizoral  schimba  ambianta  filmului.  Din  alb- 
negru  filmul  devine  color  odata  cu  „revirimentul"  sexual 
produs  de  Lolita. 

Ea  nu  isi  schimba  hainele  dar  imbratiseaza  pe  to^i 
„nefericitii".  Ideea  de  salvare  prin  sex  bantuie  intregul  film  si, 
mai  ales  aceea,  capoti  safari  bine  cuiva  dacd  te  addncesti  in 
rdu  din  iubire  pentru  el. 

Ideile  satanice  sunt  la  ele  acasa  in  acest  film. 

Lolita  se  roaga  statuii  Reginei  dar  are  si  poza  lui  Manolo 
langa  ea  iar  batrana  pe  care  o  fotografia  in  fiecare  zi  si  copila 
care  nu  vorbea  au  suferit  ambele  cate  un  „miracol",  chiar  dupa 
ce  ea  a  pacatuit  „pentru  prima  oara". 

Femeile  urbei  ii  sunt  recunoscatoare.  Din  cauza  ei 
barba^ii  lor  au  devenit  peste  noapte  foarte  atenfi  si  iubitori. 

Unii  o  considerau  o  „puta"  (curva)  iar  al^ii  o  „sancta" 
(sfanta).  Manolo,  barbatul  ei,  se  reintoarce. 

Cand  aude  ceea  ce  ea  a  facut  -  ii  marturisise  dupa  o 
partida  de  sex  „salbatic"  -  o  insulta  si  da  cu  pietre  in  casa  unde 
era  si  in  geamurile  casei.  I  se  alatura  si  ceilarfi  care  se 
culcasera  cu  ea.  Iar  cand  ea  iese  goala  din  casa,  to^i  lasa 
pietrele  jos  si  pleaca. 

Trimiterea  la  femeia  pdcdtoasd  din  Sfanta  Evanghelie 
este  evidenta. 

Femeile  care  profitasera  de  „avantajele"  pe  care  le 
adusese  Lolita,  pun  la  cale  un  siretlic  sau  o  invdidturd  de 
minte. 

II  „captureaza"  pe  Manolo  si  fac  rand  la  usa  unde  era  el 
„prizonier",  pentru  ca  sa  se  culce  cu  el.  El  nu  reuseste  sa  se 
culce  decat  cu  trei  dintre  ele. 

Iese  in  prim  plan  ideea,  ca  barba^ii  sunt  mai  slabi  decat 
femeile  la  acest  capitol  al  „rezisten^ei  sexuale"  si  ca  femeile  - 
ca  si  Lolita  de  fapt  -  nu  au  facut  de  placere  ceea  ce  au  facut. 

„Happy  ending"234-ul  filmului  nu  intra  in  discutie.  Ceea 
ce  se  doreste  a  se  retine  e  aceea  ca:  „si  cei  pacatosi  pot  sluji, 
prin  pacatele  lor,  voii  lui  Dumnezeu".  Ne  apropiem  aici  de 
sintagma  demonica:  „pdcdtui}i,  pentru  ca  sa  vd  umplefi  de 
har". 

Derularea  filmului  e  paraleld  cu  telenovela  de  la 
difuzor.  Crasmari^a  doreste  pe  maturatorul  stradal.  Ar  vrea  ca 


234  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Happy_ending. 


171 


el  sa  intre  in  carciuma,  sa  porneasca  tonomatul  muzical  §i  sa  o 
invite  la  dans. 

Femeia  care  dore§te  asta  e  tanara,  pasionala  §i  plange 
cand  e  vorba  de  ceva  sensibil.  Iar  maturatorul  vrea  sa  devina 
primar,  de§i  urbea  renun^ase  la  aceasta  func^ie,  pentru  ca 
ultimul  primar  se  spdnzurase  tot  pe  acela§i  munte  care 
parafrazeaza  chinurile  Domnului. 

Evenimentul  se  intampla  pana  la  urma,  dupa  ce 
maturatorul  se  culca  §i  el  cu  Lolita.  Lolita  il  inva^a  cum  sa 
procedeze  cu  cra§marita,  pentru  ca  aceasta,  cra§marita,  e  de 
f 'apt  proprietara  camerei  unde  se  prostitueaza  Dolores. 

Tonomatul  insa  se  strica  §i  cra§marita  danseaza  cu  Pepe, 
ea  cantand  din  gura. 

Oameni  doresc  o  schimbare  dar  nu  o  cauta  acolo  unde 
trebuie.  In  loc  sa  accepte,  ca  sa-i  invete  Dolores  cum  e  cu 
catolicismul  ei,  ei  invafa  „noua  via^a"  culcandu-se  cu  ea. 

Bataile  dejoc  ale  filmului  sunt  multiple. 

Spre  exemplu:  De  ce  nu  ne  ajutd  monahii  §i  oamenii  lui 
Dumnezeu  prin  aceea  de  a  se  culca  cu  noi?  Daca  spun  ca 
„iubesc  oamenii",  de  ce  nu  pdcdtuiesc  impreuna  cu  noi,  pentru 
ca  sa  ne  scoata  din  marasmul pdcatului  §i  din  lipsa  de  sens? 

De  ce  sunt  umilite  prostituatele  de  catre  to^i,  daca  ele 
„ne  dau  dragoste"  sau  se  prostituiaza  ca  sa-§i  intretina 
familiile? 

Dolores  se  culca  cu  barba^i  fara  sa  le  ceara  bani, 
spunand  ca  „darul  lui  Dumnezeu"  nu  se  plate§te.  Sexul  era 
pentru  ace§tia  o  „proiectie"  a  harului  divin.  Si  hula  e 
evidenta... 

Prostituatele  orasului  vin  sa  o  vada  pe  vestita 
„daruitoare"  §i  dupa  o  intalnire  taioasa  ele  pleaca  „fericite", 
caci  Dolores  le  promite  ca  nu  le  va  mai  lua  clienfii. 

Tot  filmul  e  o  „oferta  alternativa"  la  Sfanta  Evanghelie. 

In  locul  iertdrii  §i  al  iubirii  lui  Dumnezeu  primite  prin 
pocain^a,  filmul  propune  o  „intelegere"  a  vie^ii  pornind  de  la 
un  pacat  „salvator",  care  te  propulseaza  „instantaneu"  spre  o 
„noua  viata". 

Pacatul  e  facut  intenfionat  sj  de  la  el  se  a§teapta  o 
„  noud  "  direcfie. 

Dupa  navalnica  izbucnire  a  poftei  barba^ii  ies  „reinnoiti" 
de  la  prostituata,  de§i  pacatul  nu  il  reinnoieste  pe  om  ci  il 
satanizeazd  si  mai  mult. 

Pocdinfa  lipse§te  din  film. 


172 


Iertarea  si  asceza  nu  apar  aici  si  se  vede,  in  mod 
evident,  ca  harul  dumnezeiesc  e  ceva  „teluric",  care  porneste 
dintr-un  om  spre  altul. 

Gratia  „creata"  e  prezenta  in  substan^a  filmului. 

Carnea  e  luata  in  vizor.  Alaturi  de  faptul  ca  omul  e  un 
packet  de  pofte  si,  in  mod  expres,  ca  barbatul  „adevarat"  e  un 
„animal"  cu  pofte  animalice,  zdrobitoare. 

Femeile  sunt  subalterne,  slabe,  nefericite,  nesatisfacute, 
nebagate  in  seama. 

Barba^ii  sunt  dezamdgiti,  unii  sunt  virili  iar  al^ii  nu  si  ei 
nu  suportd  mai  mult  decat  femeile  si  nici  nu  le  infeleg  mai 
deloc. 

Ideile  acestea  gasesc  adepfi  la  noi  -  de  fapt  au  adepfi  - 
printre  cei  care  nu  au  mai  nimic  de-a  face  cu  dreapta  credinid. 

Intr-o  nuvela  a  lui  Holban235,  bunica  apare  ca  o  femeie 
fricoasd  in  fa^a  morjii,  dupa  ce  toata  via^a  fusese  o  tipicard. 
Bunicul  nu  dorea  sa  se  schimbe  nimic  si  totusi  s-au  facut 
schimbdri. 

Sfantul  Averchie  al  Ierapolei,  eel  intocmai  cu  Sfm^ii 
Apostoli  (22  octombrie),  il  pune  pe  dracul  scos  din  Luchilia 
fecioara,  fiica  lui  Marcu  Aureliu236,  sa  care  o  piatra  prin 
vazduh  din  Roma  pana  in  patria  sa,  in  Ierapole     . 

Citez:  „Locuitorii  Ierapolei,  cand  au  vazut  piatra  cazand 
ca  de  naprazna  din  vazduh,  s-au  mirat  foarte  tare,  nestiind 
taina,  pana  cand  s-a  intors  Sfantul  inapoi  la  dansii"238. 

Acum  nu  ne  mai  putem  mira  de  la  cine  e  piatra  de  la 
Mecca239,  „care  a  cazut  din  cer". 

In  loc  de  Sfantul  Arhanghel  Gavriil  e,  de  fapt, 
arhanghelul  cazut,  care  incearca  sa-i  insele  pe  to^i  oamenii. 

Coranul  e  cartea  desfrdndrii.  Pofta  emana  din  aceasta 
carte  -  „sfanta"  pentru  unii  -  ca  mirosul  urdt  din  veceu. 

Care  e  cd§tigul  urmaririi  unui  meci  de  fotbal? 
Satisfacerea  orgoliului  de  competifie. 

Pentru  ce  punem  intrebari  care  ii  indispun  pe  al^ii? 
Pentru  ca  sa-i  punem  in  inferioritate.  Sa-i  facem  sa  se  simta 
stdnjenifi. 

Suradem  in  loc  sa  spunem  „multumesc",  pentru  ca,  de 
fapt,  am  vrea  sa  spunem  altceva. 


235  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Anton_Holban. 

236  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Marc_Aureliu. 

***  Viefile  Sfinfilor pe  luna  octombrie,  ed.  cit,  p.  286. 
238  Ibidem. 

A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Mecca. 


173 


Un  copil  abia  nascut  a  fost  gasit  aruncat  in  gunoaie  iar 
un  batran  a  fost  externat  dintr-un  spital  §i  a  fost  lasat  sa  stea  in 
ploaie. 

Mul^i  cer§etori,  prea  mul^i  oamGni  fdra  speranfa  zilei  de 
maine. 

Sinuciderea  e  considerate  o  „solutie"  extrema.  Insa 
faptul  de  a-ti  lua  singur  viata  nu  e  nicio  solute,  ci  negarea 
oricdrei  soluiii. 

Cozi  imense  la  loto.  Mirajul  ca§tigului  bulverseaza 
multe  min^i. 

Ne  e  frica  de  facturi,  de  taxe,  de  pre^uri,  de  amenzi,  de 
pu§carii,  de§i  unii  prefera  puscdria  in  locul  libertdfii. 

Nu  cumva  frica  cea  mai  profunda  e  aceea,  ca  nu  avem 
niciun  fundament  real,  pentru  ca  nu  credem  in  Dumnezeu?  Eu 
cred  ca  da! 

Cred  ca  toate  fricile  noastre  izvorasc  din  lipsa  fricii  de 
Dumnezeu. 

Daca  ne-am  teme  de  pacat,  nu  ne-ar  mai  fi  frica  de 
lucrurile  trecdtoare. 

A  fi  pueril  inseamna  a  nu  cunoa§te  adevarul  sau  a  crede 
minciuna  drept  adevar. 

Orgoliul  ranit  e  razbundtor.  Numai  ca  e  o  rdzbunare  a 
sldbiciunii. 


L3e  ce  nu  mai  po^i  sa  te  simfi  bine  in  lume?  Pentru  ca 

Dumnezeu  te  dezlipeste  de  lume  pe  fiecare  zi.  Cu  cat  devii  al 
lui  Dumnezeu,  cu  atat  suporji  mai  greu  „moda"  zilei. 

Nu  te  imbraci  ca  ei,  nu  gesticulezi  ca  ei,  nu  i^i  schimbi 
hainele  atat  de  repede  ca  ei  §i,  in  concluzie,  nu  e§ti  unul  de-al 
lor,  pentru  ca  nu  semeni  cu  ei. 

„Nu  te  vrem!".  Aceste  cuvinte  nu  \\  le  spun  cu  to^ii  dar 
le  simfi.  l\i  dau  de  in^eles  ca  nu  te  vor. 

Uneori  te  doare  tot  pe  tine  ca  ii  stresezi,  ca  nu  se  mai 
simt  bine  cand  te  vad...Sau  tocmai  atunci  i§i  dau  seama,  ca 
exista  §i  al^i  „difer4i"? 

Rockarii  sunt  cumva,  au  „stilul"  lor.  Daca  le  §tii 
„meniul"  po^i  sa  ii  cuno§ti  de  la  distanfd.  Cei  cu  hip  hop-ul 


174 


sunt  altceva.  Ambele  tabere  injura  si  beau  dar  dupa  „energia" 
fiecareia. 

Adventistul  are  si  el  „mirosul"  lui.  §i  mormonul  la  fel. 

Nu  se  confunda  in  aparenfd.  Insa  substratul  lor  tot  de  la 
dracu  este  desi  ei  o  dau  cu  „Domnul"  sau  cu  „cartea  lui 
Mormon"  toata  ziua. 

Fiecare  \\\  vine  „marfa"  ambalata  altfel  dar  ea  este  una  si 
aceeasi  otravd.  Insa,  pentru  ca  sa-i  mirosi,  trebuie  sa  mirosi 
addncimea  minciunii  lor.  Daca  te  lasi  dus  de  aparenie,  ajungi 
rau.  Fii  prudent! 

Se  uita  la  tine  si  stramba  din  nas.  Tu  nu  vrei  una  ca  asta. 
Ai  vrea  ca  to^i  sdfim  una  dar  ei  sunt  de  altdpdrere. 

Si  cat  de  mult,  da,  cat  de  mult  ai  vrea  sa  le  spui  adevdrul 
lui  Dumnezeu... Dar  cine  sa-1  auda?!  Fiecare  crede  ca  are 
adevdrul  desi  nu  au  evidenfele  adevarului. 

Insa  nu  propovaduirea  lui  Dumnezeu  e  vizatd,  ci  banii, 
profitul,  parvenirea. 

Mitul  „respectabilitatii"  e  paravanul  sub  care  ne 
invadeaza  satanismul. 

O,  Doamne,  mantuieste-ne  de  atacurile  acestea 
furibunde  ale  raului,  ale  raului  in  toate  aspectele  sale!  Nu  ne 
lasa,  caci  ne  vom  impleticii  si  vom  cadea  rau.  Ajuta-ne, 
Bucuria  lumii  si  ne  miluieste! 

Cat  de  important  e  ca  sa  comunici  cu  cineva  in  pacel 
Vorbirea  linistita,  smerita  e  alinare,  pace  pentru  inima.  Sim^i 
cum  te  umpli  de  liniste,  de  bucuria  Duhului  Slant. 

§i  predica  trebuie  sa  fie  lini§te,  caci  ea  urmeaza  Sfintei 
Liturghii  sau  unei  dumnezeiesti  slujbe,  care  e  lini§te. 

Vorbirea  despre  cele  sfinte  trebuie  sa  fie  o  pldcere 
obi§nuitd  a  credinciosilor.  Credinciosii  care  nu  inva^a  cele 
absolut  necesare  in  Sfanta  Biserica,  inva^a  mai  greu  sau  deloc 
de  unii  singuri. 

Odihna,  care  sa  ne  umple  de  dragoste  sfanta,  e  timpul  pe 
care  il  petrecem  in  Casa  lui  Dumnezeu.  Trebuie  sa  iesim  afara 
al^i  oameni,  oameni  reinnoiti. 

Iesirea  din  Sfanta  Biserica  trebuie  sa  te  umple  de  regret 
si  nu  de  bucurie.  Trebuie  sa  regretam  faptul  ca  slujba  s-a 
terminat.  „De  ce  atat  de  pu^in?",  sa  ne  spunem. 

Dar  pentru  aceasta  trebuie  sa  existe  preofi  ai  lui 
Dumnezeu,  preofi  care  sa  fie  pe  deplin  rugdciune. 

Via^a  preotului  e  motivafia  capitald  pentru  un 
credincios. 

Vede  si  urmeaza  ceea  ce  vede. 


175 


la  aminte  si  se  bucurd. 

Daca  preotul  este  iubire  va  incerca  sa  fie  si  el  iubire. 

Daca  exista  cumsecddenie  are  sa  o  admire. 

Daca  exista  mdrime  de  suflet  se  va  rusina  sa  vorbeasca 
aiurea. 

§i  daca  preo^ii  lui  Dumnezeu  sunt  vorbifi  de  rau,  sunt 
vorbi^i  pentru  ca  sunt  privi^i  cu  un  sfert  de  ochi.  Ca  sa-1  vezi  pe 
un  preot  al  lui  Dumnezeu  cu  adevdrat  trebuie  sa-1  privesti  cu 
doi  ochi  larg  deschisi  dar  si  cu  inima,  punandu-te  pe  tine  in 
locul  lui. 

Daca  nu  stii  sa  rezolvi  mai  bine  o  situate,  nu  il  judeca, 
nu  il  vorbi  de  rau. 

Daca  nu  po^i  sa  faci  tot  ce  face  el  si  asta  mereu,  nu 
strapunge  demnitatea  lui  cu  gloan^ele  limbii  tale  slobode. 

Ii  ciuruim  pe  al^ii  si  pe  noi  dar  nu  vrem  sa  fim  onesti.  Nu 
vrem  sa  recunoastem,  ca  noi  insine  suntem  mult  mai  slabi  si 
mai  ticdlosi  si  mai  pros  ti  decat  cei  pe  care  iijudecdm. 

„Te  lovesc  sub  Centura"  e  luata  din  box  si  din  artele 
marjiale  dar  acum  inseamna  altceva  intr-o  discu^ie. 

Omul  nu  suporta  sa  ii  spui  adevdrul  gol-goluf  si  de 
aceea  crede  ca  adevarul  e  „un  atac  la  persoand,\  Dar  care 
persoanal  Ca  omul  postmodern  nu  mai  da  un  sfan^  pe 
persoana  saV. 

Cu  „impenetrabil"  e  caracterizat  un  anume  domn.  Dar  s- 
ar  putea  pune  in  locul  acestui  cuvant  cuvinte  mult  mai 
explicite:  egoist,  borfas,  rece,  respingator. . . 

Iar  despre  altcineva  s-ar  putea  zice:  „taran",  fara  sa  fie 
vizate  locul  de  nastere  sau  domiciliul,  ci  faptul  ca  acel  om  nu 
stie  sa  se  comporte,  ca  e  un  analfabet  al  civilizafiei. 

Satul,  un  sat  nu  e  format  numai  din  suflatori  in  pdpddii, 
dupa  cum  nu  to^i  locuitorii  unui  oras  sunt  primari.  Exista  si 
intr-o  parte  si  intr-alta...oameni,  si  acest  lucru  e  eel  mai 
important! 

Ca  unul  e  romdn  si  altul  figan,  ca  unulfurd  ca-n  codru 
iar  altul  bea  de  stinge,  astea  sunt  alte  probleme.  Lucrul 
important  e  ca  sunt  oameni  si  ca  to|i  suntem  /raft  si  ca  to^i 
avem  un  singur  Dumnezeu  -  chiar  daca  II  numim  altcumva  sau 
nu  II  cunoastem  -  si  ca  nu  avem  voie  sa  ne  facem  viafa  grea 
unii  altora. 

Sa  cerem  ajutor  unii  de  la  al^ii!  Ca  sa  incepi  sa  te  impaci 
cu  al^ii  trebuie  sa  te  impaci  cu  Dumnezeu.  Daca  esti  impdeat 
cu  El,  po^i  sa  te  impaci  cu  oricine. 

Faca-se  voia  Ta,  Doamne,  si  cu  mine,  netrebnicul! 


176 


Astazi  a  fost  pomenit  un  Sfant  Mucenic  care  „nu  avea 
mai  mult  de  cinci  ani"240.  Acesta  „s-a  aruncat  in  foe, 
cuprinzand-o  pe  maica  sa  care  ardea,  si  a  ars  si  el  impreuna  cu 
ea"241. 

Murfi  nu  stiu  azi  nici  cine  e  Dumnezeu.  Dar  daca  vrea 
Dumnezeu  si  azi  pot  fi  mul^i  ca  acesta.  Cred  cu  tarie  acest 
lucru. 

Noi  ii  subestimdm  pe  mul^i,  pe  cand  Dumnezeu  lucreaza 
prin  cei  la  care  nu  ne  asteptdm. 

Convertirile  ii  surprind  pe  mul^i  dintre  aceia,  care 
credeau  ca  ii  cunosc  pe  cei  din  fata  lor. 

Oamenii  isi  facusera  o  anume  pdrere  despre  tine,  iar 
daca  tu  le  ara^i  altd  fa}d  a  ta  raman  contraria^i.  Nu  le  vine  sa 
creadd... desi  tu  esti  altul  sau pofifi  altul  decat  te  doreau  ei. 

Doamne,  da-ne  sa  fim  mereu,  pe  fiecare  zi,  oamenii  pe 
care  Tu  vrei  sa  fim.  Ajuta-ne,  Iubitorule  de  oameni,  sa 
in^elegem  voia  Ta  si  rabdarea  Ta  cea  multa  cu  noi,  pacatosii, 
caci  nici  nu  ne  dam  seama  cat  ne  ierfi  Tu  mereu. 

Pentru  ca  noi  confundam  iertarea  lui  Dumnezeu  cu 
iertarea  noastrd,  tocmai  de  aceea  consideram,  in  mod 
demonic,  ca  Dumnezeu  e  un  „calau"  sau  un  „nedrept". 

Dar  Dumnezeu  nu  are  nimic  din  mdsurile  noastre  de  a 
face  dreptate.  La  El,  mila  e  cea  mai  mare  dreptate,  desi  noi  nu 
prea  cunoastem  aceasta  mare  inielepciune. 

Evreii  dorea  ca  El  sa  Se  dea  jos  de  pe  Crucc.Insa  cea 
mai  mare  inielepciune  si  smerenie  e  sa  stai  pe  Cruce,  pentru  ca 
sa  iubesti  lumea  pdnd  la  sfdrsit. 

Nu  po^i  iubi  ieftinl  Daca  nu  pierzi  mult,  daca  nu  suferi 
mult  pentru  ceea  ce  iubesti,  nu  po^i  sa  ajufi  pe  cineva. 

A  renunfa  la  cruce  inseamna  a  renunfa  la  iubire,  a 
spune  ca  iubirea  nu  e  mai  tare  ca  moartea  si,  in  defmitiv,  ca 
iubirea  nu  e  necesard. 

Dar  daca  iubirea  nu  e  necesard,  daca  tot  ce  am  sperat 
noi  nu  e  necesar,  daca  via^a  noastra,  nici  ea,  nu  a  fost 
necesard,  atunci  de  ce  mai  speram  sa  nufim  uitafi,  de  ce  ne  tot 
vanzolim  dupa  un  statut  bun  in  lume,  daca,  pana  la  urma, 
nimic  nu  e  necesar? 

Daca  nu  suntem  „buni  de  nimic",  de  ce  mai  speram,  de 
ce  ne  mai  facem  vise?  Oare  nu  putem  face  nimic,  daca  vrem  sa 
facem  si,  mai  ales,  putem  sa  facem? 


***  Viefile  Sfinfilor pe  luna  octombrie,  ed.  cit.,  p.  305. 
241  Idem,  p.  306. 


177 


Iubi^ii  mei,  indrazniti!  Crede^i  ca  exista  frumusete, 
ordine,  sfm^enie  si  suntem  mantuiti  cu  to^ii.  Ajuta^i-va  si 
ajuta^i-ne!  Rugaciunea  o  facem  unit  pentru  alfii,  caci 
solipsismul      nu  e  al  oamenilor. 

Privesc  chipurile  oamenilor.  Unele  sunt  trucate.  A 
aparut  o  „frumusete"  a  cosmeticelor  care  insala  simful  datarii. 
Nu  mai  stii  cd}i  ani  are  femeia  sau  barbatul  din  fata  ta.  Ii  po^i 
confunda  pana  la  urma,  caci  li  se  poate  schimba  sexul. 

O  sa  ajungem  la  situatia  de  a  nu  mai  stii  cum  arata 
omul?  O  sa  consideram  ca  omul  e  mai  frumos  daca  e 
„restructurat"? 

Unii,  inca  de  acum,  nu  mai  stiu  cum  arata  laptele  lapte  si 
oul  ou  si  fa.\a.fa}a  si  aerul  aer.  Gasim  lapte  fdrd  grdsimile  lui, 
oua  care  nu  mai  miros  a  gaina,  ochi  de  copil  care  nu  mai 
cunoaste  rusinea. 

§i  daca  totul  e  de  vdnzare,  pana  la  urma  o  sa  ni  se  urasca 
de  mdncarea  berechet,  de  hainele  cat  cuprinzi  cu  ochii,  de 
pornografie  de  toate  felurile,  de  atatea  reclame,  de  atata 
obezitate  si  contort,  de  atata  lejeritate. 

O  sa  obosim  prea  mult,  multprea  mult. 

O  sa  ni  se  faca  dor  de  lumea  noastra,  de  simplitatea 
noastra,  de  frumuse^ea  noastra. 

O,  Doamne,  ce  frumoasa  va  fi  ziua  aceea,  cand  oamenii 
vor  recunoaste  din  ce  in  ce  mai  mult  adevdratul  mod  de  a 
viefui  pe  pdmdntl 

Murfi  spun  ca  sunt  basme. 

Murfi  spun  ca  „binele  care  invinge  intotdeaund''  e  o 
poveste  de  adormit  copiii. 

Dar  adevarul  e  ca  Hristos  Dumnezeu  va  invinge,  ca 
binele  va  triumfa  si  ca  frumuse^ea  va  domni  in  cele  din  urma. 

Copiii  nu  cred  in  vise,  ci  cred  ca  adevarul  invinge, 
pentru  ca  vad  adevarul  mult  mai  curat  decat  cei  care  s-au 
pervertit. 

Copiilor  trebuie  sa  le  spunem  adevarul!  Sa  nu  le  mai 
spunem  povesti  cu  zmei,  ci  adevarul  ortodox,  adevarul 
credin^ei  noastre. 

Daca  vor  stii  adevarul  sfdnt,  vor  stii  sa  discearnd  pleava 
de  grau  si  asta  e  important. 


242  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/solipsism. 


178 


l   raznicul  Sfantului  Mare  Mucenic  Dimitrie  §i  sobor 

arhieresc.  Frumusetea  cantarii  §i  a  slujirii  arhiere§ti  este  unicd. 

Un  Parinte  diacon  -  fost  coleg  de  Seminar  cu  mine  - 
a  cantat  un  „Puternic"  cu  multa  addncime  de  inimd. 

Cand  se  canta  din  adancimile  dragostei  de  Dumnezeu 
to^i  se  opresc  §iprivesc  cu  uimire  spre  tine. 

Nu  te  mai  recunosc. .  .§i  au  dreptate. 

Sfm^ii  lui  Dumnezeu  ne  daruiesc  via^a,  ne  scot  din 
amorjire  cand  le  sarutam  Sfmtele  Moa§te. 

Parintele  episcop  a  vorbit  foarte  bine  astazi...ca  §i  cand 
nici  el  nu  mai  era  acelasi.  Doar  doua  glasuri  au  „ie§it  in  decor" 
§i  au  fost  imediat  escortate. 

Iar  langa  mine  s-a  a§ezat  un  om  muncitor  §i  credincios 
in  acela§i  timp.  Mi-au  pldcut  palmele  lui:  pline  de  bataturi,  cu 
degetele  umflate,  cocarjite  de  reumatism.  Erau  maini 
frumoase,  innobilate  de  munca,  mult  mai  prefioase  decat 
mainile  pomadate  §i  parfumate  ale  Bucure§tiului. 

N-am  nimic  cu  ora§eanul,  ci  cu  viaia  lejerd,  fara  munca. 
Nici  \SLYSLnu\fdrd  chefde  munca  nu  imi  place. 

Mantuitorul  ajunge  la  ghergheseni  §i  eel  demonizat  „de 
multa  vreme  nu  mai  punea  haind  pe  el"  (Lc.  8,  27).  De  ce? 
Pentru  ca  eel  care  a  cazut  in  multe  pacate  nu  mai  vrea  sd  se 
acopere  cu  sfaturile  dumnezeie§ti  ca  §i  cu  ni§te  haine. 

Omul  care  se  declara  „necredincios"  nu  suporta  hainele 
smereniei,  ale  umilin^ei,  ale  facerii  de  bine. 

Omul  necredincios  nu  i§i  da  seama  ca  e  gol,  ca  e  lipsit 
de  cuviinid.  Ca  de§i  umbla  cu  haine  pe  el,  daca  nu  are  hainele 
credinfei  e  gol,  e  o  vedere  urdtd.  Pentru  ca  nu  e  numai  gol,  ci 
§i  urdt,  spurcat. 

§i  eel  gol,  de§i  nu  avea  haina,  nici  „in  casa  nu  mai 
locuia"(Lc.  8,  27).  Pentru  ca  acela  care  nu  suporta  credin^a  in 
Dumnezeu  nu  poate  sa  suporte  nici  faptul  de  a  veni  la  Sfanta 
Biserica.  Lipsa  de  evlavie  sta  mana  in  mana  cu  neintrarea  in 
Casa  lui  Dumnezeu. 

Era  gol  § i  in  afara  Sfintei  Biserici. 

Nesim^irea,  ca  orice  pacat  de  altfel,  ne  face  de  rusine,  ne 
dezgole§te  de  toata  frumuse^ea  dumnezeiasca. 


243  Parintele  Diacon  Iustin  Manta.  O  voce  superba,  slefuita,  puternica.  Alaturi  de  el, 
Parintele  Diacon  Otomega:  un  alt  coleg  de  Seminar. 


179 


In  loc  de  locasul  eel  sfdnt  acela  prefera  sa  locuiasca 
„prin  morminte"  (Lc.  8,  27). 

Orice  inva}dturd  eretica  e  un  mormdnt.  Daca  nu  vrei  sa 
traiesti  cu  Sfintii,  atunci  te  duci  in  gropile  murddriei  pdgdne 
sau  eretice  si  te  inchini  la  idei,  la  pisici,  la  monstri. 

Dar  cand  Hristos  Dumnezeu  vine  spre  eel  demonizat  - 
caci  Dumnezeu  face  primul  pas  pentru  mantuirea  ta  -  atunci 
demonii  incep  sa  se  inspdimdnte. 

Dracii  cer  Domnului  sa  nu  ii  chinuie.  Le  e  fried.  §tiu  ce 
ii  asteaptd  si  tocmai  de  aceea  se  si  straduiesc  sa  ne  striveascd 
orice  avdnt  bun. 

Domnul  porunceste  duhului  necurat  (Lc.  8,  29).  Nu  se 
roagd  de  el  sa  iasa,  ci  ii  porunceste  sa  iasd. 

„De  mul^i  ani  il  stapanea"  (Lc.  8,  29)  demonul  pe  acesta, 
desi  nu  era  unul,  un  demon,  ci  o  legiune  de  demoni  (Lc.  8,  30). 

Stapanire  cumplita.  Chiar  daca  „era  legat  in  lan^uri  si  in 
obezi"  (Lc.  8,  29),  el  rupea  lan^urile,  legaturile. 

Sfaturile  si  indemnurile  dumnezeiesti  sunt  ca  niste 
lanfuri  care  ne  leaga  pentru  ca  sa  nu  facem  raul.  Dar  daca  nu 
ne  impotrivim  diavolilor,  ei  ne  fac  sa  trecem  peste  orice 
poruncd  si  rusine  si  sa  mergem  in  pustiul pdcatului. 

Pustiul  e  cea  mai  buna  parabola  pentru  constientizarea 
pacatului.  Tot  ce  aduce  pacatul  e  un  pustiu,  o  saracie,  o 
dezamagire  enorma. 

Doamne,  iarta-ma  pentru  orice  cuvdnt  nedrept  pe  care  1- 
am  spus  si  pentru  clipele  cand  l-am  judecat  pe  aproapele  meu 
cu  nepdsare  si  indiferen0. 

Iarta-ma  pentru  ca  am  indrdznit  si  indrdznesc  sa  Te 
supdr  mereu. 

Iarta-ma  pentru  ca  nu  ma  pocaiesc,  Dumnezeule  si 
pentru  ca  inima  mea  e  departe  de  Tine,  mult  prea  departe. 

De  cate  ori  ma  gdndesc  la  Tine,  Doamne?  Oare  ma 
gandesc  smerit,  cu  suflet  plecat?  Sau  eu  numai  profit  de 
bunatatea  Ta  si  ca  un  netrebnic  traiesc  pe  pamant,  fara  rusine, 
fara  cucernicie,  fara  bun  sim^? 

O,  Doamne,  am  devenit  din  ce  in  ce  mai  rece,  mai  gol, 
mai  ticalos.  Pana  cand  voi  continua  asa?  Pana  cand,  Doamne, 
ma  vei  mai  lasa  sa  merg  anapoda  si  nu  ma  vei  indrepta  cu 
mila  Ta  prea  bogata? 

Pazitorii  de  porci  n-au  avut  ochi  pentru  minune.  Ei  s-au 
uitat  la  pierderile  lor. 

Prea  Sfin^itul  a  remarcat  faptul,  ca  gherghesenii  nu  L-au 
primit  pe  Mantuitorul,  pentru  ca  El  le-arfi  stricat  afacerile. 


180 


Porcii  erau  mai  important  decat  vindecarea  unui  om, 
caci  si  demonizarea  e  o  mare  boald. 

Cel  vindecat  vroia  sa  fie  cu  Domnul,  dar  El  ii  spune: 
„!ntoarce-te  in  casa  ta  si  spune  cat  bine  fi-a  fdcut  fie 
Dumnezeu"  (Lc.  8,  39). 

Uneori  avem  nevoie  sa  dam  mdrturie  mai  intai  in  casa 
noastra,  in  familia  noastra,  catre  rudele  noastre  si  apoi  si  celor 
de  departe.  Sau  poate  ca  mai  inainte  de  a  vorbi  altora,  trebuie 
sa  vorbim  celor  care  sunt  mereu  cu  noi. 

Un  profesor  de-al  meu  -  pastor  protestant  -  a  venit  si  el 
la  Sfanta  Liturghie.  Ar  fi  fost  interesant  de  stiut  cum  se  simte 
el  printre  noi?  Dar  la  modul  adevdrat... si  nu  mincinos.  E  liber 
in  sinea  sa  sau  e  enervat  de  ceea  ce  vede? 

Daca  nu  suntem  atenji,  transformam  locul  unui  praznic, 
ca  eel  de  la  Patriarhie,  intr-un  talcioc244  in  care  se  vdnd  de 
toate. 

Ma  bucur  intotdeauna  cand  cumpar  car^i  dumnezeiesti. 

Praznicele  sunt  zile  ale  bucuriei,  dar  si  zile  in  care,  parca 
mai  mult  decat  altadata,  ne  ies  in  relief  multGlG  defecte. 

Am  obosit  mult.  Multa  oboseald  este  si  ea  foarte 
ddundtoare. 

Un  parinte  cu  o  barba  foarte  mare  si  cu  ochi  albastrii  mi- 
a  placut  intr-un  mod  aparte. 

Frumusetea  ne-a  insotit.  Si  aerul  de  sarbatoare.  Si  odata 
cu  ele  a  aparut  in  pia^a  Sfmtei  Liturghii  si  soarele.  Aseara  a 
fost  frig  si  azi  de  dimineata  la  fel.  Dar  bucuria  te  umple  mai 
mult  decat  frigul. 

O  doamna  in  varsta  a  plans.  Lacrimi...Nu  sunt  vrednic 
sa  vad  asemenea  minunil  O,  Domne,  iarta-ma!  Ai  mila  de 
mine,  nerecunoscatorul!  Via^a  mea  e  prea  ticaloasa  si  numai 
Tu  esti  Sfant  si  Preasfant,  Dumnezeule! 

Banderas245  vine  cu  un  rol  de  preot  iezuit  in  care  cauta 
(auzrfi?!)  trupul Domnului246 .  „Daca...?",  se  intreaba  el. 

Gaseste  un  schelet  impreuna  cu  o  cercetatoare  evreica  si 
un  alt  om  de  stiin^a  precizeaza  faptul,  ca  totul  se  constituie  in 
semnalmentele  unei  crucificari  din  anul  32  d.  Hr.,  in  care 
scheletul  ar  fi  „al  Domnului".  Lupte  interioare...si  pana  la 
urma  ramane  credincios,  desi  se  stie  foarte  bine  ca  Hristos 
Dumnezeu  a  inviat  si  S-a  indlfat  la  cer. 


244  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/talcioc. 

245  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Antonio_Banderas. 

246  E  vorba  despre  filmul  The  Body  (2001): 
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Body_%28film%29. 


181 


Intr-un  alt  film,  un  psihopat  cerea  sa  fie  divinizat  pentru 
ca  putea  sa  zboare  cu  ajutorul  unui  dispozitiv  de  propulsie.  Era 
evident  faptul  ca  s-a  vizat  o  bdtaie  de  joe  la  adresa  Inal^arii 
Domnului  la  cer. 

Ispitele  noastre  sunt  filmele  pe  care  le  vedem,  reclamele, 
cardie  de  literatura,  ideile  demonice,  aparrfiile  inselatoare, 
filosofiile  atee,  moda  dezma^ata,  jocurile  si  asteptarile 
pacatoase. 

Un  cantec  prinde  mai  bine  „la  public"  decat  o  predica, 
pentru  ca  acesta  gaseste  o  inima  distratd,  pregatita  deja  pentru 
dezmdi. 

Predica  are  nevoie  de  o  inima  smeritd,  de  un  trup 
scdldat  in  apa  ascezei,  de  o  minte  luminatd  de  Dumnezeu. 

De  aceea  nu  po^i  sa  te  duci  oricum,  cu  orice  stare 
sufleteascd  la  Sfanta  Biserica.  Macar  un  minim  depregdtire. 

Roaga-te  ceva,  zi  ceva,  gandeste  ceva  frumos.  Nu  te 
duce  edscdnd  ochii  pe  sus  si  cdlcdnd  pe  cei  care  stau  in 
genunchi. 

Ai  grija,  iubitul  meu,  caci  nu  po^i  sluji  lui  Dumnezeu 
cdlcdnd  peste  trupurile  altora. 


^iua    Dumnezeiescului    Dimitrie    al    Bucurestiului. 

Enorm  de  multa  lume,  chiar  daca  gerul  a  fost  mare. 

PFP  Teoctist  [Arapasu]  si-a  inceput  cuvantul  cu  ultimele 
cuvinte  ale  Sfintei  Evanghelii  de  azi:  „cel  ce  va  rabda  pana  la 
sfarsit,  acela  se  va  mantui"  (Mt.  24,  13). 

Sfantul  Dimitrie  a  rabdat  pana  la  sfarsit.  Desi  „nu  a  avut 
scoala"  si  a  murit  necunoscut,  Dumnezeu  1-a  facut  cunoscut  cu 
prisosin^a. 

Noi  vrem  in  mod  neaparat  sa  iesim  in  eviden^a,  dar 
Dumnezeu  scoate  in  evidenfd  pe  cei  care  sunt  prietenii  Lui  si 
mxpe  oricine. 

Raman  in  istorie  si  oamenii  cu  fapte  monstruoase  si 
pacatosii  notorii  dar  ca  niste  conta-exemple. 

Cine  insa  e  o  bucurie  adevarata  pentru  ceilal^i  e  Sfantul. 
Sfin^ii  sunt  cei  care  ne  umplu  de  bucurie. 

Cei  care  tace  pentru  Dumnezeu  e  auzit  de  El.  Gura  celui 
care  tace  vorbeste  neincetat  lui  Dumnezeu. 


182 


Dumnezeu  ii  aude  pe  cei  care  tac,  pe  „insignifiar4i",  pe 
cei  oropsiti,  deoarece  glasul  jalei  lor  si  al  iubirii  lor  e  mare  si 
ajunge  imediat  la  urechile  Sale. 

Sfantul  Nectarie  al  Eghinei  m-a  bucurat  mult  aseara. 

Lacrimile  de  bucurie  sunt  niste  minuni  ce  nu  pot  fi 
comparate  cu  nicio  frumusete  a  pamantului. 

Astazi,  axionul  a  fost  cantat  cu  multa  dulcea^a  si  am 
putut  sa  ma  bucur  din  toatd  inima  la  Sfanta  Liturghie. 

Cat  pierd  ca  nu  ma  rog\  Rugaciunea  e  cea  mai  frumoasa 
relaxare  posibild,  medicamentul  a  multe  patimi,  cea  care 
aduce  razele  Duhului  Sfant  in  fiin^a  noastra,  invatatoarea 
infranarii,  linistitoarea  inimii,  smerenia  care  nu  ne  face  de 
rusine,  starea  de  de§ertare  in  fa^a  lui  Dumnezeu  si  de 
mdrturisire  sincerd  in  fa^a  Sa.  E  linistea  care  vorbeste  in  taind 
si  tdcerea  care  strigd  catre  Dumnezeu  cu  putere. 

Dumnezeu  nu  ii  uita  pe  robii  Sai!  Asta  Qfdrd  tdgadd. 

Zilele  grele  alterneaza  celor  usoare.  Suferin^a  urmeaza 
bucuriei  si  bucuria  ia  locul  nefericirii  cand  te  rogi.  Rabdare  si 
liniste. 

Parintele  Patriarh  a  insistat  asupra  rdbddrii  ca  liant  in 
familie  si  societate.  Rabdarea  te  face  sa  vezi  „formule  de 
convietuire",  spunea  el. 

§i  a  remarcat  -  ceva  foarte  adevarat  -  ca  harul  Duhului 
Sfant  i-a  chemat  anul  acesta  pe  oameni  la  rugaciune,  pentru  ca 
praznicul  a  inceput  de  vineri,  de  diminea^a,  desi  tocmai  azi, 
luni,  a  fost  pomenit  Sfantul  Dimitrie  Basarabov. 

Sfmtele  Moaste  au  stat  afara  pentru  inchinare.  Lume 
multa,  puhoi. 

Doamne,  ca^i  Sfm^i  ai  Tu  si  noi  nu  ii  cunoastem!  Tu, 
Care  nu  treci  cu  vederea  pacatele  noastre,  miluieste-ne! 

Carjile  Parintelui  Savatie  Bastovoi  sunt  surprinzatoare 
prin  ineditul  si  naturalul  lor,  numai  ca  sunt  prea  mici  si  prea 
fdcute  in  grabd... si  nu  construiesc  un  tablou  complet  al  vietii 
duhovnicesti  ci  doar  mici  schite...\a  anumite  probleme. 

Insa  a  intuit  cum  trebuie  sa  il  puna  pe  literat  in  slujba 
monahului  care  a  devenit. 

Doamne,  ajuta-i  \\x\pdnd  la  sfdr§it  si  ne  miluieste! 

Cineva  spunea:  „timpul  ne  grdbe§te"241 .  Si  are  dreptate! 
Timpul  ne  grabeste,  ne  impinge  de  la  spate,  pentru  ca  sa  ne 
pocaim. 


247  Actorul  cu  o  inima  mare:  Florin  Piersic.  Pe  data  de  26  octombrie  2003. 


183 


Aseara,  tarzm,  am  recitit  Miorifa  si  am  vazut 
lucrurile,  deodata,  altfel. 

Pamantul,  desi  e  un  „picior  de  plai"  -  mic  in  comparable 
cu  intregul  univers  -  el  a  fost  creat  de  Dumnezeu  ca  ,,o  gura 
de  rai". 

Pe  aceasta  gura  de  rai  vine  Fiul  lui  Dumnezeu,  si  cu  El 
tot  cerul,  in  Sfanta  Biserica. 

Cel  maifrumos  bad  e  luat  in  vizor,  este  invidiat. 

Planul  de  a-1  omori  e  deja  pus  la  cale. 

De  ce  vorbeste  o  mioardl  De  ce  vorbeste  cea  linistitd, 
orfa  cea  bldndal 

Cainele  e  vazut  ca  insoiitor  al  baciului. 

Acesta  lasa  testamentul  sau  oi^ei. 

In  loc  sd  ii  blesteme  pe  ucigasii  sai  sau  sd  fugd  de  ei, 
acesta  ii  roaga  sa  il  ingroape  „aice,  pe-aproape"249.  Nerautate. 
Impacare,  suflet  impacat.  Vrea  sa  ramana  cu  oile. 

Nu  trebuie  ca  preotul  sa  se  ingroape  aldturi  de  enoriasii 
sai?  Sau  in  apropierea  lor,  daca  nu  se  poate  cu  ei? 

Desi  nu  fusese  omorat  -  si  toata  amenin^area  putea  sa  fie 
doar  un  zvon  -  el  vrea  ca  orfa  sa  nu  le  spuna  „de  omor"2  () 
propriilor  lui  ucigasi. 

Dar  cine  erau  ucigasii  decat  cei  care  il  omordserd  sau  l- 
ar putea  omoril 

Moartea  nu  e  privita  de  baci  cu  teamd,  ci  moartea  e  o 
nuntd,  unde  Impara^ia  Cerurilor  e  „mandra  craiasa,  a  lumei 

-,,251 

mireasa 

Intregul  univers  participa  la  nunta-moarte,  caci  trecerea 
spre  Dumnezeu  e  o  insofire  a  sufletului  de  Sfin^ii  Ingeri  si  de 
Sfinti. 

„Maicuta  batrana"  ne  este  prezentata  „din  ochi 
lacrimand"      si  mxjelindu-se  pdgdneste. 

Cuviinia  ortodoxului  trebuie  sa  se  manifeste  atat  la  mare 
durere  cat  si  la  mare  bucurie. 

Mioara  trebuie  sa  o  anun^e  si  pe  mama  de  aceasta  nuntd 
a  noastrd  cu  Dumnezeu.  Nunta-moarte  e  atunci  cand  omul 
adoarme  intru  sfinienie. 


248  A  se  vedea  textul  integral:  http://ro.wikisource.org/wiki/Miori%C5%A3a. 

249  Cf.  ***  Balade  populare  romdne^ti,  col.  „Bit>lioteca  pentru  toji  copiii",  prefaja  de 
Octav  Paun,  Ed.  Ion  Creanga,  Bucuresti,  1984,  p.  12. 

250  Idem,  p.  14. 

251  Ibidem. 

252  Ibidem. 

253  Ibidem. 


184 


In  ziarul  Oglinda254  a  fost  publicata  o  fotografie  cu 
mumia  faraonului  Ramses  I  si... la  primul  contact  vizual  cu 
ea  nu  am  realizat  cum  e  a§ezat  pentru  ca  m-a  absorb  it  fata... 
Dar  uitandu-ma  cu  atentie  la  fotografie  am  vazut  ca  mainile 
faraonului  erau  asezate  in  cruce  (X)  pe  piept. 

E  interesant  de  cercetat,  daca  se  imbalsamau  asa  numai 
faraonii  sau  tot  poporul  si  in  ce  pozijie  aveau  mainile  evreii 
decedaji. 

Unde  e  fala  lumii  trecute?  Unde  sunt  acele  cladiri 
sememe  si  turnurile  si  templele  si  palatele,  ale  caror 
contemporani  credeau  ca  nu  vor  fi  daramate  vreodata? 

Tree  toate. .  .„Toate  sunt  mat  neputincioase  decat  umbra; 
decat  visurile  mai  in^elatoare". 

Sfantul  Nectarie  a  destructurat  doar  in  cateva  pagini 
esenfa  eclesiologiei  eretice  protestante.  „Biserica  nevazuta" 
protestanta  -  dupa  cum  gandeam  si  eu  -  e  o  aberatie  ce  nu  se 
poate  sus^ine  cu  o  minte  sanatoasa. 

Raelienii256  cred  ca  lumea  a  fost  creata  de  „elohimi", 
adica  de  extratere$tri.  L-am  vazut  vorbind  pe  liderul  lor25 
intr-un  interviu  televizat.  Spunea  numai  nebunii  dar  zdmbea  in 
continuu. 


Din  27  octombrie  2003 . 


A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Ramesses_I. 
Imaginea        cu        trupul         sau        mumificat        am        preluat-o         de 
http://ancientegypt3.blogspot.com/2009/02/ancient-egypt-mummies-ramses-i- 
1292.html. 
256  A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Ra%C3%ABlism. 

E  vorba  de  Claude  Maurice  Marcel  Vorilhon: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Claude_Vorilhon. 


aici: 


185 


S-a  prezentat  de  mai  multe  ori  un  grup  de  americani  care 
era  foarte  entuziast  la  ideea  -  „realitate"  pentru  ei  -  clonarii 
persoanei  umane. 

O  secta  sinucigasa  credea  ca  sufletele  lor  se  vor 
„reincarna"  si,  prin  urmare,  s-au  sinucis  in  masd. 

Saiturile  mormonilor  sunt  printre  cele  mai  rapide  pe 
care  le-am  deschis  pe  internet  iar  templele  lor  au  impdnzit 
lumea. 

Imi  aduc  aminte  ca  eram  la  vie  acum  cativa  ani  cu 
bunica  mea  si  o  adventista,  consateanca  cu  noi,  a  venit  sa  imi 
spuna  cum  e  cu  credin^a  ei.  Discu^ii,  au  aparut  certuri 
„prozelitiste"  (ca  de  obicei... pentru  ca  nu  le  plac  adevdrurile 
dure) ...  si  la  un  moment  dat  i-am  spus,  ca  daca  ar  merge  sub 
epitrahilul  unui  preot  din  acela  de  care  ea  rdde  cu  gura  pana  la 
urechi  ar  sari  in  sus  datorita  dracilor  pe  care  ii  are  in  ea. 

Ea  spunea  ca  noi  suntem  cu  „dracul",  eu  ii  spuneam  ca 
ea  e  cu  acela... si  cearta  era  nesfarsita. 

Si  pana  la  urma  ii  spun  (trecand  la  probe  practice  de 
viata  ortodoxa):  „Ia  sa  rji  fac  eu  semnul  Sfintei  Cruci  pe 
matalc.ca  sa  vezi  ce  se  intampla!". 

Si  nestiind  ce  sa  maifacd  sau  ce  sa  mai  spuna,  pentru  ca 
nu  se  astepta  la  asa  ceva,  ci  ea  dorea  vorbe  nesfdrsite,  a  ramas 
in  fata  mea  uimita,  fastacita... moment  in  care  am  inchinat-o  pe 
trupul  eL.asa,  ca  si  cand  m-as  fi  inchinat  in  locul  ei  sau  cand 
mi-asfi  inchinat patul  inainte  de  culcare... 

...Maria  adventista  (aici  e  minunea!)  ca  legatd  de  harul 
lui  Dumnezeu  ca  sa  nu  mai  huleasca  in  continuarc.a  inceput 
sa  tremure.  S-a  uitat  in  ochii  mei  infricosata,  a  baiguit  cateva 
cuvinte...si  a  plecat  in  graba.  Si  n-a  mai  indraznit  sa  isi  bata 
ioc  de  credinta  ortodoxa  in  fata  mea! 

Acum,  cand  ma  vede,  are  alta  stare,  nu  ca  atunci  cand 
credea  ca  sunt  bun  de  „bataie  de  joe"  pentru  ca  sunt  student  la 
teologie. 

Demonii  care  perpetueaza  ereziile  sunt  ca  o  pdnzd  de 
intuneric  pe  mingle  oamenilor. 

Imi  aduc  aminte  de  acea  pdnzd  satanicd,  cand  o  familie 
-  la  inceputul  convertirii  mele  -  a  vrut  sa  ma  atraga  spre 
adventism. 

Atunci  am  vazut  un  pastor  inalt,  cu  o  fa^a  prelunga,  ca  o 
masca  mortuara,  care  a  predicat  fara  sa  zambeasca,  fara  sa  faca 
nicio  grimasa. 

Satanismul  lui  era  feroce  dar  „imbracat"  intr-o 
presupusa  „blandete". 


186 


Resping  rugaciunile  noastre  dar  rugaciunile  lor  sunt 
puerile.  Spun  ca  oricine  se  poate  ruga  la  ei,  dar  adevarul  e  ca 
nu  lasa  pe  orice  nestiutor  sd  bdiguie  ceva. 

„§coala  de  sabat"  e  pentru  cei  mici.  So^ia  pastorului  - 
care  conducea  cateheza  pentru  copii  -  ne-a  spus  ca  daca 
intampinam  greuta^i  sa  le  spunem  celor  care  ne  sacaie  sa  vina 
la  adunare,  caci  aici  li  se  vor  da  rdspunsuri. 

Eu  eram  venit  cu  unul  dintre  fiii  acestei  familii,  care  ma 
priveste  cu  ostentafie  dar  si  regret  pana  astazi.  Le-am  scapat 
printre  degete.  Daca  veneam  la  ei,  in  capul  lor,  eram  doar 
„trofeul"  care  le  „asigura"  mantuirea. 

Invata  zeci  de  versete  pe  de  rost. 

Se  iau  la  intrecere  in  memorat  versete  si  amdnunte  doar 
pentru  a  te  impresiona. 

In  niste  lecfii  speciale  -  au  caiete  speciale  pentru  studiul 
Sfmtei  Scripturi  -  erau  interesa^i  si  de  cate  kg  era  scutul  lui 
Goliat,  desi  nu  era  vorba  de  nicio  interpretare  spirituald  ci 
doar  de  o  memorare  literald  a  datelor  scripturale. 

Vor  sa  te  convinga  cu  orice  chip  ca  ei  sunt  ofamilie,  ca 
ei  se  ajutd  reciproc,  ca  ei  sunt  buni,  ca  ei  sunt  „alesii" 
Domnului,  ca  trebuie  sa  stai  intr-o  permanentd  fried  a  venirii 
Sale  si  ca  preo^ii  nostri,  ortodocsi,  sunt  cu  to^ii  „impostori",  ca 
Sfantul  Constantin  eel  Mare  „a  falsificat"  credin^a,  ca 
Sfmtele  Icoane  „sunt  idoli",  ca  nu  duminica  e  ziua  Domnului 
ci  sdmbdta,  in  definitiv  ca  nu  stii  nimic  despre  credinta  ta 
ortodoxa. 

Incercau  cu  to^ii  sd  md  acapareze,  sa  ma  infricoseze,  sa 
ma  faca  docil.  Le  placea  starea  mea  tulbure  si  profitau  de  ea. 

Orgoliul  lor  nemasurat  insa  ma  indispunea  la  culme. 

To^i  credeau  ca  stiu  Sfanta  Scriptura  dar  ei  o  intorceau 
ca  la  Ploiesti  cand  vedeau  ca  nu  au  argumente  in  fata 
intrebarilor  mele. 

Pentru  ca  nu  le  place  sa  le  pui  intrebdri  incomode... ci 
doar  sd  asculti  in  modpasiv. 

In  loc  de  argumente,  acuzele  imi  sareau  in  ochi. 

Pierdeau  teren  cu  mine,  fara  sa-si  dea  seama,  pentru  ca 
ei  traiau  si  traiesc  in  fanatismul  lor,  in  enclava  lor,  fara  sa  aiba 
contacte  cu  lumea  din  jur  si  orice  abordare  a  lor  fata  de 
ortodocsi  e  prozelitistd.  Te  ajuta  in  mod  real  numai  daca  devii 
adventist  sau  daca  dai  semne  capotifi  convins  in  vreun  fel  sa 
treci  de  partea  lor. 


258  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Constantin_cel_Mare. 


187 


Ortodocsii  insa  nu  doresc  mai  deloc  sa  ii  converteascd 
cuforta. 

Cand  e  vorba  de  vdndutul  mierii  sau  al  hainelor  sau  a 
diverse  alte  produse  (cu  care  se  ocupa  ei  in  Teleorman)  sunt 
foarte  pragmatici  si  iti  mai  dau  si  cateva  cdrtulii  advente  pe 
gratis  sau  cu  imprumut,  pentru  ca  sa  le  citesti.  Dar  cand  ii 
atingi  la  punctul  crediniei,  cand  le  spulberi  fundamentele,  au 
terminat-o  cu  amabilitdtile... si  nu  te  mai  ajuta  nimeni  din 
comunitatea  lor. 

Pentru  ca  sectarii,  cand  te  miros  ca  stii  cum  stau 
lucrurile,  termina  repede  turuiala.  Cand  omul  nu  stie  de  nici 
unele,  atunci  se  dau  si  ei  in  spectacol.  Unul  penibil  eel  mai 
adesea... 

In  metrou  vin  cu  chitari.  Se  strange  un  grup  si  unul 
incepe,  cu  explozii  de  cuvinte,  cu  sange  infierbdntat,  sa 
predice.  Se  predica  cupatimd. 

Cantecele  lor  religioase  sunt  melodii  de  discotecd  cu 
vorbe  mieroase  de  rugdeiune.  O  mixtura  inspaimantatoare 
pentru  cine  nu  e  invatat  cu  o  astfel  de  „evanghelizare"  stradala. 

Sectele  sunt  agentii  de  „oferte  mantuitoare",  de 
programe  cu  finte  deja  studiate.  Vin  numai  unde  aud  ca  „nu  se 
cam  face  treaba"  sau  „stadionul  e  fara  proprietar". 

§eful  penticostalilor,  Pavel  Rivis  Tipei259  -  cu  doctorat 
la  noi  (ce  spun  acum  le-am  auzit  din  gura  lui...in  timp  ce  isi 
sustinea  examenul  doctoral  ultim... doctorat  condus  de  Prof. 
Dr.  Remus  Rus260)  -  a  cautat  la  Sfm^ii  Paring  „botezul 
duhului"  si  „nu  s-a  edificat"  in  aceasta  privin^a. 

Dar  el  nu  cauta  harul  Duhului  Sfdnt,  ci  pe  duhurile  rele. 

Ne-a  marturisit  faptul,  ca  si  el  „a  vorbit  in  limbi",  fara  sa 
fie  in  transd  si  ca  i  se  pare  foarte  „normal"  acest  lucru  pentru 
un  „slujitor  al  Domnului". 

§i  daca  ii  contrazici  sau  ii  bruschezi  in  vreun  fel  se  cred 
„victime",  dupa  cum  si  evreii  s-au  invatat  sa  vada  in  oricine  nu 
le  place  sau  nu  le  cdntd  in  strund  un  „antisemit". 

Adica  nu  sunt  deschisi  dialogului... ci  doresc  convertirea 
ta. 

Libertatea  {i  „se  restrange".  Nu  mai  po^i  sa  zici  una  sau 
alta  datorita  legii,  chiar  daca  adevarul  e  adevdr  si  romanul, 
evreul,  tiganul,  turcul  despre  care  se  vorbeste  e  un  ticdlos  si  un 
nenorocit. 


59  Idem:  http://www.infocrestin.com/necazurile-presedintilor/. 
260  Idem:  http ://www. teologiepentruazi.ro/20 1 0/0 1  /24/cv-ul-prof-dr-remus-rus/. 


188 


O  alta  ispitd  sau  un  mod  de  a  se  dovedi  favoritismul 
nedrept  intr-o  lume  care  se  proclama  „democrata"  §{  „libera". 

Po^i  sa  pui  ditamai  reclama  pe  strada,  pe  un  bloc, 
undeva...cu  o  fata  mai  dezbracata,  intinsa  in  jurul  unui 
televizor...Dar  daca  ai  pune  o  Sfanta  Icoana  pe  tot  peretele 
sudic  al  Magazinului  Unirea  din  Bucuresti  toata  lumea  ar 
injura  si  ar  comenta. 

Asta  nu  ar  face  parte  din  libera  reclama,  mai  ales  ca 
Sfanta  Icoana  e  „inofensiva",  nu  ataca  bunul  sim^  nu  inva^a  la 
pacate  si  face  si  bine  tuturora? 

O  procesiune  ortodoxa,  plina  de  adevar  si  evlavie,  nu  e 
doritd  dar  reclama  cu  masini  la  coca-cola,  ridicate  pe  perete  e 
o  „noutate  civilizatoare". 

Papa  loan  Paul  al  II-lea261  e  bolnav  iar  ai  lui  vor  sa  il 
declare  „sfant".  Dar  asa  arata  Sfinfiil  Avem  prilejul  -  nu  zic 
„bucuria"  -  sa  avem  „sfinti  eretici"  pe  pamant. 

Dupa  cum  avem  „eroi"  falsi  ai  revolutiei  romane  din 
decembrie  1989,  pe  langa  cei  adevarati,  asa  avem  si  „sfinti" 
buni  de  anateme  pe  langa  Sfintii  Ortodoxiei. 

„Maica"  Tereza  a  fost  „beatificata",  ca  si  „Padre"  Pio, 
cat  si  o  mul^ime  de  al^i  fra^i  ratacifi  si  eretici.  Care  ar  fi  fost 
reactia  unui  loan  Gura  de  Aur  sau  Simeon  Noul  Teolog  la  asa 
ceva?!...In  niciun  caz  alta  decat  a  mea...pentru  ca  ortodocsilor 
nu  le  plac  falsificdrile  credintei  si  nici  blasfemiile. 

Doamne,  ai  mila  de  noi!  Nu  lasa  lumea  Ta,  Dumnezeule, 
caci  Tu  pentru  aceasta  Te-ai  rastignit!  Intoarce  toata  lumea  Ta 
la  dreapta  credin^a  si  la  pocain^a  si  ne  miluieste. 

Caci  Tu,  Iubitorule  de  oameni,  stii  ca  noi  ne-am  ratacit 
si  umblam  aiurea.  Ai  mila  de  noi  si  ne  iarta. 

Nu  ne  lasa  pe  noi,  pe  care  ne  iubesti  mai  mult  decat  vom 
putea  in^elege  vreodata  si  ne  miluieste.  Faca-se  voia  Ta  intru 
noi  to^i,  ca  to^i  suntem  fapturile  Tale  si  to^i  avem  nevoie  de 
luminarea  Ta. 

O,  Doamne,  lumineaza  inima  mea,  pentru  ca  sa  ma  rog 
cu  smerenie  si  cu  frica  buna. 

Iarta-mi  mie  ticalosiile  mele  cele  multe,  spurcaciunile 
mele.  Iarta-ma  si  ma  miluieste,  ca  fara  Tine  sunt  mort. 


261  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Papa_Ioan_Paul_al_II-lea. 


189 


Fe  zi  ce  trece  imi  dau  seama,  ca  bietul  copil  care 
traieste  prin  canale,  cersetoral  care  doarme  noaptea  pe  scara 
blocului,  eel  intunecat  la  inima  nici  nu  mai  stiu  ce  e  lumea, 
care  e  lumea  lor  si  traiesc  intr-o  lume  paraleld  cu  a  noastra,  cu 
monstri  ei,  cu  aglutinarea  mentala  a  ei,  cu  indiferen^a  ei,  cu 
pre^ul  ei. 

Visam  la  lumi  care  nu  existd  sau  ne  inchipuim  ca  traim 
intr-o  lume  care  nu  are  nimic  de-a  face  cu  adevarul. 

§i  cum  sa  mai  ajunga  glasul  tau,  iubite  frate,  la  mine  si 
al  meu  la  tine? 

Oare  ne-am  pierdut  atat  de  mult,  incat  maine-poimaine 
sa  parem  doi  straini,  doi  straini  ^5ra  lead 

Ma  inspaimanta  gandul,  ca  putem  ajunge  intr-un  viitor 
nu  prea  indepartat,  incat  sa  consideram  ca  lucru  eel  mai  rdu  de 
pe  pamant  e  safii  om.  Pentru  ca  omul  e  distrus  sistematic... 

Distrugem  cu  amandoua  mainile  viaia. 

Vedem  viata  ucisd  in  filme  mereu  si  simt  ca  ne  place  din 
ce  in  ce  mai  mult  sa  ne  autodistrugem. 

Traim  dupd  filme  sau  am  vrea  sa  ploud  cu  bani  peste 
noapte  si  sa  ne  umple  toata  curtea. 

In  locul  lui  Hristos  vin  in  inima  noastra  toate 
monstruozitatile,  alte  nume  de  rusine. 

Inima  e  o  fard  a  minunilor  in  care  se  fac  cele  mai 
satanice  filme  si  nici  ca  ne  pasa,  ca  ea  e  asediatd  din  toate 
parjile  de  morbiditate. 

Ce  te  faci,  daca  maine  auzi  ca  so^ul  tau  are  un  amant  de 
7  ani  si  tu  ai  si  doi  copii  cu  el? 

Cum  reactionezi,  daca  propria  ta  mama  vine  cu  un  topor 
ca  sa  l\i  ia  gatul  sau  so^ia  ta  iti  toarna  pe  tine  acid  clorhidric  in 
timp  ce  tu  dormi? 

Un  copil  nebotezat  plangea  intruna  iar  dupa  ce  a  fost 
botezat  nu  a  mai  plans  deloc.  Am  auzit  acest  lucru  de  la  un 
Parinte  Protosinghel. 

I^i  multumesc  Prea  Curata  Maica  pentru  zilele  vie^ii 
mele  de  pana  acum.  Azi  am  implinit  26  de  ani  si  ma  simt 
foarte  recunoscator  lui  Dumnezeu  pentru  toate. 

Trecem,  inaintdm  si  cele  trecute  ni  se  par  depdsite. 

Avem  sentimentul  ca  astazi  putem  sa  spunem  lucruri  pe 
care  ieri  nu  le  stiam. 

Ajuta-ne,  Prea  Curata  Treime,  Dumnezeul  nostra  si  ne 
miluieste! 


190 


JFi 


umultul     unui     jurnal     pastrat     cu     stricter     te 

impresioneaza  prin  cate  lucruri  uitam  despre  noi  inline. 

Ajungem  sa  vedem  via^a  noastra  ca  pe  o  poveste,  care 
nici  noua  nu  ni  se  mai  pare  reala,  de§i  §tim  ca  e  vorba  despre 
noi  insine. 

Azi,  imi  pare  rail,  ca  1-am  luat  la  rost  pe  un  coleg  mai 
tanar  §i  ca  nu  am  stat  de  vorba  cu  el.  Doamne,  miluie§te-l  pe 
robul  Tau  §i,  pentru  rugaciunile  lui,  miluie§te-ma  §i  pe  mine, 
pacatosul! 

Cei  care  lupta  impotriva  Fericitului  Serafim  Rose  fac 
o  mare  gre§eala.  Nu  po^i  „sa  patezi"  via^a  unui  Sfant.  Asta  e 
doar  o  iluzie. 

Cand  intri  la  Sfmtele  Moa§te  ale  Sfantului  Nectarie 
gase§ti  o  atmosfera  de  caldura  duhovniceasca.  De  fiecare  data 
am  sim^it  acest  lucru. 

Nu  trebuie  sa-i  trecem  cu  vederea  pe  cei  saraci  §i  sa  ne 
uitam  cu  jind  la  cei  boga^i.  Toti  merita  dragostea  §i  respectul 
nostru. 

Ma  bucur  ca  Fericitul  Dumitru  Staniloae  e  sarbatorit  cu 
fast  in  acest  an  de  catre  facultatea  noastra.  Apar  scrieri  care 
trateaza  dumnezeiasca  sa  opera. 

Oamenii  simt  nevoia  sa  fie  buni.  Chiar  fara  voia  lor, 
uneorL.Cand  se  simt  singuri,  cand  ar  fi  trebuit  ca  oamenii  sa 
fie  in  preajma  lor  §i  nu  sunt,  ei  cauta  sa  vorbeasca  cu  cineva. 

§i  chiar  daca  nu  au  exercifiul  adevarului,  chiar  daca  nu 
prea  stiu  sa  comunice,  pentru  ca  nu  au  cam  facut-o  niciodata, 
i§i  calca  pe  inima  §i  spunfrdnturi  din  adevarul  lor. 

§i  acest  lucru  e  o  victorie  imensd  impotriva  tdcerii 
egoiste  si  invidioase. 


Pie    manifestam    furia    pe    un    scaun    dar    el    nu 

reaciioneazd.  Un  om  ar  fi  reacfionat  imediat.  Scaunul  nu  ne 
poate  gdndi  sau  simp,  §i  de  aceea  preferam  sa  vorbim  cu 
cdinele  sau  cu  copacul. 


262  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Seraphim_Rose. 


191 


Insa,  pentru  ca  observam  ca  numai  omul  ne  poate  iubi, 
tocmai  de  aceea  pldngem  si  suntemfoarte  tristi  cand  pierdem 
un  om  pe  care  il  iubim. 

Intelegem  ca  numai  Cineva,  Care  ne-a  iubit  si  Care  ne  e 
net  superior  noua  a  putut  aranja  astfel  lucrurile,  ca  si  atunci 
cand  noi  nu  in^elegem  lumea  si  nu  ne  in^elegem  pe  noi  sa  nu 
ne  distrugem  de  la  sine. 

Dumnezeu  e  Treime  de  persoane  desavdrsite  si  infinit 
iubitoare.  Daca  Dumnezeu  ar  fi  „rau",  am  fi  sim^it  imediat 
acest  lucru,  de  fiecare  data  cand  L-am  fi  enervat,  cand  I-am  fi 
zgdnddrit  mania. 

Dar  iubirea  Lui  si  faptul  ca  e  Treime  de  persoane  si  ca  il 
iubeste  pe  om,  persoana  umana  si  ca  nu  distruge  comunita^ile 
umane  sunt  lucruri  foarte  evidente. 

Daca  nu  1-ar  iubi  pe  omul  liber  ar  prefera  robofii. 

Daca  nu  ar  iubi  comunitatea  si  neamul  ar  prefera 
anarhia. 

Iar  daca  nu  ar  fi  tripersonal  ar  fi  inva^at  egoismul, 
solipsismul,  individualismul  rece,  dispre^uitor,  dusman 
celorlal^i. 

Dumnezeu  nu  Se  poate  confunda  cu  lumea,  caci  lumea 
aceasta,  dupa  cum  observam,  nu  se  simte  implinitd  cu  sine, 
pentru  ca  nu  l\i  gaseste  o  sdturare  in  sine. 

Dumnezeu  nu  poate  fi  omul,  omul  pur  si  simplu,  omul 
iluminismului263,  al  marxismului264  sau  al  darwinismului265. 

Daca  Dumnezeu  moare  ca  omul  si  se  sfarseste  defmitiv 
cu  fiecare  dintre  noi  sau  in  mod  gradual,  in  func^ie  de  moartea 
fiecaruia  in  parte,  ar  fi  ridicol  si  disperant  in  acelasi  timp, 
tragic. 

Dumnezeu  nu  poate  sta  departe  de  noi.  Un  Dumnezeu 
care  este  iubire  nu  poate  sta  „indiferent",  daca  o  vaca  mugeste 
dupa  vitelul  ei  iar  o  femeie  e  atenta  ca  micutul  ei  sa  aiba  de 
toate. 

Dumnezeu  nu  e  nici  o  singura  persoana,  caci  atunci  nu 
ar  putea  sa  fie  decat  „nemuritor  si  rece". 

Si  nici  nu  poate  fi  un  Tata  etern  si  un  Fiu  „creat"  si  un 
Sfant  Duh  „creat"  la  randul  Lui  de  un  Fiu  „creat",  caci  nu 
poate  exista  un  Sfant  Inger  cu  o  parte  cereasca  si  cu  doua 
maini  de  om. 


263  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Iluminism. 

264  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Karl_Marx. 

265  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Darwin. 


192 


Dumnezeu  nu  poate  fi  decat  Treime.  Si  daca  nu  e 
Treime  nu  e  deloc.  Si  daca  e  Treime  -  si  e  Treime  din  veci  si 
pana  in  veci  -  atunci  si  omul  are  menirea  de-afi  ve§nic.  Fapt 
pentru  care,  daca  omul  nu  e  „un  ceva  acolo",  atunci  rela^iile 
dintre  noi  nu  mai  sunt  „rela^ii  de  duzina",  pentru  ca  aproapele 
meu  efratele  meu  si  el  mi-e  drag. 

Dumnezeu  nu  poate  fi  „mort". 

Dumnezeu  nu  poate  fi  „in  zece  feluri,  intr-o  mie  de 
feluri". 

Nu  exista  credinte,  ci  o  singura  credintd  -  cea  ortodoxa 
-  iar  daca  vrei  sa  fii  „liber"  in  aparen^a,  po^i  sa  spui  orice,  caci 
si  nebunii  spun  multe  lucruri. . . 

Dumnezeu  e  vesnic.  Daca  nu  ar  fi  ve§nic  ar  fi  trebuit  sa- 
L  creeze  altcineva  si  asta  e  mitologie. 

Mitologia  e  o  in§iruire  de  basme.  Daca  vrei  „adevaruri 
duble"  nu  ai  niciun  adevar  iar  daca  vrei  „lumi  paralele", 
„civilizatii  extraterestre",  „civilizatii  din  adanc"  sau  „insula 
fericitilor",  atunci  \\\  dau  dracii  de  lucru.  Vezi  apoi  orice, 
numai  lucruri  bune  nu. 

De  ce  vor  oamenii  sa-si  dea  palme?  Culpabilitate?  Dar 
dau  palme  si  altora. . . 

Prins  in  situa^ii  dificile  preferi  sa  ^ipi  sau,  daca  cineva  e 
mai  scund  decat  tine,  sa  te  bucuri  ca  po^i  sd-l  scuipi  in  cap  (nu 
lafigurat,  ci  la  propriu). 

Numai  pentru  ca  ai  10  centimetri  mai  mult  decat  altul,  te 
crezi  mai  „bun"  decat  el,  „mai  periculos". 

„Eu  am  muschi  mai  tari  decat  el...eu  sunt  mai  implinitd 
decat  asta...eu  sunt  mai  sexy. . . .nimeni  nu  are  banii  mei...va 
spal  in  bani,  ba,  daca  vreau. . .". 

Auzi^i  aceste  glasuri?  Le  recunoasteti?  Bineinteles  ca  le 
recunoasteti. 

Ele  sunt  ale  unor  oameni  reali. 

Cand  vrea  sa  spuna  ca  are  de  gdnd  sa  o  violeze  pe  o  fata 
sau  cand  vrea  sa-i  furi  banii  unei  amarate  batrane,  „baiatul  de 
cartier"  spune:  „o  fac  p-asta. . .sa  moara. . .". 

Daca  „o  traduc  pe  aia"  inseamna  ca  o  in§el,  „o  due  cu 
presu". 

Escrocii  de  tigani  care  vand  CD-uri  stau  la  panda.  Sa  nu 
vina  politia  nemituitd  de  ei.  Sa  nu  piarda  momentul. 

Jocuri,  filme,  programe...totul  numai  ca  sa  „i\i  dea 
teapa"  de  cateva  ori,  daca  nu  defiecare  data. 


193 


Fetele  poarta  acum  cizmele  inalte,  ca  de  pescar  si  cioc  la 
pantof  -  adica  pantofi  cu  vdrfascutit  -  de  parca  sunt  rafele  din 
vechile  desene  animate. 

Blugii  sunt  mdnjiii  cu  diferite  culori  -  toti  par  a  fi  venit 
de  la  zugrdvitul  unei  case  -  iar  un  sutien  transparent  e  mai 
scump  decat  pre^ul  unei  ediiii  al  Sfintei  Scripturi. 

Copilul,  tanarul  se  drogheaza.  Fata  fumeaza  de 
disperare,  de  plictiseala,  „la  sto",  de  nervi. .  .de  naiva. 

Barbatul  care  bea  e  o  pacoste  mare. 

§ofatul  e  un  act  imprudent  in  cele  mai  multe  dintre 
cazuri.  Iar  furtul  e  „pentru  ca  n-am  bani... sunt  somer... trebuie 
sd  beau  si  eu,  nu?...am  familie  de  intretinut . . . sunt 
borf as... CG...mGSi  vrei,  ma?!...". 

Dar  Dumnezeu  nu  poate  fi  minimalizat,  uitat,  min^it, 
escrocat.  Nu  po^i  sa  II  min^i  cu  ocaua  mica. 

Acum  cateva  ore  niste  tineri  strigau:  „Dinamo!",  in 
nestire,  pe  strada. .  .pentru  ca  manipularea  maselor  nu  Qpufind. 

Greva,  greve,  miros  de  carna^i  pentru  unii,  mancare  la 
restaurant  pentru  al^ii,  bani  lipsa,  bani  ioc  pentru  intretinere  la 
unii  dar  al^ii  au  bani  de  hotel  si  de  croaziere. 

Intre  cei  bogafi  foarte  si  cei  sdraci  peste  limitd  locuiesc 
si  ceilarfi,  care  mai  au  cdte  ceva.  Inca  mai  au... 

Boga^ii  insa  nu  pot  trai  fara  saraci,  fara  fraieri,  fara 
„bra^e  de  munca".  Cei  saraci  au  nevoie  de  bani,  fac 
compromisuri,  sacrificii,  ore  in  plus. 

Saracii  saracilor  stau  la  panda:  ne  cersesc  mila. 

Nu  ne  cer\  Ei  ne  cersesc  ultima  demnitate,  pe  care  spent 
sa  o  mai  avem. 

Unii  au  renun^at  sa  mai  ceara:  mananca  impreuna  cu 
cainii  de  prin  gunoaie. 

De  ce  putem  fi  saraci?  De  ce  putem  ajunge  sa  mancam 
si  din  veceu  de  foame?  De  ce  unui  copil  i  se  da  un  sut  in  fund 
iar  unei  femei  sarmane  nu  i  se  zice  „doamna",  ci  „fa", 
„proasto",  „vaco"  ,  „imbecilo"?... 

Ce  sa  facem  ca  sa  zdmbesti,  o,  lume  trista?  Ce  sa-^i 
spunem?  Cand  sim^i  si  la  Sfanta  Biserica  ca  nu  esti  dorit,  ca  nu 
fi  se  da  atenfie,  cand  si  de  aici  esti  alungat,  cand  te  sminteste 
ceea  ce  vezi,  ceea  ce  auzi  de  la  oamenii  care  o  conduc  si  o 
frecventeaza . . .  ce  sa  mai  zici? 

Sa  nu  fie  asa!  As  vrea  sa  fie  doar  opresupunere... 

I^i  e  frica  sa  mai  calci  pe  pamant.  Nu  stii  ce  lege  recentd 
mai  po^i  sd  incalci. 


194 


Am  privit  la  faptul,  cum  mai  mul^i  se  uitau  la  mine  de  ce 
nu  sdrut  mana  preotului  sau  episcopului  cutare.  Credeau  ca 
sunt  mdndru.  Ca  sunt  ingdmfat,  ca  ma  dau  mare,  ca  nu  dor  esc 
sd  am  relatii  cu  oamenii,  cand  eu  doresc  relatii  profunde  si 
mari  cu  oamenii. 

Insa  eu  nu  vreau  sa  ma  autoinvit  acolo  unde  observ  ca 
nu  sunt  dorit  sau  acolo  unde  nu  sunt  chemat  din  toatd  inima. 

Nu  imi  plac  gesturile  de  complezentd. 

Iar,  pe  de  alta  parte,  nu  vreau  sa  stingheresc,  sa  deranjez, 
sa  intristez  pe  cineva  cu  prezen^a  mea,  daca  nu  cunosc  pe  acea 
persoana  sau  ea  imi  depdseste  rangul. 

Am  invatat  sd  imi  vdd  lungul  nasului  si  sd  nu  pretind 
grade  si  demnitdii  care  nu  mi  se  cuvin. 

Prietenia  cu  un  preot  sau  cu  un  episcop  e  o  mare 
demnitate  si  nu  trebuie  sd  o  ultragiem  imediat,  daca  nu  suntem 
poftifi. 

Privesc  dar  de  la  distanid. 

Ma  rog  pentru  fiecare  pe  care  il  intalnesc,  chiar  daca  il 
vad  chiar  si  pentru  o  clipa. 

Eu  cred  ca  este  important  ceea  ce  fac  in  fata  lui 
Dumnezeu  iar  oamenii  ma  pot  in^elege  cum  vor  sau  cum  pot. 

Plantele  de  apartament  vor  sd  sfideze  iarna.  Cei  care 
rezistd  acum  sfideazd  laxismul  celorlal^i. 

Daca  gresesti  in  dogmele  adevarului,  ai  viata  pe  mdsura 
greselilor. 

Nu  postesti,  \\  se  par  aiurea  40  de  zile  de  post  sau 
mancarea  la  5  zile  odata. 

Daca  esti  curvar  in  ascuns,  in  inima  ta,  iti  place  obrazul 
„ca  '  curul  de  copil  mic"  -  adica  ras  pe  fiecare  zi,  raschetat  - 
si  ai  oroare  de  nespala^i,  pletosi,  barbosi. . . 

Daca  negi  cinstirea  Prea  Curatei  Stapane  atunci  nu  rfi 
place  femeia,  si  poate  ca  vrei  „contacte"  cu  barba^i  iar  daca  nu 
i^i  faci  semnul  Sfintei  Cruci  -  ca  sd  nu  sd  rddd  lumea  de  tine  - 
dracui  la  fiecare  trei  cuvinte,  pentru  ca  „sa  te  sim^i  bine". 

Am  cerut  xilina266  la  farmacie  pentru  Gianina  [Piciorus] 
-  o  durea  maseaua  -  iar  eu  eram  obosit,  dupa  ore  de  scris  la 
computer.  Vanzatoarea  s-a  uitat  la  mine  si  mi-a  cerut  „o 
reteta".  I-am  spus  ca  nu  am  si  mi-a  raspuns  scurt,  ca  nu  imi  da. 

M-am  uitat  in  ochii  ei  mai  bine  si  atunci  am  inteles 
„motivul":  m-a  confundat  pe  mine,  un  ova. prea  obosit... cu  un 
drogat.  E  grav! 


266  Idem:  http://www.scritube.com/medicina/XILIN-fiolel055413.php. 


195 


Maine  putem  confunda  un  om  bolnav  de  inima  cu  un 
extraterestru  si,  poimaine,  putem  confunda  sticla  de  lapte  cu 
cea  care  mulge  laptele. 

In  alta  parte,  intr-o  alta  farmacie,  un  tanar  dragu^  mi-a 
dat  imediat  medicamentele  fara  sa  comenteze  lucruri  inutile. 

M-am  intristat  pentru  ea  si  m-am  bucurat  pentru  el. 

E  foarte  important  sa  l\\  dai  seama  pe  cine  ai  in  fa^a,  cu 
cine  vorbesti. 


V/obori  diminea^a  scara  blocului  si  i^i  intra  in  nas, 
imediat,  un  parfum  defemeie.  Nu  stii  cine  a  trecut  inaintea  ta, 
cine  e  cea  atdt  de  mult parfumatd... 

Dar  tot  ca  acest  parfum  al  unei  femei  sunt  si  viefile 
noastre,  parfumul  viefilor  noastre,  care  poate  fi  iritant  sau  care 
te  face  sa  il  adulmeci,  sa  il  urmezi. 

Viefile  oamenilor  miros.  Au  miros  frumos  sau  urdt.  §i 
ceea  ce  e  mai  important  e  sa  lasi  in  urma  frumuseie,  multa 
frumusete. 

Sentimentele  noastre  au  devenit  foarte  antropocentrice. 

Spui:  „e  al  meu"  dar  nu  stii  din  ce  e  fdcut  acest  obiect, 
cum  s-a  fdcut  aceasta  carte,  cat  de  mult  s-a  muncit  pentru 
producerea  acestor  cirese. 

Totul  -  credem  noi  -  trebuie  posedat  in  mod  egoist. 

§i  cand  deschizi  televizorul  o  auzi  pe  Andra267  cantand: 
„Vreau  sarutarea  ta,  tu  esti  dragostea  mea,  nu-mi  pot  imagina, 
nicio  noapte  fara  iubirea  ta       . 

Daca  am  pune  in  locul  lui,  al  bdrbatului,  pe  Dumnezeu, 
daca  am  reintoarce  pe  om  la  adevaratele  lui  aspirafii,  atunci 
aceste  versuri  I-ar  spune  Lui  Dumnezeu,  ca  El  e  totul  pentru 
ea.  Nu  imi  pot  imagina  via^a fara  Dumnezeul 

Cantecele  de  dragoste  ale  acestei  lumi,  de  fapt,  s-au 
intors  de  la  Dumnezeu  spre  om  si  absolutizeaza  persoana 
iubita,  o  „adora"  in  locul  Lui. 

Iubirea  poarta  azi  sabloane  in  pas  cu  moda. 

Sarutulpe  stradd  e  o  ipostaza  „a  trairii  clipei",  o  „traire" 
ostentativa  §ifugara. 


267  Idem:  http://www.andramusic.ro/ro/. 

268  Tot  cantecul:  http://www.youtube.com/watch?v=KPVsXZ4UN38. 


196 


Tinerii  se  saruta  cu  o  indiferen^a  egocentrica  uluitoare. 
In  jurul  lor  nimic  nu  mai  conteaza,  iar  partenerii  se  vad  unul  pe 
altul  ca  pe  opradd. 

El  e  prada  ei,  victoria  ei.  Daca  a  putut  sa  il  momeasca, 
sa  il  cucereasca,  le  dovedeste  celorlalte  ca  e  in  stare  de  ceva. 

La  fel  si  el,  barbatul.  Are  mandria  lui,  prestanfa  lui  si 
vrea  ca  cea  pe  care  o  are  langa  el  sa  nu  ilfacd  de  rusine. 

Oamenii  lumesti  insa  traiesc  cufrica  in  sdn  si  cand  sunt 
indrdgostiii.  Poate  atunci  si  mai  mult  decat  de  obicei. 

Teama  ca  celalalt  poate  sa  il  trddeze,  sa  il  lase,  planeazd 
deasupra  cuplurilor  in  orice  clipa. 

Frica  de  a  fi  pdrdsit  e  reald,  pentru  ca  pe  cei  doi  nu  ii 
leaga  lucruri  realmente  trainice. 

Aceleasi  gusturi  la  mancare,  aceleasi  filme,  o  facultate 
terminata,  chiar  si  o  lunga  prietenie  nu  sunt  de  ajuns  pentru  o 
cdsdtorie. 

Daca  nu  e  Dumnezeu  acolo  -  garanfia  fundamentald  a 
trainiciei  unei  relatii  -  si  odata  cu  El  constiin^a,  dragostea, 
respectul,  fidelitatea,  cei  doi  se  clatina  si  nu  stiu  de  ce  isi 
aparfin  unul  altuia  sau  de  ce  sa  nu  treacd  mai  departe,  spre  alti 
parteneri. 

Aventura  apare  cand  oamenii  nu  isi  ajung  unii  altora  sau 
cand  nu  in^eleg  ca  un  altul  -  barbat  sau  femeie  -  are  si  el 
aceleasi  limite,  pana  la  urma,  ca  si  eel  pe  care  1-ai  lasat. 

Mofturile  sunt  exploatate  la  maximum  si  de  aceea  nu  se 
mai  vad  lucrurile  cu  adevdrat  dumnezeiesti. 

„Trebuie"  sa  sco^i  dopul  la  sticla  cu  vin  pe  care  ai  pus-o 
langa  coliva.  N-am  intrebat  niciodata  pe  cei  cu  astfel  de 
„pretentii",  de  cefac  acest  lucru. 

Insa  sunt  convins  ca  o  sa  imi  dea  niste  raspunsuri 
halucinante.  Tocmai  de  aceea  mi-e  teama  sa  ii  intreb... pentru 
ca  am  mai  intrebat  pe  unii  si  am  ramas  cu  un  gust  foarte 
amar...Mi-e  rusine  adica  de  rusinea  /or...ca  sa  ii  intreb... 

Pun  bani  in  scobitura  ochilor  si  la  degetul  mortului.  Iar 
la  rascruce  de  drumuri,  in  Scrioastea-Teleorman,  se  arunca  cu 
bani  marun^i  pe  jos. 

Cantatul  la  mort,  la  noi,  e  „o  fala".  Vin  cu  toba,  cu 
trompeta,  cu  clarinetul,  cu  acordeonul. . . 

„Drigul"  -  nu  dricul  -  e  tras  de  un  cal  dar  se  merge  si  cu 
tractorul  sau  camionul. 

Mi-am  adus  aminte:  un  preot  a  pierdut  cosciugul  unui 
mort  prin  zapada.  O  iarna  grea...Au  cautat  tronul  cateva  ore  si 
abia  1-au  gasit. 


197 


Experienia  pastorald  l\i  rezerva  multe  surprize. 

Se  da  gaina  pe  sub  tron  iar  pe  capac  sta  o  strachina  cu 
vin  si  deasupra  o  paine. 

Paine  inmuiata  in  vin  mananca  mai  ales  cei  mici,  copiii 
care  participa  la  inmormantare,  inainte  ca  mortul  sa  piece  din 
propria  sa  curte  spre  Sfanta  Biserica. 

Se  sparge  oala  cu  care  ai  tamaiat,  oglinda  se  acopera  sau 
se  intoarce  cu  fata  la  perete,  barbatii  nu  se  barbieresc  6 
saptamani  iar  femeile  poarta  doliu  „macar"  un  an. 

In  Biserica  se  impart  „pomnete":  o  lumanare  de  care  e 
prinsa  o  batista  si  intr-un  colt  al  batistei,  cu  o  ata  de  papiota,  se 
leaga  un  ban. 

Preotilor  li  se  dau  milostenie  marame,  stergare, 
cearsafuri  sau  prosoape.  Un  prosop  primeste  si  cantaretul. 

Cosciugul  e  lasat  in  groapa  de  4  oameni,  cu  franghiile 
iar  cand  mergi  la  pomana  te  speli  pe  maini  ca  si  cand  ai  fi 
„necurat". 

Omul  se  gandeste  la  masa  si  mai  pu^in  la  rugaciunea 
pentru  eel  adormit. 

Femeile  plang  mai  mult  decat  barbatii  la  inmormantari. 

Iar  multe  femei  vaduve  spun,  ca  le  bate  cineva  in  geam 
in  timpul  noptiL.ceea  ce  nu  e  exclus. 

Se  pune  la  streasina  casei  o  cana  cu  apa  „pentru  sufletul 
mortului". 

Pasarelele  vin  si  beau  apa  si  se  interpreteaza  ori  ca 
mortul  a  venit  ca  o  pasdre  si  a  baut,  ori  alte  basme  de  acest 
gen. 

Sa  „cari  apa  mortului"... Am  cam  uitat  cum  e  aceasta 
„datina".  Am  fost  martor  la  asa  ceva  dar  nu  mai  am  decat 
amintiri  vagi,  de  la  cum  i-a  facut  fina  Tudora  finului  Mihai 
atunci  cand  a  adormit. 

Colacii  sunt  „doar  44".  O  femeie  cocosata,  experta  in 
asa  ceva,  mi-a  spus  toata  povestea  pe  care  ea  o  stia  dar  nu  mai 
|in  minte  decat  despre  „colacul  lu'  Dumnezeu"  si  despre  eel 
„al  lu'  Avraam". 

Cei  mai  mari  i  se  dau  preotului  iar  coliva  e  nelipsitd  de 
la  inmormantare. 

In  ceea  ce  priveste  „ruperea  turtei  fetei"  nu  mai  stiu 
decat  ca  e  aruncata  de  trei  ori  pana  in  tavan  si  i  se  rupe  un 
mare  colac  deasupra  capului.  Iar  cu  „luarea  motului  la  baiat" 
nu  mai  stiu  cum  e  -  sau  poate  ca  nici  nu  am  vazut  vreodata,  ci 
doar  am  auzit  -  insa  bunica  mea  mi-a  pastrat  primele  codife  ale 
capului  meu  impletite  cu  ofundd  rosie.  Erau  blondute... 


198 


O  vecina  m-a  chemat  sa-1  tund  pentru  prima  data  pe 
copilul  ei,  caci  „asa  se  face".  Adica  coditele,  primul  par  tuns 
din  capul  copilului,  care  se  pastreaza  in  forma  impletitd.  M-am 
conformat  si  1-am  tuns  „bross"269,  caci  asa  era  moda  pe  atunci. 

770 

Ursitoarele  se  constituie  intr-o  alta  problema  a 
lucrarii  dracilor,  care  le-a  dat  de  munca  in  mod  serios  ^aranilor 
nostri. 

Adica  acelora  care  nu  merg  pe  la  Sfanta  Biserica  sau 
daca  merg  nimeni  nu  le  explica,  ca  ceea  ce  ei  numesc 
„obiceiuri"  sunt  doar  superstiiii,  \ucmvi  fdrd  rost. 

Nunta  e  cu  lautari:  to^i  §tim  asta.  Daca  intri  in 
contrasens  cu  aceasta  cutuma  ies  multe  scdntei  din  partea 
tuturora. 

Mireasa  „trebuie  sa  invete"  inca  de  la  inceputul  casniciei 
sale  ce  inseamna  sd  fie  o  femeie  u§oard.  Nuntdreala  de  acasd 
are  tocmai  acest  scop.  Ce  se  face  la  Sfanta  Biserica  e  pe  locul 
doi. 

Importanta  e  mancarea,  muzica  si  „cat  se  scoate  pe 
masa". 

La  tigani,  „daca  nu  a  iesit  domnisoara"  in  noaptea 
nun^ii,  se  strica  toata  treaba.  Iese  cu  scandal,  cu  batai,  vine 
politia... 

La  noi,  se  poate  stii  „ca  nu  e"...si  tot  nu  conteaza... 

„Apa"  de  la  Sfantul  Botez  se  arunca  langa  un  copac  din 
curtea  Sfintei  Biserici  iar  cristelni^ele  noastre  sunt,  de  obicei, 
doar  pentru  prunci. 

Am  auzit  despre  o  fosta  adventista  ca  a  fost  botezata  - 
cand  s-a  convertit  -  intr-o  putind. 

Daca  vrei  insa  sa  treci  de  la  ortodoc§i  la  adventi§ti, 
adventistii  te  „boteaza"  in  rau  sau  in  „baptisteriumul"  din  fa^a 
„amvonului"  lor. 

Convertirile  adevarate  sunt  dumnezeie§ti.  O  fosta 
satanista  e  acum  sord  de  mdndstire  si  va  deveni  monahie.  Am 
vazut  o  fotografie  cu  „inainte"  si  cu  „dupa".  Incomparabile! 

Frumuse^ea  a  }d$nit  de  sub  vopselele  hidoase  de 
odinioara. 

Satanistii  romani  profaneaza  morminte  si  beau  sange  de 
gaina,   in   afara  de   orgiile   sexuale  pe   care   le   fac.   Biblia 


269  A  se  vedea: 

http://www.cta.ro/index.php  ?p=DMAG0&idp=205&fdr=&idm=26&titlu=TUNS%20B 
ROSS. 

270  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ursitoare. 


199 


satanistd   se  gaseste  tradusa  in  romaneste271   dar  se  vinde 
scump,  mai  rau  decat  revistele  sexuale. 

979 

Pe  „Biblia  hazlie"  am  vazut-o  intr-un  anticariat  si  tot 
acolo  si  „Biblia  pentru  credinciosi  si  necredinciosi"273. 

Prima  e  a  unuifrancez,  a  doua  e  a  unui  rus. 

Adventistii  promoveaza  un  final  al  lumii  care 
desfiinieaza  lumea.  Nu  vorbesc  despre  transfigurarea  lumii 
prin  har,  dupa  cum  e  adevdrul. 

Terminator  II274  propune  si  el  tot  un  sfarsit  total  al  lumii: 
prin  foe  material. 

Nici  nu  stii  cepierzi  daca  nu  crezi  in  Dumnezeu. 

Am  vazut  azi  niste  fotografii  ale  Fericitului  Serafim 
Rose:  impunatoare,  pline  de  har,  de  sfin^enie. 

Sfmtele  Icoane  ne  pun  in  fa^a  realitdii.  Cine  se  teme  de 
realitate,  de  adevar,  nu  iubeste  nici  Sfanta  Icoana. 

Sfanta  Icoana  l\\  arata  ca  sfin^enia  nu  e  imposibild.  Iar 
daca  vrei  altceva,  o  viafd  u§uratica,  binein^eles  ca  ele  te 
streseaza. 

97S 

Posterele  celor  tineri  au  aparut  la  ei  in  camera  pentru 
ca  nu  au  Sfinte  Icoane.  Posterul  vrea  sd  ii  inlocuie  pe  Sfm^i.  In 
locul  Sfm^ilor  au  aparut  to^i  u§uraticii  acestei  lumi  frivole  si 
smintite. 

Cineva  a  scris  pe  Sfanta  Biserica,  cu  sprayul  :  „Pocaiti- 
va!".  Dar,  cu  siguran^a,  acela  nu  cunoa§te  pocain^a. 

E  mai  usor  sd  dai  lecfii  decat  sd  implinesti  poruncile  lui 
Dumnezeu. 

Dar  neghina  e  asteptatdl  Ea  poate  deveni  grdu.  In  mod 
practic,  pirul  ramane  tot  pir.  Dar,  la  Dumnezeu,  eel  rau  ca 
neghina  poate  deveni  bun  ca  grdul. 

Intr-un  sat  de  negri  se  crede  ca  stramosii  lor  au  devenit 
maimuie  si  de  aceea  nu  le  omoard.  Un  cocos  a  omorat  un  pui 
de  maimu^a  si  pentru  aceasta  afost  omorat. 


271  Nu  am  gasit  traducera  in  romana  la  care  fac  referire  aicL.dar  mi  s-a  povestit  despre 
ea.  De  aceea,  ca  un  auxiliar  al  cartii  noastre  Lumea  postmoderna  si  depersonalizarea 
omului  (http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%c8%99i- 
depersonalizarea-omului/)  am  tradus  din  limba  engleza,  dupa  original,  Biblia  Satanicd. 
Ea  poate  fi  downloadata  de  aici: 

http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/12/biblia-satanica-edi%c8%9bie-exclusiv- 
online-ro/. 

72  Poate  fi  gasita  online  acum:  http://www.gebeleizis.org/bibliahazlie/. 
"13  Despre  ea: 

http://www.coltulcolectionarului.ro/biblia-pentru-credinciosi-si-necredinciosi-p- 
91090.html. 

274  A  se  vedea:  http://www.imdb.com/title/tt0103064/. 

275  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Poster. 


200 


Puiul  de  maimuta  in  schimb  a  fost  ingropat  si  a  fost 
condus  la  groapa  de  mul^i  din  acel  sat  fiind  invelit  in  carpe. 

Daca  in  India  vaca  merge  libera  pe  strada,  ce  mai  po^i 
spune  homosexualilor,  daca  vor  sa  faca  si  ei  o  paradd  in  pielea 
goala? 

In  Occident  magazinele  sexuale  sunt  de  mult  ,,o 
normalitate".  Unui  italian  i  se  parea  „normal"  sa  se  duca  la  o 
reprezentatie  cu  dansuri  lascive.  Sotia  sa  era  de  acord  cu  acest 
fapt. 

Casete,  bice,  ustensile  de  tortura,  papusi  gonflabile, 
vibratoarc.pentru  ca  lumea  „sa  se  simta  bine...sa  se 
destinda".  Adica  sa  uite  de  tot  ceea  ce  inseamna  mdntuire, 
constiintd,  vesnicie... 

§i  de  aceea  in^elegi  de  ce  nu  le  mai  place  rugaciunea  si 
de  ce  nu  le  mai  da  nicio  bucurie,  cand  ea,  rugaciunea  e  o 
bucurie  continud. 

Doamne,  ajuta-ne  noua,  ca  sa  nu  ne  pierdem  pana  la 
sfarsit!  Miluieste-ne  cu  mila  Ta  si  ne  iarta. 


D, 


►e  ce  avem  si  „elemente  rele"  in  Sfanta  Biserica?  De 

ce  ii  ingdduie  Dumnezeu  pe  clericii  „pacatosi"?  Sunt  intrebari 
care  se  pun  adesea  si,  mai  ales,  de  cei  care  au  certuri  personale 
cu  credin^a  ortodoxa  sau  cu  vreun  membru  al  clerului. 

Dar  ce  ar  face  oamenii  duhovnicesti,  cum  ar  putea  ei  sa 
reziste  -  daca  ar  fi  numai  Sfinfi  in  cler  -  in  atatea  indatoriri 
cate  are  astazi  Biserica  lui  Dumnezeu? 

Preotii  cu  mai  pu^ina  duhovnicie  in  suflet  si  mai  pu^ina 
stiinfa  au  si  ei  rolul  lor.  Unii  au  relafii  cu  primaria,  cu  statul, 
cu  tribunalul,  cu  politia. 

Daca  ar  avea  relafii  numai  cu  Dumnezeu,  ca  Sfm^ii,  nu 
ar  mai  putea  zidi  atatea  Biserici,  atatea  Manastiri  ca  astazi. 

Nu  spun  ca  trebuie  sa  nu  ai  fried  de  Dumnezeu  dar  sa 
ridici  locase  Sfinte  ci,  ca  uneori,  in  cele  al  lumii,  preotii  si 
monahii  mai  pujin  induhovnicifi  dau  roade  mai  bune  la  nivel 
practic. 


201 


Omul  se  duce  la  Parintele  Teofil276,  la  Parintele 
Arsenie277,  se  problematizeaza,  intreaba...Dar  cand  se  intorc 
acasa  tot  cu  preo^ii  lor  de  parohie  isi  fac  toate  treburile 
presante:  inmormantari,  sfestanii,  Cununii,  Botezuri... 

Daca  te  rogi  mereu,  daca  te  adancesti  in  cele  Sfinte, 
pierzi  contactul  cu  lumea,  cu  mersul  istoric  al  lumii,  cu  legile 
ei,  cu  modele  ei,  cu  pacatele  ei  „manierate". 

Rugaciunea  sfanta  cura^este  mintea  si  inima,  cititul  mult 
te  umple  de  multa  cunoastere  teologica...Dar  daca  nu  inveti  sa 
utilizezi  computerul  sau  daca  nu  stii  sa  bagi  lumina  electrica  in 
chilie  sau  nu  stii  cum  merg  treburile  cu  aprobdrile  pentru 
construciie  nu  ai  multe  rezultate  vizibile. 

Nu  spun  ca  nu  poate  lucra  Dumnezeu  cu  noi  si  daca  nu 
stim  aceste  lucruri. 

Insa  ceea  ce  poate  lucra  omul  cu  Dumnezeu  e  mult  mai 
normal  de  fdcut  si  de  sperat,  decat  sa-I  ceri  lui  Dumnezeu 
minuni  pentru  ceva  care  se  obtine  doar  cu  pufind  muncd  si  nu 
neparat  cu  ajutoare  dumnezeiesti  speciale. 

Greseala  cuiva  ma  poate  infelepfi. 

Raul  e  ingdduit  de  Dumnezeu  si  pentru  ca  el  sa  fie 
valorifwat  pozitiv. 

Vo\\  converti  raul  in  bine. 

§i  raul  cuiva,  fie  el  al  patriarhului,  al  episcopului,  al 
duhovnicului  tau,  al  mamei  tale  sau  al  fiicei  tale,  pacatele 
altora  nu  te  pot  sminti  daca  ai  o  veridicd  relate  cu  Dumnezeu. 

Daca  Dumnezeu  e  in  mod  total  o  prezenid  pentru  tine, 
daca  tu  ai  constiin^a  realitdfii  Sale,  cine  te  poate  convinge  de 
contrariul 

Cum  po^i  sa  renunfi  la  credin^a,  la  faptul  ca  Dumnezeu  e 
in  mod  presant,  in  mod  covdrsitor  o  realitate  de  netdgdduit 
pentru  tine,  numai  vazand  pe  cineva  pdcdtuindl 

Ce  credin^a  ai  tu,  daca  poate  fi  spulberatd  peste  noapte? 
Cum  po^i  spune  ca  ai  credinfd,  daca  po^i  renun^a  la  cea  mai 
mare  vedere  -  a  lui  Dumnezeu  -  din  cauza  unui  banal  pacat  al 
altuia? 

Daca  incerci  sa  razi  de  un  foto-model  sau  daca  pe  un 
actor  il  insul^i  pentru  rolurile  sale,  atat  el  cat  si  ea  nu  vor 
renun^a  la  ceea  ce  vor  si  stiu  sdfacd. 

Dar  tu,  iubitul  meu,  cum  de  vrei  sa  renunfi  la  credin^a, 
numai  pentru  ca  cineva  a  abdicat  pufin  de  la  legea  Domnului? 


276  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Teofil_%28P%C4%83r%C4%83ian%29. 

277  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Papacioc. 


202 


In  loc  sa  te  rogi  pentru  eel  in  cauza,  in  loc  sa  suferi 
pentru  fratele  tau,  tu  dezertezi? 

Credin^a  adevarata  nu  se  sminteste  ci,  dimpotriva,  create 
si  mai  mult  in  putere  vazand  raul,  pentru  ca  reacfioneaza 
duhovniceste  la  rau. 

Iubirii  dintre  soti,  cand  i  se  pun  oprelisti,  cand  unii  vor 
sa  o  distruga,  ea  in  loc  sa  scadd,  sa  se  stinga,  ea  dimpotriva: 
mai  mult  creste. 

Tot  la  fel,  si  mai  mult  decat  atat,  cand  cineva  II  iubeste 
pe  Dumnezeu,  atunci  nicio  fortl  nu  poate  sa  ii  smulgd 
dragostea  din  fiin^a  lui,  nici  un  pdcat  al  altora  nu  il  va  face  sa 
cedeze,  ci  va  lupta,  cu  pretAil  vietii  lui,  pentru  iubirea  lui 
Dumnezeu. 

Arhiepiscopul  Anastasios  al  Albaniei  a  vorbit  foarte 
duhovniceste  astazi.  O  Sfanta  Liturghie  a  ecumenicitdfii 
Bisericii  dar  si  o  mdnd  intinsd,  altor  confesiuni,  pentru 
intoarcerea  lor  la  Ortodoxie. 

Gianina  [Piciorus]  mi-a  spus,  ca  un  Parinte  roman  a 
povestit  odata,  ca  acest  ierarh  al  Albaniei  ar  fi  trebuit  sa  fie 
avortat  -  dupa  parerea  unora  -  dar  mama  sa  nu  a  facut  asta  in 
ruptul  capului.  Nu  1-a  avortat  si  a  iesit  un  om  al  lui  Dumnezeu, 
care  face  multe  in  Albania,  ^ara  in  care,  25  de  ani  la  rand, 
Biserica  Ortodoxa  a  fost  anihilata  total,  desfiiniatd. 

Diaconul  sau  era  un  om  evlavios.  Iar  mitropolitul 
Teofan  [Savu]  -  acest  om  cu  multd  delicateie  si  dragoste  - 
m-a  privit  in  ochi  pentru  o  clipd  si  ne-am  salutat  cu  incredere. 

De  ce  un  singur  Sfant  Potir?  Pentru  ca  Hristos 
Dumnezeu  e  unul  si  pentru  ca  Sfanta  Biserica  e  o  unitate 
sfanta,  caci  e  Trupul  Sau. 

Ne  impartasim  dintr-un  singur  Potir,  luam  fiecare 
pdrticica  noastrd,  dar  pe  Hristos  intreg,  care  ne  sfm^este  in 
mod  deplin.  Insa  fiecare  faramitura,  fiecare  particica  in  parte 
din  Hristos  intra  in  persoane  diferite,  care  nu  ar  trebui  sa  uite, 
ca  desi  sunt  diferite  trebuie  sa  se  uneasca  cu  to^ii  in  dragoste  si 
in  convingeri,  pentru  ca  sa  fie  una,  daca  se  impartasesc  cu 
Hristos  singurul  si  unicul. 

Unitatea  lui  Hristos  e  impdrfitd  la  mul^i  credinciosi, 
pentru  ca  cei  mul^i  sa  tinda,  sa  ndzuiascd  continuu  la  unitatea 
iubirii,  a  mdrturisirii,  a  bunata}ii  Sale. 

Ni  se  dau  „ale  Tale",  Sfmtele  Taine  si  ni  se  dau  cu 
dragoste.  Iar  noi  suntem  ruga^i  ca  sa  ne  ddruim  si  noi  la  randul 


78  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Archbishop_Anastasios_of_Albania. 
279  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Teofan_Savu. 


203 


nostru  lui  Hristos,  spunand:  „dintru  al  Tale".  Caci  numai  dintru 
ale  Lui  putem  sa  oferim  §isane  oferim  altora. 

Sfanta  Liturghie  ii  aduna  pe  cei  diferifi,  ii  pune  la  un 
loc,  ii  strange  pe  cei  din  toate  corfurile  orasului  sau  ale  lumii. 

Ea  ne  pune  pe  unii  langa  d\\\\  sau  unii  in  fata  altora  si,  in 
acelasi  timp,  ne  pune  pe  to^i  infafa  lui  Hristos. 

Statul  la  slujba  e  ghidat  spre  rasarit,  spre  eshatologic, 
spre  zorii  lumii  transfigurate. 

Ceea  ce  trebuie  sa  se  intample  cu  noi  e  tocmai  unitatea, 
unirea  tuturor  acestor  oameni  din  Sfanta  Biserica,  dar  si  a 
acelora  care,  acum,  nu  sunt  in  Sfanta  Biserica. 

In  locul  acestei  stari  in  fafa  lui  Hristos  -  mai  mult  sau 
mai  pu^in  legata  de  ceilalfi  de  langa  noi  -  ni  se  cere  -  Hristos 
ne-o  cere  -  sa  ne  unim  unii  cu  al^ii,  in  inimi,  pentru  ca  sa 
privim  cu  to^ii  la  unison. 

Comuniunea  pe  care  Fericitul  Dumitru  [Staniloae]  a 
teologhisit-o  nu  inseamna  adunare  pur  si  simplu,  ci  legdturi  de 
iubire,  de  prietenie  reald  intre  fiecare  madular  in  parte  si  intre 
to^i  laolalta. 

Daca  nu  privim  intr-un  singur  fel,  intr-un  singur  punct 
nu  putem  fi  impreund  decat  in  aparenja. 

Sfanta  Icoana  e  privita  in  fa{a,  in  ochi.  Privim  inainte  si 
suntem  privi^i  de  dinainte  de  catre  Prea  Curata  Stapana,  de 
catre  Domnul  nostru. 

Sfantul  discuta  cu  noi,  ne  priveste,  ne  sugereaza  ce  sa 
facem.  Sfanta  sa  Icoana  ne  impartaseste  exemplul  sau  dar  si 
harul  rugaciunilor  sale,  al  prezen^ei  sale  duhovnicesti  de  langa 
noi. 


204 


M-am  inchinat  astazi   Sfintelor  Moaste  ale   Sfantului 


280 


Ierarh  Spiridon  al  Trimitundei  si  m-am  infricosat,  fiind  plin 
de  bucurie,  cand  m-am  gandit  ca  el  a  fost  unul  dintre 
Dumnezeiestii  Paring  care  a  participat  la  primul  Sinod 
Ecumenic281,  care,  cu  siguran^a,  1-a  anatematizat  pa  Arie282  si 
al  carui  trup,  dupa  sute  de  ani,  1-am  sarutat  si  eu. 

Cate  guri  nu  i-au  pronun^at  numele!  Ca^i  nu  au  primit 
ajutorul  lui!  Peste  sute  de  ani  ma  inchin  si  eu  pacatosul,  unuia 
caruia  nu  ii  urmez  nici  pe  departe. 

„0  putere  a  iesit  din  Mine",  a  zis  Domnul.  Slava 
dumnezeirii  Sale  a  iesit  cu  putere  spre  aceea,  care  s-a  atins  cu 
adevdrat  de  Hristos.  Care  nu  L-a  impins,  ci  s-a  atins  de  El  cu 
dragostea  nebiruita  a  credin^ei. 

Fiica  lui  lair  e  inviata.  Mai  marele  sinagogii  crede  in 
cele  care  intrec  ochii  si  asteptarile  omului.  Invierea  fiicei  lui 
vine  tocmai  atunci,  cand  jalea  familiei  ei  era  mai  mare  decat 
gandul  ca  o  vor  mai  putea  vedea  vreodata  vorbind. 

Dar  in  fa^a  Domnului  moartea  e  somn  si  cea  care  moare, 
copila,  se  ridicd  dintre  cei  morji,  pentru  a  arata  ca  Hristos  e 
invierea  si  viafa  lumii. 

Moartea  nu  are  ca  final  nefiinfa,  ci  viafa. 

Dupa  moarte,  via^a  si  in  viaja  fiind,  daca  privim  spre 
Hristos,  vedem  ca  cele  prorocite  in  credin^a  noastra  s-au 
implinit  deja,  caci  nu  ne  indoim  de  implinirea  lor. 

Po^i  merge  de  multe  ori  sa  te  impartasesti  cu  Hristos  si 
totusi  sa  nu  ai  revelafia  minunatd  a  Dumnezeului  celui  viu.  Iar 
un  altul  poate  sa  aiba  aceasta  minunatd  clipd  la  bordel,  pe 
drum  sau  in  singuratatea  deznadejdii  si  el  sa  fie  mult  mai 
smerit  decat  tine,  mult  impartasitul. 

Am  privit  un  sir  de  oameni  care  se  impdrtdseau  si  numai 
spre  doi  dintre  ei  Dumnezeu  mi-a  atras  aten^ia. 

Pe  fata  o  stiam  -  era  o  fosta  colega  de  generate  -  dar 
acum  era  o  altd  persoand. 

Pe  baiat  nu  il  cunosc  dar  in  el  se  vedea  reala  simfire  a 
prezenfei  lui  Dumnezeu,  a  Dumnezeului  celui  viu,  Care  ne 
transfigureaza. 

Nu  zic  ca  ceilalti  nu  veneau  cu  constiinid,  cu  dragoste, 
cu  frica  de  Dumnezeu,  cu  incredere...  Insa  ei  erau  oarecum 
„linistiti"  in  asteptarea  lor,  nu  mai  li  se  parea  o  intdlnire  atdt 
de  unicd  intalnirea  cu  Dumnezeu. 


280  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Spiridon_al_Trimitundei. 

281  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic. 

282  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 


205 


Intra  rutina,  delasarea,  conformismul,  conformitatea  cu 
o  anumita  stare  de  spirit  in  viata  noastra  si  nu  mai  e  de  fiecare 
data  o  minune  primirea  Sfmtelor  Taine. 

Femeia  s-a  atins  de  El...  Insa  intr-un  asemenea  mod, 
incat  pe  ea  Fiul  lui  Dumnezeu  a  shmit-o  mai  mult  decat  pe 
ceilal^i  de  acolo. 

Ea,  prin  starea  ei  interioara,  I-a  smuls  lui  Dumnezeu 
iubirea  Sa  printr-o  incredere  netarmurita,  desi  era  femeia  care 
isi  cheltuise  toata  averea  sa  cu  doctorii. 

Singura  stdpdnire  reald  e  a  lui  Dumnezeu,  a  subliniat 
arhiepiscopul  Anastasios.  Degeaba  credem  ca  noi  guverndm 
lumea,  ca  o  avem  la  degetul  mic. 

Intr-o  clipa,  Dumnezeu  ne  face  sa  intelegem  cine 
conduce. 

Ma  gandeam  la  slujba...daca  ar  incepe  acum  un 
cutremur,  cand  catedrala  aceasta  este  arhiplina  de  oameni,  ce 
ar  face  fiecare  dintre  noi?  Ar  fugi  sau  ar  prefer  a  sa  moaral 

Putem  muri  pentru  Hristosl  Mai  avem  putere,  incredere 
in  El  sau  nu? 

Unii  Sfin^i  Mucenici  au  fost  arsi  in  Sfanta  Biserica  pe 
cand  erau  la  slujba.  Ce  am  face  noi?  Cum  am  reacfional 

La  parastasul  Fericitului  Dumitru  [Staniloae]  si  al 
Binecuvantatei  Prezbitere  Maria  [Staniloae]  mi-au  dat 
lacrimile  si  imi  dau  si  acum... 

„Fa  odihna,  Doamne!"...Si  ei  sunt  deja  in  odihna  Lui, 
ajutandu-ne  cu  rugaciunile  lor. 

Teologia  sa  preadumnezeiasca  trebuie  recititd  de  multe 
ori.  Nu  sa  o  citim,  ci  sa  o  recitiml  Ba,  mai  bine  zis,  sa  o 
invdidm  pe  de  rost,  noi,  cei  de  dupa  el... pentru  ca  sa  stim  ce  sa 
scriem  mai  departe,  cum  sa  ii  continudm  teologia. 

Jertfa  doamnei  preotese  a  fost  mare.  Binecuvantata 
Maria,  so^ia  sa  cea  Sfanta,  1-a  ajutat  mult,  enorm  de  mult. 

Mii  de  pagini  avem  de  la  el! 

Oare  de  ce  nu  avem  si  noi  aceeasi  putere  si  incredere  in 
bine  cum  aveau  ei?  Oare  de  ce  nu  mai  putem  sa  urmdm  un 
exemplu  atdt  de  bun  ca  al  lor? 

Fara  jertfa  nu  vin  roade  reale. 

Starea  de  toropeala,  lipsa  de  transpira^ie,  lipsa  de 
lacrimi,  de  dureri  de  ochi  si  de  inima  nu  te  ajutd  si  nici  nu  ifi 
sfiniesc  via^a. 

Iubi^ii  mei,  fericirea  e  o  Vm\a.plina  de  lacrimi,  de  tdcere 
si  de  multd  rabdarel 


206 


Suferin^a  e  mama  inielepiirii  §i  fara  ea  nu  §tim  sd  ne 
privim  uniipe  alfii  in  ochi. 

Daca  fugim  dupa  locuri,  dupa  linistea  noastra,  dupa 
cdpdtuirea  proprie,  nu  vom  avea  nicio  fericire  la  sfar§itul 
vie^ii  §i  nici  in  lumea  viitoare. 

Renuniaii  la  voi,  pentru  ca  sa  in^elegeti  cum  trebuie  sa-I 
sluji^i  lui  Dumnezeu! 


1  ericitul  Dumitru  [Staniloae]  a  fost  foarte  prezent 
langa  noi284.  Expozi^ia  cu  scrisul  sau,  cu  notele  sale  luate  in 
graba,  cu  fotografiile  sale,  cu  cardie  sale  ne-a  umplut  inima. 

Note,  zeci,  sute  de  note,  cu  un  scris  greu  de  patruns  de 
cele  mai  multe  ori,  pentru  care  ar  trebui  sa  ai  timp  ca  sa  le 
descifrezi,  sa  le  in^elegi,  sa  le  aprofundezi. 

I-am  vazut  scrisul,  i-am  revazut  scrisul  §i  asta  m-a 
bucurat  mult.  Scrisorile  trimise  mitropolitului  Daniel 
[Ciobotea]28'  de  azi  -  care  atunci  era  in  Germania  -  erau 
prinse  pe  standuri  ca  sa  le  putem  citi. 

Salariul  sau  la  un  moment  dat:  patru  mii  §i  cateva  sute 
de  lei.  Declaratii  de  ale  sale,  scrisori,  o  dare  de  seama  batuta  la 
ma§ina. 

In  ultima  spunea,  ca  a  trait  din  mai  multe  burse  §i  ca 
vine  dintr-o  familie  sdracd  de  idrani. 

Binecuvantata  Maria  era  §i  ea  tot  din  Transilvania.  Cand 
a  fost  evocat  i-am  simfit  prezenfa.  El  a  fost  si  este  cu  noi! 

Fericite  Parinte  nu  ne  uita!  Ai  mila  de  noi  §i  ne 
miluie§te. 

Daca  vre^i  sa  predica^i  sau  sa  conferentia^i,  atunci  nu 
vorbi^i  cand  toata  lumea  e  obositd.  Sau  daca  tot  trebuie  sa  o 
face^i,  nu  vorbiti  greu,  ca  toata  lumea  sd  caste. 


283  Imbogatirea  noastra  materials. 

E  vorba  de  Congresul  international ,, Dumitru  Staniloae"  (9-14  noiembrie  2003),  cu 
ocazia  centenarului  sau.  Pentru  participanti  si  desfasurarea  evenimentului  a  se  vedea: 
http://www.curierulnational.ro/Specializat/2003-ll- 
08/Congres+international+dedicat+centenarului+Dumitru+Staniloae. 
285  A  se  vedea: 
http://ro.orthodoxwiki.org/Daniel_%28Ciobotea%29_al_Rom%C3%A2niei. 


207 


Mai  intai,  de  dimineatl,  lucrurile  grele,  iar  spre  dupa- 
amiaza/?e  cele  duhovnicegti,  cand  puterea  de  concentrare  si  de 
receptare  a  mintii  noastre  scade. 

Toti  au  vorbit  frumos  despre  el.  Centenarul  sau  a  fost  o 
victorie  a  sfinfeniei  asupra  uitarii,  a  meschinariei,  a  ridicolului. 

Navodul  s-a  aruncat  in  addnc,  pentru  ca  avem  nevoie  de 
o  infelegere  addncd  a  voii  lui  Dumnezeu. 

Daca  cugeti  cu  multa  smerenie  prinzi  multi  pe§ti  ai 
intelegerii  dumnezeie§ti.  Sco^i  la  suprafa^a  idei  care  nu  se  vad 
cu  ochiul  liber. 

In  jurul  meu,  pe  o  raza  de  niciun  kilometru  sunt  atatea 
Sfmte  Moaste  incat  nici  nu  mi-am  imaginat  vreodata  ca  as  fi 
putut  avea  atdt  de  multe  in  apropiere. 

In  Bucuresti  e  o  bogafie  imensd  si  mul^i  se  bucura  de  ea 
(ma  refer  la  bogdiia  dumnezeiascd  a  Sfintelor  Moaste). 


Sfantul  Dimitrie  Basarabov  ,  Sfantul  Constantin  eel 
Mare,  Sfanta  Imparateasa  Elena,  mama  sa,  Sfantul  loan  Gura 
de  Aur  (mandibula)  sunt  la  Patriarhie  .  E  posibil  ca  sa  mai 
existe  la  Parintele  Patriarh  si  alte  Sfmte  Moaste. 

Trupul  intreg  al  Sfantului  Dimitrie  ne  sta  marturie, 
indemn,  pova^uire  pentru  via^a  noastra. 


Idem:    http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/26/predica-la-pomenirea-sfantului- 
dimitrie-basarabov-27-octombrie-20 1 0/. 
287  Idem:  http://www.patriarhia.ro/. 


208 


Capul  Sfantului  Grigorie  de  Nyssa28N  e  la  Biserica 
Domnit,ei  Balasa,  in  ctitoria  sa  impozanta.  Are  o  masca 
mortuara  deasupra. 

Particele  din  Sfantul  Spiridon289  in  catedrala290  de  langa 
Facultatea  de  Teologie 


291 


Mana  Sfantului  Ciprian  la  Biserica  „Zlatari" 


292 


293 


Mormantul  Sfantului  Constantin  Brancoveanu  '",  care 
m-a  ajutat  si  ma  ajuta  atat  de  mult.  Particele  din  Sfantul 


288 


Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Grigorie_de_Nyssa. 

Idem:  http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-12-sf_spiridon.html. 

Idem:  http  ://ro . wikipedia. org/wiki/Biserica_S f%C 3 %A2ntul_Spiridon_Nou. 

Idem:  http://www.ftoub.ro/. 

Idem:  http://www.zlatari.ro/index.php. 

Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Br%C3%A2ncoveanu. 


209 


Nicolae  al  Mirelor  Lichiei 
Gheorghe  Nou295. 


294 


tot  acolo,  la  Biserica  Sfantul 


1 

__                                                                              .        .  .-    - 

-^..~                                       r- 

• 

HBl^B                                                                                    ___.VT.ili.:                                                                                                          1 

_P___f^_                                                           nk  dlm 

_Q|_|                                                          Al  M                     1 1  hiei 

Bl                                                                 H 2HO      ,142«4(i?)                         __| 

- 

296 


297 


Sfantul  Minaz   ,  Sfantul  Siluanzv/,  Sfintii  de  la  Sfantul 


298 


■299 


Antim     ,  Fericitul  Hie  Marturisitorul  la  Giulesti     ,  Sfantul 


"    Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Nicolae_al_Mirelor. 

295  Idem: 

http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Sf%C3%A2ntul_Gheorghe_Nou_din_Bucure%C8 
%99ti. 

296  Idem:  http://www.sfminavergu.ro/. 

97  La  Biserica  Rusa.  A  se  vedea:  http://www.paraclisuluniversitar.ro/. 

298  Manastirea  Sfantul  Antim: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Antim. 

299  A  se  vedea:  http://www.teologiepentruazi.ro/2008/07/21/fericitul-ilie-marturisitorul/. 


210 


.300 


301 


Stelian     ,  Sfantul  Mucenic  Haralambie       §i  Sfantul  Eftimie 
eel  Mare302.  Si  ca|i  aljii? 

Particica  din  Sfantul  Nectarie  e  foarte  galbena,  ca  o 


•  303 


ceara     .  Bucurii,  multe  bucurii. 


Daca  nu  tresalfi  la  astfel  de  bucurii  inseamna  ca  nu  te 
preocupd  bucuriile  sfinte,  ve§nice. 

Cand  nu  te  cunosc  oamenii  e§ti  „un  nimeni".  Nimeni  nu 
te  ajuta.  Numai  cand  vei  ie§i  prea  mult  in  eviden^a,  incat  nu 
mai  pot  sd  te  excludd,  atunci  i^i  vor  pomenii  numele  §i  te  vor 
elogia.  Dar  mai  bine  ar  fi  sd  nu  dorim  niciodatd  ca  sa  ie§im  in 
eviden^a. 


Idem:    http://www.teologiepentruazi.ro/2007/ll/25/mai-aproape-de-sfantul-stelian- 
paflagonul-aparatorul-copiilor/. 

301  Idem:      http://www.teologiepentruazi.ro/201 1/02/10/sfantul-ocrotitor-al-studiilor- 
mele-seminariale/. 

302  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Eftimie_cel_Mare. 

303  La  Manastirea  Radii  Voda  din  Bucuresti:  http://www.manastirearaduvoda.ro/. 
Fotografia  e  preluata  din  articolul: 

http://obiectivortodox.wordpress.com/2009/06/29/moastele-sfantului-nectarie- 
taumaturgul-de-la-manastirea-radu-voda/. 


211 


Tacerea  care  lucreazd  in  Dumnezeu  e  mai  importanta 
decat  orice  publicitate  umand.  Ea  te  imbogdieste  -  trairea  in 
Dumnezeu  -  pe  cand  lauda  dauneaza.  Vant  taios.  E  vantul  care 
distruge  mandria,  e  vantul  ispitirii. 

Daca  nu  stai  in  bdtaia  vdntului,  nu  po^i  sa  te 
inrdddcinezi  si  mai  mult  in  pamant. 

Observ  cum  nu  ii  place  sa  fii  mic,  smerit,  acestei 
majoritdii. 

Cuvintele  smerite  sunt  trecute  cu  vederea  si,  in  schimb, 
se  folosesc  termeni  pe  care,  de  obicei,  teologii  nu  ii  pronun^a 
mai  niciodatd  acasd. 

Cand  nu  esti  de  acolo,  din  mijlocul  discu^iei,  te  excluzi 
de  la  sine.  Am  vazut  recent  o  asemenea  situate  stdnjenitoare. 

Doamne,  linistea  mea,  miluieste-ma!  Sunt  obosit  dar  ma 
bucur... 


De  la  oameni  po^i  inva^a  multe  rele  dar  si  multe  lucruri 

bune.  Unii  te  umplu  cu  entuziasmul  lor,  cu  abnega^ia  lor,  cu 
problematizarile  lor,  cu  reactiile  lor  binecuvantate  la  rau,  la 
impostura,  cu  sfm^enia  lor,  cu  for^a  pe  care  au  avut-o  ca  sa 
mearga  mai  inainte,  pe  cand  al^ii  iti  strivesc  inocen^a, 
inaintarea,  i^i  taie  elanul,  te  fac  sa  te  sim^i  un  nimic,  o 
caricaturd,  ofiintd  ratatd  mai  inainte  de  apreciza  vreun  lucru. 

Daca  stai  inchis  in  tine  \i  se  pare  ca  e§ti  viu,  ca  tu  esti 
mai  de§tept  decat  to^i,  ca  nu  ai  egal  pe  lume,  ca  trebuie  sa  }i  se 
facd  statuie  in  trei  clipe  si  to^i  sa  ii  se  inchine. 

Dar  cand  comunici  sincer  cu  oamenii,  cand  iesi  din 
turnul  tau  de  fildes  pentru  a  sta  de  vorba  cu  omul  real  si  nu  cu 
imaginea  ta  despre  el,  atunci  esti  surprins,  socat,  ramai 
inmarmurit,  de  forja  cu  care  fi  se  reveleazd  omul,  de 
intensitatea  cu  care  percepi  interiorul  lui,  via^a  lui,  constiin^a 
lui. 

Cand  omul  nu  mai  e  un  numdr,  un  simplu  nume,  devine 
o  minune,  i^i  apare  ca  o  taind  care  vrei  sa  \\  se  comunice,  te 
face  sa  il  stimezi,  sa  il  iubesti,  sa  il  admiri,  sa  nu  il  mai  judeci 
in  frivolitatea  ta  caracteristica,  pentru  ca  fiecare  gest  al  sau  are 
un  motiv  anume,  indiferent  daca  motivul  e  bun  sau  rau. 


212 


Cand  stai  de  vorba,  imaginatia  ta  bolnava,  perceptia  ta 
aiurita  cade,  se  dizolva  si  adevarul  persoanei  apare  cu  putere 
intre  el  si  tine,  si  i{i  cere  asentimentul,  nu  parerea  ta. 

Omul  greseste,  poate  gresi,  dar  nu  avem  dreptul  sa-1 
condamndm  la  nesfdrsit,  ci  sd  il  in}elegem,  sa  il  iubim,  sa  il 
ajutam  iubindu-1,  intinzandu-i  o  mdnd  defrate. 

Cum  aratd  mahomedanul,  iehovistul,  luteranul?  Habar 
am!  Mi  se  pare  ca  stiu  prea  multe,  ca  am  „tot  adevarul"  si  nu 
sufdr  pentru  fratele  meu,  care  nu  il  recunoaste  pe  Hristos  ca 
Dumnezeu  adevdrat  si  om  adevdrat.  Ma  uit  numai  la  mine. 

Dar  pot  sa  ma  uit  la  mine,  fara  ca  sa-1  vad  si  pe  el?  Pot 
sa  incarc  sacii  numai  in  caru^a  mea  si  sa  imi  fie  indiferent 
faptul,  ca  el,  fratele  meu,  nu  are  un  ajutor,  pe  cineva  care  sa  il 
scoata  din  balta?  Ce  fac  pentru  tine,  ca  sa  nu  fac  si  pentru  mine 
in  acelasi  timp?  Pot  sa  fiu  indiferent,  insensibil,  cand  pe  mine 
ma  enerveaza  televizorul  dat  mai  tare,  faptul  ca  unul  se 
caliceste  iar  altul  rdmneste  si  multe  altele? 

Cine  imi  da  dreptul  sa  fiu  ticdlosl 

Trebuie  sa  ma  intereseze  pe  mine,  ortodoxul,  si  de  tine, 
catolicule,  si  de  tine,  protestantule,  fiule  al  asa-zisei  Reforme. 

Trebuie  sd  imi  fac  griji.  Daca  nu  imi  fac  griji  de  oaia 
una,  de  oaia  care  e,  de  fapt,  o  cifrd  a  milioanelor  de  rdtdciii, 
nu  am  grija  nici  de  mine,  pentru  ca  eu  sunt  cdlduf,  „linistit"  cu 
to^i  §i  „nu  vreau  sa  imi  fac  dusmani  degeaba". 

Daca  Sfhnii  Apostoli  ar  fi  dorit  sd  nu  isifacd  dusmani, 
cu  siguran^a  ca  nu  se  mai  luau  la  harfd  cu  to^i,  nu  mai  incercau 
sd  iifacd  prosti  pentru  ca  se  inchina  la  lucrul  mainilor  lor  si  nu 
mai  incercau  sd  ii  scoata  pe  to^i  din  intunericul  nestiin^ei. 

Dar  ei  nu  au  stat  acasa  si  nici  nu  au  dorit  sa  moara 
„confortabil".  Noi  suntem  de  alta  „moda". 

Noi  ne  dam  cu  parerea,  presupunem,  ne  inchipuim . . .si 
ne  inchipuim  prea  multe  lucruri  despre  noi,  revoltdtor  de  multe 
lucruri. 

Constientizez  o  acuta  dorin^a  a  mea  de  a  face  ucenicie  la 
teologia  Sfmtelor  Icoane.  Iconostasul  acestui  dumnezeiesc 
pictor  m-a  uluit304. 

Niciodata  pana  azi  nu  am  putut  in^elege  de  ce  nu 
infelegeam  teologia  iconostasului. 


304  Al  lui  Sorin  Dumitrescu,  expus  la  Facultatea  de  Teologie  Ortodoxa  din  Bucuresti, 
unde  acum  e  amfiteatrul  Dumitru  Stdniloae,  la  etajul  1.  Intr-o  singura  zi  am  in^eles  ca 
nu  ftiu  nimic  esential  in  acest  domeniu  dumnezeiesc. 
A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 


213 


Toti  Sfin^ii  Ingeri,  to^i  Sfin^ii  Apostoli,  Prea  Curata 
Stapana,  Sfantul  loan  Botezatorul,  doi  Sfin^i  ierarhi  sunt  in 
stare  de  inchinare,  de  plecdciune  spre  Fiul  lui  Dumnezeu,  spre 
Dreptul  Judecator.  Toate  fiin^ele  Impara^iei  lui  Dumnezeu  sunt 
orientate  spre  El.  Acum  are  sens. 

Sfm|ii  nu  privesc  spre  noi  ca  sa  priveasca  spre  El,  ci 
privesc  spre  El  ca  sa  ne  auddpe  noi  si  sa  ne  mdngdiepe  noi. 

Planul  Sfm^ilor  Apostoli  si  al  Sfin^ilor  Ierarhi  e  plin  de 
negru,  de  apofatism. 

Planul  de  deasupra,  unde  e  Dreptul  Judecator,  are  negru 
numai  la  picioare,  in  rest  multa  lumina  dumnezeiasca. 

Dar  Hristosul  slavei  ceresti  are  in  planul  al  treilea  -  de 
sus  in  jos  vorbind  -  pe  Hristosul  euharistic,  Care  ne  face 
pdrtasi  vesniciei. 

Fiin^e  stihiale,  pline  de  lumina  Prea  Curatei  Treimi. 

Niciodata  pana  azi  nu  am  fost  atdt  de  izbit  de  mireasma 
frumoasa  a  normalitd}ii  duhovnicesti  pe  care  o  are  pictura  cu 
adevarat  teologicd. 

Binecuvinteaza,  Doamne,  pe  robul  Tau  si  pentru  sfintele 
lui  rugaciuni,  miluieste-ma  si  pe  mine,  pacatosul! 

Cand  in^elegi  ceva  despre  un  om  iar  ceilal^i  de  langa 
tine  si  el  raman  in  aceeasi  posturd  pe  care  o  au  vizavi  de  el, 
atunci  to^i  i§i  pun  intrebarea,  de  ce  doar  tu  crezi  ceea  ce  afirmi 
despre  el  si,  mai  ales,  de  ce  nu  vdd  si  ei  aceleasi  lucruri  ca  si 
tine. 

In  loc  sa  creada,  ca  intelegerea  unui  om  e  o  mare 
binefacere  a  lui  Dumnezeu,  pe  care  ne-o  face  cadou  El  Insusi, 
ei  isi  pun  intrebarea,  dacd  e  posibil  acest  lucru  si  daca  ceea  ce 
spui  tu  nu  e  decat  unfals  sau  un  mod  de  a-i  intra  pe  sub  piele. 

Si  aceasta,  pentru  ca  interesul  poartd  fesul  eel  mai 
adesea  in  relatiile  actuale  dintre  oameni  si  chiar  daca  gandesti 
profund  despre  cineva,  luminat  de  Dumnezeu,  ei  vor 
presupune  ca  ai  aceleasi  intentii  parsive  ca  majoritatea. 

In^elegerea  altuia  e  o  mare  taind. 

Nu  stim  prea  bine  de  ce  ni  s-a  dat  privilegiul  sa  intalnim 
tocmai  oamenii  pe  care  i-am  intdlnit  si  de  ce  am  facut  lucrurile 
pe  care  le-am  facut. 

Uneori  pleci  de  acasa  cu  un  gand,  intr-o  anume  parte  si 
te  vezi  dus  de  Dumnezeu  in  altd  parte,  ca  sa  te  intalnesti  cu 
oameni  pe  care  nu  i-ai  sunat  in  prealabil,  cu  oameni  care  nu 
stiai  ca  existd  dar  de  la  care  inveti  lucruri  capitale. 

Vrei  ceva  si  gasesti  altceva. 


214 


Visezi  la  mere  padure^e  si  Dumnezeu  te  duce  sa  vezi 
minuni  mari  si  sa  auzi  lucruri  dumnezeiesc  de  profunde. 

Oamenii  sunt  cele  mai  adanci  prdpdstii  posibile. 

Nici  nu  stim  cum  ardtdm  cu  adevarat. 

Daca  am  sti,  am  ramane  mu}i  defericire. 

Galopam  frenetic,  ne  incumetam  sa  speram  la  lucruri 
care  ne  depdsesc  si  observam  cum  evenimentele  pe  care  le 
traim  ne  imping  sa  devenim  naturali,  sinceri,  spontani, 
categorici  cu  noi  insine  si  cu  al^ii. 


3 


fi     insensibili.     Suntem     insensibili.     Ticalosia 

insensibilita^ii  noastre  e  atat  de  mare  meat  nici  nu  ne  dam 
seama  ca  suntem  insensibili. 

La  stiri  apare  faptul,  ca  a  murit  o  femeie  ucisa  de 
propriul  ei  nepot  sau  ca,  in  Irak,  o  bomba  „intentionata"  a  mai 
ucis  inca  10  oameni. 

O  auzim  pe  crainica  si  nici  macar  nu  percepem  marele 
adevar,  ca  stirile,  ambele,  au  fost  exploziv  de  reale.  Ni  se  pare 
ca  e  vorba  de  un  vis  ce  nu  are  nimic  de-a  face  cu  noi  si  cu 
lumea  noastra.  Nu  sim^im  nici  regret  si  nici  curiozitate  pentru 
acesti  oameni. 

„Daca  au  murit... bravo  lor!  Eu  ce  sa  le  fac?\"...Si 
mergi  mai  departe,  cu  ochii  orbi,  orbifi  de  insensibilitate. 

Nu  suntem  sensibili  la  faptul  ca  ea  apare  goald  in 
Playboy.  Daca  apare,  ne  excitam  si  noi  la  fel  ca  ceilalfi  -  care 
cred  sau  nu  cred  in  Dumnezeu  -  fara  sa  ne  gandim  la  ce  a 
impins-o  sa  faca  acest  pas,  evident,  fara  minte. 

Nu  mai  spun  ca  nimeni  nu  se  duce  sa  se  roage  pentru 
acea  femeie  si  daca  totusi  ne  rugam  pentru  ea,  pentru  femeia 
care  se  dezbraca  ca  sa  se  excite  lumea,  o  facem  nu  cu  inima 
sdngerdndd  de  dragoste,  ci  cu  o  vadita  „superioritate"  fa^a  de 
„aceasta  femeie". 

Tot  la  fel  daca  ea,  el,  ei,  curvesc,  ucid,  mint,  fura, 
pacatuiesc  in  vreun  fel... 

Nu  ne  doare  ca  altii  pacatuiescl  Nu  ne  rugam  pentru 
durerea  lumii. 

Ne  sim^im  „mult  mai  in  stare"  decat  al^ii  si  asta  ne  face 
„sa  ne  simtim  bine". 


215 


Credem  ca  nu  cddem  in  pacate  mari,  ca  nu  facem  pdcate 
mari  ca  arfii,  pentru  ca  suntem  „atat  de  sfin^i  incat  nu  mai 
putem  pacatui". 

Dar  adevarul  e,  ca  datorita  lipsei  noastre  de  rdvnd  nu 
avem  nici  ispite  mari  de  la  draci,  pe  care  altfel  i-am  zgandara 
daca  am  fi  ferven^i,  arzand  cu  duhul. 

Suntem  lasa^i  „sa  fim  mari"  in  ochii  nostri  si 
„nepatimasi"  pentru  un  timp,  pentru  ca  Dumnezeu  stie  cat  de 
multa  smerenie  aduce  aceasta  stare  de  „confort"  sufletesc 
inchipuit,  cand  se  schimba  placa  cu  noi  si  apar  la  suprafa^a 
inimii  noastre  patimi  pe  care  nu  mai  putem  sd  le  controldm, 
chiar  daca  am  vrea  cu  tot  dinadinsul. 

§i  atunci  suntem  tara^i  catre  lad  cu  forfa.  Si  versetele 
sfinte  nu  ne  mai  ajuta,  pentru  ca  nu  ne-am  increzut  in  ele 
niciodata,  ci  doar  ne-am  gandit,  ca  noi  nu  am  fost  niciodata 
homosexuali,  noi  nu  am  fost  nici  eretici,  noi  nu  am  facut 
niciodata  pu§cdrie  sau  nu  am  fost  oprifi  de  la  Sfanta 
Impartasanie  si  prin  asta  suntem  „mai  sfinti"  deca  toti. 

§i  pentru  ca  ne  credeam  „sfmti"  si  ii  ironizdm  pe  al^ii, 
El,  Dumnezeu,  Preabunul,  ne  lasa  sa  vedem  cum  se  intra  in  lad 
dar  si  cum  se  iese  de  acolo,  pentru  ca  sa  nu  mai  avem  cuvinte 
de  dezvinovafire  si  cuvinte  de  laudd  fa^a  de  noi,  si  nici  cuvinte 
dejudecatd  fa^a  de  ceilal^i. 

Cei  care  traiesc  „comod"  sunt  insensibili  si  raman 
insensibili  pana  cand  auzi  faptul,  ca  si-au  pierdut  serviciul,  si- 
au  pierdut  casa,  au  suferit  din  cauza  unui  deces  in  familie. 

Evenimentul  dureros,  durerea  enorma  te  trezeste  la 
realitate.  Te  trezesti  din  somnul  manipuldrii  cand  vezi  ca  ^i-a 
ajuns  cufitul  la  os  si  \ie. 

Pana  nu  inve^i  sa  }ipi,  nu  recunosti  strigdtul  de  durere  al 
altora  si  orice  pericopa  scripturala  l\\  ramane  strdind  de 
experien^a  ta,  a  vie^ii  tale. 

Cand  nu  mai  rddem  usor,  cand  inva^am  sa  nu  mai 
suradem  dezaprobator  fa^a  de  tot  ceea  ce  nu  in^elegem  atunci 
devenim  seriosi. 

De  multe  ori  spun:  „Hai  sa  fim  seriosi\"...Si  oamenii  imi 
spun:  „Pai  ce,  nu  suntem  seriosilV  Nu,  nu  suntem  seriosV. 

Suntem  naivi. 

Si  daca  l\i  permit  sd  maifi  naiv,  atunci  esti  departe  de 
mdntuire. 

Cu  via^a  trebuie  sa  fii  nu  serios,  ci  extrem  de  serios. 


216 


Viaja  }i  se  scurge  printre  degete.  Fuge  via^a,  ^a§ne§te  ca 
sdgeata  albastrd      a  CFR-ului. 

Nechibzuin^a,  neie§ire  din  orbecdiald. 

Cand  auzim  despre  Patimile  Domnului  stam  intr-o 
nesim^ire  tun.  Nicio  lacrima  nu  curge,  niciun  ritm  cardiac  nu  o 
ia  razna.  §omam  cu  inima  cand  auzim  cdte  a  pdtimit  pentru 
noi  Domnul  nostra.  Stam  ca  la  teatru,  ca  la  telenovela.  Ba, 
mult  mai  prost  ca  la  unfilm  emotional. 

Fior  ioc,  minte  smerita  nici  ca  se  pomene§te,  dragostea 
ne  e  ca  un  taciune  in  zapada  dar  II  pupam  pe  Domnul  pe  obraz, 
pe  frunte  si  nu  pe  r anile  picioarelor  Sale  mai  curate  decat 
lumina  soarelui  § i  decat  orice  con§tiin^a  a  vreunui  Slant. 

Indraznim  negativ  in  domeniul  credintei.  §i  atunci 
suntem  insensibili. 

Ritualul  nostra  de  inchinaciune  particular^  nu  i§i  atinge 
menirea.  Nu  vorbim  cu  El,  ci  ne  ragam  in  vdnt,  intre  cer  §i 
pamant.  Nu  ne  lipim  de  El,  ci  de  nimeni. 

Unii  zic  ca  e  ragaciune  „mecanica"  iar  al^ii  ca  e 
„ratina".  Dar  cred,  mai  degraba,  ca  nu  po^i  ajunge  atat  de  jos, 
sd  decazi,  daca  nu  ai  fost  sus  niciodata.  Iar  daca  intotdeauna 
te-ai  situat  la  starea  aceasta  de  „elevatie"  mecanica,  ce  poate  sd 
se  ceard  de  la  tine? 

Ti  se  respinge  observafia. 

Ai  vrea  sd  fugi  in  jungld  sau  sd  stai  ascuns  intr-o 
scorburd  cand  vezi  cat  de  mult  te  urdsc  unii  oameni,  carora  nu 
le-ai  facut  decat  „raul"  ca  existi  pe  pamant. 

Ai  vrea  sa  te  razbuni,  poate.  I^i  trece  acest  lucra  prin 
minte. 

Insa  un  Parinte,  Parintele  Tit  de  la  Sfanta  Manastire 
Neamk  spunea  unui  ucenic  sa  nu  se  razbune  cu  rdzbunare 
lumeascd,  pentru  ca  aceasta  tine  pufin,  ci  sd  se  roage  pentru 
aceia,  caci  razbunarea  lui  Dumnezeu,  dreptatea  Lui  e  mult  mai 
groaznicd,  incat  chiar  tu  II  vei  ruga  pe  Dumnezeu  ca  sa  le  ierte 
celor  care  te-au  prigonit. 

Stai  §i  a§teapta!  Rdbdarea  noastra  duhovnicescd  e 
in^eleasa  prost,  cand  e  vorba  de  „onoarea  noastra pdtatd". 

Onoarea  §i  resentimentul  nu  sunt  ale  ortodocsilor. 

Onoarea,  pentru  care  iei  gatul  altora,  duelul  e  invenfie 
occidentald  iar  resentimentul,  razbunarea  ca  stare  retroactivd 


305  Denumirea  populara  a  noilor  trenuri,  postrevolutionare,  ale  Romaniei,  in  care  usile 
sunt  automate  si  ai  priza  pentru  laptop.  Numai  ca  noi,  din  exces  de  nesimtire  si  proastd 
crestere,  faramam  repede  usile,  veceurile.. .pentru  ca  sa  calatorim  in  conditii  cat  mai 
apropiate  de  trecut. 


217 


de  bucurie  pentru  rdul  altora  e  un  demonism,  care  nu  are 
nimic  de-a  face  cu  iertarea,  cu  uitarea  rdului  care  }i  s-afdcut. 

Tortura  -  cum  spunea  Parintele  Gheorghe  [Calciu- 
Dumitreasa]306  -  nu  poate  fi  povestitd  si  cei  care  vor  sd  si-o 
imagineze  la  o  cafea  si  o  tigare,  bineinteles  ca  „vor  avea  o  idee 
foarte  coerentd  despre  suferinta". 

Se  spun  abera^ii  cu  o  liniste  inspdimdntdtoare.  Unii  ar 
spune:  „cretinoida". 

Se  fac  apeluri  la  tot  felul  de  „autoritdfi  in  materie",  care 
nu  au  nimic  de-a  face  cu  subiectul  si  daca  iei  atitudine  \i  se 
spune  ca  esti  cam  dement  si  trebuie  sa  te  verifici  la  bild 
(creier),  in  loc  sd  fii  incurajat  ca  vrei  sd  intelegi  cum  stau 
lucrurile. 

Noi,  teologii,  suntem  mult  mai  posaci  si  lipsifi  de 
entuziasm  decat,  spre  exemplul,  batranul  caruia  i-am  dat  azi 
ceva  banu^i,  si  mi-a  mul^umit  nu  stiu  ca^i  metri,  fara  sa  faca 
par  add  ostentativd. 

Sau  decat  femeia  care  l\\  lua  haina  si  i^i  da  un  numdr  de 
ordine,  cat  noi  eram  la  conferinte,  si  care  era  mult  mai  bine 
dispusd  sufleteste  ca  sd  te  bine  dispund  si  pe  tine,  sa  te  puna 
intr-o  stare  de  jovialitate,  de  dialog  spontan. 

Frigul  din  amfiteatrul  in  refacere  avea  drept 
corespondent  frigul  din  multe  suflete  -  corespondent  de  facto 
si  parabolic  -  si  inghe^ai  mai  mult  din  cauza  frigului  din  inimi 
decat  din  cauza  frigul  dintre  ziduri. 

Inchizi  gura  cand  ai  vrea  sd  spui  ceva,  pentru  ca  vezi  ca 
nimeni  nu  vrea  sd  audd  ceva,  de  parca  tot  ce  ar  fi  trebuit  sa  se 
spuna  s-a  spus,  si  de  acum  incolo  nu  mai  avem  decat  sa  ne 
hoidrim  unii  pe  al^ii  si  sd  fim  lingdi  unii  cu  al^ii  ca,  poate,  va 
cadea  si  la  noi  o  parte  din  ciolanul  brut  al  celor  care  il  au  acum 
spre  administrare. 

Ne  miniim  unii  pe  al^ii,  suntem  ipocrifi,  dam  cu  anateme 
si  nu  cu  dragoste  in  ceilal^i. 

O  cantarea^a  a  spus  azi,  ca  „limba  e  un  animal  greu  de 
imbldnzir  .  Si  daca  pun  aceasta  fraza  acolo  unde  ar  trebui  sa 
insemne  a  invafa  limba  sd  spuna  cuvinte  frumoase 
intotdeauna,  atunci  ar  rezulta,  ca  e  foarte  greu  sd  te  invefi  sa  fii 
„usa  de  Biserica",  cand  tu  nu  vrei  sa  faci  acest  lucru  decat  de 
ochii  lumii. 

Pentru  adevdrurile  addnci  rfi  trebuie  multe  lumini,  mul^i 
och  i  pdtrunzdtori. 


306  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_Calciu-Dumitreasa. 


307 


Loredana  Groza,  in  emisiunea  lui  Marius  Tuca. 


218 


De  aceea,  noi  ne  ajutam  de  Sfanta  Scriptura,  de  Sfintii 
Paring,  de  oamenii  duhovnice§ti,  de  realitatea  imediata,  de 
cultura,  de  filosofie,  de  §tiin$,  de  experien^a  universale  a 
omenirii. 

Ca  sd  ne  vedem  addncurile,  abisurile  necunoscute  ale 
inimii  trebuie  sa  vedem  cu  toti  ace§ti  ochi  §i  cu  ochii  nostri  §i 
sa  nu  credem  ca  nu  avem  nevoie  de  toate  acestea. 

Teologia  dumnezeiasca  poate  da  raspunsuri  oriunde, 
numai  ca  trebuie  sa  cuno§ti  aceste  multe  locuri,  unde  cuvantul 
lui  Dumnezeu  poate  face  minuni. 

Daca  cuno§ti  ce  importante  sunt  rama308,  verzeala 
zidurilor309  sau  liliacul  zburator310  pentru  noi,  pentru  con§tiin{a 
noastra,  daca  vezi  cu  microscopul  in  strdfundurile  plantei  sau 
ale  sangelui  uman,  daca  injelegi  galaxiile,  mi§carea,  sinapsele 
computerului  facute  dupa  minunatia  creierului  uman  nu  devii 
„mai  ingamfat",  ci  mult  mai  smerit. 

Daca  §tii  cu  adevdrat  un  lucru,  nu  te  pierzi  din  cauza  lui 
ci  a  minciunii  ca  tu  nu  mai  ai  de  inva^at  nimic,  daca  ai  inva^at 
pana  acum  cdteva  lucruri. 

Ne  culcam  pe-o  ureche.  Ne  culcam  pe  lauri.  Ne 
mdndrim  tocmai  pentru  ca  stim  lucruri  putine  si  fdrd 
aprofundare. 

O  victorie  nu  inseamna  sfdrsitul  luptelor  ci  doar 
inceputul  unui  sir  de  infrdngeri  §i  de  mici  victorii. 

Sa  inva^am  unii  de  la  alfii  §i  sa  inva^am  multl 

Daca  ni  se  atrofiazd  creierul  de  §edere,  bineinteles  ca  nu 
e  bine. 

Sa  inva^am  cu  profunzime  ce  smerenie  e  sd  invefi  din 
smerenia  altora. 


I   ovara  multelor  intrigi,   §tiim>  tuturor  jocurilor  de 

culisd  uneori  te  copleseste. 

Inocen^a  e  preferabila  uneori  cunoasterii  tuturor 
pdcatelor  celorlalfi  de§i,  cea  din  urma,  ne  trebuie  foarte  mult 
in  via^a  sociala. 


308  Fertilizeaza  solul  si  aeriseste  pamantul  prin  canalele  pe  care  le  face: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2m%C4%83. 

309  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83. 

310  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Liliac_%28animal%29. 


219 


Nu  §tii  la  ce  sa  te  astepfi.  Nu  §tii  cine  e  eel  care  te  vinde, 
caci  acesta  se  ascunde. 

Un  barbat  a  visat  ca  e  plin  de  bube,  de  co§uri  mari.  De§i 
nu  crede  in  vise  a  interpretat  aceste  bube  ca  fiind  multele  lui 
patimi,  care  pornesc,  in  special,  de  la  poftele  trupe§ti. 

Un  Parinte  a  plecat  ochii  atunci  cand  a  auzit  o 
confesiune  a  unui  tanar.  Poate  ca  nu  se  astepta  la  acest  lucru. 

Iar  o  domni§oara  a  recunoscut,  ca  se  simte  foarte 
rusinatd,  cand  vede  ca  cineva  o  priveste  cu  atenfie  §i  acel 
cineva  e  crezut  de  ea  drept  cineva  aparte. 

Oboseala  e  §i  ea  o  sursd  a  pacatelor. 

Privesti  oamenii...§i  ei  nu  in^eleg  ca  tu  infelegi  §i  ceea  ce 
ei  vor  sa  ascundd. 

Zeflemiseala  e  un  mod  de  a  te  crede  „superior"  altora  §i 
unii  cred  ca  trebuie  sa  se  comporte  numai  in  acelfel  in  care  au 
fost  lauda^i  ei  de  cineva,  candva. 

Limbajul  de  lemn  e  marea  problema  a  multora. 

Femeia  vrea  sa  vada  in  tine  pe  acel  cineva  care  o 
avantajeazd,  care  o  pune  in  valoare  in  ochii  altor  femei. 

Invidia  dintre  femei  e  abjectd. 

Daca  el  merge  cu  tine  atunci  nu  trebuie  sa  se  mai  uite  §i 
la  alte  femei.  A§a  cred  femeile  geloase  §i  care,  in  egoismul  lor, 
prefera  ca  barba^ii  sa  le  minta  ca  ele  sunt  totul  pentru  ei  decat 
sa  le  spuna  adevdrul. 

Gianina  [Piciorus]  mi-a  spus  aceste  ganduri  §i  am  fost 
de  acord  cu  ele. 

Daca  dai  atenfie  unei  femei  §i  tu  e§ti  cu  so^ia  langa  tine, 
ea  in^elege  ca  nu  ifi  iubesti  deloc  so^ia,  in  loc  sa  in^eleaga  ca  tu 
de  fapt  o  „scanezi"  pe  cea  pe  care  o  ai  inaintea  ta. 

Femeile  presupun  imediat  ca  ele  te  intereseazd  dar  nu  i§i 
dau  seama  cdte  cer  barba^ii  de  la  ofemeie. 

§i  femeia  careia  nu  ii  place  munca  §i  casa  §i  bdrbatul  ei, 
tot  aceea  „cere  egalitate  in  drepturi"  sau  i  se  pare  ca  face 
multe,  cand  ea  hoindreste  toata  ziua. 

Cand  o  femeie  nu  mai  are  barbat  §i  „ii  place  via^a",  asta 
se  vede  imediat:  se  poarta  ca  ofemeie  usoard  §i  iresponsabild. 

Cand  un  barbat  nu  mai  are  femeie  §i  a  iubit-o  mult  pe 
femeia  lui,  se  apuca  de  bdut  sau  de  droguri  §i  devine  o  ndlucd, 
o  fiin^a  decazuta. 

CopiiiySra  stdpdni  i§i  cam  fac  de  cap. 

Uneori,  daca  nu  vor  oamenii  sa  ifi  spuna,  spre  slava  lui 
Dumnezeu,  ce  s-a  intamplat  cu  ei,  \\-o  spun  insa  ca  sa  se  laude 
in  fa^a  ta. 


220 


De  fapt,  poezia,  dar  mai  ales  teologia  imboga^este 
limbajul,  il  redefineste,  il  personalizeazd.  Teologul  isi  exprima 
rela^ia  sa  personala  cu  Dumnezeu  dar,  in  acelasi  timp,  se 
gaseste  in  ipostaza  de  a  se  pune  in  cuvinte,  de  a  incerca  sa  se 
cuprinda  integral  in  ceea  ce  spune. 

Cuvintele  nu  sunt  doar  vehicule,  ci  si  semne  ale 
prezen^ei  sale,  puncte  ce  ii  poarta  mireasma  personala. 

Scrierile  sfmte  sunt  revelatorii.  Scrise  in  harul  Duhului 
Sfdnt,  daca  sunt  citite  tot  in  Duhul  Sfdnt,  acele  cuvinte  se 
deschid,  isi  deschid  frumuse}ea  si  sfinienia  lor  nespusd  si  ne 
adancim  uluitor  de  mult  in  ele. 

Cuvintele  sunt  un  abis  cand  au  prezenfa  harului  in  ele, 
cand  au  fost  scrise  dumnezeieste.  Ele  sunt  un  abis  dar  sunt  si 
mai  abisale  cand  vorbesc  despre  Dumnezeu,  caci  Dumnezeu  e 
Cel  care  nupoatefipus  niciodatd,  integral,  in  cuvinte,  in  fraze. 

Teologia  e  o  necontenitd  explicitare,  aprofundare, 
pentru  caeo  relate  intimd  cu  Dumnezeu. 

Intimizarea  cu  Prea  Sfdnta  Treime  e  una  dintre 
definifiile  sfinfeniei. 

Intimitatea  te  face  sa  spui  si  sa  vezi  toate  cu  acordul 
celui  pe  care  il  vezi.  Confidenfialitatea  are  ca  fundament 
intimitatea  cu  eel  cu  care  discu^i,  cu  eel  caruia  i  te  confesezi 
sau  ii  se  confeseazd. 

Numai  daca  am  constiin^a  confiden^ialitatii  imi  permit 
sa  gandesc  si  sa  ac^ionez  ca  un  intim  cu  celalalt,  cu  al^ii.  Includ 
in  mine,  in  via^a  mea,  pe  al^ii. 

Sunt  intim  cu  al^ii,  pentru  ca  vreau  ca  ceilal^i  sa  fie  o 
parte  din  mine,  sa  fie  un  intreg  organic  cu  mine  si  nu 
subiectivitdii  distante,  paralele,  care  nu  ne  intersectdm  deloc. 

Ruptura  societa^ii  consta  in  militarea  evidenta  pentru 
subiectivismul  paralelic,  unde  fiecare  om  e  vazut  ca  total 
diferit  de  ceilarfi  si  care  trebuie  sa  ajunga  intr-un  loc  pe  care 
nu  e  asezat  un  altul. 

Disputele  democratice  nu  isi  propun  puncte  conexe  cu 
adevarat. 

Conexiunile  in  societatea  contemporana  sunt  de  grup,  de 
idei,  poate  si  pe  baza  considerentelor  religioase.  Dar  nu  au  ca 
obiect  unirea  tuturor,  ci  distanfarea  de  al^ii,  luarea  de 
atitudine  cu  orice  prQ\,fdrdmi}area. 


221 


Un  Parinte  folosea  cuvantul  „atomizare"  pentru  a 
prezenta  disparitatea313  dintre  noi. 

Concuren^a  e  neloaiald.  Pentru  ca  principiile  care  ma 
propulseazd  il  discrediteazd  pe  celalalt. 

In  via^a  duhovniceasca  nu  exista  concurenid  ci  numai 
relafie  intimd.  Relaiia  vie  cu  Dumnezeu  angajeaza  relaiii 
intime  cu  oamenii. 

Intru  in  relaiii  directe,  sincere,  deschise,  duhovnicesti. 

Nu  vorbesc  acum  despre  intimitate  ca  legatura  ce 
implica  relaiiile  sexuale  intre  so^-so^ie  sau  alt  fel  de  legdturi 
matrimoniale  sau  ca  egoizare  existenta  intre  cateva  persoane, 
fie  ele  familia  mea,  genealogia  mea,  parohia  mea,  tara  mea. 

Intimitatea  de  care  vorbesc  aici  e  relaiia  duhovniceasca, 
legatura  de  dragoste  crestina  care  ne  leagd  pe  unii  de  aljii  si 
care  ne  face  sd  ne  cunoastem  din  ce  in  ce  mai  bine  unii  pe  al^ii. 

Comuniune  il  traduce  pe  intimitate.  Sunt  sinonime.  Si 
ambele  urmaresc  sa  spuna  ca  trebuie  sa  devenim  una  intre  noi 
si  una  cu  Hristos. 

Daca  sunt  intim,  sincer  in  mod  total  cu  tine,  atunci  sunt 
sincer  in  mod  total  cu  Hristos.  Iar  cine  se  sminteste  din  cauza 
sinceritdiii  inseamna  ca  nu  doreste  cu  adevarat  adevdrul,  care 
q  foarte  dur  cu  pacatele  noastre. 

Confesiunea  -  mdrturisirea  in  fa^a  duhovnicului  -  e 
foarte  dura  de  cele  mai  multe  ori.  Spui  lucruri  grele,  foarte 
„smintitoare".  Dar  antidotul  smintelii  e  smerenia. 

Domnul  ne-a  aten^ionat,  ca  sunt  fericifi  cei  care  nu  se 
smintesc  intru  El.  Si  e  adevarat:  Dumnezeu  e  cea  mai  mare 
sminteald  pentru  omul  mandru  si  arogant. 

Adevarurile  dumnezeiesti  au  fost  cele  mai  rdstdlmdcite 
adevaruri,  pentru  ca  nu  se  pot  in^elege,  gandi  si  trai  in  mod 
indiferent  fa^a  de  El. 

In  locul  intimizdrii  cu  oamenii,  la  polul  opus,  sta 
indiferentismul. 

Nu  ma  intereseaza  eel  din  fa}a  mea,  nu  ii  vad 
problemele,  nu  imi  sare  in  ochi  situa^ia  lui,  ci  numai  cand 
durerea,  saracia,  boala  vin  si  la  mine,  in  plina  „fericire" 
indiferentd,  concep  ca  si  al^ii  suferd,  ca  si  al^ii  rabdd  defoame. 

Teologia  dumnezeiasca  nu  are  numai  raspunsuri 
„gratuite",  „gentile",  „bune",  ci  %\fapte  sfinte. 


311  Pr.  Lect.  Dr.  Doru  Costache.  A  se  vedea:  http://www.scribd.com/doc/25351935/CV- 
Re  vd-Dr-Doru-Costache . 

312  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/atomizare. 

313  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/disparitate. 


222 


Adjectivele  pe  care  lumea  secularizata  le  acorda 
teologiei  sunt,  de  cele  mai  multe  ori,  priviri  exterioare  asupra 
frumusetii  §i  adancimii  ei. 

Ereziile  sunt,  pe  cat  de  puerile,  pe  atat  de  demonice. 

Numai  observand  unde  due  ele  e  de  ajuns  pentru  a  ne 
inspdimdnta. 

Interesul  fafd  de  ceilalti  inseamna  iubire  crestind.  Adica 
atunci  cand  interes  fa}a  de  alfii  inseamna  dorinta  de  a-i  ajuta, 
de  a  cunoa§te  cine  sunt,  ce  vor,  ce  le  trebuie  fra^ilor  no§tri. 

Faptul  ca  sunt  interesat  de  ei,  de  viafa  lor  inseamna  ca  ii 
iubesc.  Iar  daca  port  grija  lor,  atunci  ma  framant  pentru  ei,  imi 
fac  griji  binecuvdntate  pentru  via^a  lor. 

Si  asta  inseamna  ca  Dumnezeu  nu  e  „o  idee"  in  capul 
meu,  ci  Dumnezeul  eel  viu,  Care  ne  tine  mereu  langd  El,  pe 
masura  ce  ne  invita  sd  intrdm  in  via^a  altora  ca  focare  de 
bucurie,  de  incredere,  de  mantuire,  de  nadejde. 

Suntem  ai  lui  Dumnezeu  pe  masura  ce  ne  mdntuim  pe 
noi  §i  pe  al}ii.  Cand  ne  impingem  pe  noi  spre  via^a  sfanta  §i 
angrenam  §i  pe  al^ii  in  acest  aflux  de  bucurie  sfdntd. 

Dar  daca  am  con§tiinta  ca  aproapele  meu  imi  e 
„concurent",  „du§man",  ca  eu  trebuie  sdfac  orice  ca  sd  elimin 
acest  „rau"  din  fa^a  mea  atunci,  fara  doar  §i  poate,  ca 
aproapele  meu  imbraca  valenfe  demonice,  ca  el  nu  mai  are 
nimic  cu  fratele  meu,  cu  eel  care  e  de  un  sdnge  cu  mine  §i 
copdrtas  la  Impara^ia  lui  Dumnezeu. 

„Lupta  de  clasa"  a  fost  inlocuita  cu  sloganul 
„concurentei"  §i  al  „standardelor  pie^ei". 

Merele  nu  mai  pot  arata  normal  ci  trebuie  umflate 
neaparat.  Vaca  trebuie  sa  dea  de  trei  ori  mai  mult  lapte  iar 
porcul  trebuie  sa  se  ingra§e  in  trei  luni  cat  altadata  in  noua. 

Povestea  cu  eel  care  cre§tea  intr-o  zi  cat  arfii  in  7  ani, 
pare  sa  fi  intrat  astazi  in  furibunda  lupta  dupa  productivitate. 

Concurezi  cu  un  altul  §i  nu  mai  ai  timp  sa  vorbe§ti  cu 
oponentul.  II  gase§ti  deodata  oponent  §i  nici  nu  i^i  mai  pui 
problema,  daca  nu  cumva  poate  sa  fie  sj  altceva  decat  oponent. 

Pia^a  nu  ma  reprezinta  pe  mine,  ci  clasa  bogatd  iar  daca 
totu§i  ma  reprezinta,  imi  gase§te  foarte  multe  insu§iri 
nocturne,  pe  care  mi  le  exploateazd. 


223 


Urci  in  tren  si  nu  mai  e  loc.  Inve^i  ca  statul  in  picioare 
dduneazd  sanata^ii  dar  observi  cu  aceasta  ocazie  si  ce  fiac 
impreuna-calatorii  din  jurul  tau. 

O  femeie  din  zona  mineritului  spune  o  pa^anie  cu  femeia 
care  a  fost  taiata  cu  lama  pe  obraz,  pentru  ca  s-a  luat  cu 
huliganii  dar  si  despre  doamna,  care  parea  „bine  facuta"  dar  ii 
fiura  pe  tarabagii314. 

Comanda  un  kilogram  de  cartofi  si  ii  da  o  hartie  de 
500.000  vanzatorului.  Acesta  ii  da  restul  la  cartofi  si  doar  mai 
apoi  ii  cdntdreste  marfa. 

In  timp  ce  acela  cantarea  cartofii,  aceea  strecoara  in 
buzunar  100.000  si  motiveaza  apoi,  ca  vanzatorul  isi  bate  joe 
de  ea,  de  ii  da  astfel  de  cartofi  si  ca,  in  defmitiv,  nu  mai 
cumpdrd. 

Ii  restituie  doar  400.000  de  lei  iar  vanzatorul  nu  ii  mai 
numdrd.  Femeia  pleaca  iar  coalrfii  -  doi  ^igani  -  il  deplang  pe 
vanzatorul  care  are  parte  de  astfel  de  ifose  „nefondate".  Cand 
nu  se  mai  vede  femeia,  pleaca  si  cei  doi  bdgdrefi  in  seamd. 

Aceasta  jonglerie  cu  spectatori  pufini  e  povestita  de  un 
martor  de  la  fa^a  locului,  care  era  asezat  langa  doamna  cufrica 
in  sdn. 

Frica  de  a  nu  le  fi  /urate  bagajele.  Se  uitau  la  ele  non- 
stop. Insistent  de  a  fieri  bunul  propriu  sau  faptul  de  a  te  uita  la 
vrabia  din  mdnd  si  nu  la  cioara  depe  gard. 

Discu^ii  obscene  in  alta  parte.  Pe  fondul  vinului  din 
sticla,  un  tanar  facea  glume  u§oare  cu  femeia  care  vindea  cafea 
prin  tren.  Patima  desfranarii  se  exprimd  vddit  in  astfel  de 
momente  si  daca  vrei  sa  ii  joci  in  struna  completezi  rdul 
inceput  de  celalalt. 

Pe  langa  mine  treceau  cu  re^ineri.  Nu  au  zis  nimic.  Dar 
se  putea  zice. 

Am  avut  parte  de  bucuria  unei  confesiuni  pe  care  am 
cerut-o.  Un  asistent  al  nostra  s-a  marturisit  la  Fericitul  Sofian 
[Boghiu] 315  de  la  Sfantul  Antim.  §i  mi-a  spus  ca  el  tdcea  cand 
te  spovedea,  ca  stia  sa  asculte.  Poate  se  ruga,  zice  confidentul 
meu,  dar  i}i  spunea  lucruri  fioarte  utile. 

Chestiunea  intindrii  din  timpul  nopfii  a.  primit  o 
rezolvare  prompta:  sa  manance  mai  pufin  seara.  Si  asta  pentru 
ca  el  manca  mai  mult  cand  se  intorcea  de  la  scoala. 


314  Pe  cei  care  vand  in  piete  la  o  taraba/toneta. 

315  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Sofian_Boghiu. 


224 


Despre  Parintele  Adrian  [Fageteanu]316,  tot  de  aici,  de  la 
Sfdntul  Antim,  ma  leaga  o  alta  minune.  In  locul  lui  am  vazut 
lumina  dumnezeiasca  la  o  slujba  de  seara. 

Despre  el  se  spune  ca  dadea  canoane  drastice.  Multi 
spun  ca  a  fost  gonit  din  Manastire  si  cred  ca  e  o  mare  eroare, 
daca  e  asa. 

Parintele  cu  grai  moldovenesc317  m-a  luminat  profund  in 
multe  predici  ale  sale,  chiar  daca  ma  irita  profund  limbajul  sau 
moldovenesc  impropriu  pentru  mediul  bucurestean. 

Pentru  ca  eu  cred  ca  limbajul,  tonul,  modul  in  care 
predici  sunt  probleme  vitale  intr-o  predica  si  ca  nu  ai  dreptul 
sd  irifi  prin  niciunul  dintre  acestea. 

Nu  am  vorbit  niciodata  cu  vreunul  dintre  cei  trei,  pentru 
ca  nu  am  simtit  sd  o  fac,  dar  i-am  privit  si  ascultat  de  la 
distantd. 

Cand  un  om  se  smereste  e  o  minune  enormd. 

Fragilitatea  si  cumint.enia  lui,  regasirea  de  sine  a  lui, 
reevaluarile  pe  care  si  le  face,  fac  mai  mult  decat  orice  premiu. 

M-am  bucurat,  cu  harul  lui  Dumnezeu,  sa  vad  astazi  o 
astfel  de  minune  contemporand  mie. 

Un  om  care  se  smereste  astazi,  cand  mai  ieri  era  dus  de 
valul  orgoliului,  al  infatuarii,  al  arogan^ei  e  o  minune  colosald 
a  iubirii  lui  Dumnezeu. 

De  ce  suntem  afectaii  in  vorbire,  in  comportament,  in 
gesturi?  Vrem  sa  parem  sensibili,  supli,  spirituali,  pe  baza  unei 
conventii  comportamentale  de  duzind  si  nu  pe  baza  curdtirii  de 
patimi.  Pentru  ca  un  om  care  se  curdteste  depatimi  nu  suporta 
afectarea,  adica  moleseala  interioard. 

Negarea  duhovniciei  se  face  si  prin  orice  atitudine  parut 
„conciliatoare",  parut  „ordonata",  parut  „calculata".  Atunci  ne 
miscam  dupa  tiparele  lumii  si  nu  ale  libertd}ii  duhovnicesti. 

Preferam  sa  fim  stupizi,  sa  se  rddd  de  noi,  decat  sd 
punem  osul  la  treabd,  adica  sa  devenim  seriosi,  adica  ascetici, 
adica  teologici,  adica  normali. 

T  1   O 

Parintele  Teofil  [Paraian]  ,  aceasta  minum  a 
Ortodoxiei  romanesti,  ne-a  vorbit  astazi319  si  ne-a  destins 
duhovniceste. 


316  Idem:  http://www.fumsioglinzi.info/pr-adrian-fageteanu-schitul-locurele-lainici/. 

317  Pr.  Irineu  Curtescu.  A  se  vedea:  http://www.biserica.tv/video/273/pr-irineu-cuvant- 
catre-tineri. 

318  A     se     vedea:     http://www.teologiepentruazi.rO/2009/l  l/01/bucurie-%C8%99i- 
comuniune/. 

319  18noiembrie2003. 


225 


§i  Parintele  Patriarh  [Teoctist  Arapasu]  a  fost  foarte 
cald,  confesiv,  familiar.  N-am  putut  sa  intru  in  aula  Patriarhiei 
ci,  impreuna  cu  foarte  mul^i  altii,  am  ascultat  conferin^a  de  la 
difuzoarele  de  afara.  Multa  lume,  mult  auditoriu... 

Fericitul  Dumitru  [Staniloae]  a  fost  ajutat  de  Fericitul 
Arsenie  Boca  in  ceea  ce  priveste  notarea  dupd  dictare  a 
traducerile  primelor  4  volume  din  Filocalie321 . 

§i  i-a  spus  lui,  Fericitul  Dumitru:  Filocalia  se  citeste  ca 
Scriptura,  adica  se  reciteste.  Nu  po^i  numai  sa  citesti,  ci  sunt 
mii  de  gdnduri  in  Filocalie  care  trebuie  recitite. 

Incerc  sa  pun  in  scris  cateva  lucruri  auzite  mai  devreme. 

Viafa  duhovniceascd  nu  se  bazeaza  pe  cunostinfe  citite, 
ci  pe  convingeri.  Daca  esti  convins  de  ceva  te  por^i  in 
consecin^a.  Daca  nu  aifost  convins  de  Dumnezeu,  nu  po^i  sa  ai 
fundamente  solide,  instarite. 

Catalogarile  -  4  la  numar  -  ale  oamenilor  mi-au  placut 
dar  nu  le-am  re^inut  in  intregime. 

Eram  afara,  era  frig,  nu  puteam  sa  imi  notez.  Am  venit 
acasa  inghetat. 

Relatarea  despre  „deschisul  carjii": 

-  „Parinte,  am  venit  sa  imi  deschideti  cartea". 

-  „Care  carte,  ca  eu  am  multe  pe  aici?" 

-  „Nu  stiu,  dumneavoastra  stifiV\  §i  i-a  deschis  cateva 
car^i  care  ii  erau  la  indemana,  ca  eel  in  cauza  sa  decidd  ce  si 
cum... 

S-a  v&sfdrd  ostentafie.  S-a  ras  cu  pofta  simpld,  cuvioasa. 

Mersul  la  bioenergetician  a  produs  iarasi  un  val  de  ras 
profund.  §arlatania  e  mare  in  problema  „emisiei  de  energie". 

Oastea  Domnului  si-a  pierdut  direc^ia,  a  deraiat  iar  „cel 
care  nu  stie  ca  nu  stie  e  un  om  periculos,\ 

Cand  si-a  dat  seama  ce  e  Teologia  si  a  trebuit  sa  predice 
despre  Infricosata  Judecatd  a  inceput  sa  ii  tremure  picioarele. 

Pana  la  Teologie  nu  stia  decat  Patericul  iar  -  spunea  el, 
Fericitul  Teofil  -  Filocalia  e  scrisa  „de  calugari  pentru 
cdlugdrr.  Insa  nu  sunt  de  acord  cu  asta. 

Daca  Sfmtele  Evanghelii  sunt  scrise  de  Sfm^ii  Apostoli 
ele  sunt  numai  pentru  Sfinfii  Apostolil 

Filocaliile  sunt  foarte  necesare  pentru  toti,  cum,  de  fapt, 
e  necesar  tot  ce  existd  pentru  mantuirea  noastra. 


320  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 

321  Filocalia  Romdneasca,  colectia  integrals,  pentru  download: 
http://www.4shared.eom/file/M  1 E  lEjIu/Filocaliaromvoll  - 1 2.html. 


226 


Incearca  (era  evident  asta)  sd-i  linisteascd  pe 
oameni...fara  ca  oamenii  sdfie  altii. 

Insa  nu-i  po^i  linisti  pe  oameni  cu  jumdtdfi  de  mdsurd, 
daca  sunt  prinsi  de  grija  cea  bund  a  mdntuirii. 

In^eleg  grija  Parintilor  romani:  e  obiectivd.  Dar  daca  te 
intrebi  serios,  in^elegi  ca  trebuie  sa  faci  mai  mult,  mult  mai 
mult  in  toate  directiile. 

Slujbele  noastre  sunt  filocalice. 

Nu  ne  trebuie  ingreunarea  limbajului  liturgic,  ci 
simplifwarea  lui. 

Trebuie  sd  ne  limpezim  gandurile,  vietile.  Sa  facem 
ordine  in  noi. 

Ascultandu-1  indelung  si  privind  in  jur,  mi-am  dat 
seama,  deodata,  ca  stiu  prea  purine  lucruri  despre  oamenii 
duhovnicesti  din  neamul  meu  si  ca  am  cunoscut  mai  mult  Sfinfi 
strdini  de  neamul  meu. 

Raspunsuri  transante,  pentru  ca  sa  nu  se  lungeascd 
timpul  alocat  discu^iilor. 

Parintele  Patriarh  [Teoctist  Arapasu]  a  vorbit  despre 
cum  a  fugit  de  acasa  la  Sihastria  si  a  devenit  monah,  despre 
cum  nu  1-au  lasat  parin^ii  lui  -  care  au  avut  1 1  copii  -  ca  sa 
piece,  ci  a  plecat  doar  cu  acordul  prietenilor  sai. 

Bucuria  primirii  la  Mdndstire  a  ramas  pentru  totdeauna 
prezenta  in  inima  sa. 

Mama  sa  credea  ca  ortodoxul  trebuie  mdcar  o  data  in 
viafa  sa  mearga  in  pelerinaj,  pe  jos,  la  Sfinte  Moaste.  A  mers 
la  Sfantul  loan  eel  Nou  de  la  Suceava     . 

Copiii,  a  spus  Prea  Fericirea  sa,  sunt  niste  magnetofoane 
care  capteaza/oarte  fidel  lucrurile. 

El  pleca  urechea  la  ceea  ce  vorbea  mama  sa  cu 
prietenele  sale  si  le  retinea,  lepunea  la  inima. 

Ganduri  filocalice  de  pe  uli^ele  satului. 

Cuviin^a  omului  de  la  ^ara  in  a  infelege  viafa  e  o  gandire 
frumoasa. 

Cineva  mi-a  spus,  ca  altcineva  vrea  sd  se  spdnzure  din 
cauza  unui  gest  al  meu.  M-a  lovit  addnc  acest  lucru.  Am  mai 
pa^it  faptul  sdfiu  ameninfat  cu  aceastd  pedeapsd,  pentru  ca  sa 
ma  faca  demonii  sd  ma  mustre  constiinfa. 

Demonii  prefer  a  sa  stam  infricosati,  sa  ne  facem  griji,  sa 
halucinam  tot  felul  de  ganduri  decat  sd  ne  rugdm  cumputem. 


322  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/SP/oC3%A2ntul_Ioan_cel_Nou. 


227 


Rugaciunea  limpezeste  mintea  si  de  aceea  demonii  vor 
cu  orice  pre{  sa  te  indepdrteze  de  ea. 

Am  facut  un  experiment:  am  vorbit  pedant,  disciplinat, 
intelectual  si  deodata  „am  crescut"  in  ochii  confratilor  mei. 
Daca  vorbeam  rudimentar,  {araneste,  simplu  eram  considerat 
prost  si  tratat  cu  indiferenid. 

Daca  am  schimbat  registrul  semantic,  parca  m-am  ivit  in 
ochii  lor  de  sub  daramaturile  unui  bloc  imbracat  in  mod 
elegant. 

Nu  pot  percepe  mul^i  ispita  limbajului.  De  aceea  multi 
se  lasa  mintiti  frumos . 

Daca  vorbesti  intr-un  anume  fel,  atunci  traiesti  in  acel 
fel,  incepi  sa  simti,  sa  te  comporti  ca  surogatul  tau  lingvistic. 

Mimam  o  postura  standard  si  amfost  crezut. 

Ma  doare  insa  ca  nu  in^elegem  cat  de  fals  e  orgoliul  de  a 
vorbi  literar  cu  orice  pre},  cat  se  poate  de  cored,  de  academic. 

Intr-o  prefatl  recenta,  Sfantul  Isaac  Sirul  a  devenit  „un 
eretic  nestorian  din  secolul  al  VII-lea"323.  Am  ramas 
consternat.  Nu  mi-a  venit  sa  cred  ceea  ce  citesc. 

Altcineva  mi-a  spus  „sa  nu  ma  tern",  caci  to^i  Sfintii 
nostri  sunt  „eretici".  Cum  sa  nu  ma  tern,  parintele  meu? 

Ma  tern  in  primul  rand  de  oameni  ca  tine,  care  te  pot 
face  eretic  cand  vor  insa,  in  acelasi  timp,  pot  sa  il  „scoata"  pe 
un  eretic  de  sub  toate  anatemele  si  sa  il  promoveze  ca  „sfant". 

Ma  tern  de  nestiutori  si  arogan^i,  de  cei  care  nu  se  tern 
de  nimeni  dar  au  in  maini,  in  aparen^a,  puterea. 

Ma  tern,  pentru  ca  ma  doare  mdrsava  lor  inimd,  lipsa  lor 
de  scrupul. 

Spui  una  si  nu  te  mai  uita.  I^i  aduc  aminte  peste  ani  de  ce 
le-ai  zis  candva  si  isi  varsa  coptura  la  nu  stiu  cat  timp  dupa  ce 
i-ai  deranjat  cu  ceva. 

^in  minte  raul  si  aceasta  e  un  mare  rdu. 

Te  corecteaza,  te  aten^ioneaza,  rad  pe  sub  musta^i, 
mustacesc... 

Orgoliul  celor  care  cred  ca  pot  face  „lucruri  mari  si 
benefice"  pentru  Sfanta  Biserica  sta  in  preajma  agnosticilor, 


23  Parintele  profesor  loan  I.  Ica  jr.,  pe  langa  gafa  cu  evolufionismul,  face  acum  gafa  cu 
„probitatea  absoluta"  a  §tiin|ei  teologice  occidentale  si  ni-1  scoate  pe  Sfantul  Isaac  Sirul, 
dupa  Sfantul  Dionisie  Areopagitul,  din  rdndul  Sfintilor. 
Doamne,  lumineaza  aceasta  minte  minunatd  ca  sa  vada  adevarul! 

E  pacat  ca  un  astfel  de  om,  care  a  ajutat  imens  de  mult  teologia  romaneasca  si  sufletul 
ortodox  romanesc  sa  o  ia  pe  drumuri  atdt  de  neumblate. 

Atacurile  sale  la  opera  si  teologia  Fericitului  Dumitru  Staniloae  nu  sunt  deloc  frumoase, 
ci  ingrate  si  nu  stau  bine  in  gura  unui  om  care  prefuief te  sfinfenia. 


228 


care  nu  mai  cred  ca  mai  poate  fi  spus  ceva  nou  in  Biserica  si 
sus^in  ca  totul  a  fast  spus. 

Mizantropia  sta  alaturi  de  avdntul  far  a  fundamente  reale 
iar  fariseismul  face  loc  relei  publicitdti,  care  il  pune  pefarsor 
in  locul  adevdratului  Pastor. 

Parintele  Teofil  [Paraian]  a  remarcat  ca  nu  se  stie  in 
popor  ce  inseamna  unii  termeni  din  cult,  desi  limba  na^ionala  e 
si  limba  Sfmtei  Biserici. 

Ce  crede  un  bolnav  psihic  despre  noi?  Nu  crede  ca  noi 
suntem  nebunifl 

Taraboiuri324  pentru  averi  sau  dispute  din  orice  apar  in 
fiecare  zi. 

Nu  ne  mai  mird  multe  si  o  sa  vedem  si  mai  multe,  care 
nu  o  sa  ne  mai  mire. 

Se  devalorizeaza  prea  multe  realita^i. 

Tabuurile  sunt  aruncate  in  aer. 

Se  forjeaza  mereu  nota. 

Tonuri  stridente  de  culoare  in  vestimenta^ie  si  note 
nocive,  concertate,  in  limbaj,  in  ziare,  in  audio-vizual,  in 
politica,  in  pia^a  de  consum. 

Un  vanzator  a  ^inut  minte  ca  ii  eram  dator  cu  o  mie  de 
lei  iar  un  batran  are  pensie  de  4500  de  lei,  cand  lumea  vorbeste 
de  milioane  si  miliarde  de  miliarde. 

O  femeie  avea  sani  care  cantareau  10  kg  si  a  hotarat  sa 
se  opereze,  pentru  ca  sa  ii  micsoreze.  O  durea  coloana,  ficatul, 
apasau  pe  inima,  to^i  radeau  de  ea,  nu  isi  gasea  sutiene  si  haine 
pe  masura. 

Dar  prezentatorul  a  spus  ca  avea  „sani  generosi".  Vede^i 
pervertirea  limbajului!  Ce  au  sdnii  cu  generozitateal 

E  femeia  asta  si  o  femei  usoard,  una  care  se  vinde 
tuturora,  daca  are  sdnii  maril 

Are  o  fata  de  16  ani  si  e  casatorita.  Dar  remarca  viza  sa 
o  puna  intr-o  lumind  proas ta  chiar  si  prin  neglijenfa  unui 
limbaj  stereotip. 

Mi-am  adus  aminte  de  alta  relatare  a  Parintelui  Teofil 
[Paraian]  -  am  auzit-o  cu  alta  ocazie  -  :  s-a  dus  intr-o 
manastire  si  se  saluta  cu  maicile. 

Fiecare  spunea:  „Eufrosina,  pacatoasa,\  spre  exemplu 
sau  „Doroteea, pacatoasa"  si  tot  asa...Niciuna  dintre  ele  nu  s-a 
prezentat  altfel... 


324  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/t%C4%83r%C4%83boi. 


229 


Cand  ajunge  la  staretl  sau  la  duhovnicul  Manastirii 
intreaba:  „Dar  voi  numai  pdcdtosi  aveti  aici?  Sfinfi  nu  aveti?". 

Ne  pierdem  pe  noi,  spontaneitatea  noastra  cand  repetam 
lucruri  pe  care  nu  le  percepem  cu  adevarat  semnificatia. 

Pot  fi  cuvinte  sfmte,  fapte  sfmte,  atitudini  sfmte,  dar 
daca  nu  le  percepem  adancimea,  le  deraiem  in  mod  catastrofal 
semnificatia,  in^elesul,  sensul. 


N, 


lu  mi-a  placut  faptul  ca  Parintele  Teofil  [Paraian]  a  dat 
sa  se  nrfeleaga  ca  si  dupa  schisma  catolicismul  are  „sfhni". 
Asta  e  o  iluzie  sau  o  problematizare  falsa,  care  nu  are  sim}ul 
adevarului. 

Daca  accept  ca  Francisc  de  Assisi325  e  si  el  de-al  nostru, 

"X 1  f\  "X  0*7 

si  Toma  de  Aquino  si  Tereza  de  Lisieux  sunt  tot  de-ai 
nostri,  trebuie  sa  le  accept  si  viefile  si  scrierile  lor. 

Iar  daca  ii  accept  pe  acestia,  atunci  desfiin^ez  granifa 
dintre  Ortodoxie  si  erezie. 

Va  trebui  sa  consider  ereziile  lor  drept  „adevaruri",  chiar 
daca  ele  contrasteaza  izbitor,  respingdtor  de  mult  cu  cele  ale 
Sfin^ilor  Paring. 

Astfel  va  trebui  sa  accept  flagelarea  ca  chinuire  in 
imanenfd  de  dragul  chinuirii,  nebunia  lui  Filioque,  faptul  ca  m- 
as  „uni"  cu  fiin^a  lui  Dumnezeu  si  nu  cu  harul  Prea  Sfintei 
Treimi,  ca  Sfantul  Grigorie  Palama328  e  „eretic"  si,  „la  fel",  si 
Sfantul  Fotie  eel  Mare329,  si  Sfantul  Marcu  al  Efesului330,  caci 
pe  acestia  nu  ii  suportd  catolicii,  ca  papa  e  „vicarul"  lui 
Hristos,  chiar  „loctiitorul"  Sau  personal,  ca  ce  spune  el  e  „mai 
in^elept"  decat  tot  ce  spun  ceilal^i  si  multe  altele. 


325  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 

326  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_de_Aquino. 

327  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Tereza_de_Lisieux. 

328  Pentru  download: 

http://www.archive.org/details/SfantulGrigoriePalamaDespreRugaciuneSiVedereDumn 
ezeiasca2008. 

29  Idem:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/10/06/traduceri-patristice-vol-2/. 

A  se  vedea  p.  71-107  din  Bucuria  comuniunii  (vol.  1): 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/06/bucuria-comuniunii-vol-l/.  Alaturi  de: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/26/primul-volum-din-opera-completa-a- 
sfantului-marcu-al-efesului/. 


230 


Cu  relativismul  de  acest  gen,  oricum  ai  da-o,  distrugi 
totul  in  Biserica. 

Cand  Sfanta  Tradi^ie  a  Bisericii  nu  mai  conteazd,  cand 
Sfmtele  Sinoade  Ecumenice  pot  fi  negate  de  orice  minte 
„chibzuita"  §i  cand  Vie^ile  Sfin^ilor  sunt  pentru  „pro§ti",  numai 
pentru  omul  de  la  }ara,  pentru  omul  simplu  la  creier  iar 
„teologia"  e  o  sumd  de  ipoteze,  de  fraze,  un  discurs  ce  poate  fi 
scris  de  oricine,  atunci  relativismul  teologic  e  marea 
dezamdgire,  compediul  de  erezii  al  lumii  contemporane  §i 
buldozerul  care  love§te  in  u§a  Sfintei  Biserici. 

Daca  adevarul  dumnezeiesc  te  bagd  in  Sfanta  Biserica, 
daca  el  e  u§ a  care  te  convinge,  care  te  capteazd  pe  deplin,  care 
te  minuneazd  iar  acest  adevar  e  relativizat  pe  toate  caile,  atunci 
acest  relativism  blasfemiator  inchide  usa,  o  blocheaza.  Inchide 
u§a  celui  care  vrea  sa  vada frumusefea  lui  Dumnezeu. 

Nu  pot  sa  spun  ca  nu  vdd  si  un  anume  bine  in  intalnirea 
dintre  Sfanta  Biserica  §i  ceilalfi  -  desj  se  vorbe§te  despre 
intalnirea  „intre  religii",  noi  fiind  una  dintre  „multele  religii" 
-  dar  acest  bine  vizeaza  comunicarea,  stabilitatea  sociala, 
interna^ionala,  intreruperea  razboaielor  inter-etnice,  inter- 
religioase. 

Se  fac  progrese  sau  se  incearcd  sa  se  facd  in  ceea  ce 
priveste  ocrotirea  mediului,  a  drepturilor  omului,  ale  copilului, 
ale  mamelor. 

Se  due  lupte  pentru  pace,  pentru  dezarmare  -  dar  §i 
pentru  inarmare  -  pentru  securitate. 

Ne  luptdm  cu  terorismul,  cu  saracia,  cu  subdezvoltarea 
in  timp  ce  se  cauta  o  dezvoltare  rapidd  a  marilor  companii. 

Dar  ce  facem  cu  credinfa  ortodoxdl  Ne  impacam  cu 
musulmanul,  cu  ereticul,  cu  eel  diferit,  vorbim  cu  ei,  ne  e  bine 
social,  dar  credincio§ii  no§tri  in^eleg  lucruri  care  nu  ii  mai  fac 
militant,  energici  pentru  credin^a  lor,  daca  tot  ne  vad  vorbind 
cu  ereticii,  cu  paganii... 

Exista  oameni  care  vorbesc  deja  cu  multd  vehemenfd 
impotriva  discutiilor  interreligioase/ecumenice  §i  cand  ma 
gandesc  la  pozi^ia  lor  imi  dau  seama  ca  unii  au  si  rdvnd  pentru 
credinfa. 

Dar  nu  pot  exclude  §i  cealalta  parte,  ca  e  nevoie,  mai 
ales  azi,  de  vorbire,  de  dialog,  de  conclucrare  cu  toate  religiile 
si  factiunile  religioase. 

Trebuie  sa  vorbim  la  nivel  inalt  dar  §i  la  nivelul 
credinciosului  de  jos.  Trebuie  sa  iubim  pacea  §i  sa  ne 
cunoa§tem  reciproc. 


231 


Insa  aceasta  deschidere  spre  ceilalti  nu  trebuie  sa  ne 
faca  mai  blegi,  la§i,  nu  trebuie  sa  ne  duca  la  gandul  „sa  mai 
lasdm  de  la  noi,  ca  n-ofifoc".  E  foe,  e  mare  blestem  daca  lasi 
ceva  din  Ortodoxie! 

Spunea  bine  Parintele  Teofil  [Paraian],  tot  el:  „Nu  exista 
Ortodoxie  fara  Maica  Domnuluil". 

Nu  exista  insa  Ortodoxie  nu  numai  fara  Maica 
Domnului,  ci  fara  nimic  din  ce  este  Ortodoxia. 

Ortodoxul  e  un  om  vast,  profund,  delicat,  atent, 
impaciuitor. 

Trebuie  sa  vorbim  cu  ereticul  dar  sa  fim  ortodocsi  cu 
adevdrat  cand  vorbim  cu  el. 

Sa  fii  om,  sa  fii  respectuos,  sa  stii  multe,  sa  faci  multe 
fapte  sfinte,  sa  zica  ereticul:  „Bravo  tie!  Acesta  da  om".  Sa  nu 
piece  nici  ereticul,  nici  fratele  tau  de  credin^a  cu  gust  amar  de 
la  tine. 

Sa  fii  o  minune  pentru  cei  care  te  vad,  o  carte  deschisa, 
cu  litere  pe  care,  oricine  ar  vrea  sa  le  citeasca,  sa  le  citeasca  cu 
nesat. 

Deci  vreau  si  cred  ca  trebuie  sa  fim  activi,  misionari, 
apostolici  dar,  in  acelasi  timp,  vreau  ca  sa  nu  fim  o  cursd 
pentru  al^ii. 

Daca  am  explica  mai  mult  mobilele,  substraturile 
rela^iilor  si  ale  discu^iilor  noastre  cu  ereticii  si  paganii  si  daca 
ele  ar  fi  reale,  poporul  credincios  ar  fi  de  acord  cu  discufiile 
sincere  si  iubitoare  despre  credintd. 

Dar  cand  lucrurile,  discufiile  sunt  mai  mult  oficiale  si 
secrete,  credinciosii  stau  departe  de  aceste  rezultate  ca  si  in 
vechime. 

Trebuie  sa  vorbim  public. 

O  dezbatere  teologica  numai  daca  nu  are  gdnduri  bune 
se  facepe  ascuns,  pe  soptite. 

Dezbaterile  sunt  graitoare,  starnesc  multe  ganduri  sau 
pun  pe  gdnduri. 

Daca  pastram  discufiile  teologice  doar  pentru  grupuri 
restrdnse,  atunci  sa  nu  ne  mai  miram  ca  nu  suntem  cunoscufi. 

Vorbeste  acestei  lumi  pe  infelesul  ei  dar,  in  acelasi  timp, 
vorbeste-i  dumnezeieste,  fara  falsificari,  fara  „retusuri". 

Ortodoxia  poate  vorbi  oricdnd  si  oricui.  E  nevoie  numai 
de  secerdtorii  care  au  o  via^a  sfanta  si  intelepciunea  de  a  sti 
care  e  graul,  holda  de  secerat. 

Nu  rdzdnd  de  altul  devii  mai  bun,  nu  impingdnd pe  altul 
in  groapd  te  imbogatesti  mai  repede,  ci  castigi  daca  esti 


232 


convins,  ca  singura  bogafie  care  i}i  ajunge  e  Hristos,  Fiul  lui 
Dumnezeu,  Cel  rastignit  si  inviat  pentru  noi. 


In  convertirea  Sfantului  Pavel  „ti  Me  Sickeic;;"  [F.  Ap. 
9,  4,  cf.  GNT]  poate  insemna  „de  ce  Ma  prigonestiV  dar  si: 
„de  ce  Ma  urmdrestiT\ 

Sfantul  Pavel  //  urmarea  pe  Hristos.  Venea  sa  Ii  urmeze 
fara  sa  stie,  fara  sa  inieleagd  prea  bine  acest  lucru.  El  credea 
ca  urmdreste  sa  distruga  crestinismul.  Dar  lucrarea  lui 
Dumnezeu  cu  el  era  aceea,  ca  el  //  urmarea  pe  Hristos,  vroia 
sa  Ii  urmeze  si  sa  zideasca  Biserica  lui  Dumnezeu. 

Dar  ,,a  prigoni"  si  „a  urmari"  pot  avea  explicitari 
antagonice  pana  la  urma. 

Prigonirea  crestinilor  e  sinonima  cu  omordrea  lor.  §i  „a 
urmari"  inseamna  „a  prigoni".  Dar  „a  urmari"  inseamna  si  „a 
urma". 

Urmaresc  pentru  ca  sa  vad.  Dar  urmaresc  nu  pur  si 
simplu  ca  sa  vad,  ci  sdfac  ceea  ce  vad. 

Ii  urmdm  lui  Hristos,  cand  constientizam  cine  este 
Hristos.  Dar  ca  sa  te  edifici,  trebuie  sd-L  urmdresti. 

§i  II  urmdrim  si  cand  credem  noi  ca  suntem 
necredinciosi,  atei,  indiferen^i  religios.  Noi  //  urmdrim  in 
fiecare  eveniment,  om,  idee,  pata  de  culoare,  frunza. 

Nu  stim  asta,  dar  pentru  ca  vrem  adevarul,  adevarurile 
evenimentelor,  ale  oamenilor,  ale  compozrfiei  frunzelor,  // 
cdutdm  pe  El. 

E  uimitor  cum  II  cdutdm  in  pacat,  in  idolatrie,  in 
necredin^a  tot  pe  El,  pe  Hristos.  II  negam  in  noi  sau  nu  stim  ce 
nume  sa  dam  acestei  Prezenie  care  ne  unifica  via^a,  mintea, 
preocuparile. 

Conexiunile  rationale,  inven^iHe,  descoperirile  sunt  o 
impdrtdsire  din  harul  lui  Hristos.  Intreaga  rationalitate  a  lumii 
are  ca  fundament  pe  Hristos  si  orice  maiestrie  poetica, 
artistica,  filosofica  observa,  mai  mult  sau  mai  pu^in,  reflexiile 
harice  ale  lui  Dumnezeu  Cuvantul  intrupat. 

II  vad  cu  pete,  in  mod  nedeplin. 

Toate  credin^ele  religioase  stau  in  tinda  Sfintei  Bisericii 
-  spunea,  cu  alte  cuvinte,  Fericitul  Dumitru  [Staniloae]  intr-un 


233 


studiu  al  sau  extraordinar  -  pentru  ca  sunt  nedepline  si  au 
nevoie  de  deplindtatea  Sfmtei  Ortodoxii. 

Nedeplindtatea  lor  nu  inseamna  ca  au  lucruri  foarte 
bune,  fara  pata  si  deloc  lucruri  rele,  ci  ca  au  strdfulgerdri  ale 
adevarului,  intuitu  bune,  problematizari  care  asteapta  sa  fie 
implinite  prin  adevdrul  deplin,  dumnezeiesc,  pe  langa  o  suma 
imensa  de  neadevdruri. 

Fa^a  ta  poate  sa  imi  fie  de  ajuns.  Ma  implinesc  numai 
vazandu-te.  Dar  ma  pot  si  innegura  vazandu-te. 

Nu  ne  cunoastem  istoria,  trecutul  si  putem  fi  foarte  usor 
manipulaii.  Nici  nu  ne  putem  inchipui  cat  de  colosald  este 
boga^ia  Sfmtei  Ortodoxii. 

Observ  cu  durere  lipsa  marilor  vorbitori,  predicatori, 
oratori  ortodocsi.  Vorbirea  trebuie  sa  se  creeze  in  spa^iul  dintre 
mine  si  auditoriu. 

Genoflexiunile  vocii,  suple^ea  ei,  schimbarile  de 
tonalitate,  puterea  cu  care  sunt  apdsate  cuvintele  sau  care  se 
imprimd  in  cuvinte,  derogarile,  imixtiunile  intdritoare, 
zambetul  infelegdtor,  non-iritarea  auditoriului  prin  pronun^ie 
sunt  neapdrate. 

O  predica  adevdratd  incepe  de  la  4-5  ore  in  sus  de 
comuniune  in  rugaciune,  in  impartasire,  in  dragoste. 

Discufia  oratoricd  care  angajeaza,  insufle}este,  care 
ridicd  la  cer  inima  si  mintea  nu  trebuie  dezbdtutd  la  cursurile 
de  Omileticd  sau  Cateheticd,  pentru  ca  ea,  daca  exista  undeva, 
se  vorbeste  pe  sine,  se  aprofundeaza  din  interiorul  ei. 

Conceptele  care  nu  s-au  nascut  din  viafd,  ci  vor  ca  viafa 
sa  le  urmeze,  nu  vor  spune  nimic,  niciodata,  oamenilor. 

Oamenii  sunt  ravasi^i,  inal^i,  coplesi^i,  entuziasma^i, 
cuceri^i  de  predica  ta  sau  nu  sunt  deloc. 

Nu  po^i  sa  aprinzi  un  incendiu  zonal,  national  sau 
mondial,  un  incendiu  al  dragostei  de  Dumnezeu  cu 
presupozifii,  ci  cu  certitudini,  cu  convingeri,  cu  realita^i  fara 
replica. 

Omul  trebuie  sa  ramana  paf331,  ca  la  fotograf  cand  te 
aude. 

A  vorbi  in  harul  lui  Dumnezeu  nu  inseamna  a  trece 
neobservat  ci,  dimpotriva,  sa  determini  faptul  ca  siruri  de 
oameni  sa  curgd  dupa  tine,  dupa  vorba  ta,  dupa  adevarurile  pe 
care  le  spui. 


331  Fara  replica.  Sa  fie  uimit  de  ceea  ce  aude... 


234 


Nu  trebuie  sa  ai  senza^ia,  atunci  cand  il  asculti,  ca 
predicatorul  stie  deja  „povestea"  foarte  bine  si  acum  doar  \\-o 
repeta,  ci  trebuie  sa  sim^i  faptul,  cum,  acum,  in  fa^a  ta,  aici,  in 
mijlocul  Bisericii,  se  naste  cuvdntul  mdntuitor. 

Cum  incordarea  dragostei  si  a  responsabilitatii  pentru 
tine,  auditoriul,  naste  cuvinte  care  se  pogoard  de  sus  si  care 
doar  ating  mintea  si  inima  ca  o  mlddiere  usoard. 

Predicatorul  dumnezeiesc  trebuie  sa  te  Jina  racordat  la 
buzele  lui,  la  inima  lui,  la  zvdcnirea  min^ii  sale. 

Trebuie  sa  intri  in  interiorul  celui  ce  vorbeste,  sa  te 
linistesti  in  el.  Dar  ca  sa  intri,  el  insusi  trebuie  sa  te  lase  sa 
intri,  sa  te  lase  sa  fii  un  invitat  de  marcd,  oricine  ai  fi  tu  si  de 
oriunde  ai  fi  tu. 

Predica  nu  trebuie  sa  te  faca  sa  te  sim^i  strain,  singur, 
renegat. 

Daca  stai  si  asculti  o  predica  si  te  sim^i  exclus  inseamna 
ca  sunt  multe  lucruri  in  nereguld. 

Predica  trebuie  sa  te  ocroteascd,  sa  te  apropie,  sa  te  tina 
la  san  sau  sub  penele  sale. 

Daca  nu  \\\  plac  subtilitdfile  inseamna  ca  esti  bdddran 
din  punct  de  vedere  intelectual,  afectiv,  sufleteste. 

Cum  sa  nu  i^i  placa  frumusefea? 

Cum  sa  nu  i^i  placa  mireasma,  naturalefea,  vitalitatea 
ingenudl  §i  daca  nu  l\i  plac  e  de  rdu. 

Copiii  aud  dar  trebuie  sa  auda  si  mai  bine. 

Trebuie  sa  le  spui  copiilor  tai,  ca  ceea  ce  vad,  aud  si  simt 
ei  nu  sunt  basme  de  adormit  copiii. 

Batranii  nu  trebuie  sa  se  simta  renegafi,  pentru  ca  nu  se 
mai  uitd  aproape  nimeni  la  ei. 

E  de  ajuns  sa  se  uite  Dumnezeu  la  voi  si  va  vede  toatd 
lumea,  dragii  mei! 

Nu  trebuie  sa  ne  credem  „vesnici",  „imperturbabili". 

Nu  trebuie  sa  credem,  ca  in  starea  de  acum  vom  trai 
pentru  vesnicie. 

Cand  a  in^eles  Sfantul  Ioasaf  al  Indiei332  cum  aratd  omul 
si  ce  ajunge  acesta  in  cele  din  urma  s-a  inspdimdntat.  El,  care 
nu  mai  vazuse  as  a  ceva  pana  atunci  (19  noiembrie). 

Viaia  Sfm^ilor  Varlaam  si  Ioasaf  nu  e  „un  roman",  ci  o 
capodoperd  de  sfintenie.  Cei  care  vad  in  ea  „un  roman"  ar 
trebui  sa  o  mai  citeascd  pana  cand  isi  dau  seama  de  contrariu. 


32  A  se  vedea: 


http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/ll-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html. 


235 


Bucuria  dumnezeiescului  post:  bucuria  si  dorul  dupa 
via^a  ingereasca.  Te  sim^i  intraripat  de  doruri  sfmte,  de 
nazuin^e  dumnezeiesti. 

Pe  masura  ce  se  subfiazd  carnea,  trupul,  in  acelasi  timp 
te  inunda  frumusetea  starii  de  asceza.  Uscaciunea  trupului  e 
frumusete  dumnezeiasca,  vazatoare  de  frumusete 
dumnezeiasca. 

Dar  sa  nu  ne  grabim  sa  ajungem  scheletici  numai  pentru 
ca  asa  credem  ca  sunt  Sfiniii,  ci  aceasta  subfiere  a  trupului 
vine  de  la  sine  si  te  sim^i  din  ce  in  ce  mai  bine  in  aceasta  stare. 

„Sfmtenia  de-o  clipcC  sau  „cea  ca  un  poster'''  sau 
„dobandita  in  scurt  timp'"  nu  sunt  decat  ipostaze  ale  inseldrii, 
ale  deraierii  duhovnicesti. 

Cine  crede,  ca  daca  a  auzit  ceva  trebuie  sa  se  puna 
imediat  pe  treaba  si  maine  vin  rezultate  concrete,  se  insala:  e 
un  entuziasm  copildresc,  fara  minte  si  trup  de  ascet  incercat. 

Via^a  ascetica  nu  se  face  cu  demaraj  la  intdmplare  ci 
pana  la  urma  in^elegi,  ca  toate  au  o  rdnduiald,  un  timp,  o 
masura,  chiar  daca  noi  vrem  sa  sdrim  calul,  sa  atingem  totul 
intr-o  clipd. 

„§i  daca  nu  cdstigam  mantuirea?  Daca  nu  vedem  nicio 
vedenie,  daca  nu  ajungem  sa  facem  nicio  minuneV.  Intrebari 
care  ti  se  pun... sau  vezi  ca  se  formuleazd  in  adancul 
incepatorilor. 

Dar  pentru  acestea  se  osteneste  omul?  Osteneala  e 
pentru  ca  sa  ne  facem  proprii  iubirii  lui  Dumnezeu  si  nu  pentru 
a  deveni  niste  vedete  ale  „sfinteniei". 

Vrei  repede  si  nu  stii  deloc  sa  astepti  si  nu  te  intereseaza 
ca  nu  ai  rdbdare. 

De  aceea  multi  au  o  privire  nducitoare  despre 
„sfintenie",  ca  si  cand  ar  fi  vorba  despre  carierism.  „Trebuie  sa 
fac  asta,  asta. . .si  ajung  acolo",  cred  unii. 

Adica  o  sfintenie  care  sa  rezulte  din  faptele  lor  ascetice 
si  nu  din  legatura  de  iubire  cu  Dumnezeu. 

Dar  via}a  duhovniceasca  nu  e  un  rafionament  matematic 
pur-uman,  ci  o  impreund  vorbire,  simfire  si  consfdtuire  cu 
Dumnezeu,  pentru  ca  trdim  tot  timpul  cu  El. 

Vorbesc  cu  El,  simt  ce  vrea  El  de  la  mine,  merg  unde 
vad  ca  El  ma  indrumd,  ma  indeamnd. 

Cuvintele  Lui  se  aud  in  taina  inimii,  in  tacerea  unei 
inimi  mereu  rugdtoare. 

El  imi  vorbeste  si  eu  II  ascult:  aceasta  e  taina  personald, 
a  legdturii  personale  dintre  Dumnezeu  si  om  a  Ortodoxiei. 


236 


Daca  Dumnezeu  imi  vorbeste  atunci  El  e  viu.  Si  daca  eu 
nu  II  aud  inseamna  ca  eu  nu  mai  sunt  viu,  ci  mort  de  viu. 

Asteapta! 

Cine  asteaptd  trenul  se  urea  in  el. 

Cine  asteaptd  primavara  o  sd  se  bucure  de  ea. 

Cine  asteapta,  cine  vrea  sd  astepte  un  copil  timp  de  noua 
luni  se  bucura  de  implinirea  unei  nasteri,  pe  care  o  aduce  o 
nastere  a  unui  nou  om. 

Fiecare  mama  e  o  ndsedtoare  de  unicitdii  si  asta  e  marea 
implinire  a  ei  dar  si  a  tatdlui. 

Copilul  se  bucura  daca  are  cu  cine  sa  se  joace,  deci  cu 
cine  sd  relafioneze  §ipe  cine  sd  iubeascd. 

Parin^ii  ar  trebui  sd  isi  iubeascd  copiii. 

Daca  copiii  vostri,  iubite  mame  si  iubi{i  ta^i,  sunt  o 
povard  pentru  voi,  atunci  iubirea  voastrd  si  voi  insivd  nu 
valora^i  nimic,  pentru  ca  vd  devalorizafi  singuril 

Copilul  e  eel  care  ne  transmite  mai  departe.  Ne 
transmite  somatic  dar  trebuie  sa  fim  in  stare  de  faptul,  ca 
acesta,  copilul,  sd  vrea  sd  ne  transmitd  si  caracterul,  si 
sfiiciunea,  si  blande^ea,  si  omenia,  si  frumuse^ea  noastra. 

Daca  vrei  sd  te  reprezinte  pe  mai  departe,  trebuie  sa  stii 
sd  uzi  iubirea  lui  fireasca  fa^a  de  tine. 

Daca  iubirea  pentru  tine  moare,  se  sufoca,  se  indbusd, 
atunci  esti  o  epavd  in  inima  lui  si  de  aceea  l\i  doreste  moartea 
sau  e  indiferent  fata  de  tine,  pentru  ca  nu  te  mai  simte  al  lui. 

Cand  nu  ifi  mai  simfi  parin^ii  in  tine,  cand  nu  te  mai 
trezesti  gdndindu-te  la  ei,  cand  nu  iti  mai  face  pldcere  sa  te 
intorci  acasa,  atunci,  din  ambele  parji,  nu  seface  nimic. 

Se  aude  din  ambele  parji  tacerea,  o  tacere  exclusivistd, 
care  incarcereaza. 

Striga,  dacapofil 

Striga-^i  dragostea! 

Striga  pe  eel  pe  care  il  iubesti  si  cheamd-l  acasdl 

Acasa  inseamna  acolo  unde  to}i  te  asteaptd  cu  dragoste. 

Dar  daca  acasa  nu  mai  rimeaza  cu  dragoste,  atunci 
acasa  poate  fi  un  iad.  Si  mul^i  spun  acest  lucru,  pentru  ca 
acasa  lor  e  un  iad  irespirabil. 

In  loc  de  dragoste  gasesti  bataie,  injuraturi,  impunsaturi 
deocheate,  vrajmase,  oameni  care  nu  te  vor  pentru  ca  nu  te 
inteleg  si  nu  te  acceptd. 

§i  pentru  ca  nu  esti  ascultat,  tipi  degeaba.  Unoeri  crezi 
ca  e  mai  bine  sd  taci  si  sd  te  rogi... Sau  te  rogi,  ca  sa  poji  sd 
taci  si  sd  te  rogi. 


237 


Nedreptatea  te  face  sa  iei  atitudine  si  uneori  atitudinile 
tale  te  due  la  martiriu. 

§i  fericiti  sunt  cei  care  stiu  sa  rabde  pentru  dreptatel 


L3e  ce  trebuia  sa  intre  Prea  Curata  Stapana  in  Templu? 

Ca  sa  indice  faptul  ca  numai  in  sfinfenie  II  primim  pe  Hristos, 
ca  numai  in  curdfie  dumnezeiascd  Se  na§te  Hristos  in  noi. 

A  "k'X'k 

Sfm^ii  Ingeri  s-au  inspaimantat  vazand-o  intrand  in 
Sfanta  Sfmtelor.  S-au  cutremurat. 

Au  vazut  ca  nu  i  s-a  intamplat  nimic  rdu  ci,  dimpotriva, 
ca  Sfantul  Arhanghel  Gavriil  e  trimis  sa  o  hrdneascd. 

Intra  acolo,  unde  arhiereul  intra  numai  o  datdpe  an.  Dar 
ea  era  mai  curata  decat  tot  templul,  decat  intreaga  create, 
decat  toate  ierarhiile  ceresti. 

Femeia  desconsideratd,  femeia  pusa  mai  mereu  la  index, 
la  spate,  devine  prin  Prea  Curata  Stapana  mai  aleasa  decat 
orice  fdpturd,  mai  de  pre{  decat  orice  diamant.  Dar  pentru  ca 
ea  era  „Roaba  Domnului"  si  nu  in  ton  cu  feministele  de 

-     -334 

astazi     . 

Sfanta  Maria  sta  „la  picioarele  Domnului"  (Lc.  10,  39). 
Umilinia  primeaza  aici,  dar  §i  bucuria  iubirii. 

Daca  iubesti  pe  cineva  ii  fad  loc,  il  lasi  sa  treacd,  vrei 
ca  acela  sa  fie  iubit  si  de  al}ii.  §i  daca  il  iubesc  si  alfii,  te 
bucuri  §i  tu,  pentru  ca  si  tu  il  iubesti  si  el  te  iubeste  si  vrei  ca  el 
sa  fie  iubit  §i  de  al^ii  si  el  sa  iubeasca  si  pe  al^ii,  oric&li  ar  fi  ei. 

Iubirea  nu  poate  fi  egoistd.  Faptul  ca  eel  ce  iubeste 
trebuie  sa  fie  neapdrat  gelos  e  o  frazd  mincinoasd.  Cel  ce 
iubeste  nici  nu  se  gdndeste  la  gelozie  sau  invidie. 

Sta  la  picioarele  Sale  si  iubea  nespus  sa-L  auda  pe  Cel 
care  II  iubea  inima  ei. 

Daca  sdrufi  pe  cineva  atunci  ifi  place  acel  cineva. 
Sarutam  pe  cine  ne  place,  ceea  ce  iubim.  §i  daca  ascultdm  pe 
cineva  atunci  ne  place. 

Asculta  cu  inima  si  cu  mintea.  Asculta  cu  in}elegere. 


333  Axionul  de  la  21  noiembrie. 


Despre  statutul  femeii  in  societatea  contemporana  si  despre  derapajele  feminismului 
a  se  vedea:  http://www.teologiepentruazi.ro/2009/10/01/lumea-postmoderna-%C8%99i- 
depersonalizarea-omului/. 


238 


Dar  pe  El  L-a  primit  mai  intai  Sfanta  Marta,  adica  fapta 
inielegatoare.  Primim  pe  Domnul  in  casa  noastra,  ca  §i  Sfanta 
Marta  (Lc.  10,  38),  daca  mai  intai  vrem  sa  stim  despre  Hristos 
§i  credem  ca  El  Sepoate  sdldslui  intru  noi. 

Citirea  despre  El,  intrarea  in  perimetrul  poruncii  Sale,  a 
razei  Sale  de  influenza  in  mod  hotdrdt  e  primul  pas:  chemarea 
Lui  in  casd. 

§i  casa  e  inima.  Si  acolo  po^i  sa  stai  la  picioarele  Lui  cu 
dragoste. 

Oamenii  nu  ne  vad  ingenuncherile  inimii.  Prea  pu^ini 
vad  modul  cum  stdm  la  picioarele  Lui,  cum  7/  iubim  nespus  pe 
El. 

§i  de  ce  II  iubim?  Pentru  ca  L-am  cunoscut,  I-am 
cunoscut  imbra^i^area,  dragostea.  Pentru  ca  ne-am  impdrtdsit 
de  El. 

Nu  pot  iubi  pe  cineva  sau  ceva  ce  n-am  cunoscut.  Nu  ma 
pot  abandona  unei  stari  pe  care  n-o  doresc. 

Chiar  daca  alcoolul  m-ar  dobori  nu  vreau  sa  amefesc  §i 
sa  cadjos.  Cel  care  se  imbatd  nu  vrea  §i  sa  vomite.  Vomitarea 
e  o  parte  a  problemei  care  il  dezgustd,  caci  principalul  lucru  e 
acela,  ca  ii  place  sa  simta  in  gura,  in  el,  puterea  bauturii. 

II  prime§ti,  II  invifi  pe  Hristos  la  tine,  daca  vrei  sa  invifi 
oameni  in  inima  ta.  Unde  pot  sa  incapd  ataxia?  Pot,  cu 
siguran^a  ca  pot! 

Inima  noastra,  de§i  pare  mica,  intra  in  ea  Dumnezeu  §i 
tot  ce  exista. 

Cand  omul  a  pus  piciorul  pe  luna  a  crezut  ca  a  invins 
spa^iul,  distan^a.  Dar  distan^a  nu  se  suspendd  decat  in  inima. 

Taina,  addncul  inimii  e  cunoscut  numai  de  cei  care  isi 
sfinfesc  viafa.  Ceilal^i  intuiesc  una,  alta...Insa  le  lipseste 
esenfialul. 

Vino  sa  vezil  In  inima  poji  sta  de  vorbd  cu  Dumnezeu, 
pe  care  nu  II  po^i  vedea  decat  cu  ochii  plini  de  slava  Sa,  cu 
ochii  inimii  spdlafi  de  dragoste. 

Dar  daca  e§ti  o  Sfanta  Marta,  adica  un  om  al  actiunii, 
trebuie  sa  fii  §i  o  Sfanta  Maria,  adica  un  vdzdtor  de  Dumnezeu, 
care  ascultd  de  El. 

§i  Sfanta  Marta  II  vedea  dar  prin  munca  pentru  El,  prin 
slujirea  Lui  (Mt.  10,  40). 

Slujire  §i  vedere,  asceza  §i  extaz,  fapta  §i  iubire. 

§i  lumina  a  izvordt  profund,  intr-o  zi  de  noiembrie,  cand 
trebuia  sa  fie  frig.  Au  izvorat  razele  soarelui  printre  nori  dar  §i 
harul  Sau  in  inima  mea. 


239 


Tree  gandurile  duhovnicesti,  tree  ca  fulgul  de  zapada  si 
se  pierd.  Te  strabat.  Harul  lui  Dumnezeu  e  foarte  vizibil  pentru 
camera  inimii  noastre.  Unii  isi  imagineaza  ca  harul 
dumnezeiesc  e  ceva  care  se  poate  prinde  in  mana,  ceva 
material  pana  la  urma.  Ei  gresesc. 

Harul  dumnezeiesc  e  sesizat  de  adancul  nostra  numai 
cand  Dumnezeu  te-a  inva^at  viafa  de  taind  a  Sfintei  Ortodoxii. 

Am  spus  ca  harul  preasfant  si  sfm^itor  e  vizibil.  Insa  nu 
are  nimic  cu  faptul  vederii  unui  cal  sau  a  unui  om  mergand  pe 
strada,  pentru  ca  nu  e  vorba  de  o  vizibilitate  a  ochiului 
material.  Harul  e  vazut  induntrul  lor  de  cei  care  isi  curdtesc 
continuu  inima. 

Emotiile  mari  te  perturb  a.  Te  perturba  si  demonii  si 
pacatele  tale.  Dar  daca  te  pierzi  cu  firea,  nu  faci  decat  sd 
mdresti  starea  de  neliniste,  zapaceala  interioara. 


-Opunea    un    Parinte:    canonul    pe    care    il    dau    la 

*i  *i  c 

Spovedanie  e  ca  omul  sd  se  spovedeascd     . 

Iar  lacrimile  ei  erau  lacrimi  de  pocdinid  si  de  iubire 
pentru  Dumnezeu.  Nici  nu  stia  acest  lucra.  Amaraciunea  ei  i  se 
scurgea  printre  gene. 

Acestea  sunt  lacrimile  care  ma  smeresc,  pentru  ca  eu, 
spurcatul  si  netrebnicul,  nu  sunt  in  stare  sa  plang  in  fa^a  ei  sau 
a  lui  cu  asemenea  lacrimi  fericite. 

De  la  incordare,  de  la  teama  de  celdlalt,  treci  la  larghefe 
sufleteascd. 

Sim^i  ca  }i  se  inmoaie  inima,  celalalt  vine  ca  o  noutate 
uimitoare  in  tine,  |i  se  descopera,  dincolo  de  patimile  lui  e  un 
pdmdnt  bogat,  plin  de  boga^ii  nepatranse,  nein^elese  inca  iar  tu 
te  umpli  de  dragoste,  de  entuziasm  sfdnt  privindu-1  profund. 

Uneori  ^i-e  teama  sd  nu  recidivezi  in  patimi  sau  te  crezi 
sedpat  de  patimi  peste  noapte.  Dar  nu  e  asa! 

Te  ia  valul  si  te  lauzi  si  min^i,  si  nici  nu  mai  l\i  dai 
seama  care  e  adevdrul  si  care  e  minciuna,  pana  nu  stai  in 
tacere  sd  te  verifici,  sa  te  analizezi  la  rece. 

Telefonul  lui  1-am  sim^it  ca  pe  o  bucurie  care  ma 
urmdreste  mereu  si  ale  carai  ragaciuni  ma  vizeazd. 


335  Parintele  Atanasie  Costea,  pe  data  de  23  noiembrie  2003. 


240 


Doamne,  ce  minunat  esti  Tu,  cand  noi  nu  ne  mai  dam 
seama  de  acest  lucru!  Trecem  nepasatori  pe  langa 
dumnezeiestile  Tale  daruri  si  credem  ca  ne  aparfin  de  drept  si 
ca  nu  trebuie  sd  mulfumim  pentru  ele  nimanui. 

Dar  Tie  Ti  se  cuvine  toatd  slava,  Doamne!  Tie  Ti  se 
cuvine  doxologia  noastrd  continud. 

Doamne,  iarta-ma  ca  sunt  atdt  de  egoist,  incat  nu  mai 
vad  cd  existd  oameni  pe  pamant. 

Iarta-ma  ca  nu  stiu  sd  prefuiesc  via^a,  ca  nu  stiu  sd  md 
rog  si  sa  spun  acele  cuvinte  cu  care  sa  ma  impac  cu  top  care 
sunt  supara^i  pe  mine  din  diferite  motive. 

Iarta-ma,  ca  nu  imi  dau  seama  ca  sunt  muritor,  ca  nu 
vreau  sd  constientizez  odatd  acest  lucru. 

§i  iarta-ma  ca  pozez  in  om  bun,  fiind  om  rdu,  ca  distrug 
sinceritatea  oamenilor  si  increderea  lor  in  ei  insisi  si  in  Tine. 

Sunt  o  sminteald  pentru  aljii,  o  rusine,  un  gunoi.  §i  daca 
nu  as  spune  acest  lucru,  as  fi  nesimtit  cu  totul  si  indiferent  fa}d 
de  adevdr. 

Dar  eu  cred,  ca  Tu  esti  lumina  mea,  mdna  care  ma 
scoate  din  adancurile  marii.  Eu  cred  ca  Tu  esti  Stdpdnul  si  eu 
robul,  ca  Tu  esti  Adevdrul  si  eu  sunt  mintirea  de  sine,  ca  Tu  m- 
ai  creat  si  ca  eu  nu  descind  dintr-o  maimufd  sau  dintr-un  melc 
-  desi,  si  acestea  sunt  fdcute  de  Tine  -  ci  sunt  fdptura  mdinilor 
Tale,  dupa  chipul  Tau  si  tanjind  mereu  spre  Tine. 

Cred  ca  mi-e  dor  de  Tine,  cum  nici  nu  imi  inchipui,  ca 
Te  caut  pe  Tine  peste  tot,  ca  in  fiecare  vdd  chipul  Tau  si,  desi 
uneori  sunt  orb,  imi  pare  rau  ca  pot  fi  atdt  de  orb,  mai  orb 
decat  top,  orbii. 

Cred  ca  orice  indlfare  umana  e  in  van  si  ca  adevarata 
indlfare  a  omului  e  indlfarea  lui  de  catre  Dumnezeu,  ca  sa-L 
vada  pe  El  in  lumina,  in  lumina  dumnezeiasca. 

Cred  ca  atunci  cand  deschidem  televizorul  vrem  sa 
vedem  minuni  si  mxfilme  si  atunci  cand  spunem  „vreau  sa  ies 
afara,  ca  sa  iau  o  gurd  de  aer"  spunem,  in  mod  codat,  ca  vrem 
sa  respiram  o  gurd  din  harul  Sau,  sa-L  respiram  pe  El  pupn  si 
sa  ne  sim^im  vii. 

Sunt  convins,  ca  acea  mama  o  iubeste  pe  acea  fiicd  dar 
nu  stie  sd  i-o  spund  si,  tot  la  fel,  sunt  mai  mult  decat  convins, 
ca  acea  mama,  aceea  pentru  care  md  rog,  il  iubeste  pe  acel  fm, 
care  se  roagd  pentru  ea,  ca  iubirea  sa  fie  constientd  in  ea  si  sd 
o  invete  cum  sd  se  comport e  fata  de  el. 

Cred  ca  orice  copil  trebuie  sd  trdiascd  si  sa  nu  existe 
copil  avortat,  copil  nedorit,  neiubit,  neadmirat,  neincurajat. 


241 


Cred  ca  trebuie  sa  ne  luam  greselile  in  serios  si  sa  ne 
rugam  pentru  ele. 

Cred  ca  sunt  inca  naiv  pentru  via^a  aceasta  si  Dumnezeu 
ma  va  duce  sa  cunosc  lucruri  care  sa  ma  smer  eased  deplin. 

Cred,  pentru  ca  Dumnezeul  nostru  e  Treime  si  Iubire. 

Cred,  pentru  ca  oamenii  realmente  isi  sfiniesc  viafa  si 
asta  e  vizibil. 

M-a  imbratisat  cu  ardoare.  Singuratatea  stie  sa 
vorbeascd  cu  multd  dragoste. 

Chipul  acelei  Maici  m-a  inva^at  sdfiu  refinut  in  ganduri. 

§i  stand  la  Sfanta  Liturghie  am  fost  luminat  cu  acestea: 

Bogatul  cdruia  i-a  rodit  farina  e  mintea  omului  care  e 
plina  cu  tot  felul  de  cunostinfe,  cu  tot  felul  de  stiri,  dar  fdra 
transcendenid. 

Ni  se  pare  ca  suntem  bogafi,  daca  suntem  foarte  bine 
informafi  in  orice  domeniu.  §i  cand  omul  crede  acest  lucru, 
cand  isi  pune  nadejdea  in  finerea  lui  de  minte,  in  capacitatea 
de  a  face  operaiii  mentale  complexe,  in  abilitatea  sa 
organizatoricd  sau  in  „papagalul"  lui  (a  se  citi:  limbajul  sdu, 
modul  sau  de  a  vorbi  fluent),  atunci  se  gandeste  ca  trebuie  sa 
devina  si  mai  „cool",  mult  mai  „smenar",  mult  mai  eficace  in 
afacerea  pe  care  o  conduce. 

„Roadele"  lui  (Lc.  12,  17)  trebuie  foarte  bine 
centralizate.  Se  fac  masuratori,  probe,  reclame,  stocuri,  noi 
achizi^ii,  importuri. 

Ele  par  a  tine  de  cold  sau  ca  avantajeazd  viitorul  nostru. 

„Ce  ma  fac  la  bdtrdnetel  Cu  ce  fac  fatal". 

§i  „bunatatile  mele"  (Lc  12,  18),  adica  niste  dolari,  niste 
euro,  niste  masini,  niste  vile,  niste  terenuri,  alte  niste  si  multe 
niste,  bunata^ile  mele  zic  sufletului  meu:  „odihneste-te, 
mananca,  bea,  veseleste-te"  (Lc.  12,  19). 

Deplina  imanen^a.  Deplina  scufundare  in  materie.  Nu  se 
poate  o  imagine  mai  realistd  sl  vremii  de  azi. 

Acest  „a  te  sim^i  bine"  mult  prea  dorit  de  noi  se 
intalneste  in  cuvintele  Domnului  ca  o  realitate  mult  prea 
evidentd. 

Sintagma  cu  simtitul  bine  refuza  sa  creada  ca  avem 
suflet. 

I-am  spus  cuiva,  ca  Simon  Magul  vroia  sa  cumpere 
harul  Preotiei  si  al  minunilor,  pentru  ca  el  credea  ca  e  ceva 
„material",  care  se  poate  da  si  altora  sau  ca  e  o  „stare"  care  te 


336  A  se  vedea:  http://www.teologiepentruazi.ro/2007/06/27/simon-magul-si-satana-la- 
sfantul-ioan-gura-de-aur-si-sfantul-amfilohie-de-iconium/. 


242 


acapareaza,  daca  te  ini^iaza  pu^in  posesorul  lui  in  „tainele 
tainei". 

Tot  asa  si  pentru  bogatul  nostru  inchipuit:  sufletul  „nu 
exista"  si  omul  se  lafaie  in  „de  toatele"  care  sunt  aici, 
„implinindu-se"  prin  aceasta  decadenfd. 

Imaginati-va  un  om,  care  doar  mdndncd  si  iese  la  veceu 
si  in  rest  std.  I-am  plange  de  mila,  de  grasimile  pe  care  le-ar 
avea  pe  el.  L-am  confunda  cu  elefantul  la  o  adica. 

§i  cand  te  credeai  stiutor  a  toate  limbile,  problemele, 
ideile,  cunoscdtor  al  tuturor  oamenilor  si  bdrfitor  al  tuturora, 
atunci,  tocmai  in  acea  clipa  „sublima"  pentru  tine,  l\\  pune 
Dumnezeu  mdna  in  cap  -  cum  zice  romanul  -  si  auzi  ca  esti  un 
nebun,  daca  ai  crezut  ca  stiin^a  acestei  lumi  e  mai  importantd 
decat  stiinja  care  coboara  de  la  Dumnezeu  in  inima  omului 
curat  la  inima. 

Ti  se  cere  sufletul  plin  cu  har  dumnezeiesc,  cu  minuni 
ale  virtutilor,  intr-o  noapte,  in  noaptea  indiferenfei  si  tu  vrei  sa 
ii  dai  lui  Dumnezeu  un  suflet  plin  de  femei  goale,  plin  cu 
fumuri  adolescentine,  cu  idei  din  ziare,  din  filme,  cu  decora^ii 
de  pe  front,  cu  titluri  academice,  cu  car^i  traduse  si  care  nu  te- 
au  schimbat  decat  prea  pufin,  cu  ofuri  hilare,  cu  certuri  si 
disperare. 

§i  ce  iti  zice  Dumnezeu,  tie,  suflete?  Zice:  „Bravo!  la 
uite  ce  bdiat  cuminte,,c?  Ma  indoiesc! 

Comorile  noastre  obscene  si  avare. 

Comorile  noastre  de  doi  lei  sijumdtate. 

Comorile  noastre  care  ne  dau  aripi  negre  si  cand  nu  le 
mai  avem,  suferim  ca  niste  cdini  schilodiii  si  bdtufi  cupietre. 

Comorile  noastre,  comorile  lui  Hagi  Tudose337,  comorile 
noastre  pe  care  le  mdndncd  viermii,  de  care  se  alege  praful  si 
pulberea. 

Si  trupurile  noastre  mare^e,  tan^ose,  lustruite  cu  lapte  de 
cue  si  de  cocos,  batatorite  de  multe  nop^i  nedormite  si  pline  de 
desfranare,  trupurile  noastre  oloage,  aiurite  de  boli,  tumefiate 
de  frica  sau  labarjate  de  „traiul  bun",  vor  intra  la  viermi,  la  cei 
care  abia  ne  asteaptd. 

Alergam  ca  nebunii  pe  tot  globul  si  sfdrsim  sub  cine  stie 
ce  ro^i  de  masina,  intr-un  mizerabil  closet  sau  pe  strada,  din 
senin,  asa,  pur  si  simplu. 

§i  ne  gandim  apoi,  ca  Dumnezeu  a  fost  „rau"  cu  fiul 
nostru  ca  a  murit  de  tdndr,  ca  lumea  e  „un  colaps  total",  ca 


337 


Idem:  http://ro.wikisource.org/wiki/Hagi-Tudose. 


243 


via^a  „nu  trebuie  traita"  si  ca  „nu  avem  nicio  sansd".  Dar  de 
unde  stim  noi  ce  e  aia  sansd1?  Ce  stim  noi  despre  viafdl 


1  inerilor  care  isi  vdd  patimile,  si  care  vedere  e  o  mare 

milostivire  a  lui  Dumnezeu  cu  ei,  li  se  confisca  de  catre 
demoni  marea  minune  si  in  loc  sd  se  bucure  pentru  ea  ii 
arunca  intr-o  neagrd  disperare.  Se  descurajeaza  privindu-se. 

Mul^i  tineri  isi  urasc  trupul,  mintea,  inima  numai  pentru 
ca  au  pdcdtuit  cdndva  si  patimile  din  ei  ii  imping  din  nou  la 
pacate. 

Cine  sa  le  spune  lor,  acestor  suflete  tinere,  ca  harul 
dumnezeiesc,  daca  il  lasi  sa  intre  in  tine,  strica  toata  aceasta 
situate  inspdimdntdtoarel 

Cine  sa  le  dea  curaj,  cand  to^i  vor  sd  ii  inspdimdnte  si 
sd-i  lasefdrd  rdspuns,  in  mijlocul  celei  mai  mari  incertitudinil 

E  simplu,  iubrfii  mei!  Inspdimdntaii-vd  de  patimile 
voastre  dar  nu  dezndddjdui}il  Nu  da^i  bir  cu  fugi^ii,  ci  astepta^i 
mila  Domnului  in  mare  nadejde. 

Daca  nimic  nu  e  imposibil  la  Dumnezeu,  de  ce  nu  v-ar 
ajuta  pe  voi?  Oare  trebuie  sd  ii  spunefi  Lui  despre  ceea  ce  El 
stie  dejal 

Frfi  simpli  cu  inima  si  nu  dezndddjdui}il 

Tocmai  cand  nu  mai  vede^i  nicio  sansd  apare  lumina  lui 
Dumnezeu,  frumuse^ea  Lui  in  fiin^a  voastra. 

Unii  oameni  incearcd  sd  te  mintd  ca  te  iubesc,  ca  te 
respectd  dar  coptura  urii  si  a  invidiei  mocneste  in  ei.  l\\ 
vorbesc  frumos,  te  lauda,  te  incearca,  te  intorc  pe  toate 
partile...Insa  Prea  Curata  Stapana  nu  ii  lasa  sd  ma  mintd  pdnd 
la  sfdrsit. 

Am  avut  parte  de  cateva  astfel  de  „dezvaluiri"  deja 
presimfite. 

Unul  dintre  ei  nu  a  mai  putut  sa  suporte  si  m-a  rugat  sa 
plec  afara  din  magazin,  ca  daca  nu  cheamd  polifia.  I-am  spus 
ca  e  nesimfit  -  datorita  unei  ac^iuni  indreptate  impotriva  mea  - 
si  ura  din  el  a  rdbufnit  cuputere. 

Un  om  evlavios...cand  e  astfel  „elogiat"  de  un  alt  om 
evlavios...in  primul  rand   se   intreaba  pe   sine,   fara   sa   se 


244 


grdbeascd,  daca  celalalt  are  sau  nu  dreptatc.de  a  afirmat  asa 
ceva. 

Daca  esti  impulsiv  atunci  cand  un  prieten  iti  spune 
adevaruri  despre  tine  inseamna  ca  nu  vrei  sd  te  indrepti... ci  iti 
place  mintirea  de  sine. 

Iar  el  a  reactionat  brutal... pentru  ca  tinea  in  el,  de  mult, 
intregul  ditiramb      negativ... 

Mi-a  spus  ca  sunt  „legat"  si  ca  nu  pot  sd  ma  impdrtdsesc 
pana  nu  ma  iartd  el,  ca  port  barba  in  mod  „ilegal",  ca  fac 
„scandal"  intr-un  spa^iu  public  ortodox  -  adica  intr-o  librarie 
-  desi  nu  apucasem  sa-i  spun  decat  indignarea  mea,  fata  catre 
fata,  pentru  lucrurile  pe  care  mi  le  fdcuse  si  mi  le  face  pe  la 
spate,  in  timp  ce  pozeaza  in  mod  „responsabil". 

El  tipa  si,  in  acelasi  timp,  spunea  ca  eu  instig  la  ceartd. 

El  $ipa  si  eu  il  priveam  cu  atentie  (ca  de  aici,  din 
asemenea  momente  de  sinceritate...t&  umpli  de  psihologie 
umand  asbisald),  iar  so^ia  sa  sta  langa  el  si  zdmbea.. .iar  eu  o 
priveam  sipe  eafoarte  atent... 

Ochii  lui  erau  identici  cu  ai  domnisoarei  care  m-a  acuzat 
ca  as  fi  „homosexual",  pentru  ca  nu  am  dorit  sa  ma  casatoresc 
cu  ea.  Nu  intelegea  cum  de  nu  o  plac... daca,  in  mintea  ei, 
crezuse  ca  afdcut  tot  posibilul  ca  sd  ma  doboare  in  dragoste. 

Si  pentru  ca  nu  intelesese  care  ar  fi  fost  motivul  (se  vede 
treaba  ca  nu  se  suspecta  deloc  de  prostie  si  nesimtire)  a  decis 
sa  imi  spuna,  cu  toata  rautatea  inimii  prelinsd  in  ochL.ca  sunt 
homosexual... si  de  aceea  nu  ma  atrage. 

Dar,  fara  ca  sa  se  cunoasca  unul  cu  altul,  ochii  lor  erau 
identici  (adica  satanismul  din  ochii  lor  era  acelasi)  cu  ai  celei 
care  ma  credea  „inselat",  tot  intr-o  discutie  privata,  numai 
pentru  faptul,  ca  nu  ma  putea  invinge  in  cuvdnt. 

Insa  problema  ultimei  doamne  era  alta:  nu  avea  culturd 
teologicd  si  experientd  de  viata  profunda  si  tocmai  de  aceea  nu 
putea  sa  inteleaga  lucrurile  pe  care  i  le  spuneam.  Iar  daca  nu  le 
intelegea... credea  ca  merele  sunt  acre... 

Ochiplini  de  satanism,  aparuti  deodata,  in  mijlocul  unor 
discutii  destinse,  prietenoase,  care  nu  anuntau  o  evidentiere 
atdt  de pronuntatd  a  adancului  lor... 

Ochi,  bineinteles,  care  m-au  surprins  la  modul  neplacut, 
m-au  ingrozit  cu  rautatea  lor,  desi  to^i  erau  ortodocsi. 

De  unde  atdta  rdutate  in  acesti  oameni?  Cum  puteau  ei 
sa  tina  atata  torent  de  rdutate  in  inima  lor? 


338  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/ditiramb. 


245 


Dar  s-au  demascat  intr-o  clipa,  si-au  dat  „poalele  peste 
cap"  (vorba  expresiei)  si  nu  mai  au  curajul  sau  ingdmfarea  sa 
te  priveascd  in  ochi. 

O  alta  femeie  m-a  acuzat  ca  sunt  „taran",  „prost 
crescut",  „profitor"  etc.,  pentru  ca  i-am  spus  ca  se  comporta  ca 
o  femeie  usoard,  frivola,  fara  demnitate. 

Realitatea  e  realitate,  ca  n-ai  ce-i  face,  pe  cand 
invectivele  la  adresa  mea  erau  aruncate  pentru  ca  „sa  imi  ia 
maul",  adica  sa  ma  faca  sa  cred  ca  am  gresit  vizavi  de  ea,  desi 
a  infeles  pana  la  urma,  ca  s-a  inselat. 

Am  primit  tot  felul  de  catalogdri  urate,  dizgratioase  si 
nedrepte  de  la  mul^i  dar  m-am  rugat  pentru  to^i  acestia. 
Dumnezeul  meu  stie  acest  lucru!  Iertarea  lor  si  rugaciunea 
pentru  ei  o  am  mereu  in  mine,  dar  ma  doare  ca  mul^i  stau  inca 
cu  aceeasi  mutate  in  suflet  impotriva  mea. 

Pedan^ii,  prefacutii,  farsorii  te  acuza  ca  nu  le  place 
„stilul"  tau,  „metodele"  tale,  modul  cum  abordezi  oamenii, 
cand  pe  ei  ii  enerveaza  sinceritatea  ta,  mdrimea  ta  de  inimd, 
munca  ta  si  cum,  prin  acestea  toate,  le  nelinistesti  lor 
constiinta. 

Sfm^ii  in  via^a  sunt  cea  mai  mare  „povara"  pentru 
oamenii  mdndri  si  rdzbundtori. 

Ii  enerveaza  sfin^enia,  ii  sugrumd.  §i  nu  le  place,  da,  nu 
le  place  de  tine  dintr-un  simplu  motiv:  ca  l\\  ba^i  joe,  prin  tot 
ceea  CQfaci  si  esti,  de  patimile  lor  si  de  prostia  lor,  pe  care  ei  o 
cred  „mare"  lucru,  o  adevarata  „victorie  monumentala". 

Insa  tu  nu  vorbesti  impotriva  patimilor  si  nu  muncesti 
pentru  ca  sa  te  iei  la  intrecere  cu  ei  ci  faci  tot  ceea  ce  faci 
pentru  ca  asta  esti. 

Tu  nu  joci  teatru,  ci  iti  exprimi  viata,  crezurile, 
nazuintele. 

Iarta-i,  Doamne,  si  ne  iarta!  Miluieste  faptura  Ta,  Iubite 
Doamne,  faptura  ta  in  intregimea  ei,  caci  to|i,  cu  to^ii,  de  la 
Tine  avem  toate  ale  noastre. 

Inva^a-ne  sa  fim  simpli.  Stinge  glasul  rauta^ii  si  al 
invidiei  din  fiin^a  noastra  si  invata-ne  iubirea  Ta,  care  nu  sfdsie 
Biserica,  ci  o  fine  unitd. 

Tu,  Domne,  esti  Iubirea  si  Via^a  lumii  acesteia.  Tu  esti 
nadejdea  si  via^a  vesnica  a  robilor  Tai.  §i  cand  noi  suntem  in 
certuri  si  in  schisme,  trimite  harul  Duhului  Tau,  trimite-ni-1 
noua,  pentru  ca  sa  ne  mangaie,  pentru  ca  sa  ne  invete 
blande^ea,  dreptatea,  cumpatarea. 


246 


Umple  inima  noastra,  Doamne,  de  dragoste,  ca 
dragostea  efrumusefea  care  ne  cucereste  pe  deplin. 

In^eleg  acum,  din  ce  in  ce  mai  mult,  ca  dictionarul, 
oricat  ar  fi  el  de  bun,  nu  ma  poate  ajuta  in  toate  cazurile  de 
limba  pe  care  le  intdmpin  in  traduceri. 

Uneori  trebuie  sd  te  decizi  pentru  un  sens  desi  nu  ai 
nicio  clarificare  din  partea  dictionarului. 

Cei  care  cred  ca  au  invdfat  o  alta  limba,  fara  ca  sa  isi  stie 
bine  limba  proprie,  se  insala. 

Acum  vad  iconomia  lui  Dumnezeu  cu  mine.  Din  ce  in  ce 
mai  bine... 

Pentru  a  traduce  trebuie  sa  ai  mai  intai  experienfa 
lucrurilor,  a  vie^ii  in  adancurile  ei  si  apoi  cunostinfe 
gramaticale. 

Vad  acest  lucru,  cu  harul  lui  Dumnezeu  si  ma  bucur 
mult.  Ma  bucur  nespus,  pentru  ca  toate  au  sens.  Pentru  ca 
nimic  nu  e  la  intdmplare  in  viata  mea  si  in  lume  si  pentru  ca 
nimic  nu  e  degeaba. 

Nu  traim  degeaba,  fra^ii  mei!  Traim  pentru  ca  sa  ne 
bucurdm  in  Dumnezeu.  Sensul  vie^ii  e  dumnezeiesc  defericit. 

§i  daca  nu  le  convin  lor,  celor  care  te  aud,  daca  nu  le 
convin  cele  pe  care  le  spui,  te  eticheteaza  imediat  ca  esti 
„nebun"  si  to^i  se  coalizeazd  impotriva  ta,  ca  si  cand,  daca 
rautatea  se  coalizeazd,  asta  ar  insemna  ca  adevarul  isi  pierde 
din  greutate. 

Dar  adevarul  dumnezeiesc  nu  se  devalorizeazd 
niciodata. 

Si  cand  analizezi  lucrurile  fiecaruia  cu  atentie  si  cu 
privire  clard,  duhovniceasca...atunci  se  vede  addncimea  de 
minte  a  unuia  sau privirea  boantd  a  altora. 


>Oe  spune  in  limba  gramaticii,  ca  cineva  „determina"  pe 
altcineva.  II  determina  la  ce,  in  ce  sens'?  Spre  exemplu:  „barbat 
frumos".  Adjectivul  „frumos"  determina  substantivul.  Dar,  de 
fapt,  adjectivul  arata  un  atribut,  o  caracteristica  al  acelui 
barbat. 

Spunem:  „barbat  frumos"  sau  „un  barbat  Qfrumos,  finut, 
inteligent  etc."...Insa  aceste  caracteristici  nu  sunt  egale  la  to^i 


247 


si,  in  niciun  caz,  cuvinte  care  determina,  in  general,  infelesuri, 
nu  se  pot  potrivi,  nu  pot  nuania  deplin  o  ipostaza  personala. 

Daca  un  barbat  e  frumos  si  un  alt  barbat  e  si  el  tot 
frumos,  in  fa^a  ochilor  tai  observi  ca  unul  dintre  ei  trebuie  sa 
fie  mai  frumos  decat  celalalt  si  de  aceea  folosim  ideea  de 
grade  de  comparaiie  ale  adjectivului,  ca  sa  spunem,  ca  unul  e 
mai  puiin  frumos  decat  celalalt. 

Dar  ce  inseamna  mai  pufind  frumusefe  sau  mai  multdl 
Nu  stiu  daca  noi  putem  constientiza  prea  bine  aceste  nuance 
fine. 

Daca  el  e  mai  frumos  sau  mai  urdt  nu  se  poate  prezenta 
pana  la  urma  in  cuvinte.  Cuvintele  indicd,  povestesc,  dau 
marturie  dar  nu  cuprind  si  realitatea  ca  atare  sau  nu  ne-o  dau 
noua  ca  realitate,  ci  ca  semnificaiie. 

Cine  e  el  sau  ce  e  ea  putem  afla  dar  nu  putem  sa 
experimentdm  prin  cuvant  o  realitate  ca  atare. 

Daca  spun  „masa",  nu  am  si  realitatea  mesei.  Ca  sa  stiu 
cum  arata  o  masd  trebuie  sa  o  vad,  sa  o  ating,  sa  o  miros,  sa 
stau  cu  bra^ele  pe  ea,  sa  mananc  pe  ea. 

Tot  asa  aflam  ce  e  rugdciunea.  Dar  cum  arata 
rugdciunea  in  mine  nu  aflu  decat  daca  ma  rog. 

Datele  istoriei  ne  arata  nume,  persoane,  lupte.  Chiar 
daca  eu  aflu  anul,  ca^i  au  murit,  cum  a  fost,  nu  pot  sa  retrdiesc 
concretul  acelei  lupte. 

Fericitul  Porfirie  Bairaktari  ne-a  aratat  faptul,  ca  harul 
lui  Dumnezeu  ne  poate  da  sa  vedemfoarte  bine  trecutul. 

Insa  o  evocare  poate  lasa  doar  urme  firave  in  mine  si  nu 
poate  sa  imi  redea  intregul  zbucium  sau  intreaga  fericire  a 
momentului  evocat. 

§i  totusi,  cuvintele  duhovnicesti  ma  leaga  de  Dumnezeu, 
prin  harul  Sau  iar  cele  rele  ma  due  la  ratacire,  ma  umplu  de 
desfranare,  de  ura,  de  curiozitate  macabra.  Depinde  cum  au 
fost  scrise  cuvintele. 

Ma  simt  bine  intr-o  parte  si  ma  simt  rdu  in  alta  parte. 

Limba  este  un  mare  dar  cu  care  exprimam  realitatea,  un 
dar  dumnezeiesc.  Dar  daca  nu  vrem  sa  trdim  ortodox,  normal, 
atunci  falsificdm  si  limbajul,  ii  inchidem  ferestrele  prin  care 
priveste  spre  Dumnezeu  si  il  intoarcem  spre  intuneric  . 

§i  cum  sa  vorbim  si  sa  ac^ionam  cu  intunericul  in  ochi  si 
in  sufletl 

Eu  aflu  la  un  moment  dat  ca  existd  Dumnezeu.  Dar  cum 
e  El  nu  stiu,  pana  nu  stau  cu  El,  pana  nu  dorm  cu  El,  pana  nu 
mananc  cu  El  si  pana  cand  El  nu  ma  acapareazd  cu  totul. 


248 


Un  cuvant  il  po^i  cunoaste  din  punct  de  vedere  lingvistic 
luand  un  dic^ionar  si  citindu-1  de  acolo.  Dar  adevdrul 
cuvdntului  nu  il  po^i  afla  citind  un  cuvant,  ci  experiindu-l. 

Spun:  „eu  traiesc".  Dar  asta  nu  inseamna  ca  trebuie  sa  si 
stiu  ce  e  viafa. 

Spun  ca  eu  incd  nu  sunt  mort.  Dar  prin  aceasta  afirmatie 
nu  spun,  in  acelasi  timp,  si  ca  eu  ma  bucur  ca  sunt  viu,  daca 
pentru  mine  „a  fi  viu"  nu  inseamna  a  trdi  in  Dumnezeu. 

„Traieste  clipa"  e  o  expresie  inteleasa,  mai  peste  tot, 
doar  hedonist™ '.  Cand  se  spune  aceasta  expresie  se  in^elege  ca 
trebuie  sa  trdiesti  ca  porcul,  in  propria  ta  murdarie  si  sa  nu  i}i 
pese  de  ziua  de  maine. 

Dar  ea  poate  fi  inteleasa  si  foarte  responsabil,  ortodox, 
in  sensul  ca  aceasta  clipa,  de  azi,  e  foarte  importantd  pentru 
mine  si  ca  azi-ul,  acum-ul  e  mdntuirea  mea. 

Tocmai  de  aceea  tot  ceea  ce  facem  trebuie  sa  facem  azi, 
ca  pentru  azi... si  ca  si  cand  ziua  de  azi  e  ultima  noastrd  zi. 

In  categoria  substantivelor  sunt  pusi  si  oamenii  si 
obiectele  §ifiin}ele  nerafionale. 

Dar  omul  nu  e  numai  materie,  numai  substanfd  si  el  nu  e 
un  obiect. 

Iar  pronumele  este  un  „inainte  de  nume".  Caci  pana  a-1 
cunoaste  pe  Costel,  ii  spui  „tu".  Si  cand  te  referi  la  el  in  fa^a 
altora,  ii  spui:  el  sau  acela. 

Gramatica  e  o  stiintd  profunda,  ca  toate  stiintele  de 
altfel,  dar  daca  qJ acuta  si  exprimata  de  oameni  fara  prea  multa 
credin^a,  tocmai  de  aceea  poarta  amprenta  necredinfei,  a 
agnosticismului  lor  marcant. 


iDinecuvantata  Prezbitera  Maria,  desi  bolnava  la  pat,  ii 

spunea  Fericitului  Dumitru  Staniloae:  „Scrie,  Dumitre,  scriel 
Candva  o  sa  se  publice  toata  munca  ta"     . 

Nddejdea  in  cineva  se  bazeaza  pe  vederea  calitafilor  si  a 
darurilor  lui,  pe  o  vedere  reald  a  capacita^ilor  acelui  om. 


339  Idem:  http://en.wikipedia.org/wiki/Hedonism. 

Sorin  Preda,  O  suta  de  ani  de  la  na§tere.  Sfantul  cdrfilor:  Dumitru  Staniloae,  in  rev. 
Formula  As,  anul  XIII,  nr.  592  (24  noiembrie  -  1  decembrie),  2003,  p.  19. 


249 


Suportul  binecuvantatei  sale  so^ii  a  fost  definitoriu 
pentru  munca  sa  teologica. 

Tot  in  acelasi  articol  gasim  cuvintele  pe  care  el  i  le-a 
spus  unui  prieten  despre  sotia  sa:  „Daca  as  avea  talent  de 
pictor,  as  picta  chipul  so^iei  mele  sus,  pe  cupola.  Ea  a  trait 
credinia  in  Hristos.  Eu  doar  am  scris  despre  ea"     . 

Smerenia  impreuna  cu  dragostea.  Si  smerenia  vorbeste 
ca  una  plind  de  dragoste. 

Cel  care  se  smereste  mult,  poate  iubi  pana  la  a  nu-si  mai 
recunoaste  niciun  merit  in  fa^a  celui  pe  care  il  iubeste.  Dar 
tocmai  in  aceasta  despuiere  de  merite,  de  calita^i,  in  aceasta 
negare  de  sine  celalalt  se  umple  de  o  si  mai  mare  dragoste, 
pentru  ca  vede  smerenia  vorbind  cu  multd  dragoste. 

Dragostea  e  vizibila  in  smerenie. 

De  fapt,  tocmai  atunci  dragostea  e  cea  mai  puternicd, 
cand  nu  vrea  sa  se  propund  nicidecum,  cand  nu  vrea  sa  se 
impund  in  vreun  fel  dar  intra  pe  nesimfite  sau  coplesitor  in 
inima  celuilalt. 

Singuratatea  egoista  nu  cunoaste  ce  inseamna  negarea 
de  sine  a  smereniei. 

Smerenia  se  vede  mereu  in  functie  de  cea  mai  mare 
iubire,  de  iubirea  lui  Dumnezeu  si,  in  mod  „ierarhic"  sa-i  zic, 
in  functie  de  iubirea  Prea  Curatei  Stapane,  a  Sfin^ilor  Ingeri,  a 
tuturor  Sfmfilor  si,  coborand  pe  pamant,  a  oamenilor  Sfin^i  de 
langa  ea. 

§i  cand  fi  se  descoperd  iubirea  celui  de  langa  tine  si  tu 
esti  omul  smereniei,  in^elegi  ca  celalalt  e  Sfdnt  si  ca  tu  nu  il 
meriti;  ca  el  e  bun  iar  tu  esti  netrebnic  si  acestea  nu  sunt  doar 
vorbe  in  vdnt  saupdreri  subiective  ci  asa  te  simfi  lapropriu. 

Intre  Sfm^i,  smerenia  creste  pe  mdsura  iubirii  si  a 
cunoasterii  reciproce. 

Cunoasterea  pe  care  o  produce  smerenia  e  cunoasterea 
care  da  intotdeauna  intdietate  celuilalt. 

Smerenia,  marea  sfin^enie  a  smereniei  e  aceea  ca  se 
considera  prea  mica  intre  atatea  minuni  si  intre  ataxia  Sfm^i. 

Smerenia  e  mereu  o  uimire  de  tot  ceea  ce  vede,  de  tot 
ceea  ce  simte,  de  tot  ceea  ce  exista. 

Smerenia  vede  in  mod  esenfial  si  se  cutremurd. 

Nu  calca  pe  pamant  fdrd  sfiald. 


341 


Ibidem. 


250 


Tocmai  pentru  ca  traim  pe  un  pamant  care  ni  s-a  dat  ca 
dar  nu  trebuie  sa  ne  permitem  sa  calcam  oricum  in  spa^iul 
acestui  dar. 

Reconsiderarea  ta  in  fa^a  lui  Dumnezeu  si  a  lumii 
intregi,  venirea  la  constiinfa  de  sine  te  dezumfla,  te  face  mic, 
intr-o  micime  a  in^elegerii  si  a  iubirii  in  care  nu  mai  vrei  sa  fii 
mare,  ci  te  simfi  mic. 

Smerenia  nu  vrea  ceva  in  plus,  pentru  ca  si  asa  are 
constiinfa,  ca  ceea  ce  are  si  ceea  ce  este  e  un  dar  colosal. 

Dumnezeiescul  Pustnic  multumeste  pentru  cateva 
radacini  pe  care  le  mananca,  pentru  ca  se  simte  implinit  si 
bucuros  cu  Dumnezeu. 

Dumnezeiescul  Teolog  multumeste  pentru  o  carte  la 
care  i  s-a  facilitat  accesul,  pentru  un  articol  scris  cu  dragoste 
de  Dumnezeu  si  cu  smerenie. 

Iar  Dumnezeiasca  So^ie  se  bucura,  atunci  cand  vede  ca 
so^ul  ei  si  familia  ei  mergj^e  drumul  eel  bun. 

De  ce  isi  iubesc  barba^ii  so^iile?  Pentru  ca  au  in^eles  ca 
sunt  unice,  pentru  ca  au  experiat  unicitatea  lor  si  pentru  ca  ei 
constientizeaza  efortul  imens  al  so^iilor  lor  pentru  tot  ceea  ce 
inseamna  ofamilie. 

Le  iubesc  pentru  ca  trdiesc  din  iubirea  lor  si  iubirea  lor 
ii  impacd,  ii  linisteste. 

Le  iubesc  pentru  ca  devin  pe  fiecare  zi  si  mai  mult  una, 
o  unitate  sfdntd,  o  unitate  care  nu  se  epuizeazd,  ci  mereu  se 
dezvoltd. 

Iubirea  nu  se  termina,  nu  se  ofileste! 

Adevarata  iubire  mereu  se  invdpdiazd,  mereu  se  umple 
de  har,  mereu  se  cutremurd  de  iubirea  celuilalt. 

Adevarata  cutremurare  nu  e  africii,  ci  aceea  pe  care  o  ai 
in  fata  dragostei. 

Frica  te  tulbura,  te  ingrozeste.  Cutremurul  interior  pe 
care  il  traim  in  fa^a  pericolului,  a  morjii,  a  cataclismului  nu  se 
compara  cu  mdrefia  cutremurului  interior  pe  care  il  ai  in  fa^a 
celui  care  iubeste  in  smerenie,  imbracat  in  umilinid. 

Iubirea  care  te  iubeste  si  cand  tu  ii  faci  rdul,  si  cand  tu 
esti  un  mojic  cu  ea  e  iubirea  care  inspdimdntd,  e  iubirea  care  il 
converteste  instantaneu  pe  om. 

Daca  po^i  sa  inspdimdnti  in  mod  real,  aceasta  nu  se 
poate  intampla  decat  iubindu-L  enorm  pe  Dumnezeu  si 
iubindu-i  si  ajutdndu-i  profund  pe  oameni. 

In  fa^a  iubirii  adevarate,  cutremurul  interior  ifi 
bulverseaza  inima. 


251 


Iubirea  nu  se  poate  stinge  cu  apa,  oricat  de  amara  e 
aceasta  apa  a  durerilor  si  a  ispitelor. 

Am  in^eles,  cu  harul  Hristosului  meu,  ca  iubirea 
adevarata  e  o  mare  si  dumnezeiascd  minune  si  nu  are  nimic  in 
comun  cu  filmele  si  romanele  de  dragoste,  sau  cu  jocul  de-a 
dragostea,  care  se  sfarseste  ori  in  desfrdu  ori  cu  un  divorf. 

Iubirea  reald  e  iubirea  in  care  oamenii  se  iubesc  in 
Dumnezeu  si  in  El.  Si,  prin  El,  isi  gasesc  ochi  pentru  cei  pe 
care  ii  iubesc  si  ii  infeleg  pe  cei  pe  care  ii  iubesc. 

O  alta  fraza  a  Dumnezeiescului  Dumitru  Staniloae:  „Cel 
mai  mult  suferi  cand  faci  rdu,  nu  cand  il  suporfi... In 
inchisoare,  neavand  nimic,  aveam  de  toate"342. 

Raul  altora  nu  ne  doare,  ci  ne  menfine  treji,  ne  face  sd 
ne  rugdm  pentru  ei,  ne  face  sa  vedem  ce  mare  dar  e  sa  iubesti 
pe  cei  care  te  urasc,  pe  cei  care  te  vatama  si  te  prigonesc. 

Dar  rdul  meu  e  eel  care  ma  doare. 

Nesimfirea  mea  e  mai  mare  pentru  mine  decat 
nesimiirea  altora  fata  de  mine. 

Nesimfirea  altora  o  pot  ierta...Dar  nesimfirea  mea  ma 
fine  in  sah,  ma  atenfioneazd  mereu,  chiar  daca  eu  simt  ca  ea 
mi-afost  iertatd  de  harul  lui  Dumnezeu. 

§i  cand  nu  am  nimic  si  ma  simt  slobod  de  lumea  asta, 
cand  am  fost  deposedat  cuforfa  de  tot  ce  am,  atunci  infeleg  ca 
voia  lui  Dumnezeu  e  ca  eu  sd  sufdr  si  sd  invaf  din  suferin}a. 

Glasul  lui  Dumnezeu  ne  poartd.  Pe  el  il  simfim  prin  tot 
ceea  ce  ni  se  intampla. 

Uneori  trebuie  sd  acceptdm  chemarea  lui  Dumnezeu, 
chiar  daca  ne  sim^im  mari  nevrednici  pentru  a  o  urma. 

Tocmai  aici  e  smerenia:  ca  accept  sa  faci  ceea  ce  te 
oboseste  si  te  distruge  pdnd  la  urma  din  punct  de  vedere  fizic, 
numai  pentru  ca  sd  asculfi  de  glasul  lui  Dumnezeu. 

§i  el  nu  refuza  pe  nimeni.  Ii  primea  pe  to^i  in  casa,  chiar 
daca  stia  ca  unii  au  interese  meschine. 

§i  spunea:  „La  apa  bund  mul^i  se  adapd . .  .Lasa-i  sa 
intre.  Saracii,  poate  ca  vin  de  la  gara"343. 

Chiar  daca  cineva  venea  doar  sa  se  afle  in  treaba,  el 
gasea  un  motiv  de  iubire  in  toata  aceasta  venire. 

Bucuria  milostiva,  bucuria  de  a-ifolosi  pe  al^ii,  bucuria 
de  a  afla  de  la  al^ii  bucurii  personate. 


342  Ibidem. 

343  Ibidem. 


252 


Ma  bucur  sa  aud  ca  oamenii  se  bucura.  Ma  bucur  sa 
simt  ca  oamenii  stiu  sa  se  bucure  sau  ca  L-au  aflat  pe  Bucuria 
cea  vesnica,  pe  Hristos,  Domnul  nostru. 

Dar  sunt  si  trist,  cand  vad  ca  oamenii  discuta  ca  sa  se 
infepe,  sa-si  manifeste  doar  dezaprobari,  reticence  si  nu  sunt 
deloc  daruitori  de  calmitate,  de  dragoste. 

Consider  ca  ne  pierdem  timpul,  daca  stam  toata  ziua  sa 
vdndm  eretici  §ifraze  dubioase,  si  nu  lasam  ca  reac^iile  noastre 
sa  vind  de  la  sine,  sa  fie  spontane,  sa  fie  o  grijd  si  o  dragoste 
spontand  fafd  de  credinid  si  de  oameni. 

E  normal  sa  reaciionezi.  Dar  e  anormal  sa  cau^i  cu  tot 
dinadinsul  nod  in  papura,  sa  cau^i  sa  acuzi  si  sa  denigrezi  in 
mod  calificat. 

§i  foarte  aproape  de  adormirea  sa  preafericita,  Fericitul 
Dumitru  ii  spunea  fiicei  sale,  Lidia  [Staniloae]:  „  As  fi  putut 

7^       f  w  •  51 344 

scne  o  carte  esenjiala.  Inca  nu  am  scns-o 

Mereu  aifi putut  scrie,  Preafericite  Parinte!  Inima  ta  era 
numai  cuvdnt  sfdnt,  cuvant  cu  tdrie  dumnezeiascd. 

Daca  nu  avem  timp  pentru  Sfinfi,  nu  avem  timp  nici 
pentru  noi  insine. 

Daca  nu  ii  iubim,  acesta  este  semnul  clar  ca  nu  vrem  sa 
mergem  langd  ei  in  Impara^ia  lui  Dumnezeu. 

Oare  teologii  de  azi  au  un  alt  „paradis",  un  paradis 
propriu,  in  care  nu  sunt  Sfin^ii  Paring? 

Daca  tot  renun^a  la  a  primi  sfaturi  de  la  Sfin^i  inseamna 
ca  au  gasit  „o  noua  cale",  care  „ajunge"  la  Hristos  dar^3ra 
comuniunea  cu  El. 

Astazi  se  practica  mixtura  religioasa:  langa  Iisus  Hristos 
e  si  Buddha345  pus,  si  Mahomed346,  si  mai  stiu  eu  ce  drac 
inchipuit  sau  real  si  se  cauta  „unirea"  cu  fiin^a  lui  Dumnezeu, 
unirea  cu  o  „putere"  care  zboara  prin  cosmos  de  una  singura, 
unirea  cu  „absolutul",  cu  „nefiinta",  cu  vreo  lumina 
coplesitoare. 

Americanii  spun  ca  vad  extraterestri,  ca  sunt  rdpifi  de 
extraterestri. 

Mul^i  nu  au  apartenen}a  religioasa  de  niciun  fel  sau  nu 
si-o  mai  mdrturisesc. 

„Omuletii  verzi"  produc  fried  dar,  la  unii,  adulafie. 


344  Ibidem. 

345  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Buddha. 

346  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Mahomed. 


253 


Unii  chiar  se  roaga  sa  vina  extraterestri,  caci  ei  „sunt 
mai  destepfi  decat  noi",  ba  „chiar  ei  ne-au  clonat  la  inceput"  si 
noi  suntem  „experimentul  lor  genetic". 

In  loc  sa  se  mai  spuna:  „sa  vina  Imparatia  Ta",  se  spune: 
„Sa  vina  Antihrist!". 

Vedetele  rock  se  intrec  in  a  purta  la  gat  capul  unui  drac 
infiorator  si  a  proclama  disolutia,  desfraul,  anarhia,  satanizarea 
lumii. 

Omul  e  rdstignitpe  cruce  ca  sa  „sufere"  ca  Hristos. 

Suferin^a  care  produce  placere  sexuald  e  prezentata  ca  o 
„  virtute  crestind  ". 

Stam  pe  un  butoi  de  pulbere,  care  e  finut  de  Dumnezeu 
ca  sa  nu  explodeze. 

In  subsoluri  elegante,  discotecile  par  cotloane  ale 
Iadului.  Dansul  nu  mai  are  nimic  cu  miscarea,  ci  e  un  spasm,  o 
dorin^a,  o  dezbrdcare  de  orice  bun  sim^  o  excitare  cu  orice 
pre},  un  delir  erotic. 

In  timp  ce  dansezi,  de  fapt  te  pregdtesti  sa  faci  sex  cu 
primul  care  ifi  cade  cu  tronc. 

Excitarea  trupului  merge  mana  in  mana  cu  epuizarea  lui 
si  cu  o  aglutinare  a  gdndurilor  foarte  pronun^ata. 

Dansul  te  distruge  pe  toate  planurile.  Esti  un  sdnge 
infierbdntat  intr-un  trup  cu  pufind  vlaga  si  totusi  faci  sex  in 
exces,  adica  te  epuizezi  in  exces. 

Ca  sa  iesi  din  starea  de  convalescent  post-sexuald 
trebuie  sa  mananci  bine  nu  glumd  si  sa  dormi  mult. 

Tanarul  cu  astfel  de  tabieturi  nu  mai  stie  care  e  noaptea 
si  de  ce  mai  trebuie  sa  fie  ziud.  El  e  rupt  de  realitate.  El  sta 
intr-o  stare  de  coma  a  constiiniei  in  care  nimic  nu  il  mai 
deranjeazd  sau  afecteazd.  Sau,  dimpotriva,  il  enerveza  tot  ceea 
ce  nu  ii  produce  placere  si  letargie  interioard. 

Bautura  si  drogul  sunt  alte  tunele  care  due  la 
inconstienid,  la  amnezia  totald. 

Intri  mfunddturi  ale  mintii  tale,  in  locuri  unde  nu  sperai 
sa  ajungi  si  te  sim^i  rdtdcit,  speriat,  urmarit  de  fantome,  de 
propriile  tale  cosmaruri. 

Nu  mai  auzi  bine.  De  fapt,  ce  e  auzul  si  vdzul  cand 
constiin^a  ifi  e  blocatdl 

Trecand  peste  limite,  peste  propriile  tale  limite,  pe  care 
nu  vrei  sa  le  accepti  si  pe  care,  mai  apoi,  le  accepti  cuforta,  nu 
mai  sim^i  ca  ar  exista  o  limitd. 

Adevarul  si  minciuna  sunt  tot  „una"  in  capul  tau,  preferi 
sa  i^i  risti  via^a  nebuneste,  esti  irascibil  pentru  orice  fleac. 


254 


Vai,  unde  am  ajuns!  Vai,  ce  am  inceput  sa  facem!  Dar 
omul  nu  spune  asa. 

El  pur  si  simplu  tace,  tace  fiinjial. 

In  fiin^a  lui  nu  mai  vrea  sa  admitd  o  discu^ie  cu  sine.  El 
nu  mai  vrea  sa  sufere  pentru  sine,  pentru  ceea  ce  a  fdcut  rau 
dar  nici  sa  se  vindece. 

Crede  ca  nu  trebuie  sa  sufere  pentru  nimic  si  ca  nu  mai 
existd  vindecare  pentru  el  si  ambele  teze  ale  sale  sunt  false. 

Mana  dreapta  a  Sfantului  Nicolae  al  Mirei  Lichiei  aflata 
la  Biserica  Sfantul  Gheorghe  Nou  din  Bucuresti  a  fost  primita 
in  1600  de  domnitorul  Mihai  Viteazul  de  la  cardinalul  din 
Bari. 

El  a  daruit-o  acestei  Biserici  -  acum  de  mir  -  si  care  era 

T.AQ 

pe  atunci  „cea  mai  mare  Mdndstire  din  targul  Bucurestilor"~    . 

Lucrurile  se  schimbd. 

Istoria,  fara  sa  ne  dam  SGama.  prea  mult,  ne  conduce  spre 
Imparatia  lui  Dumnezeu. 

Trebuie  sa  decriptdm  voia  lui  Dumnezeu  cu  lumea  si 
atunci  vomfi  linistifi  in  lumea  asta  cu  toate  nefericirile  care  ne 
bdntuie. 


1   urtam  in  noi  foarte  mulfi  oameni. 

Ducem  la  Sfanta  Liturghie  si  pe  Cicciolina349,  si  pe 
Linda  Evanghelista350,  si  pe  Ion  Iliescu351,  si  pe  §tefan  Banica 
jr.  ,  si  pe  Divertis  si  pe  omul  pdianjen  si  plata  la 
intretinere  si  pe  femeile  pe  care  le-am  iubit  (si  dracul  ne 
ispiteste  sa  ni  le  aducem  aminte),  si  pe  parinti,  bunici,  rude, 
profesori,  cunoscuti,  binefacatori  si  viitoarele  examene  si  o 
suma  imensa  de  aspira^ii  mdrunte  sau  mai  pufin  mdrunte, 
rebele  sau  smerite. 


347  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Viteazul. 

348  Cf.  rev.  Formula  As,  anul  XIII,  nr.  593  (1-8  decembrie),  2003,  p.  19.  Un  articol  al  lui 
Marius  Petrescu. 

349  Anna  Elena  Staller  :  http://en.wikipedia.org/wiki/Ilona_Staller. 
5  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Linda_Evangelista. 

351  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Iliescu. 

352  Idem:  http://www.stefanbanicajr.r0/#home. 

353  Idem:  http://loj.protv.ro/. 

354  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Omul_P%C4%83ianjen. 


255 


Avem  totul  in  inima.  §i  daca  ii  avem  in  inima,  atunci 
merg  si  ei  cu  noi.  Merg  cu  noi  oamenii  pe  care  i-am  vazut, 
despre  care  am  scris,  despre  care  am  citit. 

Avem  lumi  pentru  care  ne  rugam  si  efoarte  bine. 

Daca  credem  ca  suntem  altfel  decat  ceilal^i,  ne  cresc 
aripi  negre. 

Daca  ne  credem  mai  buni  si  din  aceasta  cauza  nu  vedem 
harul  lui  Dumnezeu  care  ne  conduce  mereu,  de  aceea  ne 
simiim  singuri.  Dar  noi  nu  suntem  singuril 

Ne  rugam  acasa,  ne  rugam  oriunde  dar  trebuie  sd  ne 
simiim  eclesiali  peste  tot.  Trebuie  sa  ne  rugam  ca  oameni  ai 
Sfintei  Biserici  si  tot  ca  niste  oameni  ai  Bisericii  trebuie  sa  fim 
responsabili  in  tot  ceea  ce  intreprindem. 

Am  vazut  ca  se  sdrutd  Sfintele  Icoane  dar  nu  se 
manifestd  interes  fa^a  de  Sfanta  Liturghie.  Iar  asa  ceva  e 
anormal. 

Tindem  sa  ne  facem  un  tipic  personal  si  in  perimetrul 
eclesial. 

Ne  manifestam  foarte  exclusivist  in  timpul  slujbelor 
comunitare.  Fiecare  ne  tinem  tabieturile  si  in  timpul  slujbelor. 

Insa,  daca  cautam  voia  noastrd  si  nu  ne  integrant  in 
fluxul  fra^esc  al  Sfintei  Biserici,  facem  slujbe  publice  si 
comunitare  in  acelasi  timp  fdrd  sd  ne  simiim  una,  fara  sd 
crestem  in  unire  si  in  dragoste  unii  cu  arfii. 

Stam  in  pdtrdiica  noastra  si  nu  ne  pasd  de  via^a  celuilalt. 
Dar  asta  e  o  calamitatel  Daca  nu  il  purtdm  si  pe  el  in  noi,  nu 
ne  putem  ruga  comunitar,  eclesial.  Daca  nu  imi  pasd  de  el,  nu 
pot  sa  fac  un  drum  smerit  in  fata  lui  Dumnezeu. 

Cand  se  invocd  la  Sfanta  Liturghie  harul  lui  Dumnezeu 
ma  rog  in  sinea  mea  impreuna  cu  preotii  slujitori.  Ei  in  fafa 
Sfintei  Mese,  eu  in  locul  unde  ma  aflu  in  Biserica     . 

Trebuie  sa  ne  rugam  cu  tofii  pentru  pogorarea  harului 
Sau  peste  preotii  slujitori,  peste  Cinstitele  Daruri  si  peste  noi 
toti,  peste  intreaga  comunitate  eclesiala  care  participam  la 
slujba  si  peste  intreaga  lume. 

Si  de  fiecare  data  sunt  in  rugdciune,  intr-o  rugaciune 
dupd  dorul  inimii,  pe  care  o  extind  sau  o  micsorez  conform  cu 
starea  mea  de  spirit.. .dar  care,  in  timp,  a  capatat  anumite  forme 
fixe: 

„Doamne,  Dumnezeul  nostra,  Cel  ce  trimifi  harul 
Preasfantului    Tau    Duh    peste    sfin^ii    Tai    slujitori,    peste 


Pe  atunci  nu  erampreot...si  asta  era  perspectiva  din  care  eu  participam  la  rugaciunea 
si  asteptarea  plina  de  dor  a  sfintirii  Cinstitelor  Daruri  la  Sfanta  Liturghie. 


256 


Cinstitele  Daruri  puse  inainte,  peste  robii  Tai  §i  peste  mine, 
pacatosul  §i  netrebnicul  robul  Tau  §i  acum,  Doamne,  trimite 
harul  Duhului  Tau  Celui  Sfant  §i  ne  sfinfeste  pe  noi,  pe  toti, 
pentru  ca  sa  ne  mdrturisim  Tie  §i  cu  Tine  sa  ne  impdrtdsim, 
spre  iertarea  pacatelor  noastre  §i  spre  via^a  de  veci. 

§i  pentru  pacatele  mele  cele  multe  nu  opri,  Doamne, 
Dumnezeul  meu,  harul  Duhului  Tau  Celui  Sfant  ca  sa  vind  la 
noi,  ci  innoieste-l  noua,  Cel  ce  e§ti  pacea,  bucuria,  fericirea  §i 
sfin^enia  vie^ii  noastre. 

§i  pentru  rugaciunile  Prea  Curatei  Maicii  Tale,  pe  to^i  pe 
care  i-am  pomenit,  vii  sau  adormi^i,  pomeneste-i  intru 
Impara^ia  Ta,  intre  Sfm^ii  Tai,  ca  un  Iubitor  de  oameni. 
Amin!". 

§i  cand  nu  ma  imparta§esc,  ma  rog,  printre  altele: 

„Doamne,  Tu  §tii  inima  mea.  Tu  §tii  de  ce  nu  vin  la 
Tine.  Fa  ca  sa  ma  imparta§esc  §i  eu  cu  Tine,  duhovniceste, 
Iubitorule  de  oameni". 

Iar  uneori  zic:  „Lasa-ma  sa  simt  §i  eu  mireasma  iubirii 
Tale,  Doamne,  fericirea  inimii  mele". 

Cand  se  apropie  Sfanta  Evanghelie:  „Lumineaza  inima 
mea,  Prea  Sfinte  Doamne,  caci  cuvintele  Tale  sunt  addnc 
nepdtruns,  lumina  dumnezeiasca  si  numai  cu  Tine  le  pot 
intelege  intru  catva". 

Nu  repet  acela§i  lucru.  De  fiecare  data  ma  rog  altceva, 
cu  alte  cuvinte,  dar  exista  in  toate  rugaciunile  mele  de  mirean, 
care  particip  la  Sfanta  Liturghie,  sensurile  teologice  ale 
momentului  litugic. 

Si  rugaciunile  vin  de  la  sinc.N'm  din  contemplarea 
momentului  liturgic  si  a  ceea  ce  se  petrece  in  Biserica  si  din 
indemnurile  harului  pe  care  le  simt  in  mintea  si  in  inima  mea  si 
in  tot  trupul  meu. 

Ma  pot  ruga  cu  rugdciunea  lui  Iisus,  pot  canta,  pot 
contempla  in^elesuri,  pot  privi,  ma  pot  ocari  pe  mine  insumi 
pentru  pacatele  mele  §i  ma  pot  invinui  pentru  una  sau  alta,  pot 
gandi  la  ceea  ce  aud  sau  pot  asculta  fara  ganduri  ceea  ce  se 
canta  si  se  rosteste  in  Biserica. 

§i  iata  ca  vine  Heruvicul356: 

„Doamne,  Tu  Te  rastigne§ti  pentru  noi  §i  Sfm^ii  Te 
poarta  pe  Tine  spre  sfantu-Ti  mormant.  §i  mormantul  Tau  e  cu 
multa  lumina,  e  plin  de  lumina... §i  Tu  intri  in  mormant,  Tu, 
Lumina  lumii. .  .§i  Ingerii  se  cutremura. 


A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Heruvicul. 


257 


§i  eu,  netrebnicul,  Te  vad  pe  Tine  si  ma  rog  ca  sa  ne 
miluiesti  pe  noi.  Ai  mila  de  lumea  Ta,  Doamne  si  nu  ma  lasa 
fara  Tine!". 

„Sfant,  Sfant,  Sfant...".  Ajungem  aici:  „Aud  pe  Ingeri 
cantand,  iar  eu,  ce  fac?  Doamne,  nu  am  inima  sa  Te  laud  pe 
Tine.  Ajuta-mi  sa  I}i  cant  in  inima  mea". 

Putem  gasi  cuvinte,  cuvinte  iubitoare,  pline  de  dor,  de 
teologie  sfanta  daca  II  iubim  pe  Dumnezeu. 

§i  Parintele  Hie  [Visan]  ma  spovedeste  in  Sfantul  Altar, 
dupa  ce  se  impartaseste  el,  ca  sa  nu  intrebe  oamenii  din 
Biserica  „de  ce  am  venit  iar  sa  ma  spovedesc"  si  „ce  pdcate 
am  eu  de  ma  spovedesc  atdta". 

§i  coboard  harul  Sau  eel  preadulce  si  preasfant  in  inima 
mea  si  se  face  pace  in  mine  si  ma  umplu  de  multdpace. .  .si  stiu 
ca  acolo  mirenii  nu  au  ce  cduta  sa  se  spovedeasca. . .si,  cu  toate 
acestea,  conteaza  care  e  scopul  pentru  care  se  face  o  astfel  de 
derogare. 

§i  apoi  ma  impartasesc,  cu  lumanarea  in  mana,  din  fa^a 
Sfmtelor  usi.  §i  simt  ca  trdiesc.  §i  ma  bucur  ca  trdiesc 
eclesial.  §i  de  fiecare  data  vin  altcumva.  §i  de  fiecare  data  se 
intampla  o  altd  minune. 

§i  ma  bucur  sa  vorbesc  despre  aceste  minuni,  despre 
minunile  lui  Dumnezeu  cele  preamari  si  preafrumoase  in  care, 
eu,  netrebnicul,  eel  mai  netrebnic,  devin  gazda  Fiului  lui 
Dumnezeu  sau,  mai  precis,  El  vine  la  mine  cand  al^ii  nu  vin, 
cand  arfii  imi  dau  sfaturi  peste  sfaturi  despre  cum  e  si  despre 
cum  ar  trebui  sa  fie  viata  mea,  fara  ca  sa  facd  ceva  concret 
pentru  mine. 

El,  Insusi  Dumnezeul  meu  vine  si  nu  imi  da  sfaturi,  ci 
ma  umple  de  dragostea  Lui  si  de  intimitatea  cu  El,  ma  umple 
de  strdlucirea  si  curdtia  Sa. 

Ma  umple  de  dragoste,  de  dragostea  Sa  care  ma  sfm^este 
pe  mine,  preaintunecatul,  preadesfranatul,  preaticalosul.  Care 
cura^este  trupul  meu,  facandu-1  altarul  Sau,  locasul  Sau  -  desi 
mul^i  ar  spune  ca  nu  e  as  a  -  si  ma  face  sa  uit  trecutul,  imi 
sterge  trecutul  si  il  face  mai  curat  ca  zapada,  si  imi  arunca 
intunericul  din  mine  si  face  multa  lumina  in  mine,  si  aduce 
multa  pace,  prea  multa,  infinita,  abisala  pace,  desi  pu^ini  cred 
ca  pacea  Sfantului  Duh  e  atdt  de  frumoasd,  mai  frumoasa 
decat  orice  frumuse}e  treedtoare. 

Hristos  Dumnezeu  nu  da  sfaturi  cand  trebuie  sa 
iubeascd,  sa  l\i  dea  iubirel 


258 


Domnul  iti  da  sfaturi  cand  incepi  sa  te  misti  spre  El.  Mai 
apoi,  cand  privesti  spre  El,  sfaturile  Lui  sunt  iubire,  sunt  dor 
dupd  tine,  sunt  dragoste. 

Sfaturile  Lui  sunt  dragoste  si  dragostea  pentru  El  nu  se 
poate  fur a  de  la  tine. 

Iubirea  Ta,  Doamne,  ne-a  rdnit  inimile,  dar  eu  Te  iubesc 
mult prea  pu}in.  Cum  Te-as  putea  iubi  eu  mult,  cand  eu  nu  stiu 
sa  Te  iubesc  nicipufin? 

§i  totusi,  clocotul  din  inima  mea  I^i  spune  aceasta,  si  Tu 
nu  opresti  inima  mea  sa  I^i  vorbeasca,  chiar  daca  iubirea  mea  e 
cea  maifiravd  iubire  dintre  toate  iubirile. 

Unii  „investigheaza"  psihanalitic  dragostea  pentru  Tine. 
Vor  sa  vada,  daca  nu  cumva  iubirea  dumnezeiascd  e  o  „iubire 
erotica,  sexualcT,  daca  nu  are  ceva  din  pofta  carnald. 

Dar  ei  innoatd  intr-o  murdarie,  care  ii  face  sa  nu  vada  ca 
Tu  Te  faci  cunoscut  celor  ce  Te  iubesc  pe  Tine  in  adevar  si 
implinesc  poruncile  Tale. 

Te  acuza  imediat  de  inselare,  ortodoxul  de  azi,  daca  ii 
marturisesti  trdirile  tale  duhovnicesti,  pentru  ca  el  nu  mai  are 
astfel  de  trdiri  ci  numai  imaginare  de  sine. 

Daca  aude  ca  esti  „pacatos"  imediat  e  de  acord  cu  tine, 
pentru  ca  asta  inseamna  sa  nufaci  nimic  ca  sa  te  schimbi. 

Dar  daca  ii  spui  despre  vederi  dumnezeiesti,  despre 
curdfie,  despre  prezenfa  harului  dumnezeiesc  in  tine,  despre 
intelegeri  teologice  si  duhovnicesti,  despre  cum  se  schimbd, 
intr-un  cuvant,  omul  credincios  cu  Dumnezeu  deodata  devii 
ridicol,  suspect,  enervant. 

Omul  nu  mai  stie  cum  e  viafa  ortodoxd  dar  il  gelozeste 
pe  oricine  scoate  un  cuvant,  un  sunet  despre  ea. 

§i  esti  deodata  suspect,  suspectat  de  tot  felul  de  crime  si 
pdcate. 

Dar  ce  e  inselarea,  fra^ii  mei?  Po^i  sa  o  autentifici,  fara 
sa  fii  trecut  prin  ea?  Eu  am  intrat  de  cateva  ori  in  acest  con  de 
umbra  si  pot  da  marturie  in  mod  detaliat.  Dar  nu  cred  ca  se 
poate  vorbi  despre  erori,  pana  nu  stii  cum  aratd  adevdrul. 

Nu  po^i  sa  crezi  pe  oricine  terorist. 

Nu  poti  sa  acuzi  pe  oricine  de  ce  ifi  vine  prima  data  la 
gura.  Trebuie  sa  reflectam  mai  mult,  cand  dam  impresia  ca 
vorbim  serios. 

Purtam  cu  noi  obliga}iile  dar  §ifrumuse}ea  in}elegerii. 

Cu  cat  addncim  un  cuvant  sfant,  cu  atat  devenim  mai 
proprii  lui  si  in}elegerii. 

Ceea  ce  gandim,  aceea  ne  configureazd  mintea. 


259 


Daca  facem  exercitii  de  sinceritate  absolutd  -  incepand, 
mai  ales,  in  fata  constiiniei  noastre  -  vom  vedea  cate  stim  si 
despre  cate  nu  avem  habar. 

Spre  exemplu,  nu  stim  cate  lucruri  minunate  face  o  rama 
cu  solul,  daca  nu  citim  despre  ea.  Cand  am  auzit  ca  exista 
tratate  intregi  despre  via^a  ramelor,  am  inceput  sa  fm  foarte 
bucuros  ca  vdd  o  rama,  pentru  ca  am  fast  uimit  de  via^a  ei. 

Extrapoland  ideea  suntem  foarte  ferici^i  ca  trdim  pe 
pamant  daca  intelegem  cat  mai  mult  din  tot  ce  exista  in  jurul 
nostra  si  in  noi  insine. 

Cercetarile  stiin^ei  si  ale  tehnicii  au  multe  tare,  multe 
demen^e  dar  si  multe  minundfii. 

Putem  privi  intr-o  picatura  de  apa,  putem  face  opera^ii 
pe  creier,  putem  sa  vorbim  intr-o  secunda  la  milioane  de 
kilometri  distan^a,  putem  stii  despre  animale,  despre  oameni, 
despre  istorie  foarte  multe  lucruri,  privim  cerul  cu  masini 
naucitoare,  ne  deplasam  foarte  repede. 

Valorificarea  stiin^ei,  gandirea  rezultatelor  ei  cu  minte 
duhovniceascd,  cu  minte  reinnoita  de  har,  poate  aduce  un 
neprefuit folos  tuturor. 

Numai  sa  fim  seriosi  cu  adevarul.  Sa  nu  il  mistifwdm  in 
timp  ce  il  cdutdm  sau  il  interpretdm. 

De  ce  nu  infelegem  prea  bine  istoria  Sfintei  Biserici? 
Pentru  ca  e  divino-umana  iar  noi  o  gandim  numai  cu  creieral 
nostra,  fara  Dumnezeu.  De  aceea  ni  se  pare  unora  absurdd  sau 
de  neinteles.  Dar  ea  e  dumnezeiascd. 

Pierdem  din  vedere  esenfialul  si  de  aceea  ne  pierdem 
timpul  cu  ridiculizarea  vreunui  pacat  al  nu  stiu  cui,  a  vreunei 
aventuri  „galante"  sau  a  vreunui  omor  „din  necesitate". 

Pentru  Voltaire  (1694-1778)357,  spre  exemplu,  istoria 
bizantina  e  doar  o  „nedemnd  culegere,  (ce)  nu  cuprinde  decat 

T  CO 

declamaiii  si  minuni"  si  „o  rusine  a  spiritului  omenesc"     . 

Iar  Edward  Gibbon35'  (1737-1794),  care  a  scris  6 
volume  despre  Imperiul  bizantin,  a  spus  in  legatura  cu  el:  „Am 
descris  triumful  barbariei  si  al  religiei"     . 

Deci  credinta  ortodoxa  era  pentru  el  o  „decadenta"  a 
spiritului. 


357  Francois-Marie  Arouet:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Voltaire. 

Voltaire,  Le  Pyrrhonisme  de  I'histoire",  cap.  XV,  cf.  Vasiliev,  Histoire,  p.  5,  apud 
***  Literatura  Bizanfului,  studii,  antologare,  traduceri  §i  prezentare  de  Nicolae-Serban 
Tanafjoca,  Ed.  Univers,  Bucuresti,  1971,  p.  15. 

359  A  se  vedea:  http://en.wikipedia.org/wiki/Edward_Gibbon. 

360  ***  Literatura  Bizanfului,  op.  cit.  supra,  p.  15. 


260 


Filosofia  lumii,  in  mare  parte  si  din  pacate,  e  plina  de 
altceva  decat  de  Ortodoxie.  La  fel  si  literatura  si  arta  in 
general.  Tocmai  de  aceea  suntem  atat  de  prost  intelesi. 

Se  vorbeste  uneori  despre  mozaism  „ortodox"  sau 
protestantism  „ortodox".  E  socant  si  nu  e  socant,  deoarece  in 
mintea  lor  „ortodox"  e  relativizat  cu  totul,  inseamna  altceva 
decat  pentru  noi. 

Asa  cum,  pentru  unii  „om"  inseamna  un  animal,  pe  cand 
pentru  al^ii  o  minune  iar  pentru  al^ii  un  fetus  bun  de  aruncat. 

Depinde  cu  cine  stai  de  vorba. 

Pluralismul  opiniilor  e  incurajat,  pentru  ca  se  crede 
faptul,  ca  nu  ne  leagd  nimic  cu  adevarat. 

Cine  crede  ca  „se  trage  din  maimufa",  nu  mai  asteapta 
nimic  decat  sd  moard  ca  si  maimufa. 

Unii  cred  ca  se  „reincarneaza"  iar  al^ii  cred  ca  sunt 
„numai  cenusa".  De  aceea  vor  sd  ii  ardd  rudele  la  crematoriu 
si  sd  le  impartd  cenusa  printre  rondurile  de  flori  din  curte. 

Dansurile  „mistice"  din  jurul  focului  ii  atrag  pe  demoni 
prin  rugaciuni  pagane  iar  „ini^ierile"  masonice,  afisate  cu  o 
fa}d  dura,  vor  sd  inspdimdnte  cu  orice  chip,  caci  „ca  ei  nu  mai 
potfi  altii". 

La  National  TV  a  venit  Jasmucheen361  si  ne-a  spus  ca  ea 
mananca  „lumina"  si  nu  hrand  naturald  ca  noi. 

Ea  s-a  „initiat"  in  India  dar  vorbeste  despre  Iisus  ca 
despre  „un  simplu  om"  si  se  vopseste  frumos  la  ochi,  isi  face 
parul,  scrie  carji,  zambeste  mult  si  efoarte  increzdtoare  in  ea. 

Dar  „nu  mananca"!  Si  cand  mananca  o  face  „de  placere" 
(o  bucdiicd  de  ciocolatd  sau  un  capuccino)  si  nu  „de  nevoie". 

Ascult  si  zdmbesc. 

Antihristii  de  azi  sunt  buni  actori,  buni  avocafi  ai 
minciunii,  sarlatani  de  profesie.  Adica  stiu  ceea  ce  fac,  nu  se 
joacd. 

Daca  astep^i  patria  cereascd,  mai  po^i  sa  fii  un  patriot 
extremist!  E  o  intrebare  care  se  intelege  numai  trdind  cu 
Dumnezeu.  Daca  II  iubesti  pe  El,  mergi  in  acelasi  timp  spre 
cer,  dar  te  bucuri  si  de  patria  ta.  Traiesti  aici,  in  Romania,  dar 
te  bucuri  de  El. 

Dar  po^i  trai  si  in  Germania,  si  in  Grecia,  si  in 
Venezuela  si  po^i  fi  ortodox  si  II  po^i  iubi  pe  El. 

Insa  i^i  iubesti  patria  de  aici  nu  ca  ea  sa  fie  fdrd 
Dumnezeu,  ci  ca  oamenii  de  aici  sd  II  cunoascd  pe  El. 


361  Ellen  Greve:  http://en.wikipedia.org/wiki/Jasmuheen. 


261 


Trebuie  sa  ne  rugam  pentru  iara  noastrd  dar  asta  nu 
trebuie  sa  excluda  rugdciunea  pentru  toate  fdrile  lumii.  Daca 
nu  ii  avem  in  vedere  pe  tofi  ne  rugam  nedeplin. 


1   rezentul,  omul  care  se  exprimd  in  prezent  nu  isi 

sfarseste  via^a  in  prezent.  Prezentul  e  o  clipa  in  care  se  spune 
ceva.  Daca  acum  se  spune  ceva  inseamna  ca  prezentul  nu  se 
termina  in  prezent,  ca  eel  care  e  al  prezentului  se  va  sfarsi  in 
viitor. 

Prezentul  personalizat  priveste  spre  viitor.  Si  prezentul 
personalizat  e  omul  care  vede  de  azi  spre  maine. 

Nu  poji  sa  vezi  numai  ce  e  azi,  daca  nu  vezi  si  ce  e 
maine.  Degeaba  spunem  „traieste  clipa",  pentru  ca,  de  fapt, 
prezentul  nostra  e  o  multitudine  de  clipe,  care  devin  mereu 
trecut  iar  altele  sunt  chemate  sa  devina  prezent. 

Trecutul  nostra  actual  a  mdncat  prezentul  nostra  trecut. 
Ceea  ce  am  trait  a  devenit  trecut  dar  in  acest  trecut  nu  putem 
repara,  in  mod  faptic,  greseli. 

Nu  pot  sa  ma  intorc  in  ziua  de  15  martie  1999  (o  data 
aleasa  in  mod  aleatoriu)  si  sa  indrept  o  greseald  imensd  a  mea. 

Trecutul  e  trecut.  Trecutul  nu  mai  poate  fi  schimbat  la 
nivel  direct.  Cu  trecutul  interior  insa  pot  sa  ma  impac  cu  haral 
lui  Dumnezeu. 

Dar  viitoral,  nici  el,  nu  imi  aparfine.  El  este  o  surprizd 
pentru  mine.  Depinde  de  cat  de  mult  astept  acest  viitor  si  ce 
cred  eu  ca  voi  avea  de  la  el. 

Dar  de  ce  mi-ar  aparfine  prezentul?  Pentru  ca  e  un  mare 
dar  al  lui  Dumnezeu. 

In  prezent,  ca  om  integrat  in  munca  sau  ca  invalid,  ca  un 
copil  de  grading  sau  ca  un  conducator,  pot  face  ceva  care  sa 
ma  schimbe.  Ma  pot  schimba.  Pot  sa  indrept  in  mine  ideile 
gresite,  sa  imi  zidesc  duhovniceste  fiin^a  mea. 

Pot  iubi  astazi. 

Pot  iubi  chiar  si  daca  nimeni  nu  imi  da  aceasta  sansd. 

Pot  sa  ma  rog,  chiar  daca  am  serviciu,  chiar  daca 
necazurile  curg  garla  peste  mine  si  pot  sa  sper  in  schimbdri 
neaparate,  in  schimbari  necesare. 


262 


Timpul  e  mediul  existential  prin  care  eu  merg. 

Sunt  legat  de  trecut  ca  o  constiin}a  responsabild,  care 
memoreaza  si  respecta  memoria  celorlal^i,  in  prezent  sunt  ca 
unul  care  vreau  sa  ma  mdntuiesc  si  merg  spre  viitor  cu 
responsabilitatea  pe  care  o  am,  cu  gandul  la  ce  voi  lasa  in 
urma  mea. 

Responsabilitatea  mea  insa  trece  dincolo  de  timp. 

Eu  sunt  responsabil  si  pentru  vesnicia  mea. 

Darul  vesniciei  omului,  al  invierii  si  al  vie^ii  vesnice,  ma 
face  extrem  de  responsabil. 

Nu  ma  acapareaza  ideea  egoista  sa  imi  fie  mie  bine  si 
ceilal^i  sa  sufere,  pentru  ca  vesnicia  nu  e  singurdtate,  ci 
comuniune,  pentru  ca  adevdrata  stare  de  bucurie  e  sa  fii 
impreund  cu  Sfiniii. 

Ce  mai  ramane  din  noi,  cei  care  frecventam  cultul 
Sfintei  Biserici,  daca  nu  constientizam  faptul,  ca  trebuie  sa  fim 
una  si  acum  si  in  vecfl 

Timpul  e  o  garanfie  obiectivd  a  mdntuirii,  unde  in  mod 
personal  imi  decid  fericirea  sau  damnarea. 

S-a  vorbit  mult  in  trecut  despre  predestinare,  ca  despre 
interven^ia  arbitrard  a  lui  Dumnezeu  in  cursul  istoriei  umane. 

Insa  trebuie  sa  precizam  raspicat  faptul,  ca  starea  de 
nefericire  de  dupa  moarte  nu  e  o  pedeapsd  divind,  luata 
arbitrar,  ci  e  urmarea  alegerilor  gresite  ale  omului,  o  rasplata 
adusa  de  o  filosofie  de  via^a  centrata  pe  singuratate,  pe 
indiferentism. 

Raul  pe  care  il  fac  e  o  infelegere  gresitd  a  modului  de  a 
actiona.  Cred  ca  fac  bine  ceea  ce  fac.  Sunt  inselat  in  modul 
meu  de  a  fi  dar  nu  constientizez  acest  lucru. 

Cred  ca  susfin  adevarul  si  nu  e  asa,  pentru  ca  nu  verific 
tot  ceea  ce  gandesc  cu  normele  adevarului  dumnezeiesc. 


L3aca  observam  la  ce  se  reduce  via^a  unui  om, 
reflectiile  lui  -  ale  unui  om  onest  cu  realitatea  -  observam  ca 
se  reduc  la  cdteva  propozifii  teologice. 

Trebuie  sa  recunoasca  ca  se  trage  dintr-o  pereche  de 
oameni,  ca  a  trait  o  copilarie,  o  via^a  pana  la  urma,  ca  a  fost 
dezamagit  si  a  iubit  unele  lucruri  si  ca  a  venit  peste  el 
constiinia  ca  va  muri. 


263 


Boala  te  arata  precar,  neajutorat,  deci  ai  nevoie  de  al^ii. 

Folosesti  lucruri  pe  care  le-au  facut  al^ii,  deci  exista 
comunitarism,  schimb  de  experien^a,  respect  pentru  trecut. 

Privesti  la  al^ii,  ai  nevoie  de  al}ii  sau  de  ceva  cu  tot 
egoismul  si  satanismul  de  pe  lume  pe  care  1-ai  avea  in  suflet. 

Privesti  in  ochii  oamenilor,  deci  ei  nu  sunt  copaci,  nu 
sunt  obiecte. 

Daca  te  umple  de  pofta  o  femeie  sau  un  copil  te  face  sa 
zambesti  inseamna  ca  oamenii  nu  te  lasd  indiferent. 

Ce  inseamna  a  fi  indiferent!  A  nu-^i  pasa  de  lucrurile 
importante.  Si  eel  mai  important  lucru  este  sa  stii  ca 
Dumnezeu  e  Tatdl  tdu. 

Noi  ne  detestdm  la  un  moment  dat  parin^ii,  credem  ca 
suntem  mai  buni  decat  ei.  Dar  nu  po^i  fi  bun  in  comparable  cu 
alfii. 

Concuren^a  e  o  minciuna.  Nu  ne  intrecem  decat  pe  noi 
insine.  Pentru  ca,  chiar  daca  am  vrea  sa  facem  mai  mult  decat 
putem,  nu  am  rezolva  ceva. 

Nddejdea  in  Dumnezeu  nu  are  nimic  de-a  face  cu 
idealul.  Idealul  e  un  proiect  propriu,  expansionist,  autonom  in 
mare  parte. 

A  fi  cu  Dumnezeu,  a  crede  ca  El  stie  ce  sdfacd  cu  via^a 
mea  nu  inseamna  fugd  de  mine,  de  responsabilitatea  personald 
sau  de  istorie.  Ci  inseamna  o  constientizare  obiectivd  a 
propriei  mele  puteri  de  a  face  ceva. 

Daca  faci  ceva,  trebuie  sa  te  simfi  implinit.  Nu  trebuie  sa 
facem  doar  ceva,  un  act  anume,  ci  trebuie  sa  facem  acele  fapte 
care  ne  linistesc,  care  ne  umplu  de  harul  Sau. 

Ini^iativa  privata  e  o  bucurie  de  prezenfa  lui  Dumnezeu. 

Cand  eu  fac  ceva  trebuie  sa  ma  bucur  in  Dumnezeu  de 
acel  ceva.  Daca  El  nu  imi  confirmd  interior  acceptarea  Sa,  in 
acel  moment  eu  ma  simt  un  evadat,  un  om  ilegal. 

Tot  ce  fac  cu  Dumnezeu  are  sens.  Dar  ce  fac  cu  mine, 
doar  cu  mine  imi  poate  aduce  faima,  bani,  dar  nu  si  implinire, 
liniste  interioara,  certitudine. 

Via^a  omului  nu  poate  fi  numai  agitafie.  Agitafia 
continud  este  expresia  unei  realitdti  personale  schizoide. 

Agitata  ma  imparte  intre  mine  si  starea  de  raportare  a 
mea  la  lume,  adica  ma  pune  intr-o  situate  bolnavd  de  a  exista. 

Cu  mine,  cand  eu  vorbesc  cu  mine  sunt  cineva,  care  insa 
nu  suportd  tot  ceea  ce  eufac  in  lume.  Constiin^a  mea  spune 
una  iar  eu  fac  deformat  lucrurile,  datorita  compromisului 
social  in  care  traiesc. 


264 


Compromisul  social  \m&  mai  ales  de  percepfia  diferita  a 
celorlal^i.  Trebuie  sa  renun^  la  a  spune  intotdeauna  adevdruri 
dureroase,  pentru  ca  el  sa  nu  fipe.  Trebuie  sa  tac  cand  tree  pe 
aici  si  trebuie  sa  vorbesc,  cand  as  vrea  sa  tac. 

Dar  de  ce  nu  pot  sa  tac  in  societate,  cand  vreau  sa  tad 
Pentru  ca  sa  nu  supdr,  sa  nu  deranjez. 

Trebuie  sa  cmtfolosul  lui  in  locul  voii  mele.  §i  cred  ca 
putem  sa  linistim  lucrurile,  daca  ne  gandim  ca  pacea  trebuie  sa 
se  inmulieascd  in  noi  si  intre  noi. 

Ordinea  lumii  e  rafionald.  Acum  o  spun  nu  numai 
teologii,  ci  si  oamenii  de  stiinja.  §i  cand  nu  vrei  sa  crezi  in 
Hristos,  in  Hristosul  Sfmtei  Biserici,  dupa  cum  ^i-L  prezinta 
preo^ii,  dar  cau^i  sa  cunosti  lucrurile,  oamenii,  ajungi  de  fapt  la 
adevdrurile  lui  Hristos,  la  ra^ionalitatea  lumii,  care  vine  de  la 
Hristos,  Ra^iunea  suprema. 

II  gasesti  pe  Blfugind  de  El. 

Gasesti  ceea  ce  nu  caufi  dar  trebuia  sa  gasesti  in  mod 
neapdrat.  Sau  gasesti  ceea  ce  in  adancul  tau  cdutai  dar  nu  stiai 
sdformulezi  foarte  bine. 

II  gasesti  pe  Hristos  in  reflexele  persoanei  Sale  si  crezi 
ca  esti  in  posesia  adevarului  total.  Dar  tocmai  Sfanta  Biserica 
are  adevarul  pe  care  il  cau^i  si  pe  care  nu  il  stii  si  nu  intuiesti 
cat  de  imens  este. 

Teologia  eclesiala,  referitoare  la  Sfanta  Biserica  nu  are 
prea  mul^i  aderen^i,  pentru  ca  nimeni  nu  poate  percepe 
realitatea  Sfmtei  Biserici  fara  o  trdire  efectiva  ca  mddular 
smerit  al  ei. 

Pentru  unii  Biserica  e  o  „pierdere  de  timp".  Pentru  arjii  e 
doar  „o  cladire".  Al^ii  o  vad  ca  pe  „un  cuib  de  hoti"  sau  ca  pe  o 
„manipulatoare  a  maselor". 

Daca  eel  care  a  spus362,  ca  credin^a  noastra  e  „opiumul 
popoarelor"  a  in^eles  ca  noi  stdm  in  delir  si  nu  avem  nicipic  de 
realism,  inseamna  ca  el  a  crezut  in  inconstienfa  crestinismului. 
Dar  noi  suntem  adevara}ii  realisti:  niste  realisti  abisali,  in  care 
viaza  harul  Sau. 

„Stresul"  este  o  sintagma  eufemistica,  la  fel  ca  si 
„inconstientul  colectiv"  pentru  ca  ne  dau  o  autonomic  deplind. 

Daca  exista  ceva  in  noi  comun  e  pentru  ca  avem  un 
singur  fel  de  experienfa,  eel  uman.  Insa,  daca  afirmam  ca  to^i 
privim  trecutul  la  fel,  ca  avem  trairi  interioare  coincidente  asta 
e  o  minciuna. 


362  Karl  Marx:  „Religia  e  opiumul  popoarelor". 


265 


Daca  to^i  am  sim^i  la  fel,  de  ce  ar  mai  trebui  sa  fim 
personalitaii  distinctel  Sau  la  ce  buna  diversitatea,  daca  pe  noi 
to^i  ne  paste  aceeasi  monotonie  interioardl 

Dar  noi  nu  suntem  to^i  la  fel,  insa  nici  total  diferi$i. 

§i  unitatea  noastra,  ceea  ce  ne  uneste  consta  in  faptul  ca 
experiem  aceleasi  realitdii  dar  ceea  ce  ne  face  distinct 
decurge  din  perceperea  realita^ilor  in  mod  propriu, 
personalizat. 

§i  experience  noastre  sunt  complementare  si  trebuie  sa 
ne  integrant  reciproc  experience  personale. 

Frumusetea  impartasirii  valorilor  proprii  consta  in  aceea, 
ca  te  deschide  frumusetii  interioare  a  celuilalt.  Pasul  spre 
aproapele  e  un  pas  spre  el  si,  in  acelasi  timp,  spre  mine. 

Pe  cat  ma  apropii  de  fratele  meu,  pe  atat  ma  apropii  de 
mine,  de  normalitatea  mea,  de  sensul  meu  fundamental,  acela 
de  a  fi  o  persoand  comunionald,  pentru  care  comuniunea  nu  e 
un  moft  sau  o  delicatefe,  ci  starea  normald  de  a  exista. 

Inva^  privindu-1  in  ochi,  imbra^isandu-ne  cu  dragoste, 
schimbandu-ne  gandurile  reciproc,  destainuindu-ne. 

Invat  din  altruismul  lui,  din  rabdarea  lui,  din  puritatea 
lui,  din  farmecul  sau  personal. 

El  e  pentru  mine  un  chip  addnc,  un  caracter,  o  poartd 
spre  Dumnezeu,  o  regasire  de  sine  a  mea,  o  frumoasa  amintire, 
un  evantai  de  ganduri  si  sentimente,  de  realizari  fra^esti. 

Fratele  meu  imi  arata  ca  familia  mea  e  o  unitate  ce 
trebuie  construita  puternic,  si  la  fel  si  societatea  romdneascd. 
Ca  familia  mea  e  familia  mea,  dar  si  orasul  meu,  si  fara  mea, 
si  lumea  aceasta  si  toft  Sfintii  si  oamenii  de  oricdnd  si  de 
oriunde. 

Iar  din  familia  mea,  din  aceasta  mare  familie  a  mea,  care 
e  intreaga  creatie  rationald,  fac  parte  si  ereticii,  si 
condamna^ii,  si  dracii  pana  la  urma,  dar  si  Prea  Curata  Stapana 
si  Sfm^ii  lui  Dumnezeu,  cei  foarte  mul^i. 

Nu  pot  exclude  dm  familia  mea  pe  cineva. 

Chiar  nendscutii  -  vorba  lui  Nichita  Stanescu363  - 
viitorii  oameni  fac  parte  dm  familia  mea  si  de  aceea  se  ruga 
Sfantul  Siluan  Athonitul364  pentru  ei  si  trebuie  sa  ne  rugdm  si 
noi. 

Eu  nu  sunt  rupt  de  istorie.  Dar  chiar  daca  nu  stiu  toata 
istoria,  derularea  ei,  eu  trebuie  sa  ma  simt  solidar  cu  to^i,  sa  fiu 


363  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichita_St%C4%83nescu. 
Fac  referire  la  poemul  Tristete. 

364  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Siluan_Athonitul. 


266 


fratele  tuturor,  care  nu  am  timp  decat  pentru  iubire,  pentru 
in^elegere,  pentru  rugaciune. 

Rugaciunea  pentru  intregul  univers  nu  e  o  mare 
nepdsare  fa^a  de  omul  concret.  Daca  incep  sa  ii  simt  pe  tofi  ca 
pe  mine,  atunci  in  fa^a  unuia  care  vine  la  mine  eu  voi  fi  cu 
in^elegerea  pe  care  o  am  pentru  to}i  si  aceasta  va  fi  o  mare 
bucurie  reciprocd. 

Voi  sim^i  sa  ma  bucur  de  el  ca  si  cand  as  fi  intalnit 
lumea  intreagd.  Si  cand  vad  fa^a  iconica  a  Domnului,  din 
Sfanta  Icoana,  in  fa^a  Sa  preadumnezeiasca  vad,  de  fapt,  pe 
orice  om,  pe  care  nu  l-am  vazut  dar  l-as  putea  vedea,  pe  care 
nu  l-am  infeles,  dar  ar  fi  o  mare  bucurie  sa  mi  se  destdinuie. 

Fata  lui,  a  omului,  ma  duce  la  fa}a  Fiului  lui  Dumnezeu 
facut  om  pentru  noi  toti. 

Sensibilitatea  lui  ma  face  sa  tresar,  sa  ma  invapaiez  de 
dragoste,  sa  respir  cu  mare  bucurie.  Fericirea  lui,  a  fratelui 
meu,  ma  face  sa  ma  simt  viu,  sa  ma  simt  plin  de  avdnt,  de 
incredere. 

El,  omul  acesta,  ma  face  sa  ma  bucur  in  fa^a  lui 
Dumnezeu.  Ma  face  sa  simt  ca  Dumnezeu  e  atdt  de  bun  cu  noi 
incat  inima  mea  arplesni,  daca  ar  sim^i  mai  mult  iubirea  Lui,  a 
bunata^ii  Lui. 

Vrem  mai  mult.  Dar  multul  lui  Dumnezeu  e  prea  mult 
pentru  noi.  Si  daca  nu  ne-ar  pastra  El  puterea  inimii,  atunci 
cand  se  revarsa  multa  bucurie  dumnezeiascd  in  inima  noastra, 
ea  ar  ceda,  am  muri  de  inima. 

Iubirea  Lui  e  foe,  e  stdlp  defoc  in  inima  noastra.  Iubirea 
te  umple  de  adevdr,  de  frumusefe,  de  nebunia  sfanta  a 
confesiunii  totale. 

Sim^i  sa  spui  iubirea  lui  Dumnezeu  fata  de  tine  si  altora, 
tuturor.  Nu  mai  suporji  sa  taci.  Consideri  ca  tacerea  e  un 
sacrilegiu  in  acel  moment. 

Vrei  sa  vorbesti  despre  iubirea  Lui  care  \i-a  umplut 
inima,  care  e  ca  o  mare  cu  valuri  inalte,  involburate/rwmas*  de 
prezenta  Sa. 

Doamne,  Iubirea  mea,  inima  mea  cea  ticaloasa  Te 
iubeste  si  fara  Tine  se  simte  strdind  cu  totul,  dezamagita  total, 
infricosata.  Fara  Tine  viaja  nu  are  niciun  sens. 

Nu  vad  nicio  sedpare  din  izolarea  pe  care  mi-o  aduce 
distan^a,  distan^area  mea  de  celalalt  sau  distan^a  dintre  mine  si 
stele,  dintre  mine  si  vederea  Ta. 

Tu  faci  lumina  in  noi.  Aduci  lumina  in  noi. 


267 


In  lumina  Ta  vedem  persoana  Ta,  caci  Tu  esti  Lumina 
care  straluceste  tuturor. 

Noi  suntem  orbi  si  numim  vedere  ceea  ce  Qpreafirav  ca 
sa  Iti  atinga  macar  o  razd  din  lumina  Ta. 

Vederea  noastra  e  intuneric,  daca  noi  nu  sim^im  cum  Tu 
esti  Lumina  de  dincolo  de  pacatele  noastre.  Caci  daca  ne 
cura^im  Te  vedem  pe  Tine  in  lumina  si  asta  nu  e  o  poveste. 

Nu  e  o  poveste  ca  Tu  Te  ara^i  robilor  Tai! 

Nu  e  un  mit,  nu  e  o  halucinaiie,  nu  e  o  vedere  cu  ochii 
trupului  sau  a  mintii  de  una  singurd. 

Ochii  duhului  nostra  Te  vad  numai  in  lumina  Ta.  Numai 
atunci  Tu  esti  cu  noi  si  noi  nu  ne  mai  inspaimantam,  ci  suntem 
o  totala  vapaie,  suntem  cu  totul  foe,  suntem  si  noi  lumina. 

Numai  Tu  ne  faci  vii.  Noi  nu  suntem  vii  fara  vederea  Ta, 
dupa  cum  nu  suntem  fericifi  daca  nu  vedem  o  persoana  iubita 
in  fa^a,  daca  nu  o  imbratisam,  daca  nu  ne  impartaseste  iubirea 
ei. 

Distanfa  nu  ne  place.  Suntem  impotriva  distan^elor  care 
raman  distance. 

Telefonul  ne  leaga,  la  fel  si  onlineul.  Dar  ele  ne  leagd  si, 
in  acelasi  timp,  ne  tin  la  distanfa. 

Dar  Tu  nu  ne  fii  la  distanfa,  ci  Te  ardfi  noua. 

Vorbesc  cu  cineva  la  telefon,  pe  cand  as  vrea  sa  il  simt 
langa  mine,  sa  il  vad  langa  mine. 

Dar  cand  eu  ma  rog,  Dumnezeul  meu,  Tu  nu  esti 
departe,  ci  Tu  aici  esti,  langa  mine  si  in  mine  si  framuse^ea  Ta 
ma  cuprinde. 

Tu  nu  esti  departe. 

Dar  eel  care  e  departe  se  gdndeste  la  tine,  dar  nu  poate 
veni  la  tine  prea  usor.  El  se  gandeste  la  tine,  plange  pentru  tine 
si  tu  pentru  el  si  numai  Dumnezeu  ne  uneste,  ne  uneste  pe  noi 
intra  haral  Sau.  Numai  El  ne  uneste  duhurile  noastre. 

Doamne,  de  aceea  nu  poate  tdcea  omul  care  Te  cunoaste 
pe  Tine:  pentru  ca  el  Te  iubeste  si  daca  Te  iubeste  nu  poate  sa 
taca.  Iubirea  nu  tacel  Si  daca  vrei  sa-1  faci  pe  eel  care  iubeste 
sa  taca,  nu  vei  putea. 

Sfm^ii  lui  Dumnezeu  au  fost  inchisi  pentru  ca  sa  taca. 

Dar  de  unde:  ei  au  vorbit  si  mai  tarel 

In  loc  sa  se  inspdimdnte  de  for^a  fizica  a  tor^ionarilor, 
Sfin^ii  lui  Dumnezeu  au  strigat  si  mai  tare  dragostea  lor. 

Iubirea  nu  poate  sa  fie  inchisd.  Si  chiar  daca  e,  iubirea 
nu  suferd  din  cauza  catuselor,  caci  ea  izvordste  continuu  in 
inima  omului. 


268 


Cei  care  ii  omorau  pe  Sfm^ii  lui  Dumnezeu  nu 
in^elegeau  ce  e  cu  „nebunia"  asta,  ca  vor  sa  moara  si  nu  mai 
simt  nicio  bucurie  pentru  cele  de  aici.  Credeau  ca  nu  sunt 
„constienti"  de  ceea  ce  fac.  Ii  credeau  ori  „naivi"  ori  de-a 
dreptul  „scrantiti". 

Dar  iubirea  lor,  a  Sfm^ilor  Mucenici,  nu  putea  sa  incapd 
intr-o  in^elegere  inchistata,  limitata,  mata. 

Ceea  ce  stiau  Sfm^ii,  nu  stiau  torjionarii. 

Tor^ionarii  dadeau  cu  bata,  iti  rupeau  pielea  ca  si  cand  ar 
fi  trebuit  sa  faca  curele  din  ea,  le  taiau  sanii  fecioarelor,  te 
ardeau  cu  foe  la  sub^iori,  i^i  bateau  cuie  in  cap,  i|i  scoteau 
ochii,  i{i  taiau  madularele,  te  aruncau  in  cine  stie  ce  groapa  cu 
var  sau  cu  jivine,  sau  te  spanzurau,  sau  te  inecau  in  mare,  sau 
mergeai  cu  picioarele  goale  in  care  intrasera  piroanele 
incal^arilor  speciale,  si  apoi  erai  batut  si  inchis,  si  lasat 
nebandajat  si  nemancat. 

§i  cand  venea  Hristos,  noaptea,  sau  un  Sfant  sau  Prea 
Curata  Stapana  sau  un  Sfant  Inger  si  ii  vindeca  pe  Sfin^i  si  ii 
umplea  de  o  si  mai  mare  bucurie,  atunci  cand  erau  scosi  afara, 
ighemonul  eel  orb  la  suflet  credea  ca  toate  s-au  facut  cu  vraji 
si  II  hulea  pe  Dumnezeu  si  minunea,  si  ramanea  de  multe  ori 
acelasi  ratutit pagan,  care  nu  stia  ce  face  si  pe  unde  calca. 

Bucurie,  bucurie  preaminunata. 

A  scrie  despre  bucuria  lui  Dumnezeu  din  noi  e  o  mare 
bucurie. 

A  vorbi  plini  de  iubire  cu  Dumnezeu  e  cea  mai  frumoasa 
carte,  o  rostire  defoc,  o  desertare  a  inimii  in  fata  Lui. 

Doamne,  inima  mea  Te  iubeste  si  cu  toate  acestea  este 
nebuna  si  ticaloasa.  Tu  stii  inima  mea  mai  bine  decat  mine  si 
decat  oricine  altcineva. 

Miluieste-ma,  Dumnezeul  meu,  ca  inima  mea  e 
ticaloasa.  Ai  mila  de  noi  si  ne  iarta,  Doamne,  si  da-mi  mie, 
pacatosului,  sa  ma  smeresc  intotdeauna  inaintea  Ta  si  sa  imi 
vad  pacatele  mele  cele  multe. 

Ai  mila  de  noi,  Dumnezeule,  de  faptura  Ta  si  nu  ne  lasa 
niciodata! 


I  emeile,  in  obscenitatea  lingvistica  a  romanului,  sunt 
prezentate  eel  mai  adesea  ca  unele  care  vor  sa  li  se  introducd 
in  ele  ceva  dur,  puternic  si,  mai  ales,  cuforfa. 


269 


Ca  femeia  vrea  sa  fie  dominata.  Iar  barba^ii,  prin 
expresiile  lor  obscene,  isi  prezinta  foarte  vizibil  starea  de 
pldcere  desfrdnatd  pe  care  o  traiesc  considerand-o  „o  carte  de 
vizita". 

Barba^ii  sunt  confesivi  in  aparenta  iar  femeile  sunt 
imperioase,  doritoare  de  un  lucru  sau  altul,  de  o  perversiune 
sau  alta. 

Barba^ii  vor  sa  faca  sex  oral  cu  intelectuale  in  ideologia 
porno  (adesea  fiind  prezentati  ca  grobieni...CQQa  ce  excitd)  sau 
sa  le  spermeze  in  parul  capului  (mai  ales  la  blonde)  iar 
negresele  sunt  sodomizate  saupuse  sdfacd  sex  oral. 

Cele  de  la  fard  sunt  brutalizate  de  domni  cu  bani  si  le 
cer  sex  „animalic",  fapt  pentru  care  se  culca  cu  ei  pentru 
50.000  de  lei  sau  pentru  un  sac  cu  cartofi  iar  „parasutele"  de 
lux  costa  mult  dar  „rezultatele"  sunt  mult  mai  „firave". 

Asiaticele  sunt  puse  sa  faca  sex  nervos. 

Unele  vor  sa  li  se  urineze  in  gura,  una  mananca 
excremente,  barba^ii  fac  sex  oral  in  grup,  una  e  sodomizata  de 
un  caine,  alta  isi  introduce  in  ea  o  banana  sau  un  sarpe,  doua 
tinere  se  culca  cu  un  cal  si  oferta  onlineului  in  materie  de 
ideologie  porno  continua  si  to^i  pot  sa  cunoascd  si  sa  urmeze 
acestor  „frumuseti"  experentiale,  daca  acceseaza  saiturile 
„stiu-ei-care". 

Maniile  sexuale  ating  mai  intai  pragul  sdrdciei 
spirituale  si  mai  greu  al  demenfei. 

Am  observat,  studiind  viata  unora,  ca  maniacii  sexuali 
sau  nimfomanii  industriei  porno  nu  sunt  niste  oameni  dementi 
ci,  dimpotriva,  unii  avizi  de  bani  rapizi,  de  castiguri  „de 
placere"  sau  si  cdstig  si  pldcere  in  acelasi  timp. 

Perversitatea  are  alte  forme  la  pia^a,  alte  forme  la 
consultul  medical,  alte  forme  in  scoli. 

Perversitatea  la  piafd  se  poate  manifesta  prin:  „domnifa, 
vino  sa  iei  de  la  mine!"  (spuse  cu  un  glas  afectat  de  patima)... 
sau  are  haine  transparente  si  te  priveste  „stiti-voi-cum". 

La  medic,  o  pipdiald  pentru  consult  poate  insemna  si 
mai  mult  decdt  atdt  iar  profesoara  avida  de  „neprevazut",  la 
scoala,  poate  sta  in  anumite  pozifii,  cu  fusta  larg  deschisa,  cu  o 
totala  „inconstienta"...si  tinerii  sa  aiba  „imagini",  acasa,  cu 
care  sa  se  masturbeze. 

Daca  i-am  intreba  pe  tinerii  care  se  masturbeazd  ce 
imagini  folosesc,  am  observa  foarte  usor  care  sunt  surogatele 
cu  care  se  „hranesc"  oamenii  in  locul  cuvintelor  lui  Dumnezeu. 


270 


Omul  traieste  nu  numai  cu  pdine,  ci  „si  cu  tot  cuvantul 
care  iese  din  gura  lui  Dumnezeu"  (Mt.  4,  4).  Dar  astazi 
oamenii  se  hranesc  si  cu  multe  imagini,  care  ii  sdrdcesc  mult, 
dar  nu  constientizeazd  acest  declin. 

§tiu:  unii  spun  ca  nufac  un  lucru  dar  ilfac  in  ascuns  pe 
saturate. 

Mitul  „respectabilitatii",  aceasta  minciund  sociala, 
incepe  sa  se  erodeze  tocmai  la  cei  care  il  promoveazd. 

Azi  auzi  ca  o  cantarea^a  e  celebrd,  maine  auzi  ca  e 
lesbiand,  sado-masochistd,  ca  s-a  culcat  cu  toatd  planeta. 

Politicianul,  azi,  e  „sfant",  pe  cand  maine  face  sex  oral 
cu  o  asistenta,  afli  ca  a  fost  informator  la  Securitate,  un 
terorist  de  cea  mai  mare  spe^a,  mason,  escroc  financiar 
international  sau  ucigas  in  serie. 

Printre  oamenii  „buni"  ai  societa^ii,  printre  cei 
„onorabili"  nu  exista  niciun  pdcdtos,  niciun  om  pdtat  ci  numai 
„ireprosabili",  pentru  ca  mai  nimeni  nu  isi  asuma  ceea  ce  este. 

Insa  masca  sociala  e  o  vanzare  a  unei  imagini  false 
despre  tine. 

De  aceea,  omul  de  azi  cand  sta  in  fa^a  unui  om  Sfdnt  e 
paralizat.  Cand  ii  spune  Sfantul  lucrurile  de  dincolo  de  masca 
lui,  de  masca  fe^ei  lui,  pe  ho^ul  demascat  il  apuca  ddrddiala. 

Meschinul  vine  sa  ceard  sfat  duhovnicesc  si  crede  ca 
nimeni  nu  poate  sa  treacd  dincolo  de  fa^a  lui  inexpresivd, 
parut  doctd.  Si  cand  Sfantul  vede  mai  departe  de  cuvinte,  de 
mimica  falsa  si  de  aparente,  cand  vede  situafia  sufleteascd  a 
confidentului  sau,  acela  se  simte  gol,  nu  mai  stie  unde  sa  se 
ascundd,  sub  ce  cuvinte,  sub  ce  motiva^ii. 

Reac^ia  celui  prins  cu  md}a  in  sac  la  scaunul  Sfintei 
Spovedanii  sau  la  ceasul  tainic  al  convorbirii  duhovnicesti  e 
reac^ia  disperdrii,  a  enervarii  „supreme",  pentru  ca  atunci  „a 
cdzut  cerul  pe  el"  (vorba  expresiei)  si  nu  mai  stie  ce  sdfacd. 

Se  comporta  aiurea,  nefiresc. 

II  contestd  pe  Sfant,  il  waste,  ii  invidiazd  linistea  lui 
sufleteasca,  vrea  sa  fie  si  el  destept  si  sfdtos  ca  eel  Sfant,  si  nu 
vede  cat  de  smerit  se  simte  Sfantul  in  fa^a  lui  si  cum,  Sfantul, 
nu  se  crede  cu  nimic  superior  celui  care  sta  in  fa^a  lui. 

Vrem  sa  auzim  adevdrurile  lumii  noastre? 

Ne  pasa  de  murdaria  de  acum,  de  murdaria  interioard  pe 
care  o  arbordm  ca  pe  steagul  Romdniefl 

Cred  ca  multe  dintre  paginile  cartilor  mele,  ale 
ticalosului,  vor  „sminti"  pe  mul^i,  pe  acei  multi  care  nu  vor  sa 


271 


accepte  ca  adevarul  nostru  e  eel  pe  care  il  simtim  cu  totii  in 
addncul  nostru. 

Vor  „sminti"  pe  cei  care  nu  isi  recunosc  patimile, 
nebuniile,  obsesiile,  care  vor  sd  para  altceva  decat  sunt  dar  le 
fac  in  ascuns. 

M\x\\\  stiu,  ca  ceea  ce  am  scris  pana  acum  -  macar  in 
aceasta  carte  -  e  mult  prea  pufin  in  comparable  cu  nebunia 
vietii  contemporane  dar  si  cu  sfinfenia  oamenilor  acestei  epoci. 

Dar,  cu  mila  lui  Dumnezeu,  aceste  lucruri  sunt 
adevdrate. 

Degeaba  ne  pitim  dupa  degete:  minciunile  noastre  vor 
striga  vesnic  impotriva  noastra. 

O  carte  e  ofrescd  a  realita^ii,  oricare  ar  fi  ea,  realitatea. 
Dar  dincolo  de  carte,  realitatea  e  mult  mai  mare  decat  cartea. 

Am  o  minte  firava,  mica,  ingusta  in  comparable  cu 
adevarul.  Adevarul  e  o  minune  prea  minunatd,  e  viata  lui 
Dumnezeu  si  cu  Dumnezeu.  Iar  omul  este  incomparabil  de  mic 
in  fata  Lui. 

§i,  cu  toate  acestea,  Dumnezeu  e  milostiv  cu  noi,  cu 
aceste  micipuncte  insufleiite. 

Eu  cred  ca  cei  care  se  prostitueaza,  ucigasii,  teroristii, 
satanistii  sunt  mai  buni  decat  mine. 

Eu  cred  ca  dracii  sunt  si  ei  mult  mai  buni  decat  mine. 

Cred,  simt  asta. 

Dar  nu  dezndddjduiesc  de  mantuirea  mea,  caci  ai 
Domnului  suntem,  chiar  daca  traim  aid  sau  dincolo. 

Cred  ca  oricine  poate  sd  scrie  despre  iubirea  lui  pentru 
Dumnezeu,  pentru  ca  orice  rugaciune  a  noastra  e,  de  fapt,  o 
carte  de  iubire  pentru  Dumnezeu,  adresata  Lui  pe  viu. 

Imaginile  cu  care  vor  unii  sd  ne  s trice  sufletul  pot  fi 
convertite  duhovniceste  foarte  bine. 

De  la  imaginile  pornografice  la  imaginile  cu  defecte 
trupesti  si  boli  dureros  de  mari,  toate  pot  fi  o  bund  cale  de 
induhovnicire,  dupa  cum  privirea  la  patimile  pe  care  ni  le  aduc 
dracii  si  la  atacurile  lor  sunt  o  carte  fascinatd  -  dar  si 
infwrdtoare  -  a  induhovnicirii. 

Noi  putem  sa  scoatem  aur,  frumusete  duhovniceasca,  cu 
harul  lui  Dumnezeu,  din  tot  ceea  ce  vedem  si  traim.  Din  orice 
lucru  rdu  putem  scoate  mdrgdritare.  Conteaza  numai  cdutarea 
noastra  interioard,  ce  vrem  de  fapt  de  la  tot  ce  vedem  si  traim. 

Margaritarele  duhovnicesti  sunt  ale  lui  Dumnezeu.  Iar 
daca  margaritarele  sunt  ascunse  in  pamant,  in  indiferen^a,  in 
sexualitate,  in  salbaticie  si  le  sco^i  afara  (adica  intelegerile 


272 


bune  scoase  din  fapte  relo),  atunci  in^elegi  ca  Lumina  e  in 
intunericul  acestei  lumi  si  ea  lumineaza  orbitor  de  puternic  si 
ca  intunericul  acestei  lumi  nu  o  poate  opri  pe  ea,  nu  o  poate 
ascunde,  caci  Dumnezeu  nu  poate  fi  oprit  de  nimeni  si  de 
nimic,  ca  sa  nu  iubeasca  pe  omul  pe  care  1-a  creat  din  mare 
iubire. 


Fi 


ilmele  romanesti  mai  noi  nu  mpartea  de  final.  Cand 
te-ai  astepta  ca  sa  inceapd  ceva  sau  sa  se  continue  acfiunea, 
ele  atunci  se  termind. 

E  cumva  o  parabola  pentru  situa^ia  romaneasca,  care 
merge  spre  undeva  dar  foarte  pu^ini  stiu  spre  undel 

In  filmul  „Furia"  apare  o  mare  realitate,  o  dureroasd 
realitate  a  zilelor  noastre:  cdmdtdria. 

Tiganul,  §eful  balurilor  nocturne  ale  Bucurestiului  isi 
permitea  orice:  de  la  a  lua  gatul  pentru  7.000  de  dolari,  pana  la 
a  gasi  o  fata  pentru  bdiefelul  lui,  care  nu  terminase  inca  clasele 
primare  (bineinteles  pentru  „alte  mofturi"  decat  au  copiii  de 
vdrsta  lui). 

Bogatul  analfabet  dadea  bani  la  care  percepea  acont 
mare.  Nu  conta  cum  i-aifdcut,  ci  lui  trebuia  sa  ii  aduci  banii  la 
termen. 

Tanarul  X  nu  i-a  adus  banii... si  doi  insi  sunt  trimisi  sa  il 
omoare.  Devasteaza  casa...Dar  aici  o  gasesc  pe  prietena  Y,  cu 
care  X  facea  dragoste  in  mod  „aparte",  desi  vroia  sa  i-o  dea  lui 
Adrian  al  lui  „minune". 

Sa  nu  uitam  amanuntul,  ca  ^iganii  de  azi,  in 
grandomania  lor  lasata  slobodd  de  majoritari  si  incurajata  de 
unele  privilegii  ale  statului,  se  cred  orice:  de  la  stdpdnii 
Romaniei  si  pana  la  mariienii  dupa  planeta  Saturn. 

„...Ah,  iubirea  vie^ii  mele!"  e  cantecul  de  mare 
„profunzime"  si  „fmete",  pe  care  romanii,  tinerii  romdni,  unii, 
il  prefera  lui  Enescu  ,  cdntecului  popular  autentic  sau  Sfintei 
Liturghii  de  la  Patriarhie  sau  Stavropoleos367 . 


365  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Furia_%28film%29. 

366  George  Enescu:  http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Enescu. 
361 A  se  vedea:  http://www.stavropoleos.ro/. 


273 


Cineva  moare  intr-un  duel.  Vine  X  si  il  vede.  E  panicat. 
Suna  la  Z  -  prietenul  lui  X  -  si  acesta,  cu  o  masina  ditamai, 
cara  cadavrul.  Cadavrul  infasurat  in  covor  e  dus  intr-un  pare 
auto  sau  cimitir  auto,  e  „apretat"  cu  benzina  si  i  se  da  foe. 

Constiin^a  lipseste  din  acest  film. 

Sdrdcia  e  la  antipodul  boga^iei  furate,  X  ii  fura  lu'  ma- 
sa  banii  iar  cand  totul  e  mai  gros,  cand  cei  doi  nu  mai  stiu  cum 
sa  scape  de  gangsteri,  vor  sdfugd  in  strainatate. 

Ideea  ca  nu  te  po}i  refugia  la  tine  acasa  e  o  tenia 
reiterata  constant  in  filme. 

Alaturi  de  ea  apar  si  altele,  ca  spre  exemplu:  „culca-te 
cu  cine  pofi,  daca  iese  ceva";  „nimeni  nu  te  vrea",  „trebuie  sa 
supravieiuiestf ';  „cineva  ne  atacd";  „cineva  te  minte";  „nimeni 
nu  e  Sfdnf;  „totul  e  de  vdnzare"',  „lumea  e  o  mare  porcdrie", 
„eroul  american  e  singurul  erou",  „Arnerica  e  cea  mai  tare 
lard  din  lume,  e  supra-puterea,  eaface  legea",  „omul  trebuie 
clonat  sau  vin  marjienii",  „trebuie  sa  fim  toleranfi  cu  toate" 
etc. 

Ceva  esenfial  pentru  mine  a  fost  cand  cei  doi  cad  in 
mijlocul  luptei  dintre  suporterii  de  fotbal.  Suporterii  se  bat 
pentru  o  idee,  pentru  un  nume. 

T  r  Q  T  rr\ 

„Cu  cine  {n  ma:  cu  Steaua      sau  cu  Dinamo     ?". 

X  ii  spune  ca  e  a-fotbalist.  Intrebatorul  se  linis teste. 

Daca  era  adversarul,  era  in  stare  sa  il  loveascd  in  cap  cu 
o  sticla  goala  de  bere  (parca). 

Insa  targhetul  este  altul:  daca  nu  mai  exista  dispute 
interioare  in  om  pentru  credin^a,  interes  pentru  apararea 
natiunii,  dragoste  si  luptd  pentru  limba,  cultura,  via^a 
oamenilor,  exista  lupte  intre  suporteri,  lupte  intre  gangsteri, 
lupte  intre  copiii  strdzii  sau  speculanfii  de  toate  subspeciile. 

Entuziasm  debordant  pentru  un  gol. 

Daca  nu  esti  cu  Rapidul370  dar  injuri  echipa  si  te  aud 
fanii,  tata,  bate  in  cap  cat  cuprindel  E  durere  mare  cu  ei... 

Din  cauzsifemeii  lui  te  transeazd  ca  pe  miel  iar  daca  ai 
zis  ceva  de  md-sa  (pe  care  el  o  drdcuie  in  toate  felurile  acasa), 
in  public,  face  „moarte  de  om". 

Sa  nu  ii  stirbesti  „onoarea"  va  sa  zica.  Dar  el  nici  nu  stie 
ce  e  „onoarea",  demnitatea  unui  om. 

Dar  nu  te  omoara  pentru  ca  te  infelege,  ci  pentru  ca  nu  te 
inielege. 


368  Idem:  http://www.steauafc.com/splash/. 

369  Idem:  http://www.fcdinamo.ro/web/guest. 

370  Idem:  http://www.fcrapid.ro/. 


274 


§i  pana  la  urma  nici  nu  ii  mai  intereseaza  sa  te 
infeleaga,  dupa  cum  nici  ei,  fa^a  de  ei,  nu  stau  bine  la  capitolul 
acesta. 

Finalul  e  ca  moare  fiul  bossului,  cand  acesta  era  beat 
manga,  dar  omorat  de  X,  care  sare  pe  geam  si  o  rapeste  pe 
micu^a  Y,  cu  care  facuse  deja  dragoste  sau  sex  sau...Ce  mai 
conteaza?!... 

Conteaza  numai  daca  mama  lui  Y  ar  fi  suportat  aceasta 
idee,  asa,  de-adevdratelea. 

Nu  stiu  (si  tare  as  vrea  sa  stiul)  cum privesc  mamele  pe 
fiicele  lor,  care  joaca  in  filme  discutate  si  discutabile.  Probabil 
exista  o  „imprietenire"  cu  ideea. 

Finalul  continua:  ies  din  lac,  traverseaza  calea  ferata,  X 
face  cu  mana  si  ii  spune  soferului  ca  are  o  fata  cu  el,  care, 
daca  vrea,  poate  sa  faca  si  el  cu  ea  o  mica  „gluma". 

§oferul  e  bucuros  de  situate,  merge  pu^in,  se  da  jos  si 
vrea  sa  se  duca  in  spate  ca  sa  o  violeze  pe  Y.  Dar  Y  se  culcase 
cu  X.  §oferul  o  agaseaza,  fata  il  respinge,  dar  X  se  da  jos  din 
masina,  ia  un  cu^it  (parca)  si  il  infige  de  nesfdrsite  ori  in  sofer. 

Acesta  e  finalul  finalului. 

„Furia"  a  inceput  cu  cdntec  si  s-a  terminat  cu  un  omor 
deosebit  de  grav. 

Fiecare  in^elege  ce  vrea,  ce  poate,  ce  e  invatat 
acasa. ..caci  nimeni  nu  ni  da  explicafii. 

Dar  cum  astazi  e  o  „crima"  sa  gdndesti  (asta  e  tema 
predilectd  a  societa^ii  capitaliste),  nici  nu  mai  are  rost  sa 
presupunem,  ca  mai  trebuie  sa  sefaca  critica  la  film. 


275 


Dar  eu  cred  ca  ortodocsii  trebuie  sd  gdndeascd  mult  si 
sd  iubeascd  si  mai  mult  adevarul... oriunde  s-ar  gasi  si  in 
oricine  s-ar  gdsi  acest  adevdr  al  lui  Dumnezeu. 

Povestile  au  aparut  pentru  ca  sd  cddem  in  imaginaiii 
fara  final.  La  fel  si  filmele  si  „placerile"  moderne. 

Dumnezeiescul  Hie371  imi  spunea  adesea,  ca  trebuie  sa 
ajungem  la  „moartea  mintii''  prin  rugaciunea  inimii,  adica  a 
imaginatiei,  pe  de  o  parte,  si  a  gdndirii  discursive,  pe  de  alta 
parte,  si  sa  ne  rugam  clipa  de  clipa,  pentru  ca  sd  ne  curdfim 
inima  si  sd  vedem  astfel  lumina  dumnezeiascd. 

Daca  si  gdndirea  e  un  rdu  in  fa^a  rugaciunii  continue, 
neincetate,  cum  e  rdul pdcatului  de  rdu?  Ji  se  sfasie  inima. 

Esti  invadat  de  duhul  lumii  secularizate  si  daca  nu  stii 
cine  esti  si  ce  trebuie  sa  faci,  te  ia  valul. 

Cineva  care  studiaza  in  Grecia  (Doctorand  in  Teologie) 
mi-a  spus  ca  acolo  desfranarea  vibreazd  in  fiecare  por  al 
omului  cotidian.  A  mers  la  piat.a  si  o  vanzatoare  s-a  oferit  sa  ii 
dea  zarzavaturi  pe  gratis,  daca  se  culcd  cu  ea.  Dar  ei  nici  nu  se 
cunosteaul 

Am  avut  si  eu  surpriza  amard  de  curand,  ca  iesind  intr-o 
zi  din  Biserica,  linistit,  bucuros  (de  la  Sfanta  Ecaterina, 
paraclisul  facultatii  de  teologie  din  BucurestL.de  la  Sfanta 
Liturghie),  sa  treaca  un  tigan  pe  langa  mine,  un  tanar,  pe  care 
nu  1-am  vazut  si  nu  m-a  vazut  niciodata...si  sa  imi  spuna,  din 
senin,  ca  ii  plac  barba  si  gura  mea  si  ca  vrea  si  el  „sa  mi-o 
puna  odata". 

L-am  privit  cu  aten^ie:  nu  glumeal  Era  serios  cu  patima 
lui. 

Problema  era  alta:  ce  credea/stia  el  despre  cei  care  vin 
la  Biserica?  Credea  ca  suntem  homosexuali?  Avusese  de-a 
face  cu  vreunul?  Era  unul  dintre  ei? 

§i  mi-am  dat  seama,  ca  nu  numai  in  timpul  Sfantului 
Lot,  omului  ii  vine  -  unora  zic  -  sa  se  culce  cu  tine,  chiar  daca 
esti  de  acelasi  sex  cu  el,  ci  si  azi  si  mdine. 

La  televizor  vezi  sani,  picioare  dezgolite,  fete  „aprinse". 

In  ziare  la  fel.  Pe  strada  po^i  sd  vezi  sau  sd  intrevezi 
corpul  celuilalt  prin  piesele  vestimentare. 

Am  observat  ca  nu  ne  mai  socheazd... Si  asta  doar  in 
cativa  ani  de  permisivitate  fata  de  promiscuitate. 

Ne-am  invadat  cu  luxul  de  aprivi  mult  sex,  multa  carne. 


371  Idem:  http://www.teologiepentruazi.ro/2009/05/04/acatistul-fericitului-ilie-vazatorul- 
de-dumnezeu-4-mai/. 


276 


„Carne  proaspata"  inseamna  ori  prostituate  ori  casete 
porno. 

Tanarul  citeste,  vede  dezbrdcate,  eel  insurat  la  fel,  eel  in 
varsta  la  fel.  Le  suna  pe  mobil,  se  conecteaza  cu  cloaca  de 
unde  ele  vorbesc  sau  unde  ele  se  dezbraca,  de  unde  vorbesc 
pervers  si  in  fata  carora  omul  da  glas  inimii  sale  perverse. 

Cartea  e  lasatd  deoparte.  La  fel  si  munca  si  respectul  si 
admiratia  fata  de  copii  sau  familie. 

Daca  ifi  aperi  }ara  pari  extremist.  Daca  esti  „prea 
religios"  esti  ori  „fanatic"  ori  „nebun". 

Nimeni  nu  mai  e  tdndr.  §i  copiii  sunt  bdtrdni.  Pana  si 
cainii  au  devenit  si  ei  capitalistic  pentru  ca  stau  la  usa  celui 
care  le  da  sd  mdndnce,  desi  ei  sunt  „comunitari"  (unii,  nu?). 

Astazi,  o  femeie  era  depusd  in  Sfanta  Biserica.  Ma 
uitam  in  ochii  lor  si  vedeam,  ca  prea  pu^ini  au  constientizat,  ca 
acea  femeie  chiar  a  murit,  chiar  nu  mai  miscd. 

Un  prieten  a  spus,  foarte  elocvent,  ca  societatea  de  astazi 
nu  numai  ca  a  trecut  cu  mult  in  anormalitate  ci,  mai  mult  decat 
atat,  a  dus  anormalul  dincolo  de  limitele  suportabilitdiii,  incat 
nu  o  mai  socheaza  nici  cele  mai  socante  lucruri.  Mi  s-a  parut 
un  mare  adevar. 

Ca  sa  se  vanda  niste  carji  religioase,  unele  firme  care  se 
ocupa  cu  editarea  lor  au  trebuit  sd  falsifice  titlurile  originate 
ale  car^ilor  Sfm^ilor  Paring  ca  sd  poatd  sd  le  vdndd  pe  pia^a. 
Adica  sa  aiba  niste  nume  care  sd  rimeze  cu  gradul  de  nestiintd 
teologicd  al  multora. 

Si  astfel,  din  cauza  unor  titluri  „laudative"  la  adresa 
cititorilor,  totul  a  mers  strund.  S-a  lasat  cu  vanzare  maxima. 

Insa  cand  apareau  cuvinte  ca  „ascetic",  „mistic"  sau 
„innoire"  pe  coperta  nu  mai  cumpara  nimeni  vreo  carte,  decat 
foarte  aviza^ii. 

Mi-a  spus  un  versat  traducator  de  carte  religioasa  din 
Romania,  ca  o  gluma,  ca  atunci  cand  aude  romanul  ortodox  de 
„innoire",i  se  aprinde  un  bee  in  cap  si  spune:  „Ce!  Innoire?! 
Nu  ne  trebuie  innoire". 

Toata  lumea  lupta  impotriva  „innoirii",  pentru  ca  vor  sa 
ramana  toate  asa  cum  aufost.  Insa  „cum  a  fost  ce  a  fast?"  nu 
mai  e  cu  rdspuns,  ci  te  priveste  doar  dusmanos,  spumegand  de 
„nici  el  nu  stie  ce"  §ipleacd  de  langa  tine. 

O,  iubitii  mei,  fugim  dupa  minuni  strdine,  debusolant  de 
demonice! 


277 


Penticostalii372  cred  ca  sunt  „in"  Duhul  Slant. 

Femeia  foarte  frumoasa  crede  ca  e  „a  1001  minune  a 
lumii". 

Adventistii373  asteapta  un  sfdrsit  al  lumii  pentru  care  nu 
se  pregatesc  deloc. 

Unii  vor  sa  cloneze  omul.  Cersetorii  spera  si  ei  la  un 
sorici  de  Crdciun.  Copiii  vor  beteala,  sclipici,  jucarii, 
ciocolata,  cadouri,  multe  cadouri. 

La  un  post  de  televiziune,  Sfantul  Nicolae37  era 
„Mosul"  care  intra  pe  gaura  cheii,  ca  un  „abur",  eel  care  nu 
aduce  daruri  la  copiii  zburdalnici,  si  care  vine  numai  noaptea 
§ipune  in  ghetufe  cadouri. 

La  fel  cam  e  si  „Mos  Craciun". 

Iar  pepsi-cola  a  devenit  albastrd  la  culoare,  de  crezi  ca 
bei  spirt. 

Publicitatea  ne  doboard  la  propriu.  O  fotografie  tip 
reclamd  e  un  adevdrat  colos. 

Vaca  Milka376  e  o  vaca  beton  nu  gluma,  fata  se  scalda 
intr-o  jumatate  de  portocala,  o  masina  e  cocotata  pe  un 
postament...si  candva  am  vazut  o  masina,  pusa  cu  botul  in  jos, 
pe  ditamai  peretele  de  bloc. 

Multe  culori  pe  carji,  beculete  zeci  de  mii,  pocnitori  de 
te  enerveaza,  huruit  de  roti  si  alarme  „desigilate",  pornite,  care 
pot  sa  nu  se  termine  pana  nu  l\i  faci  tu  toatd  rugdeiunea. 

Vo\\  sd  visezi  azi  mult,  mult  de  tot,  dar  nu  po^i  sa 
acfionezi  decat  in  limitele  „constitutiei"  sau  ale  „coruptiei". 

Vii  „cu  darul"377,  il  lasi  jos  si  intri  pe  poarta.  Nimeni  nu 
zice  nimic. 

Daca  nu  aduci  nimic,  secretara  se  „auto-sesizeaza"  si  l^i 
reclamd  obrazul.  §i  directorul  te  impinge  la  „bun  sim^".  §i 
patronul  cere  de  la  tine  „o  mica  aten^ie". 

§i  mica  atenfie  poate  fi  foarte  groasd.  §i  daca  vrei  in 
strdindtate,  te  costa,  fratele  meu!  Ca  unde  curg  baniL.locul  de 
munca  costa  scump. 

Iar  daca  e  stradal,  iar  costa. 

Costa  si  daca  e  mi  post  pe  aproape  de  casd. 


72  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica_Penticostal%C4%83. 

373  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Adventism. 

374  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Clonare. 

75  Idem:  http://paginiortodoxe.tripod.com/vsdec/12-06-sf_nicolae.html. 
376  Idem:  http://www.milka.ro/milka/page. 
Cufoloasele  necuvenite,  cu  spaga. 


278 


Costa  ca  sa  intri  pe  un  loc  vacant,  dar  costa  si  daca 
trebuie  omordt  unul  sau  concediat  sau  innebunit  sau  convins  sa 
cedeze. 

Un  om  costa  miliarde  sau  5  bani.  Depinde  cine  esti,  al 
cui  esti,  ce  faci,  cine  te  fine  la  ciolan. 

Daca  nu  „ai  spate"  solid,  cazi  pe  spate,  te  accidentezi 
pentru  toata  via^a. 

§i  daca  vorbesti  si  nu  aiputerea,  vorbesti  degeaba. 

§i  numai  daca  esti  acolo,  contezi. 

§i,  tot  asa,  in^elegem  cdte  lucruri  trebuie  sa  gdndeascd 
un  ortodox  si  sa  vada  ce  e  bine  si  ce  e  rdu  sa  faca. 


on  teolog  spunea  azi,  ca  trebuie  sa  avem  un  limbaj 

teologic  mult  mai  aspru  cu  realita^ile. 

Dar  daca  realita^ile  trebuie  numai  demascate,  doar  puse 
in  lumind,  si  eu  nu  ma  demasc  in  fa^a  adevarului  dumnezeiesc, 
nu  ma  schimb  interior  sunt  in  aceeasi  situatie:  nu  stiu  sa 

5  5  5 

vorbesc  cu  adevarat  despre  ce  se  intdmpld,  pentru  ca  nu  stiu 
nici  ce  se  intdmpld  cu  mine. 

Avem  reac^ii  critice  reale  fa^a  de  rau,  pe  masura  ce  noi 
inaintam  in  bine  si  nu  in  ipocrizie. 

Pentru  ca  exista  tentafia  fariseicd  nenorocitd  de  a  mirosi 
peste  tot  numai  nereguli. 

Acest  lucru  nu  e  un  bine  neapdrat  facut  Sfintei  Biserici, 
ci  arata  ca  esti  un  scormonitor  dupd  rufe  murdare  si  nu  un 
militant  pentru  credin}a. 

Cei  care-si  apara  credin^a  sfinfindu-si  viafa,  arata  net 
diferit  fata  de  cei  care  isi  schimbd  cuvintele,  dar  care  nu  au 
habar  de  realita^ile  pe  care  le  exprimd  la  nivel  lingvistic. 

Discreditarea  Sfintei  Biserici  e  una  radicala. 

Statul  e  „laic",  e  „a-religios"  (pe  sistem  ateu)  sau  „pluri- 
religios"  (pe  baza  conceptului  de  „libertate"  religioasa)  dar  in 
sanul  acestui  stat,  a  statului  de  drept,  fiin^eaza  Sfanta  Biserica, 
care  e  formata  din  ierarhie  sacramentald  §ipoporul  credincios 
si  care  sunt  „laicii"  stipula^i  de  legile  statului. 

Cum  poate  fi  un  om  echidistant  fa^a  de  orice  religie  la 
serviciu,  iar  in  via^a  privata  sa  fie  ortodox,  catolic  sau 
prezbiterianl  E  credin^a  numai  ceva  care  std  in  cap  sau  doar 
pe  buze  si  nu  integreaza  intregul  om? 


279 


Intrebarile  sunt  deja  cu  rdspuns. 

Pentru  ca  cei  care  la  serviciu  se  prefac  ca  sunt  buni  cu 
tofi,  fara  discreditare  de  sex,  nationalitate,  varsta  sau  religie 
etc.,  sunt  de  fapt  niste  oameni  bolnavi  de  multe  patimi,  oameni 
cu  sechele  adanci,  care  se  prefac  intr-un  mod  jalnic  ca  ei  pot  fi 
buni  cu  toil,  pe  cand  raman  tot  musulmani  sau  evrei  sau 
penticostali. 

Insa  nu  exista  echidistantd  (pentru  ca  nu  are  cine  sd  o 
intrupeze)  ci  se  ac^ioneaza pe  favoritisme  in  relatiile  sociale. 

In  viata  reala,  evreul  isi  favorizeazd  pe  confratele  lui 
evreu,  ortodoxul  pe  ortodox  si  penticostalul  ii  va  defavoriza  si 
pe  evreu  si  pe  ortodox,  pe  motiv  ca  „fratele"  lui  penticostal  e 
„mai  frate"  decat  ceilal^i. 

Numai  eel  care  are  o  viafd  dumnezeiascd  poate  vedea 
addncurile  lucrurilor  si  sa  se  comporta  altfel  cu  oamenii. 

Oamenii  patimasi,  de  orice  credinta  ar  fi  ei,  se  comporta 
eel  mai  adesea  in  mod  exclusivist  si  mai  pu^in  aciioneazd  dupd 
adevdr. 

Statul  ajuta  mai  pufin  Sfanta  Biserica  in  comparatie  cu 
ajutorul  pe  care  il  da  armatei,  spre  exemplu.  Dar  de  la  armata 
nu  cere  sd  educe  poporul  sau  sd  il  apere  de  sdrdcie  interioard, 
deprostie,  de  extremisme,  pe  cand  de  la  Sfanta  Biserica  da. 

Daca  intra  un  tdnculet  din  acela,  pe  care  il  vedem  la 
parada  militara,  intr-o  mul^ime  care  scandeaza  unele 
revendicari  sau  cade  o  bombisoard  mica  pe  blocul  nostra  e 
lesne  de  in^eles  ce  se  intdmpld. 

Dar  armata  e  bund  ca  apdrd  fara,  pamantul  ei. 

Insa  armata  mai  darama  si  Sfintele  Biserici  si  Manastiri 
din  Serbia378,  ii  omoara  pe  aia  din  Irak379,  din  Kuweit380,  de 
unde  or  mai  fi  ei. 

§i  \\  se  spune:  „nu  po^i  sa  faci  nimic,\ 

§i  e  un  mare  adevdr,  pentru  ca  nu  poji  tu  sa  schimbi 
toatd  lumea  si  nu  exista  schimbdri  adevdrate  cuforfa. 

For^a  nu  face  decat  sd  te  siluiascd,  sa  te  oblige,  sa 
ingenuncheze  un  om,  o  natie,  un  conglomerat  de  natii  dar  nu  sa 
te  faca  sd  crezi  in  ea. 

Oamenii  care  nu  citesc  carji,  cred  ca  aceste  cuvinte  ale 
mele  si  ale  altora  nu  au  niciun  rost.  Unii  se  intreaba  la  ce  bun 
sd  scrii,  daca  nupofi  sdfaci  nimic,  sa  schimbi  ceva. 


7  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_din_Kosovo. 
79  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Invazia_Irakului_din_2003. 
380  Idem:  http ://ro .  wikipedia.org/wiki/R%C4% 8 3 zboiul_din_Golf . 


280 


Insa,  daca  singurul  rost  al  scrisului  ar  fi  numai  acesta:  ca 
scriitorul  sa  infeleaga  lucrurile  pe  care  le  scrie  si,  prin  ele,  sa 
se  cunoascd  pe  sine  si  mai  mult,  consider  ca  ar  fi  un  mare 
castig  personal. 

Insa  cartea  nu  il  foloseste  numai  pe  scriitorul  ei,  ci  si  pe 
toti  cei  care  se  impartasesc  de  binele  ei. 

Dumnezeiestii  Paring  stiau,  erau  convinsi,  ca  cuvintele 
lor  vor  fi  folositoare  pentru  oameni,  pentru  ca  stiau  ca  sunt 
mladieri  ale  Duhului  lui  Dumnezeu  toate  acele  lucruri  pe  care 
le  scriau. 

Ei  stiau  cum  se  scriu  aceste  cuvinte  si  de  aceea  aveau 
nddejde  in  ele,  pentru  ca  vedeau  ca  Dumnezeu  e  Cel  care 
doreste  ca  ele  sa  fie  scrise  si  credeau  ca  El  le  va  ascunde  in 
inimile  oamenilor,  pentru  ca  sunt  ale  Lui  si  ele  vor  rodi  in 
dragostea  oamenilor  de  Dumnezeu  si  de  aproapele. 

Scriind  impreuna  cu  Dumnezeu  si  cu  luminarea  Sa  ei  nu 
se  indoiau  de  necesitatea  lor,  de  nevoia  rdspdndirii  lor. 

Bucuria  de  a  scrie  in  harul  lui  Dumnezeu  elimina  toate 
celelalte  considerente,  pe  care  azi  le-am  putea  numi 
„editoriale".  Ei  scriau  in  bucuria  Sfdntului  Duh  si  acest  lucru  e 
constatat  de  cititorul  de  azi,  de  ieri  si  de  maine. 

Daca  nu  ti-ai  negat  total  duhul  in  viata  ta,  nevoia  de 
viata  duhovniceascd,  atunci  po^i  sa  sim^i,  sa  te  impartasesti  din 
izvorul  acestor  sfmte  cuvinte. 

Pentru  carjile  Sfmte  iji  trebuie  mai  intai  duh  bun,  inima 
buna  si  mai  apoi  mult  studiu  §iputere  mentald  de  infelegere. 

Studiul  teologic  intensiv  fara  inima  smeritd  duce  la 
limbaj  savant,  la  ambiguita^i  de  tot  felul,  la  negari,  la  atitudini 
ostile  fa^a  de  Sfm^i,  pe  cand  rdul  sta  in  mintea  ta  iar  Sfm^ii  nu 
sunt  „antagonici",  ci  to^i  te  integreaza  in  aceeasi  frumusefe  a 
slavei  Prea  Sfintei  Treimi. 

Carole  Sfm^ilor  lui  Dumnezeu  sunt  mult  prea  multe  ca 
sa  le  termini  intr-o  viafd  comodd  sau  in  zece  viefi  mai  bine. 

Cele  pierdute  sunt  si  ele  o  mulfime. 

Cele  nescrise  de  ei  ating  cote  amefitoare. 

§i  noua  ni  se  pare  ca  „le  stim  pe  toate"  si,  mai  ales,  ca 
unele  lucruri  nu  „rimeaza"  intre  ele. 

E  penibil  sa  nu  i|i  dai  seama,  ca  tu,  ingamfatul 
„campion"  al  in^elegerii  esti  o  mica  far amd  pe  langa  imensele 
realitati  pe  care  le  expui  si  peste  care  crezi  ca  de^ii  monopolul. 

Cred  ca  to^i  trebuie  sa  studiem,  sa  citim,  sa  ne  rugam 
imens  de  mult,  sa  ne  integrdm  unii  pe  al^ii  in  inima  noastra,  sa 


281 


ne  pese  la  unii  de  al^ii.  Numai  asa  putem  vedea  ce  bine  e  sa  ii 
vedem  pe  al^ii  scriind,  cautand,  bucurandu-se. 

Am  stat  si  am  privit  o  situate  existentiala  dramatica 
care  se  petrece  in  viata  Bisericii:  starea  omului  care  cade  in 
erezie,  care  sustine,  la  modul  grosier,  lucruri  neconforme  cu 
Traditia,  pe  cand  are  o  mare  culturd  teologicd,  umanista, 
stiin^ifica,  filosofica  in  spate. 

Cei  care  il  neaga  din  cauza  ereziilor  lui  privesc  numai 
afirmafiile  si  crezurile  lui,  eventual  si  viafa  lui  dar  nu  iau  in 
vedere  si  celelalte  lucruri  bune  pe  care  el  le  face. 

Cei  care  il  neaga  o  fac  din  punct  de  vedere  teologic, 
strict  teologic. 

Cand  se  uita  lumea  azi  la  Origen  ,  spre  exemplu,  i  se 
pare  ca  are  trei-patru  erezii  si  o  mie  de  lucruri  bune. 

Dar  cei  care  1-au  condamnat  ca  eretic,  nu  s-au  uitat  mai 
intai  la  ce  are  el  bun,  ci  la  ce  nu  are. 

§i  de  aceea,  pe  un  fond  foarte  „umanist",  azi  se  crede  ca 
mulfi  eretici  au  fost  condamna^i  pe  „nedrept"  in  vechime  si  ca 
ei  trebuie  „reabilitati". 

Dar  ce  nu  in^eleg  teologii  fara  „scrupule"  de  azi?  Nu 
in^eleg  ca  erezia  e  o  incumetare  in  afara  adevarului,  o  negare 
interioard  a  adevarului  si  ca  din  interiorul  unde  se  infiripa 
minciuna,  contestarea  adevarului,  ceea  ce  emana  e  in  aparenfd 
„bun". 

Erezia  nu  e  o  invatatura  introdusa  in  tine  cu  forta,  in 
care  ifi  impune  cineva  sa  crezi. 

Erezia  e  rdutatea  care  ifi  deformeazd  caracterul,  care  ^i- 
1  schimba  dupa  trdsdturile  ei  malefice  si  pe  care  tu  o  creezi  in 
tine,  pe  masura  ce  te  disociezi  interior  de  statutul  tau  de 
membru  al  Sfintei  Biserici. 

Pentru  ca  atunci  cand  vorbeste  despre  acea  idee  sau 
despre  un  intreg  sistem  de  idei  numit  erezie  pledezi  pentru 
ceva  care  stii  ca  e  in  afara  Traditiei,  tocmai  pentru  ca  nu  te  mai 
sim^i  induntrul  Sfintei  Biserici,  ci  paralel  cu  ea  sau  o  persoand 
care  exprima  „adevaruri  foarte  subiective",  necontigue  cu 
experienta  si  Traditia  Bisericii. 

§i  tu,  ereticul,  stii  ca  afirma^ia  aceasta  sau  cealalta  pe 
care  o  sustii  nu  ai  verificat-o  in  interiorul  spafiului  sfdnt  al 
inielegerii  adevarului,  care  e  Traditia  Bisericii,  in  mijlocul 
impartasirii  cu  Hristos  Dumnezeu  si  in  acord  cu  sfm^enia  si 
smerenia  cugetarii  patristice. 


381  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Origene. 


282 


§i  tu,  ereticul,  stii  ca  „teologia"  ta  e  o  suma  de 
conjecturi  personale,  mai  mult  sau  mai  pu^in  extremiste  si  care 
nu  ia  in  calcul  nicio  alta  pozrfie  teologica  fra^easca,  exprimata 
de  confratii  tai. 

Excluderea  lui,  a  ereticului  din  Biserica  nu  e  o  mdsurd 
nelegitimd  sau  invidioasd  pe  calita^ile  lui  multiple,  ci  o 
subliniere  a  simidmintelor  lui,  care  nu  mai  sunt  eclesiale,  ci 
autonomiste. 

Anatema  Bisericii  nu  infiinfeazd  o  stare,  ci  o 
legalizeazd. 

Anatema  nu  te  face  eretic,  ci  subliniaza  in  mod  dureros 
faptul,  ca  efortul  tau  personal  de  a  te  distanfa  de  ceilarfi  la 
nivelul  teologiei  si  al  practicii  liturgico-canonice,  de  a  trece 
granule  evlaviei,  acum  e  marturisit  si  de  Sfanta  Biserica,  care 
te  lasa  sd  ifi  continui  cugetarea  -  daca  asta  vrei  -  dar  in  afara 
harului  lui  Dumnezeu. 

Sfanta  Biserica  e  negatd  si  in  aceea,  ca  nu  se  mai 
aceepta  de  catre  unii  excluderile  ei,  atat  in  ceea  ce  priveste 
persoane  particulare  cat  si  popoare  intregi,  ca  dupa  schisma 
din  1054. 

too  ^8^ 

Cand  a  fost  anatematizat  Arie  sau  Eutihie  sau  alt 
eretic,  Sfanta  Biserica  a  condamnat  crezuri  eretice,  ambrfii 
personale  si  a  dorit  stoparea  influen^ei  lor. 

Insa  nu  a  dorit  ca  acesti  oameni  sdfie  ar§ipe  rug,  pentru 
ca  se  impotrivesc  adevarului  Bisericii,  ci  au  fost  exilafi  din 
imperiu  eel  mai  adesea. 

S-a  cautat  curdfia  credin^ei,  autenticitatea  inva^aturii 
care  mantuieste. 

Toata  lupta  Sfintei  Ortodoxii  nu  a  fost  pentru  virgule  si 
termeni,  ci  impotriva  acelor  virgule,  sl  acelor  termeni  si  a 
acelor  tendinfe  explicite  sau  implicite,  care  denaturau  adevarul, 
mantuirea. 

Adevarul  Bisericii  e  eel  care  ne  mantuieste.  Si  adevarul 
care  mantuieste  s-a  pdstrat,  chiar  daca  ereticii  condamna^i  erau 
mari  filosofi  sau  „teologi"  sau  oameni  onora^i  de  aproape  toata 
lumea. 

Adevarul  care  mantuieste  a  fost  mai  important  si  este 
fa^a  de  toata  cultura  pur  umand,  fa^a  de  toata  slay  a  §ifumurile 
treedtoare  ale  acestei  lumi. 

Cine  nu  are  rdvna  si  iubirea  lui  Dumnezeu  in  el,  cine 
nu  II  simte  pe  Dumnezeu  in  el,  nu  poate  sa  in^eleaga  aceasta 


82  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Arie_%28eretic%29. 
383  Idem:  http://www.newadvent.org/cathen/05633a.htm. 


283 


„nebunie"  sfanta  de  a  renun^a  la  tot  pentru  adevar  si  de  a  fi  un 
mddular  smerit  al  Sfmtei  Biserici,  in  locul  unei  atitudini 
artdgoase,  care  vrea  laude  si  onoruri  si  care  loveste  in  stanga 
si  in  dreapta  cu  caracterizdri  eretice  ale  credin^ei. 

§i  cand  privim  pe  cei  care  au  cazut  de  la  credin^a,  ii 
privim  cu  durere  dar  si  cu  dragoste,  avand  teama  sa  nu 
ajungem  si  noi  oameni  cu  interese  personale  „mai  importante" 
decat  adevdrul  lui  Dumnezeu. 

Adevarul  lui  Dumnezeu  e  sfinienie  si  iti  trebuie  multa 
smerenie  sa  admi^i,  ca  adevdrul  lui  Dumnezeu  e  singurul 
adevar. 

Ni  se  pune  intrebarea:  Cum  de  a  plecat  harul  lui 
Dumnezeu  de  la  romano-catolici  dupa  schisma  din  1 054? 

Insa  harul  lui  Dumnezeu  nu  a  plecat  de  nicdieri  -  caci 
Dumnezeu  e  pretutindeni  -  ci  oamenii  s-au  despdrfit  in  mod 
interior  de  harul  Sau  si  de  revelatia  Sa,  incepand  sa  isi 
structureze  mintea  in  afar  a  adevarului  dumnezeiesc. 

Si,  in  consecinta,  daca  nu  mai  vrei  harul  si  rastalmacesti 
adevdrul. ..nu  le  mai  ai,  pentru  ca  nu  le  mai  vrei. ..si  nu  le  mai 
simtil 

Se  vorbeste  uneori  de  „incompatibilitatea  absoluta"  a 
spiritului  latin  cu  eel  grecesc,  de  „o  falie  de  netrecut",  de  „o 
prapastie"  intre  Occident  si  „teologia"  lui  si  Sfanta  Ortodoxie. 

Insa  toata  filosofia  si  „teologia"  eterodoxa  nu  sunt  decat 
o  cotiturd  sagace  pe  langa  adevar,  folosind  elemente  ale 
adevarului  pentru  a  le  compromite  autenticitatea  si  de  ele  poti 
sedpa  imediat... daca  te  dezici  interior. ..si  apoi  faptic  de  ele. 

Omului  naiv,  neintrodus  in  teologie,  i  se  pare  ca  si 
catolicul  vorbeste  despre  Prea  Curata  Stapana,  ca  are  si  el 
„Taine",  ca  au  si  ei  „preoti"... 

Dar  nu  isi  pune  problema  de  viata  si  de  moarte,  capitala, 
care  ne  sta  tuturor  la  indemdna:  cum  pot  sa  existe  doua 
adevaruri  religioase,  trei  sau  o  mie  total  antagonice? 

Pare,  in  aparen^a,  ca  e  acelasi  „duh". 

Insa,  cand  adancesti  subiectul,  cand  cercetezi  onest 
sursele  teologice,  munca  cinstita  pe  texte  si  realitdti  te  conduce 
la  mirosul  infect  al  ereziilor. 

Cand  Apusul  a  devenit  schismatic  a  crezut  ca  el  e  „mai 
bun"  decat  ceilal^i  si  ca  cei  din  Rasarit  „au  gresit". 

Dar  greselile  Apusului  au  inceput  sa  devind  evidente 
imediat.  Si  eel  care  a  sim^it  nevoia  „sa  se  emancipeze",  a 
facut-o  in  mod  total  pana  la  urma. 


284 


Au  renun^at  la  un  mod  smerit  de  a  gdndi  si  si-au  creat  o 
minte  falsa,  un  mod  de  a  judeca  lucrurile  pe  principii  gresite 
din  start. 

Schisma  a  venit  ca  CGvafiresc  pana  la  urma,  pentru  ca 
dorin^ele  Apusului  de  a  se  disocia  de  adevar  planau  dinainte 
de  schisma  pe  teritoriul  sau. 

Cred  ca  nu  numai  la  nivel  inalt  era  politica  aceasta  de 
autonomie. 

Merita  adancit  cu  foarte  multd  atentie  si 
constiinciozitate  acest  subiect,  pentru  ca  el  ne-ar  explica  de  ce 
schisma  instauratd  de  ierarhii  Apusului,  nu  a  gasit  contestatari 
puternici  in  Apus  meat  sa  determine  impdcarea  si  unitatea 
Bisericii. 

In  mintea  mea  sunt  inca  multe  lucruri  care  nu  se  leaga  in 
istoria  Bisericii  universale,  in  istoria  pe  care  deja  o  cunosc, 
pentru  ca  unele  lucruri  in  ziua  de  azi  au  fost  expuse  voalat  sau 
pejumdtate. 

Sunt  expuse  fragmentar  evenimentele. 

Nu  se  cauta  sa  se  gaseasca  o  prezentare  organicd  a 
istoriei  Sfintei  Biserici,  pe  care  crestinii  ortodocsi  sa  o  simta  a 
lor,  sa  se  autentifice  pe  baza  ei. 

§tii  numai  ca  a  existat  o  schisma,  care  ar  fi  fost  motivele 
ei  in  mare,  dar  nu  se  spun  prea  multe  despre  receptarea  ei, 
despre  schimbdrile  care  au  survenit  dupa  schisma,  cum  a 
influeniat  schisma  pe  credinciosii  Apusului  si  cum  s-au  lafit 
erorile  lor,  ereziile  lor  flagrante. 

T.QA 

De   ce    simte   catolicismul   sa   se   aggiornamenteze 
continuu,  in  asa  fel  incat  sa  se  indeparteze  tot  mai  mult,  cu 
fiecare  schimbare,  de  Traditia  organicd  a  Bisericii  primului 
mileniu? 

Iar  protestan^ii,  la  fel,  sa  se  reformeze  continuu, 
ajungand  la  opinii  tot  mai  indepartate  de  eclesialitatel 

Nu  simt  ei  oare,  cat  de  seculari  sunt,  incat  trebuie  sa 
raspunda  fiecarui  secol  cu  un  alt  cuvdnt,  care  devine  antagonic 
cu  eel  de  dinainte? 

Acest  aggiornamento  continuu  insa  nu  spune  altceva 
decat  ca  propria  lor  expresie  teologicd  nu  are  consistenfd. 

§i  aceasta  lipsa  de  consistentd  a  mesajului  teologic  se 
traduce  astfel:  adevarul  dumnezeiesc  al  Bisericii  e  ceva 
„anemic"  in  comparatie  cu  transformarile  sociale  continue  si 
ca  el  „se  invarte"  dupa  cum  bate  crivatul  istoriei  si  nu  e  eel 


384  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/aggiornamento. 


285 


care  determind  adevdrata  viatd  si  exprimare  personald  a 
istoriei. 

Insa,  cand  nu  exista  adevdr,  exista  schimbare  ideologicd 
perpetua. 

Nemaiavand  viatd  si  experientd  bisericeascd  autentice 
si,  in  mod  firesc,  nici  teologie  autenticd,  Apusul  eterodox 
vorbeste  in  limitele  unei  filosofii  religioase  a  schimbdrii,  care 
are  „adevaruri"  volatile,  pasagere. 

Insa  societatea  seculara  are  mereu  nevoie  de  rdspunsuri 
actuale  dar  nu  de  raspunsuri  care  sd  ii  biciuie  erorile,  ci  de 
„raspunsuri"  care  sd  ii  perpetueze  decaderea,  declinul, 
catastrofa  interioara. 

Acesta  e  motivul  pentru  care  eterodoxia  „prinde"  la  o 
societate  debusolata  si  inconsistent^  la  nivelul  adevarului, 
pentru  ca  traieste  in  neadevdr  in  mod  fundamental. 


\/ea  mai  evidenta  experientd  a  omului  autonom  e 
iubirea,  dragostea  pentru  cineva,  chiar  daca  e  vorba  de  o 
dragoste  cu  multe  impuritdti. 

§i  de  aceea,  daca  vrei  sd  atentezi  la  via^a  lui,  la 
fundamentele  vie^ii  lui,  la  linistea  lui,  negdndu-i  iubirea  pentru 
sotie,  copii,  familie  ii  negi  sensul  existen^ei  proprii. 

Transcenden^a  nu  are  nicio  relevanfd  pentru  via^a  lui, 
caci  el  e  centrat  pe  realitatea-obiect  si  chiar  daca  e  vorba  de  o 
persoand,  el  o  priveste  ca  pe  „o  achizi^ie",  ca  pe  „un  tezaur" 
propriu. 

Cu  omul  care  se  dezice  de  Dumnezeu  nu  po^i  sa  vorbesti 
-  pentru  ca  nu  ifi  permite  el  -  de  bunuri  in  comun,  de  daruri 
dezinteresate,  de  daruri  fdcute  altora  din  iubire  de  Dumnezeu 
si  de  oameni. 

El  i^i  spune:  „masina  mea",  „fiica  mea",  „averea  mea", 
fara  sa  constientizeze  ca  el  e  un  posesor  trecdtor  al  bunurilor  si 
ca  fiica  lui  nu  face  ce  vrea  el,  daca  nu  vrea  si  ea  acel  lucru. 

Raspunsurile  scurte  necesita  multe  cercetdri. 

A  cunoaste  istoria  si  adevarurile  Sfmtei  Biserici  e  o 
muncd  colosald,  epuizanta  la  culme. 

Teologii  nu  sunt  niste  purtdtori  de  rdspunsuri  gata 
fdcute  ci  niste   cdutdtori  de  Dumnezeu,   niste   vdzdtori  de 


286 


Dumnezeu  si  vorbitori  cu  Dumnezeu,  care  incearca  in  fiecare 
zi  sa  devina  tot  mai  mult  ai  cura}irii  de  patimi,  pentru  ca  sa 
vada  mult  mai  fin  pe  cele  ale  Sale. 

Nu  sunt  niste  hambare  cu  date  si  idei  Teologii,  ci  niste 
suflete  iubitoare,  smerite,  fine,  cautatoare,  niste  min^i  sfinte, 
pline  de  in^elepciune,  de  discernamant,  de  aten^ie  la  detalii, 
care  se  cufundd  in  iubire  pentru  ca  sa  se  cufunde  in  infelegeri 
si  sunt  imbrdcafi  in  multd  smerenie  cand  afirma  ceva,  stiind  ca 
ei  nu  sunt  posesorii  intregului  adevdr,  ci  niste  oameni  care  au 
fost  iradiafi  defrumusefea  adevdrului  dumnezeiesc. 

Cand  tragi  cu  o  arma  ucizi  oameni. 

Cand  folosesti  cuvantul,  un  cuvant  trebuie  sa  stii  unde 
ajungi,  unde  vei  ajunge. 

In  spatele  scuzelor  gentile  stau  gdnduri  nemdrturisite. 

Imi  e  frica  de  acele  gdnduri  care  nu  stiu  decat  sa 
rdneascd  pe  eel  din  fa^a  lui,  pentru  ca  imi  dau  seama  cum 
foloseste  omul  cuvantul  ca  sa  se  sinucidd  mai  intai,  inainte  de 
a  mai  trage  ultimul  gloni,  care  sa  faca  o  rand  mortald  si 
celuilalt. 

Triste^ea  e  neincredere. 

Cand  esti  trist,  demonul  te-a  min^it  ca  nu  ai  nicio  sansd, 
ca  totul  e  pecetluit.  §i  tocmai  cand  nu  crezi  demonului  triste^ii, 
afli  ca  minunea  te  asteaptd  la  doi  pasi  de  tine,  ca  acum  Se  va 
arata  Dumnezeu  si  i^i  va  vorbi  cu  iubirea  Lui. 

Cele  mai  daunatoare  cercetdri  sunt  cele  duse  pdnd  la 
jumdtate,  dupa  care  abandonezi  totul. 

Multe  conceptii  febrile  din  ziua  de  azi  sau  din  trecut 
sunt  niste  cdutdri  abandonate  inainte  de  certitudine. 

Cum  po^i  sa  trdiesti  daca  nu  ai  certitudinfl 

Ce  po^i  spera  de  la pseudo-certitudinfl 

A  mormai  trei  propozrfii  in  treacat  nu  e  un  rdspuns.  Ci 
ca  sa  ai  rdspunsuri  trebuie  sa  }i  le  caufi  cu  Dumnezeu.  Trebuie 
sa-i  ascurfi  pe  cei  care  si-au  sfinfit  via^a  inainte  de  tine,  pentru 
a  vedea  ce  e  aceea  o  certitudine  existeniiald. 

Cum  po^i  sa  caufi  ceva  fara  sa  mai  faci  si  greseli? 

Greselile,  ca  vrei,  ca  nu  vrei,  fac  parte  din  cautare, 
pentru  ca  inainte  de  a  sti  ce  sa  faci,  binein^eles:  nu  stii  prea 
bine  ce  sdfaci. 

§i  daca  cineva  nu  trece  si  prin  erori,  prin  greseli,  prin 
frdmdntdri,  prin  sincope,  cum  spune  ca  el  cautdl 

Oamenii  cdutdtori  de  Dumnezeu  fac  lucruri  concrete:  se 
due  dupa  oameni  Sfm^i,  citesc,  se  roaga,  se  intreaba,  intreaba 
pe  oricine,  cer  sfaturi,  isi  fac  probleme,  se  bucura  enorm  cand 


287 


intrezdresc  calea  dreapta,  se  bucura  ca  pentru  nimic  altceva  de 
adevdrurile  sfinte  pe  care  le-au  in^eles. 

Cdutarea  vie^ii  sfinte  e  o  bucurie  continua. 

In^elegi  unele  lucruri.  Insa  multe  necunoscute  ifi  stau 
inainte.  Dar  ceea  ce  ai  in^eles  tu  nu  e  ceva  ce  nu  mai  poate  fi 
adancit,  care  nu  mai  poate  fi  aprofundat  deloc,  ci  adancul 
realita^ii  ca  atare  ramane  o  arie  de  aprofundare  perpetud 
pentru  tine. 

A  afla  cine  e  Hristos  Dumnezeu  nu  inseamna  ca  ai  aflat 
totul  despre  El,  ci  tocmai  atunci,  odata  cu  certitudinea 
realitafii  Lui  in  suflet,  incepe  drumul  spre  infelegerea  Sa. 

Suntem  mereu  la  inceput  in  infelegerea  lui  Dumnezeu  si 
aceasta  e  smerenia:  ca  te  vezi  mereu  la  inceput  in  fa^a  lui 
Dumnezeu,  desi  pe  fiecare  zi  aprofundezi  comuniunea  cu 
Dumnezeu. 

Relafia  intimd  cu  Dumnezeu  nu  sufera  de  plictiseald. 

Cu  Dumnezeu  nu  te  plictisesti. 

Singura  plictiseala  e  pdcatul.  De  pacat  te  plictisesti,  nu 
insa  si  de  Dumnezeu. 

§i  Dumnezeu  nu  ne  plictiseste  pentru  ca  El  e  o  ddruire 
continua  spre  noi,  o  bucurie  continua  de  noi,  o  comuniune 
sincera,  vie,  mai  mult  decat  reald  cu  noi. 

§i  daca  in  rela^iile  dintre  noi,  ale  iubirii  dintre  noi 
intervine  plictiseala,  uratul,  marasmul,  singuratatea,  non- 
comunicarea,  atunci  am  inceput  sa  confundam  foarte  grav 
iubirea  cu  ura,  sinceritatea  cu  minciuna  si  pe  un  om  cu  un 
obiect  josnic,  care  nu  ne  mai  spune  nimic  si  caruia  nu  mai 
trebuie  sa  ii  spunem  nimic. 

Prieteniile  se  due  de  rdpd  cand  unul  dintre  noi  se  minte 
pe  sine,  cand  unul  crede  ca  minciuna  e  mai  bund  decat 
ddruirea,  cand  daruirea  e  in^eleasa  ca  profitare  de  celdlalt  si 
cand  o  masa  buna,  un  dar,  o  suma  de  bani  e  tot  ceea  ceface  ca 
celalalt  sa  vind  la  mine  si  sa  imi  spuna:  „prietene". 

„Prietenia"  de  doi  bani,  batjocorirea  prieteniei,  a  acestei 
realitdii  binecuvdntate  ne  arata  ca  nu  avem,  noi,  care  facem 
acest  lucru  si  ne  numim  totusi  ortodocsi,  nicio  constiin}a 
sfdntd,  ca  sa  nici  nu  pomenim  de  iubirea  sfdntd  pentru  celalalt, 
care  duce  pana  la  a-fi  da  via}a  pentru  celalalt. 

Trebuie  sa  devenim  oameni  prin  pocain^a  si  smerenie 
pentru  ca  sa  devenim  buni prieteni  si  iubitori  de  ceilal}i. 

Credem  ca  putem  arde  treptele  realei  cresteri 
duhovnicesti  sau  ca  urcdm  sus  de  tot  fara  sa  stim  cum  arata 


288 


harul  Sau,  care  merge  continuu  cu  noi  pe  acest  drum  plin  de 
multe  peripe^ii  si  prin  care  noi  vorbim  mereu  cu  Dumnezeu. 

Dar  ne  inseldm  ca  putem  face  ceva  fara  sfatul  Sfm^ilor, 
fara  ajutorul  lor,  fara  smerenia  lor,  fara  bunul  lor  simt,  fara 
modestia  lor,  in^eleasa  de  cele  mai  multe  ori  foarte  prost. 

Si  asta,  pentru  ca  smerenia  adevdratd  pare  „prostie 
crasa"  iar  fariseismul  pare  „o  sfinfenie  de  care  avem  nevoie", 
desi  el  e  o  caricaturizare  ordinard  a  celei  mai  curate  frumus eft 
personale:  sfinienia. 


Plu  pot  sa  imi  dau  seama,  sd  constientizez  durerea 
enorma  din  sufletul  Fericitului  Hie  [vazatorul  de  Dumnezeu] 
pentru  adormirea  so^iei  sale.  Plange  in  continuu... 

Ce  pot  eu  sd  infeleg  din  plansul  lui? 

Iubirea  lui  pentru  ea,  prezen^a  ei  de  neinlocuit,  amintirea 
ei  de  nesters.  Cand  ma  uit  in  urma  si  ma  gandesc  la  chipul  ei, 
moartea  parca  nu  e  reald,  caci  eu  o  am  in  mintea  mea  vie. 

Via^a  ei  mi  se  pare  neintreruptd  de  moarte,  pentru  ca 
atunci  cand  m-am  rugat  pentru  ea,  m-am  sim^it  bucuros  si  nu 
nefericit. 

§i  Binecuvantata  Prezbitera  Maria  a  adormit  prima.  §i 
dupa  ea  a  venit  Fericitul  Dumitru  Staniloae. 

So^ia  a  plecat  prima  si  la  unul  si  la  altul. 

Durerea  lor  n-am  sa  o  intuiesc  niciodatd,  cum  n-am  sa 
intuiesc  addncul  durerii  niciunui  Sfant.  Nici  durerea  si  nici 
bucuria  Sfm^ilor  lui  Dumnezeu  nu  o  stiu,  dupa  cum  nu  stiu  nici 
durerea  si  bucuria  tuturor  oamenilor. 

Sufar  de  o  nestiinid  crasa. 

§i  daca  ni  se  pare  ca  am  sti  ceva,  aflam  din  destainuirile 
lor  tocmai  contrariul:  ca  taina  omului  e  uimitoare  intotdeauna. 

Cu  cateva  ore  in  urma  am  aflat  ca  a  fost  prins  Saddam 
Hussein385.  Murfi  s-au  bucurat.  Dar  era  o  bucurie  ce  ucide 
oamenii  si  nu  ii  inielege. 

Ucizi  repede  un  om,  dar  e  mai  greu  sd  asculfi  un  om,  sa 
l\\  spuna  el  ceea  ce  este  el. 

Cand  Dumnezeu  l\i  descopera  decdderea  ta  si  a  lumii 
intregi,  in^elegi  ca  ortodoxul  este  cineva  suportat  cu  greu  de 


385  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Saddam_Hussein. 


289 


catre  ceilal^i  si  ca  ei  nu  te  suporta,  tocmai  pentru  ca  tu  vrei  sa 
fii  un  slujitor  smerit  al  adevarului. 

Sfanta  Biserica  Ortodoxa  nu  e  acceptatd  de  statul 
capitalist  decat  pe  post  de  „sluga  supusa"  sau  de  cineva  pe  care 
nu  po^i  sa  il  extermini,  atunci  cand  vorbesti  despre  „drepturile 
omului".  Asta  nu  inseamna  ca  nu  ne  tolereaza  cu  greu... 

Suntem  luafi  in  rds  peste  tot. 

Evlavia  noastra  e  transformata  in  motiv  de  batjocurd, 
cuvintele  noastre  sunt  socotite  „desuete",  suntem  perceputi  ca 
„nebuni"  si  „retrograzi". 

Daca  am  scotoci  insa  satanismul  omului  de  azi, 
spurcaciunea  lui  interioara,  am  gasi  doud-trei  idei  drdcesti  dar 
„fundamentale"  si  cu  acestea  terminam  cu  toatd  linistea  lumii. 

Ma  impartasesc  cu  Hristos.  Atunci  sunt  in  viafa  veacului 
ce  va  sa  fie,  pentru  ca  trdiesc  deja  acea  realitate! 

Tree  prin  Sfanta  Spovedanie  -  care  e  simbolul 
Infricosatei  Judecdfi  -  si  apoi  ma  impartasesc  cu  Hristos 
pentru  a  trdi  in  Impara^ia  lui  Dumnezeu. 

Realismul  eshatologic  nu  e  ceva  scriptic  sau  ceva  de 
domeniul  viitorului,  ci  el  e  prezent,  a  inceput  cu  Hristos  si  e  si 
timpul  nostru. 

Cand  merg  prin  adevdrul  spovedaniei  la  unirea  cu  El 
arat  ca  numai  adevdrul  si  dragostea  pentru  El  ma  fac  sa  fiu  cu 
El  si  sa  trdiesc  cu  El  si  dupd  indemnurile  iubirii  Sale. 

Eshatologia  nu  e  o  supozifie  pentru  noi,  ci  un  adevdr. 

Marturisirile  patristice  despre  adevar  sunt  indubitabile. 

Daca  ma  impartasesc  cu  Hristos,  ma  impartasesc  cu 
Hristos,  Cel  care  va  veni.  Eu  traiesc  de  acum  comuniunea  cu 
Hristos,  Cel  care  va  veni. 

Dar  impartasirea  nu  ne  sfm^este  de  la  sine,  fara  acordul 
nostru,  fara  mintea  si  inima  noastra  smerite. 

Iuda  nu  s-a  sfinfit  impartasindu-se,  daca  in  acelasi  timp 
dorea  sa  II  vdndd  pe  Fiul  lui  Dumnezeu. 

Nu  ne  sfin^im  neiubindu-L,  dar primindu-L  euharisticl 

O  impartasire  cu  El  dorita,  iubita,  dorita  nespus  de  mult 
are  schimbdri  vizibile. 

Unii  se  impartasesc  uitandu-se  la  ceea  ce  se  vede, 
socotindu-L  doar  un  om  si  de  aceea  nu  progreseaza  mai  deloc, 
pentru  ca  ii  neaga  dumnezeirea  Sa. 

Arfii  se  impartasesc  din  „traditie"  familiala,  din 
obisnuintd  sau  pentru  ca  trebuie  sa  consume  Sfintele  si  nu 


290 


pentru     ca     sa     se     sfinteascd     in     intimitatea     profunda, 
inenarabila386  cu  Hristos. 

Dar  daca  ne-am  impartasi  cunoscdndu-L  pe  El,  stiind 
adevdrul  dogmatic  al  lui  Hristos,  trdind  poruncile  Sale, 
iubindu-L,  ne-am  impartasi  cu  Fiul  lui  Dumnezeu  intrupat,  cu 
Fiul  lui  Dumnezeu  facut  om  pentru  noi,  si  Care  ne  iubeste,  si 
Care  vine  in  noi  pentru  ca  sa  ne  bucuram  vesnic  impreuna  cu 
El  si  cu  toti  Sfintii  Sai. 

9  5  5 

Insa  simt  ca  mul^i  se  impartasesc  cu  El,  pentru  ca  li  s-a 
spus  ca  „acolo  e  Hristos"  si  nu  pentru  ca  II  simt  pe  Hristos 
acolo,  atunci  cand  ei  se  impartasesc. 

Dar  credin^a  nu  e  dibuiald,  presupozi^ie,  neexperien^a. 

Ci,  dimpotriva:  credin^a  e  adevdr,  e  realitate,  e 
experienid  comunionald. 

§i  daca  ma  impartasesc  cu  Hristos  fara  ca  sa  simt 
dumnezeirea  Lui,  inseamna  ca  nu  cred  in  El,  ca  nu  simt  ca 
Hristos  euharistic  este  El  si  atunci  II  neg  pe  Hristos  si  spun  ca 
e  „simplu  om". 

Ne-simiirea  dumnezeirii  Lui  ne  arata  credinfa  stricatd 
pe  care  o  avem  sau  lipsa  noastra  de  credinta  in  El. 

Insa,  daca,  dimpotriva,  //  simfim  pe  El  in  Sfanta 
Impartasanie  atunci  credem  in  El  si  //  iubim  mult  si  tocmai  de 
aceea  vrem  sa  ne  impdrtdsim  in  mod  zilnic  cu  Hristosul  iubirii 
noastre. 

Daca  stii  doar  adevdruri  citite  sau  pe  jumdtate  nu  ai 
unde  sa  ii  duci  altundeva  pe  oameni  in  afara  decat  la 
catastrofd. 

Citirile  teologice  nu  au  nicio  legdturd  interioard  daca  nu 
esti  un  credincios  real,  constient  si  experimentator  al  sfmteniei 
Sfmtei  Biserici. 

Mul^i  gasesc  „nepotriviri"  la  Sfm^ii  lui  Dumnezeu, 
„lucruri  care  nu  se  leagd,\  Dar  ele  nu  se  leagd  decat  in  capul 
lor  si  aceasta:  pentru  ca  nu  au  experienid  duhovniceascd 
integratoare. 

Trebuie  sa  fii  racordat  la  nelinistile,  la  starea  actuald  a 
lumii,  pentru  ca  altfel  ramai  in  urmd  cu  explicitdrile  pentru 
oamenii  de  azi. 

Via^a  duhovniceasca,  care  nu  stie  sa  vorbeascd  lumii  de 
azi,  sa  se  impuna  in  termenii  omului  de  azi,  ramane  o  teologie 
„inadecvatd"  in  mare  parte,  chiar  daca  spune  lucruri  mari  si 
frumoase. 


386  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/inenarabil. 


291 


Po^i  sa  fii  un  mare  Sfdnt  dar  sd  nu  te  inieleagd  oamenii 
tocmai  pentru  ca  nu  stii  sa  le  vorbesti  pe  limba  lor  si  la  nivelul 
lor. 

Ei  vor  in^elege  lucruri  mult  maipupne  despre  tine  sau  nu 
te  veiface  inieles  prea  bine. 

Daca  nu  stii  de  ce  sd  te  legi,  vei  spune  adevdrul  dar  nu 
vei  folosi  pe  mulp  oameni,  ci  doar  pe  cei  erudi^i,  inainta^i  in 
cele  sfmte,  care  fac  efortul  sd  te  urmdreascd,  chiar  daca  si 
pentru  ei  tu  esti  anacronic  cu  exprimarea,  cu  punera 
problemelor,  cu  modul  in  care  iti  gdndesti  predicile,  cartile. 

Pentru  ca,  pe  langd  sfintenie,  trebuie  sa  stii  mentalitatea 
prezentului,  gradul  de  cdutare  al  oamenilor,  puterea  lor  de  a  te 
intelege... si  sa  iti  explici  de  asa  maniera  experienta  meat  sa  fii 
acaparator  pentru  lumea  in  care  tu  traiestL.si  pe  care  o 
depdsesti  cu  mult... dar  care  nu  poate  urea  la  tine...  decat  daca 
faci  efortul  sd  cohort  la  ea. 

De  aceea,  teologia  ortodoxa  a  prezentului  trebuie  sd  se 
impund  omului  mai  mult  decat  o  reclamd  TV  sau  stradald, 
pentru  ca  reclama  e  deja  cu  mult  mai  „captivanta"  decat  „un 
enunt  teologic". 

Iar  daca  reclamele  au  penetrat  constiintele  noastre  mai 
mult  decat  s-arfi  asteptat  cineva,  e  tocmai  pentru  faptul  ca  au 
fost  facute  de  oameni  care  jongleazd  cu  sentimentele  omului, 
cu  mintea  lui,  pe  cand  limbajul  teologic  bate  pasul  pe  loc,  desi 
spune  cele  mai  dumnezeiesti  realitati  ale  acestei  lumi. 

Vom  fi  infelesi  de  oameni,  daca  vom  simp,  realita^ile 
omului  de  azi  si  le  vom  expune  in  ritmul  acestui  sentiment. 

§i  omul  de  azi  va  intelege  ca  Dumnezeu  ii  vorbeste  prin 
teologii  de  azi,  daca  ii  vafi  atinsd  inima  si  isi  va  da  seama,  ca 
cei  care  pot  atinge  in  acest  fel  inimile,  nu  pot  fi  decat  oamenii 
lui  Dumnezeu. 

Daca  ne-ar  pdsa  de  noi,  de  sufletul  nostra,  ne-ar  pdsa 
de  sufletele  intregii  umanita^i. 

Nu  am  putea  sd  ne  ingrijim  de  noi,  de  vesnicia  noastra  in 
mod  egoist,  daca  am  constientiza  ca  vesnicia  nu  e  o 
singurdtate  in  doi  -  tu  si  Dumnezeu  -  ci  o  comuniune,  o 
comuniune  cu  top  Sfinpi  inaintea  lui  Dumnezeu. 

Fuga  dupa  o  vesnicie  care  il  exclude  pe  celalalt  nu  e  o 
privire  ortodoxa  asupra  mantuirii,  ci  are  nuan^a  ideologiei 
capitaliste,  unde  trebuie  sa  te  ba^i  pentru  o  bucatd  de  pdine  cu 
ceilal^i. 

Aproapele,  daca  imi  devine  „concurent",  e  lesne  de 
inieles  ca  iubirea  zboard  din  rela^ia  mea  cu  el. 


292 


Acolo  unde  celalalt  e  „dusmanul",  „cel  care  vrea  sa  imi 
ia  postal",  „cel  pe  care  trebuie  sa  il  elimirT,  aproapele  meu 
devine  o  victimd,  chiar  si  numai  in  mintea  mea,  daca  nu  in  a 
mai  multora. 

Daca  trebuie  sa  il  elimin  inseamna  ca  nu  il  vreau  si  daca 
nu  il  vreau,  nu  il  pot  iubi. 

Casele  transilvane,  cu  usi  mari  la  poarta,  arata  tocmai 
dorin^a  de  netransparenfd,  lipsa  de  comuniune  reala,  de 
dragoste. 

Vo\\  sa  ai  si  usi  unde  se  vede  tot  dar  asta  nu  inseamna  ca 
to^i  care  au  usi  „transparente"  se  si  iubesc.  Dar  cei  cu  usi 
„transparente"  presupun  ca  arputea  iubi. 

Una  e  sa  vopsesti  totul  in  negru  si  sa  ai  la  subsol  casd  de 
prostitute  si  alta  e  sa  ai  la  gGam  flori  si  perdele  albe. 

Una  e  sa  te  imbraci  in  toate  culorile  de  pe  fa^a 
pamantului  si  alta  e  sa  fii  decent  si  in  acest  lucru. 

Dar  de  ce  sa  simt  „nevoia",  sa  nu  fm  prieten  cu 
oamenii?  De  ce  sa  presupun  ca  to^i  oamenii  sunt  „rai",  cand  eu 
nu  ii  cunosc  si  nici  nu  pot  sa  ii  cunosc  pe  to^i  oamenii? 

De  ce  pornesc  din  start  de  pe  o  pozrfie  negativistal 

Ne  e  fried  mai  mult  decat  sperdml  Ne  e  frica  sa  ne 
privim  in  suflet  sau  nu  vrem  sa  ofaceml 

Poate  ca  nu  stim  cum  sa  privim  in  noi. 

Poate  nu  suntem  incurajafi  sa  o  facem. 

Vorbim  si  cand  nu  vrem  sa  ne  infelegem. 

Vorbim,  chiar  daca  sim^im  ca  suntem  in  plus  sau  cand 
nimeni  nu  ne  ascultd. 

Dar  de  ce  vrem  totusi  sa  vorbim,  daca  nu  am  socoti  ca 
vorbitul  e  totusi  ceva  foarte  important! 


L3aca  urci  intr-un  tren  arhiplin  si  stai  pe  culoar,  si  daca 

nu  po^i  sa  ifi  misti  deloc  picioarele,  afli  ca  se  poate  calatori  ^z 
astfel.  Tot  asa  afli  ca  po^i  calatori  si  pe  tamponul  locomotivei 
daca  te  grdbesti  sau  daca  vrei  sa  ardfi  ceva  altora. 

Po^i  sa  nu  \\\  dai  seama,  ca  oamenii  de  langa  tine  au  si  ei 
ofuri,  daca  incerci  sa  ii  strivesti  de  caldaram  in  ascensiunea  ta 
spre  cine  stie  CQpunct  al  orizontului. 


293 


Am  venit  spre  Bucuresti  in  acest  fel  si  in  fa^a  mea  era  un 
baietel  tdcut  si  ascultdtor.  Unii  stateau  in  veceul  vagonului  ca 
altundeva  nu  se  putea. 

Via^a  noastra  e  un  tren,  numai  ca  are  doar  o  singurd 
oprire.  Si  pentru  ca  nu  vad  oprirea  imediat,  unii  din  fra^ii 
nostri  se  plictisesc  de  via^a  asta  si  incearca  tot  felul  de 
subterfugii  „consolatoare". 

Am  fost  si  la  cimitir.  Cand  recunosti  unele  nume  ^i  se 
pare  ca  esti  de  acolo,  ca.  faci  parte  din  comunitate. 

Unele  morminte  au  amprenta  mult  prea  lumeascd. 

Oamenii  cred  ca  va  fi  „cam  la  fel  si  dincolo"  si  aduc 
tablouri,  mese,  scaune,  tot  felul  de  obiecte  nefolositoare  la 
mormant. 

Epitafurile  sunt  arareori  adanci. 

TOT 

Exista  si  kitschuri     de  tot  felul. 

Mormintele  sunt  niste  pietre  foarte  reci,  uneori 
inspdimdntdtoare,  de  parca  nu  ar  maifi  inviere. 

Poate  ca  unele  morminte  prea  late,  de  piatrd,  cu  pietre 
masive  de  marmurd  spun  tocmai  aceasta:  ca  autorii  lor  nu  cred 
in  inviere. 

Pamantul,  mormantul  in  pamant  te  umple  de  o  multa 
smerenie.  Vezi  ceea  ce  esti.  Vezi  cev a.  familiar  si  tocmai  de 
aceea  nu  pare  inspdimdntdtor. 

Doamne,  si  eu  sunt  inspdimdntdtor  prin  triste^ea  mea,  a 
pacatelor  mele! 

Triste^ea  e  o  tdgdduire  a  bucuriei  invierii  sau  o  disociere 
fapticd  de  adevarata  vietuire. 

Cand  sunt  cu  inima  ca  o  piatrd  tombald  si  totul  e  fad 
langa  mine  si  in  mine,  cand  ma  apuca  disperarea,  triste^ea 
pentru  via^a  mea,  atunci  nu  mai  sunt  parca  viu.  Sunt  o  paiafd. 

Cand  nu  mai  trece  fiorul  bucuriei  prin  mine  parca  timpul 
s-a  oprit  in  loc  sau  m-am  adancit  intr-o  liniste 
inspdimdntdtoare. 

Cand  doi  insi  care  sunt  certa^i  se  intalnesc,  intre  ei  se 
instaleaza  o  tdcere  sugrumdtoare.  Nu  stiu  cum  sa  dea  bir  cu 
fugi^ii  mai  repede. 

§i  asteptarea  e  disperantd  cand  se  face  de  unul  singur. 

Cand  ea  nu  mai  vine,  cand  nu  stii  ce  s-a  intamplat  cu 
so^ia  ta  sau  cand  nu  stii  cum  va  naste  so^ia  ta  sau  nu  stii  daca 
mai  po^i  avea  aceeasi  casa  si  la  anul... asteptarea  te 
dezuman  izeazd . 


387 


Idem:  http  ://dexonline.ro/definitie/kitsch. 


294 


Oamenii  credinciosi  II  au  pe  Dumnezeu,  au  nadejdea  in 
El. 

Nu  stiu  cum  pot  sa  reziste  ceilal^i. 

Pentru  mul^i,  pacatul  e  un  mod  de  „rezistibilitate". 
Rezistd  fizic  in  aceasta  lume,  numai  pentru  ca  pdcdtuiesc.  Dar 
ei  sunt  un  iad  interior. 

Fuge  dupa  avere,  dupa  femei,  escrocheaza,  minte  si  asta 
ii  da  „putere"  sa  reziste.  Pacatul  il  face  „sa  spere",  dar 
Dumnezeu,  nu\  Pacatul  ii  „da  aripi",  dar  casca  cand  aude  de 
Sfanta  Evanghelie. 

Cand  citesti  despre  patima  tristefii  lui  Bacovia388,  cand 
ii  citesti  scrierile,  te  adancesti  intr-o  tristefe  de  cavou,  fara 
nadejdea  invierii. 

Baudelaire  te  sufocd  cu  satanismul  sau  plin  de  o 
desfrdnare  revoltatd. 

Dali  parca  este  o  excrescenfa  a  desfrdndrii  „fine ". . .si 
las  pe  alta  data  catalogarile  literare,  unde  m-am  impotmolit 
catva  timp,  insa  din  cu  totul  altepricini  decat  ei. 

Cand  privesti  in  urma  si  i^i  vezi  decdderea,  te  uime§te 
mila  lui  Dumnezeu,  te  cople§e§tQ.  Asa  mi  se  intampla  mie!  Ma 
vad  prea  dement  pentru  a  trai,  prea  ticalos,  cu  totul  netrebnic 
pentru  via^a  aceasta. 

§i,  cu  toate  acestea,  dorin^a  de  a-L  cunoaste  pe 
Dumnezeu,  de  a  trai  cu  El  e  mult  mai  mare  in  mine,  e 
cople§itoare. 

E  mult  mai  coplesitoare  in  mine  dorinfa  de  viafd  haricd, 
de  via^a  mladiata  de  Duhul  Sfant,  in  comparable  cu  pacatul,  cu 
via^a  mea  plind  depdcate. 

Imi  e  mie  greu  sa  ma  infeleg,  daramite  alfii. 

Ii  cred  pe  mul^i  ca  se  smintesc  de  mine  -  si  imi  pare 
nespus  de  rdu  de  acest  lucru  -  dar  nu  eu  vreau  sa  se  intdmple 
asta,  ci  se  intampla  fara  voia  mea. 

II  enervez  pe  unul,  il  fac  pe  altul  sa  se  simtd  prost, 
deranjat  de  o pozifie  a  mea... si  cand  incerc  sa  repar  lucrurile 
parca  mai  mult  le  stric. 

Oamenii  incurca  rdsul  condescendent,  atmosfera 
amiabila  pe  care  o  creez  in  jurul  lor,  cu  realitatea  mea 
interioard,  crezand  ca  eu  nu  am  nicio  durere  addncd  si  sunt  de 
fapt  „insensibil" ,  daca  atunci  cand  stau  cu  ei  de  vorba  sunt 
volubil,  cu  umorfin,  cu  multd  voiosie. 


88  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Bacovia. 

89  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Charles_Baudelaire. 

390  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Salvador_Dal%C3%AD. 


295 


Insa  eu  fac  asta  cu  cei  care  vorbesc.pentru  ca  sa  nu  ii 
umplu  de  gravitatea  cu  care  eu  vad  viata  si  de  durerea  in  care 
eu  creez  si  ma  rog  si  traiesc. 

Adica  eu  sunt  bun  cu  ei,  prea  bun. ..iar  ei  ma  judeca 
tocmai  cand  ar  trebui  sa  imifie  recunoscdtori. 

Unii  numesc  ABC  al  cunoasterii  lucruri  care  nu  tin  de 
esenfa  comportamentului  uman,  ci  de  ambalajul  social  al 
acestuia. 

§i  nu  auzim  prea  bine  ce  vrea  sa  ne  spuria  celalalt, 
pentru  ca  nu  vrem  sa  il  auzim. 

Sau  daca  observam  ca  un  anumit  om  e  „ceva  de  capul 
lui",  atunci  incercam  sa  ii  bdgdm  be}e  in  roate,  ca  sa  il 
scoatem  in  cele  din  urma  ca  e  si  el  om  „ca  si  noi". 

§i  asta,  pentru  ca  nu  suportam  viafa  curatd,  munca 
sfdntd,  ostenealsL  prisositoare. 

Nu  suportam  sa  primim  lecfii  de  la  al^ii,  chiar  daca 
lec^iile  sunt  adevdrate  si,  o,  sunt  atdt  de  necesare  noua! 

Doua  conferin^e  ale  Parintelui  Teofil  [Paraian]  de  la 
Sambata.  Le-am  gasit  online  si  le-am  citit  in  diminea^a  asta.  Le 
voi  dezbate  acum391. 

Sfmtele  slujbe  sunt  ca  „vuietul  Duhului".  Sfantul  Dull  e 
Cel  care  sufld  prin  ele  si  ne  aduce  in  inimi  bucurie  cereascd. 

E  intrebat  daca  e  sau  nu  pentru  deasd  impdrtdsire  si  el 
raspunde:  „Nu  mi-e  frica  de  cei  care  se  impdrtdsesc.  Mi-e  frica 
de  cei  care  nu  se  impdrtdsesc". 

Imi  vin  in  minte  ipostaze  ale  egoismului  „de  clan".  „Sa 
aiba  si  de  la  noi  fata  mea. .  .nu  numai  de  la  eV\ 

Cadourile  inutile  isi  fac  apari^ia,  numai  pentru  ca  parin^ii 
ei,  aifetei,  vor  sa  bifeze  orgoliul  ca  au  dat  si  ei  fetei  lor  ceva, 
nu  numai  ginerele. 

Cadouri  care  vor  deveni  mai  tarziu  furculife  de  bdgat  in 
ochi  si  in  fa^a  caruia  ginerele  trebuie  sa  taca  „resemnat", 
pentru  ca  la  socrii  e  „puterea". 

Se  aud  glasuri  in  inimi  care  nu  se  spun  sau  se  ascund 
„cu  multa  bdgare  de  seamd". 

Cei  care  se  impartasesc  sunt  mult  mai  inofensivi  ca  cei 
„retimui",  ca  „pacatosii"  cu  multe  scrupule. 

§i  cand  e  intrebat  de  ceea  ce  ia  rugaciunea  si  aduce 
oamenilor,  Dumnezeiescul  Parinte  Teofil  spune:  rugaciunea 
SLreputeri  nelimitate. 


391  Prima  e  din  1 1  mai  1994  iar  a  doua  din  8  mai  1995.  Voi  incepe  cu  a  doua. 


296 


Pledoaria  sa  pentru  prietenie  e  magnified.  Crede  in 
prietenie  din  toate  puterile.  Prietenia  „este  o  realitate  din  cer 
adusa  pe  pdmdnf\ 

§i  mai  spune,  cu  o  inima  prea  primitoare,  prea  delicatd: 
„Cred  intr-o  prietenie  adevdratd  si  sfdntd  si  curatd  si  o 
recomand  din  toate  puterile  mele". 

Pentru  el,  bucuria  aceasta  mare,  prietenia,  ramane  in 
vesnicie. 

Conferin^ele,  predicile,  cardie  dumnezeiesti  am  senza^ia 
de  multe  ori  ca  sunt  prea  mici.  Desi  unele  sunt  foarte  mari,  mi 
se  par  tot  mici.  Pana  la  urma  sunt  tot.. .mici.  Pentru  ca  ai  vrea 
ca  ele  sa  nu  se  mai  termine. 

§i  ai  vrea  sa  auzi  in  fiecare  pagina  alta  noutate,  alta 
minune,  alta  trdire  extraordinard,  alta  suplefe  a  Sfintelor 
dogme. 

Mie  imi  place  sa  pierd  timpul  in  compania  marilor 
minuni  divino-umane  care  sunt  Sfiniii.  E  o  pierdere  a  timpului 
cu  nenumdrate  cdstiguri. 

Imi  place  sa  stau  de  vorba  cu  Sfiniii  nostri  si  cu  oamenii 
duhovnicesti,  cu  Sfiniii  de  aid,  care  inca  nu  s-au  mutat  la 
Domnul. 

Dar,  in  acelasi  timp,  imi  place  sa  stau  de  vorba  cu  tofi 
cei  deschisi  si  care  doresc  sa  comunice  frumos,  important, 
veridic,  experential,  fundamental. 

Cand  gasesc  oameni  care  simt  necesaritatea  dialogului, 
a  comuniunii,  atunci  pared  renasc,  uit  de  toate. 

Intdlnirea  de  suflet  e  mereu  o  bucurie  plind  de  bucurii. 

In  a  doua  conferin^a  apare  o  expresie  foarte  adevarata: 
„Raiul  e  o  realitate  pe  care  o  face  omul  de  Rai",  vrednic  de 
Rai. 

Atmosfera  plind  de  pace  e  facuta  de  oamenii  plini  de 
pace  dumnezeiascd. 

Nu  po^i  sa  fipi  la  ganduri,  ca  la  copiii  din  clasa  a  Il-a  si 
ele  sa  ia  pozrfia  „de  frica"  si  sa  ia  loc  in  banci. 

Unde  sunt  oamenii  duhovnicesti  acolo  apare  Raiul  pe 
pdmdnt.  De  acolo  nu  ifi  mai  vine  sa  mai  pled  daca  ai  sim^urile 
sufletului  nevdtdmate. 

TAT 

Rosteste  o  poezie  a  lui  Vasile  Militaru  si  mi-a  sarit  in 
minte  imediat  versul:  „Ti-ai  pus  zdvor  pe  barfitoarea-ti  gura?". 
Aici  e  doar  o  frazd  ruptd  din  context,  dar  acolo  suna  foarte 
bine. 


392  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Militaru. 


297 


Sfantul  Apostol  Toma  nu  dorea  o  iluzie  optica  a  lui 
Hristos,  ci  realitatea  Lui.  Tocmai  de  aceea  a  cerut  sa  puna 
mdna,  sa  se  convinga,  sa  se  incredin^eze  deplin. 

Incredin^area  de  Invierea  Domnului  este  o  certitudine 
interioard  care  vine  de  la  Dumnezeu  si  noua  nu  ne  trebuie 
giulgiul  de  la  Torino  neaparat,  caci  noi  am  vdzut  Invierea  lui 
Hristos  prin  credinid. 

Ideile  acestea  sunt  brodate  pe  baza  ideilor  exprimate  de 
Parintele  Teofil  in  acea  zi. 

§i  o  ultima  frumusefe  din  experien^a  sa:  trebuie  sa  ne 
intalnim  cu  mizeria  din  noi,  cu  addncul  fdrddelegii proprii. 

Fericitul  Paisie  ieroschimonahul394  a  spus  la  un  moment 
dat:  „Canonul  bolnavului  este  patul,  patul  suferinlei". 

Mai  mult  decat  rabdare,  nadejde,  rugaciune  si  bucurie, 
ce  mai  poti  sa  ceri  unui  om,  care  nu  se  mai  poate  ridica  din  pat 
de  unul  singur? 

Iar  Fericitul  Sofronie  [Saharov]  scria  in  Mistica 
vederii  lui  Dumnezeu,  ca  „Rugaciunea  plina  de  pocaintl  ma 
mistuia". 

Adevarata  rugaciune  te  slabeste,  l\i  slabeste  inima, 
mintea,  trupul. 

Rugaciunea  nu  e  o  relaxare,  ci  o  stare  de  incordare 
permanentd. 

In  1924,  in  Sambata  Mare,  a  avut  un  extaz  dupa  ce  s-a 
impartasit.  A  stat  in  lumina  dumnezeiasca  timp  de  trei  zile.  Un 
altul  1-a  avut  pe  un  balcon  (probabil  al  unei  cladiri  din 
manastire),  parca  spre  seara,  pe  la  inceputul  anilor  '30,  pe  cand 
era  diacon. 

Grigore  Lese396,  muzicianul  popular  renumit,  spunea: 
„Cum  e  omul  asa-i  si  cdntecuF. 

Sunt  uluit  de  tot  ceea  ce  vad  si  de  tot  ceea  ce  citesc. 

Ma  uluieste  bogdfia  de  sens  a  tot  ceea  ce  ma  inconjoara. 

Sunt  plin,  imi  vine  sa  rabufnesc,  sa  dau  pe  afara  de  atata 
bucurie.  Imi  vine  sa  plang. 

E  normal  sa  plangi,  cand  Dumnezeu  l\\  arata  atata 
minuna^ie  de  sens,  de  frumusefe,  de  slava  dumnezeiasca. 

Cugetarile  domnului  Lese  au  multa  vigoare.  M-au 
surprins  prin  viul  lor. 


93  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Giulgiul_din_Torino. 
394  Nu  mai  stiu  la  cine  m-am  referit  aici. 

95  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Sofronie_%28Saharov%29. 
396  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Grigore_Le%C8%99e. 


298 


Spune  el:  „Viata  omului  trebuie  sa  ne-o  inchipuim  ca  pe 
o  zi;  cand  soarele  rasare,  se  inal^a  pe  cer  si  apune".  Iar  „nunta 
are  in  ea  si  bucurie  dar  si  tristefe". 

Despre  batutul  toacei39'  spune  admirabil:  „Glasul  de 
toaca  este  un  glas  din  altd  lume". 

Totul  ft  se  asazd  inaintea  ochilor.  Numai  sd  privesti  prin 
toate  spre  Dumnezeu. 

Dar  trebuie  sa  renun^i  si  la  a  nu  mai  vedea  cele  ce  se  vdd 
pentru  ca  sa  „l\\  omori  mintea"  -  cum  imi  spune  mereu 
Dumnezeiescul  Hie  [vazatorul  de  Dumnezeu]  -  ca  sd  II  vezi  pe 
Dumnezeu  intru  slava  Sa. 

Atat  una,  cat  si  cealalta.  Atat  vederea  cat  si  refuzarea 
vederii  lucrurilor  si  a  gdndirii  discursive  au  timpul  lor  si  rostul 
lor. 

Toate  au  un  rost.  Numai  ca  trebuie  sd  il  afli,  sa  te 
smeresti  in  fa^a  lui  Dumnezeu  si  sa  te  lasi  condus  de 
Dumnezeu  ca  sa  il  afli. 

In  cartea  sa  „de  veghe  crestina",  domnul  Sorin 
Dumitrescu  spune  lucruri  marcante.  Sunt  fdsii  de  lumind  a 
intelegerii  cuvintele  sale. 

E  grav  cand  iubim  ,/astul  Ortodoxiei  mai  mult  decat  pe 
Hristos"  (p.  17,  ed.  1998)399. 

Nu  vreau  sd  dau  detalii.  Aceasta  carte  trebuie  comentatd 
si  nu  cititd,  pentru  ca  e  o  carte  care  prinde  prea  multe  nuanfe 
neapdrate  pentru  noi  to^i. 

Fugim  de  noi  dar  si  dupd  noi. 

Cautam  cu  infrigurare  mancare  duhovniceasca.  Desi  e 
rard,  inca  nu  e  incd  atat  de  rard.  Mai  gasim  surse  sigure. 

Minunile  se  fac  cu  oamenii. 

Gianina  [Piciorus]  a  trait  azi  o  minune.  Si  a  fost  o 
minune  imensal 

Ne  dam  seama,  totusi,  de  cat  de  minunate  sunt  minunile 
lui  Dumnezeu  cu  noil  Cred  ca  foarte  puftn  in  comparable  cu 
addncul  lor. 

Maine  e  Nasterea  Domnului  (25  decembrie)400. 


397  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Toac%C4%83. 

398  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Sorin_Dumitrescu. 

99  E  vorba  de  Sorin  Dumitrescu,  Rock  &  Popi.  Carte  de  veghe  crestina,  Ed.  Anastasia, 
Bucuresti,  1998.  O  recenzie  facuta  earth  luate  in  discutie: 

http://www.agnos.ro/blog/20 1 0/1 0/24/recenzie-sorin-dumitrescu-rock-popi-carte-de- 
veghe-crestina/. 

400  A  se  vedea  predica  noastra  din  2010: 

http  ://www. teologiepentruazi.ro/20 10/12/1 6/predica-la-duminica-dinaintea-nasterii- 
domnului-2010/. 


299 


Bucuria  acestui  praznic  e  o  bucurie  speciala:  ma  bucur 
dar  traiesc  in  acelasi  timp  o  bucurie  dureroasa. 

Lucrurile  din  jurul  meu,  evenimentele  sunt  de  asa 
maniera.  Izbucnesc  din  noi  strafunduri  de  bucurie,  strafunduri 
de  lacrimi. 

Cat  de  minunat  esti  Tu,  Doamne!  Cat  de  minunat  esti  Tu 
cu  noi  si  in  noi! 

Sunt  oameni  care  imi  stau  in  inima  ca  o  faclie  de  foe  si 
imi  dau  cote  de  zbatere  ale  inimiifoarte  mari. 

Voi,  prietenii  mei. . . 

Voi,  cei  care  imi  sunte^i  aproape! 

Priveam  o  fresca  dintr-o  Sfanta  Biserica  si  am  observat 
ca  pestera  Nasterii  Domnului  era  un  v  intors,  plin  de  negru.  In 
pestera  unde  Se  naste  Domnul,  in  inima  noastra,  totul  e 
profund. 

Inima  noastra  e  un  intuneric  care  nu  poate  sa  opreasca 
lumina  lui  Hristos. 

In  intunericul  inimii  noastre  straluceste  nasterea  Sa. 

Nu  e  plina  de  teologie  Sfanta  Icoana?  Nu  e  plina  de 
simiire  si  de  gdndire  dumnezeiascdl 

Doamne,  Cel  care  Te-ai  nascut  pentru  noi  si  Te  nasti 
pururea  in  noi  si  pentru  noi,  nu  ne  lasa!  Ai  mila  de  noi, 
Dragostea  mea  si  ne  miluieste. 

O,  sunt  mult prea  netrebnic  pentru  lumea  Ta,  Doamne! 


I  entru  un  gand  nesocotit,  exprimat  intr-o  doara,  s-a 
napustit  asupra  mea  o  grea  ispitd.  Ma  simt  slabit  trupeste,  imi 
dardaie  pu^in  mainile,  o  vena  de  la  ochiul  drept  mi  se  zbate. .  .si 
ispitele  grijii  desarte  si-au  facut  din  nou  apari^ia. 

Incertitudinea  te  omoara  psihic.  Demonii  vor  sa  te 
arunce  in  groapa  singurata^ii,  a  non-comunicdrii. 

§i  in  astfel  de  momente  orice  sprijin,  cat  de  mic  ar  fi  el, 
\i  se  pare  ceva  imens. 

„Cum  aratd  inima  lor?"  te  intrebi.  Chiar  le  place  sa  te 
stie  pe  jar?  Constientizeaza  ceea  ce  |i-au  facut?  Sau  e  doar  un 
avertisment  pornit  din  frica? 

Avem  frici  legate  de  vdrsta  noastra.  Fiecare  cu  o  alta 
nuan^a. 


300 


Imi  era  frica  candva  de  unii  oameni,  de  unele  lucruri,  de 
unele  situa^ii.  Oamenii  au  murit  sau  am  scdpat  de  ei  prin 
mutarea  domiciliului.  Cand  am  intalnit  pe  unii  dintre  ei,  pe 
fostii  „brontozauri"  nemilosi,  aveau  o  alta  expresie  la  vederea 
mea  de  parca  nu  se  intdmplase  nimic  intre  noi. 

Lucrurile,  evenimentele  au  fost  spdlate  de  o  uitare 
provideniiald. 

Daca  as  fi  tinut  minte  toate  durerile,  toate  cuvintele  ca 
niste  bombe,  nu  stiu  daca  asfi  rezistat  pana  acum. 

Ma  minunez  de  aceasta  rezistibilitate  daruita  de 
Dumnezeu,  cand  sunt  atdt  de  sensibil  inauntrul  meu. 

Situa|ia  de  a  fi  mereu  flotant,  mereu  „cu  gazda"  speram 
ca  s-a  dus.  Dar  se  mijesc  niste  orizonturi  neclare,  unde  numai 
mila  Sa  poate  face  lucrurile  stabile. 

Nu  stii  unde  vei  fi  maine,  ce  vei  face  peste  o  saptamana 
sau  peste  zece  ani.  Dar  vei  mai  trai  zece  anil 

...§i  demonii  vor  sa  imi  inoculeze  iarasi  in  sange 
eczema  rdzbundrii.  l\i  cer  sa  le  doresti  moartea  celor  ce  l\i  fac 
rau,  cand  Domnul  milei  te  roaga  sd-i  ierfi  pe  cei  care  nu  te 
in^eleg  si  i^i  fac  rau,  mult  rau  degeaba. 

§i  ma  rog  cu  multa  durere  pentru  cei  care  imi  fac  rau,  cu 
multa  compasiune  pentru  ei  dar  si  cu  multa  nevrednicie. 

Doamne,  ai  mila  de  acestia  si  ii  iarta! 

Ma  simt  greu,  ma  simt  la  un  pas  de  a  face  un  infarct  sau 
poate  ca  e  doar  o  iluzie  din  cauza  racelii. 

Avem  numai  iluziil 

Unii  spera  la  momente  mai  bune,  la  inavufire.  Eu  nu 
doresc  decat  liniste,  pace  in  suflet  si  putere  de  muncd,  multa 
putere  de  muncd. 

Nu  stim  cum  ne  reflectdm  in  inimile  celorlal^i.  In  aceasta 
directie  putem  avea  multe  surprize. 

Putem  sa  fim  arunca^i  intr-un  col}  al  inimii  lor  de  catre 
cei  pe  care  noi  ii  numim  si  ii  credem  „prieteni"  si  pe  adevara^ii 
nostri  prieteni  sa  nici  nu-i  cunoastem,  dar  ei  sa  ne  iubeascd  si 
sa  ne  respecte  mult,  fara  vreo  urma  de  patologic  sau  de  interes 
de  vreunfel. 

Suntem  dusi  uneori  in  eroare  de  bunavoin^a  pe  care  o 
aratam  unora  sau  altora. 

§i  cand  oamenii  rai  aud  sldbiciunile  tale,  nu  stiu  cum  sa 
le  exploateze  mai  bine. 

Daca  pari  un  mielusel  prostuf  esti  o  bund  victima, 
victima  „ideala"  pentru  „taurii  grasi"  ai  Psaltirii. 


301 


Daca  esti  cu  bune  inteniii  si  vrei  cu  mult  dor  mantuirea 
oamenilor  i^i  vor  gasi  ei  lucruri  prin  care  sa  te  indurereze. 

Esti  ucis  de  indiferenfa  celor  pe  care  ii  iubesti,  zdrobit 
de  cei  pe  care  ii  slujesti  zilnic. 

Daca  nu  mai  esti  tanar  si  batrane^ea  se  infiripd  in  tine, 
vor  sa  te  vada  odatd  mort,  cat  mai  repede,  caci  locul  tau 
trebuie  dat  altora. 

Batrane^ea  e  bulversatd  de  groaza  neputin^ei  si  a 
indiferen^ei  celor  din  jur. 

Po^i  muri  in  apartamentul  tau  si  te  pot  gasi  cand  o  sa 
incepi  sa  pufi  bine,  adica  numai  atunci  cand  vei  alerta  nasurile 
vecinilor. 

Ceva  mic,  banalul  e  pus  in  fafd  iar  durerea  e  pusd  la 
coadd,  pentru  ca  sa  nu  mai  simfi  nimic  sau  sa  nu  se  stie  faptul 
ca  tu...noi... suferim. 

§i  totusi,  trebuie  sa  traim!  §i  totusi,  cu  toate  aceste 
dedesubturi  urate  ale  noastre  nu  facem  toate  prostiile  la  care 
ne-am  putea  gdndi. 

Dumnezeu  ne  opreste  de  la  multe  rele  prin  care  ne-am 
autodistruge. 

Cand  se  intalneste  Sfantul  Maxim  Cavsocalivitul401  cu 
Sfantul  Grigorie  Sinaitul402,  eel  din  urma  ii  zice  la  un  moment 
dat  celui  dintai:  „Lasa  acum  asteal  Pentru  dragostea 
Domnului,  povesteste-mi  via^a  ta.  Nu-^i  intind  curse,  asa  cum 
fac  aliii.  Imi  iubesc  aproapele  ca  pe  mine  insumi,  nu-1 
nesocotesc.  Vreau  sa  ma  instiintez  de  la  tine  insufi  despre 
virtutea  ta 

Sfantul  Maxim  vroia  sa  se  smereascd  si,  totodata,  sa  isi 
ascundd  virtutea  in  fata  Sfantului  Grigorie,  dar  Sfantul 
Grigorie  ii  cere  adevdrul.  Adevarul  neacoperit  de  smerenie... 

Aceste  cuvinte  sunt  esenfiale  pentru  in^elegerea 
sinceritdfii  intre  ortodocsi. 

Astazi,  daca  incerci  sa  spui  ceva  din  darurile 
duhovnicesti  ale  vie^ii  tale,  esti  taxat  imediat  de  catre  invidiosi 
ca  „inselat",  ca  nu  cumva  sa  spui  vreun  adevdr,  care  sa  le 
strice  „confortul"  lor  hotesc. 

Ei  pot  spune  si  scrie  toate  inepiiile,  dar  tu  nu  po{i  sa-ti 
spui  adevdrul  inimii  tale,  trait  cu  Dumnezeu,  in  putinele  tale 
nevointe  iubitoare  de  Dumnezeu. 


401  A  se  vedea: 


http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-cv_maxim_cavsocalivitul.html. 

402  Idem:  http://paginiortodoxe.tripod.eom/vsnov/l  l-27-cv_grigorie_sinaitul.html. 

403  ***  sfantul  Maxim  Cavsocalivitul,  Sfesnicul  Athosului,  col.  „Florile  Bisericii",  trad, 
din  limba  greaca  de  Ierom.  Evloghie  Munteanu,  Ed.  Bunavestire,  Galati,  2003,  p.  33. 


302 


Argumentul  pe  care  ti-1  aduc  (pentru  ca  nu  stiu  cum  e 
viata  duhovniceasca  si  de  aceea  sunt penibili)  este,  dimpotriva, 
acela,  ca  tu  nu  pofi  sd-ti  inielegi  starea  ta  duhovniceasca, 
darurile  tale,  pentru  ca  daca  le-ai  stii,  nu  le-ai  mai  avea. 

Insa  nu  isi  dau  seama  ce  enormitate  spun.. .a  carei 
conluzie  nu  e  alta  decat  aceea  ca  oamenii  duhovnicesti  sau 
Sfintii  sunt  Sfinti/ara  ca  sa  stie.  Adica  inconstient  de  Sfinti. 

E  ca  si  cand  te-ai  impdrtdsi  fara  sa  i}i  dai  seama  sau  ca 
si  cand  ai  mdnca  fara  sa  constientizezi  acest  lucru. 

Insa  adevarul  e  tocmai  altul:  oamenii  duhovnicesti  sunt 
constienti  de  ei  insisi,  de  ceea  ce  se  petrece  in  ei,  vad  cum  se 
umplu  de  har  si  de  sfintenie,  cunosc  modul  in  care  se 
despdtimesc  si  se  umplu  de  slava  Sa  si  tocmai  de  aceea  scriu 
despre  ele. 

Sau  nu  scriu. ..si  unora  li  se  pare  ca  nici  nu  stiu  ce  se 
petrece  cu  eL.daca  ei,  din  prea  multd  smerenie,  le  lasa  in 
tdcere... 

Sfintii  Paring  scriu  tocmai  din  cele  pe  care  le  trdiesc  sau 
le  observd  de  la  al^ii. 

Minciuna  inconstieniei  trairii  harului  insa  a  dus  la  o 
„Ortodoxie"  eretica,  cu  nuanfe  eterodoxe  evidente  in  mintea 
multora,  pentru  ca  se  cred  ortodocsi  doar  pentru  ca  stiu  sa  vind 
la  Biserica  sau  cunosc  unele  lucruri  doar  scriptic  dar  nu  si 
experimental. 

To^i  ortodocsii  suntem  de  acord  ca  primim  harul 
dumnezeiesc  la  Sfantul  Botez,  ca  primim  iertarea  Lui  prin 
Sfanta  Spovedanie,  ca  in  fiecare  slujba  a  Bisericii  traim  in  mult 
har. 

Numai  ca  unii  o  stiu  doar  din  cdrti  sau  din  spusele 
altora,  pe  cand  altii  o  stiu  si  cu  fapta  si  pot  sa  explice  cum  se 
simt  cand  inteleg,  simt,  vad,  cunosc  unele  lucruri  in  mod 
duhovniceste,  mistic,  tainic,  dumnezeieste  in  persoanele  lor. 

Astfel,  din  cauza  lipsei  vietii  duhovnicesti  in  multi 
dintre  ortodocsii  nostri,  una  e  ceea  ce  spun  ortodocsii  ca  se 
intdmpld  in  Biserica  si  alta  e  ceea  ce  simt  si  trdiesc  ei. 

Adica  e  distanta  de  la  cer  la  pamant  intre  teologia 
scripticd,  din  carti  si  teologia  neintrupatd  in  oameni,  in  viata 
lor. 

Acesta  e  motivul  pentru  care  ii  enervezi  rdu  de  tot  pe 
ortodocsii  fara  experientd  duhovniceasca,  cand  ii  intrebi  ce 
inseamnd  mdntuire  si  curdtire  de  patimi  pentru  ei,  pentru 
fiecare  in  parte. 


303 


Da,  da,  cunoastem  Scriptura,  cunoastem  ce  spune 
Sfantul  loan  Gura  de  Aur  sau  Dogmatica  Parintelui 
Staniloac.Dar  ce  simti  tu  in  tine  insuti?  Cum  te-ai  despdtimit 
de  o  patima  sau  alta?  Cum  simti  harul  lui  Dumnezeu?  Cum 
simti  si  trdiesti  un  eveniment  liturgic  sau  altul  si  nu  cum  arfi 
trebuit  sd  il  trdiesti,  ca  asa  ai  gasit  in  nu  stiu  ce  cartel 

Si  cand  ii  intrebi,  in  mod  brutal,  fara  sa  o  dea  la  intors, 
cum  simt  harul  Lui  in  inima  lor,  in  fiin^a  lor,  in  ei  insisi, 
ortodocsii  „scolastici",  a  caror  „Ortodoxie"  e  formata  doar  din 
fraze  citite  sunt  incurcafi  la  culme  si  dau  bir  cufugifii,  pentru 
ca  nu  au  habar  cum  arata  harul  dumnezeiesc  sau  nu  se  deschid 
deloc  lui  sau  daca  uneori  il  simt,  il  neaga  imediat  interior, 
crezand  ca  e  vorba  de  „o  patima", 

De  aceea,  cand  se  vorbeste  de  multe  ori  despre 
„bucurie",  „pace",  „implinire  duhovniceasca",  mul^i 
predicatori  ortodocsi  se  refera  la  ceva  multprea  teluric,  tocmai 
de  aceea  nici  nu  poti  sa  ii  asculti  prea  mult  pentru  ca  ti  se  face 
greata  de  nestiinta  lor,  pe  care  ei  nu  o  sesizeazd  nicidecum. 

Bucuria  duhovniceasca  insa  e  o  stare  divino-umana,  o 
traire  profunda,  plenara,  cu  multe  urmari  in  noi,  despre  care  nu 
poate  da  marturie  asa,  oricine,  care  vrea  doar  sa  predice  si  el 
despre  lucruri  pe  care  nu  le  cunoaste  nici  macar  1%. 

Asa  cum  eel  care  stie  cum  se  sdrutd  o  femeie  si  ce  se 
intdmpld  atunci... poate  sa  dea  detalii  sufletesti  si  anatomice  in 
acelasi  timp  despre  sarutul  dintre  doi  oamenii  care  se  iubesc, 
tot  la  fel,  eel  care  traieste  bucuria  duhovniceasca  a  vdrsdrii  in 
el,  din  plin,  a  harului  lui  Dumnezeu,  stie  ce  se  petrece  si  in 
sufletul  si  in  trupul  lui  in  acelasi  timp... si  poate  sd  detalieze 
experienta  ca  atare.  Sa  spuna  trei  lucruri  sau  10  pagini  despre 
ea. 

Adica,  doar  daca  experimentezi,  cunosti  ce  se  intampla 
si  in  cadrul  relatiilor  cu  oamenii  si  in  relatiile  cu  Sfintii  si  cu 

5  5  5  5  5  5 

Dumnezeu. 

Daca  nu  stii  lapropriu,  bineinteles:  bati  cdmpiil 
Acesta  e  motivul  pentru  care  evenimentele 
predicatoriale  ortodoxe  ale  momentului  sunt  cu  precadere 
lansdri  in  moralism,  in  chestiuni  exterioare  de  tipic  si  istorie 
iar  partea  grea  a  teologiei  experimentale,  cea  a  in^elegerii 
Dumnezeiestilor  Scripturi  si  dogme  e  mereu  o  problemd  de 
viitor  sau  numai  pentru  unii,  care  „au  facut  scoald  mai  multcC 
sau  carora  „le  place  sa  fie  mai  asceti  de  felul  lor". 


304 


Repede  iji  spui:  „Parinte  duhovnic".  Dar,  in  mod  real,  tu 
poate  ca  nu  ai  nascut  pe  nimeni  pentru  Dumnezeu  si  nici  nu  l- 
ai  hranit  cu  adevarul  Sau. 

Si  cum  1-ai  putea  duce  pe  cineva  la  El,  la  Dumnezeu, 
daca  Tu  nu  II  cunosti  pe  El,  daca  tu  nu  L-ai  vazut  niciodata  si 
nici  nu  stai  in  ambianta  comuniunii  cu  El? 

Cum  sa  ii  dai  altuia  sd  simtd  harul  Sau,  daca  pentru  tine 
el  nu  este  o  cotidianitate  ca  si  aerul,  ca  si  rugaciunea,  ca  si 
intdlnirea  cu  ahull 

Insane  cdti  ii  mai  intereseaza  adevarul  sfintenieil 

Cine  mai  doreste  sfinienia  Ortodoxiei? 

Cine  mai  vrea  pace  in  inima  lui? 

O,  Doamne,  ai  mila  de  noi,  robii  Tai  si  nu  ne  lasa  fara 
ajutorul  Tau!  Ajuta-mi  mie,  preaticalosului,  Doamne,  ca  inima 
mea  e  ticaloasa  si  stearpa. 

Faca-se  voia  Ta!  Numai  a  Ta.  Voia  mea,  intotdeauna 
mi-a  facut  numai  belele. 


1  ana  cand  nu  vezi  pe  ce  arunca  omul  banul,  nu  in^elegi 
cat  de  puerili  suntem. 

Azi-noapte,  de  revelion,  aerul  Bucurestiului  -  desi  a  fost 
o  ceaid  densd  -  a  fost  imbacsit  de  pocnitori  si  artificii  de  tot 
felul. 

Ziceai  ca  e  rdzboi,  ca  e  din  nou  revolufie. 

Cine  nu  ar  fi  stiut  ce  se  intdmpld,  ar  fi  intrat  in  panicd 
imediat. 

Milioane  de  lei  aruncate  pe  pocnitori,  pe  mancare,  pe 
bautura,  desi  omul  poate  manca  §ipu}in  -  nu  din  zgdrcenie  -  ci 
din  inielepciune  a  min}ii. 

Televizoarele  au  fost  pline  de  distraciii  pentru  distraciii, 
omul  a  crezut  ca  se  bucurd,  unii  si-au  comandat  fete  ca  sa  le 
satisfaca  devierile  sexuale,  poate  ca  unii  s-au  imbdtat  in  mod 
jalnic  iar  pe  al^ii  i-a  luat  salvarea  din  cauza  mancarii. . . 

Si  pocnitorile  au  bubuitl... 

Si  nimeni  nu  prea  stia  ce  se  sdrbdtoreste,  si  unii  s-au 
destrdbdlat  bine  -  presupun  -  chiar  daca  a  doua  zi  e  praznic 
mare. 


305 


Dar  daca  omul  „nu  merge  la  Biserica",  considera  ca 
poateface  de  toate. 

Am  mers  la  Sfanta  Biserica  si  in  locul  scaunelor  noastre 
(pentru  ca  stia  ca  vom  veni  si  ne  vom  aseza  acolo,  amandoi,  in 
strana  barbatilor)  era  bradul  desi,  de  la  Craciun  si  pana  acum  el 
statuse  dincolo,  in  strana  femeilor. 

A  trebuit  sa  stau  cu  Gianina  [Piciorus]  dincolo,  langa 
femei,  pentru  ca  bradul  sa  stea  in  locul  celor  doua  scaune  ale 
noastre... 

Asta  m-a  durut:  miscarea  dusmdnoasd  a  preotului. 

Aceiasi  demoni  de  demult  ma  urmdresc  si  in  acest  preot. 

Exista  unii  preoti,  care  isi  dau  seama  imediat  ca  sunt 
„mdndru"  (desi  ei  nu  vizeazd  aceasta  patima,  de  care 
realmente  sufdr),  numai  pentru  ca  nu  sunt  „obedientul"  pe  care 
ei  il  vor,  adica  lingdul  si  prefdcutul  de  care  au  nevoie. 

Considera  „mandrie"  la  mine  faptul  de  afi  demn  si  de  a 
dori  relatii  de  prietenie  si  nu  de  obedientd  minimalizatoare. 

Dar  cum  preotii  pe  care  ii  intalnesc  nu  cam  doresc  relatii 
reale  cu  ei,  in  cadrul  carora  sa  ma  sfdtuiesc,  sa  ii  intreb  si  sa 
imi  rdspundd  profund  si  la  obiect,  sa  ne  ajutdm  reciproc 
adica.. .ci  doar  supusenii  nesimtite,  tocmai  de  aceea  ma  exclud 
din  priviri,  inainte  de  a  spune  trei  vorbe. 

Un  coleg  mi-a  adus  Apostolul  drept  consolare,  pentru  ca 
preotul  si  strana  si  putinii  membrii  ai  comunitatii  vedeau  ca 
inima  mea  a  inteles  miscarea  „tactica"  a  bradului  plantat  pe 
locurile  noastre. 

Am  refuzat,  fals  politicos,  sa  il  citesc,  sa  il  rostesc  la 
Liturghic.si,  bineinteles,  ca  nu  s-a  ddrdmat  Biserica  pentru  ca 
eu  nu  am  spus  Apostolul... si  nici  nu  a  plans  nimeni  pentru 
acest  fapt. 

Motivul  era  simplu  si  de  bun  simt:  stiam  ca  unii 
„principali"  nu  ma  vor,  acolo,  in  inimile  lor,  nu  vor  sa  ma 
audd  cantand  Apostolul  si  n-am  vrut  sa  le  stau  ca  un  nod  in 
gat,  atunci  cand  eu  mi-as  fi  spus  inima  printre  cuvintele 
Apostolului. 

Dar,  la  predica  (pentru  ca  eu  inteleg  cuvintele... si 
sentimentele  sfinte  dar  si  pe  cele  bdddrane  din  oameni,  chiar  si 
cand  sunt  imbrdcate  in  smerenie  sau  intr-o  „evlavie" 
prefacutal)  am  fost  aratat  neascultdtor  si  mdndru,  ca  si  cand 
preotului  predicator  i-afipdsat,  in  vreunfel  de  mine... 

Dar  cand  m-a  miruit. ..tacerel  A  arborat  doar  un  zambet 
pervers,  intins  pe  fata  in  mod  standard,  plin  de  o  iubire  „fara 
subintelesuri". 


306 


Bineinteles  ca  i-am  raspuns  prin  mimarea  aceluiasi 
zdmbet...csLYQ  te  tine  la  depdrtare  si  care  te  arata  „un  om 
integru,  un  bun  crestin  ortodox,  un  om  de  o  calitate  rara"  prin 
duplicitatea  in  care  te  experimentezi  in  mod  zilnic. 

Si  am  plecat,  cu  gust  amar,  de  la  Sfanta  Liturghic.unde 
m-am  simtit  ca  nuca  in  perete,  numai  pentru  faptul  ca  eu  nu 
ma  mint  pe  mine  insumi  „cu  delicatete". 

Ma  doare  enorm,  pentru  ei  in  primul  rand  si  nu  atat 
pentru  mine,  ceea  ce  simt  la  unii  colegi  de  studii  sau  \apreo}ii 
pe  care  ii  intalnesc  la  Bucuresti  sau  pe  oriunde:  atata  manie, 
atata  ura,  atata  invidie  fara  sens! 

Ce  au  toate  acestea  cu  Hristos,  iubi^ii  mei? 

Cum  sa  mimati  in  continuu  „virtuti"  inexistente? 

Cum  sa  nu  te  simti  penibil,  macar  acolo,  cat  de  putin, 
cand  stii  cine  esti... si  cum  ai  ajuns  preofl 

Ei  cred  ca  nu  imi  dau  seama  de  jocul  lor. 

Acestui  preot  ii  repugna  pacea  mea  interioard  §i  faptul 
ca  nu  ma  lansez  in  discufii  cu  el  si,  mai  ales,  ca  nu  ma 
spovedesc  la  el. 

Am  vorbit  unora  despre  patimile  lui,  despre  caracterul 
sau  ingrat  §i  despre  prostia  de  care  sufera...§i  el  crede  ca  am 
facut  acest  lucru  in  mod  patima§  sau  ca  am  ceva  cu  el.  Dar  n- 
am  nimic  cu  eL.Eu  doar  am  constatat  niste  lucrurL.din  fiinta 
lui... 

Eu  le-am  spus  acelor  persoane  ceea  ce  vdd  la  el  §i  nu 
ceea  ce  cred  despre  el. 

Pentru  ca  are  fond  sufletesc  bun,  are  dorinta  de  slujba, 
isi  face  treaba  cu  zel,  se  zbate... Numai  ca  nu  are  intelepciune 
duhovniceasca  si  e  si  badaran...dar  mimeaza  „voiosia 
perpetua"  si  „sfatosenia  dezinteresata". 

O,  Doamne,  ai  mila  de  el,  de  noi  toti,  pentru  ca  dam  cu 
stangul  in  dreptul...in  mod  continuu!... 

Oamenii  §tiu  sa  ne  omoare,  in  concluzie,  „cu 
delicatete". 

Cand  luminal  de  Dumnezeu  vedem  addncul  decdderii 
noastre  si  plasa  satanicd  a  rdutdiii  generalizate,  a  ispitirilor  ce 
ni  se  coc,  numai  smerenia  §i  certitudinea  haricd  a  realitd}ii  lui 
Dumnezeu  ne  {in  §i  ne  fac  sa  nu  innebunim  sau  sa  nu 
devenim,  deodata,  ni§te  monstri. 

Tocmai  pentru  ca  nu  stim  prea  bine  cine  sunt  membrii 
ierarhiei,  cei  care  ne  slujesc  sj  nici  ei  pe  noi,  mai  vin  oamenii 
la  Sfanta  Biserica  in  mare  parte. 


307 


Unii  ar  veni,  si  daca  ar  sti  ca  tofi  sunt  netrebnici . .  .Dar 
nu  arface  mulfi  acest  lucru. 

Ar  fi  multe  Sfmte  Biserici  goale  si  doar  unele  arhipline, 
adica  acolo  unde  ar  sluji  Sfinfii  lui  Dumnezeu,  daca  ne-am 
cunoaste  in  mod  clar  unii  pe  altii,  in  adacimea  noastra  si  nu  de 
fatadd. 

Daca  am  sti  adevdratele  inteniii  ale  tuturora  ar  fi  mare 
haos. 

Tocmai  pentru  ca  nu  ne  stim  pdcatele  unii  altora  -  si 
asta  in  mod  providential,  din  voia  lui  Dumnezeu  -  mai  avem 
incredere  cat  de  cat  unii  in  al^ii. 

Daca  ti-ai  stii  duhovnicul  ca  pe  propria  ta  palma,  ^i-ar 
trebui  multd  smerenie  sa  mergi  mai  departe. 

Daca  am  sti  ce  ambiiii  ne  anima  pe  to^i,  ne-am  urmari 
unii  pe  al^ii  intr-o  stare  de  mare  fried. 

Inconstien^a,  aceasta  „umbra"  ce  ne  lasa  la  periferia 
in^elegerii  lumii  ne  da  imbolduri  ca  sa  mergem  mai  departe,  sa 
speram  la  multe  lucruri  din  punct  de  vedere  social. 

Daca  am  vedea  peste  tot  colcaiala  patimilor  si  prezen^a 
demonilor  n-am  putea  sa  scdpdm  de  nebunie  decat  cu  ajutorul 
lui  Dumnezeu. 

Mergem  mai  departe,  fara  sa  stim  ce  se  ascunde  sub 
lucrurile  noastre  parut  „frumoase". 

Dar  cand  Dumnezeu  i^i  arata  rdutatea  demonilor  si 
terfelirea  lumii  de  catre  ei,  atunci  durerea,  inspdimdntarea  si 
suferinfa  pe  care  ti  le  dau  aceasta  vedere  interioard  sunt  mult 
prea  grele  fara  harul  Sau. 

De  aceea,  Dumnezeu  ne  da  harul  Sau  si  prin  el 
in^elegem  realitatea  lumii.  Realitatea  lumii,  ca  si  cele 
dumnezeiesti,  nu  se  cunosc^Sra  harul  lui  Dumnezeu. 

Ra^iunea  noastra  parut  „autonoma"  -  cand  ea  e,  de  fapt, 
aservitd  demonilor  -  nu  poate  ajunge  prin  sine  la  in^elegerea 
inseldrii  in  care  dormiteazd  omul. 

Daca  s-ar  rezolva  mental  toate  lucrurile,  la  ce  ne-ar  mai 
trebui  harul  Saul  Fara  harul  Sau  insa,  care  ne  descopera 
adevdrul  inimii  noastre  si  al  lumii,  dand  la  o  parte  piatra  de 
mormdnt  a  nestiin}ei  si  a  nesimfirii  de  pe  inima  noastra,  nu  ne 
putem  bucura  de  intimitatea  cu  Dumnezeu. 

Am  stat  cu  aten^ie  la  Molitvele  Sfantului  Vasile  eel 
Mare404.  §i  mi-am  dat  seama  de  ce  nu  vor  dracii  sa  cunoastem 


404  A  se  vedea  comentariul  nostru  la  ele: 


http  ://www.  teologiepentruazi.ro/20 11/01/01  /prima-predica-pe-20 1 1  -comentariu-la- 
rugaciunile-de-exorcizare-ale-sfantului-vasile-cel-mare/. 


308 


aceste  rugaciuni:  pentru  ca  sunt  prea  teologice,  prea  inalte,  cu 
multe  detalii  despre  siretlicurile  demonilor. 

Gianina  [Piciorus]  mi-a  spus,  ca  ar  fi  buna  o  tezd  de 
doctorat  pe  seama  lor... si  am  fost  de  acord:  un  paralelism 
teo logic  intre  Molitvele  Sfantului  Vasile  eel  Mare  si  ale 
Sfantului  loan  Gura  de  Aur  pentru  a  reliefa  demonologia, 
teologia  Bisericii  despre  demoni. 

M\x\\\  au  facut  un  bau-bau,  o  sperietoare  din  aceste 
dumnezeiesti  rugaciuni. 

Pentru  Sfanta  Liturghie,  cand  Dumnezeu  coboara  pe 
Sfanta  Masa,  po^i  sluji  oricum  si  po^i  veni  la  Sfanta  Biserica 
dupd  cum  te  taie  capul,  dar  cand  e  vorba  de  blestemele  date 
asupra  demonilor,  ii  apuca  pe  toti  o  mare  fried,  o  frica 
devastatoare,  si  pe  credinciosi  si  pe  preo^i,  si  toata  lumea  pare 
sd  ia  aminte  dar  la  Liturghie  sunt plecati  cu  sorcova. 

Adica  am  transformat  rugdeiunile  de  exorcizare  in  ceva 
mai  important  ca  trairea  plenara,  plina  de  bucurie  sfanta  a 
Dumnezeiestii  Liturghii. 

De  ce?  Pentru  ca  ne  intereseaza  mai  mult  raul,  cu  care 
suntem  convivi,  decat  binele  slavei  lui  Dumnezeu  de  care  nu 
avem  habar. 

Insa  la  exorcizari  avem  de-a  face  cu  o  „inghetare"  pe  loc 
prefdeutd,  mai  mult  ca  sd  nu  intre  vreun  drac  in  ei  sau  sa  nu 
scoata  unul  vreun  sunet  din  ei  si  nu  pentru  ca  i-a  apucat 
credinta  si  starea  linistita,  asa,  brusc... 

5  5  5  ~  5  ~ 

Din  punct  de  vedere  teologic  si  experential,  rugaciunile 
Sfantului  Vasile  eel  Mare  sunt  o  teologie  impresionanta,  o 
mare  lec^ie  de  experien^a  duhovniceasca,  care  nu  e  infeleasd  - 
ca  si  celelalte  slujbe  dumnezeiesti  de  altfel  -  pentru  ca  noua  ne 
e  o  fried  teribild  de  a-l  intdrdta  pe  dracu,  dar  „putem"  sa  ne 
batem  oricandyoc  de  Dumnezeu,  dupa  cum  o  sifacem. 

Si  de  Dumnezeu  am  inceput  sa  ne  batem  joe  din  ce  in  ce 
mai  profesionist...p&  cand  fata  de  dracul  avem  „mare 
considerate",  pentru  ca  nu  cumva  „sa  il  deranjam"  cu 
pocdinta  sau  cu  indreptarea  noastrd  din  patimi. 

Ideile  dubioase  ale  credinciosilor  si  clericilor  nostri  sunt 
inspdimdntdtoare  prin  satanismul  si  nestiin^a  lor. 

De  aceea  consider,  ca  cea  mai  nenorocitd  plagd  a 
Bisericii  si  a  lumii  e  lipsa  de  viata  teologicd,  duhovniceasca, 
nascuta  dintr-o  zdrobitoare  nestiintd. 

In  ceea  ce  priveste  harul  dumnezeiesc  insa  e  o  nestiintd 
catastrofald  la  foarte  mul^i  oameni  ai  Bisericii. 


309 


Mi-ar  placea  sa  ma  bucur  si  sa  spun,  ca  to^i  ortodocsii 
traiesc  in  harul  Duhului  Sfant.  Dar  nu  e  asa.  Ar  fi  o  hula  la 
adresa  lui  Dumnezeu  sa  mint  faptul,  ca  multi  ortodocsi  II 
cunosc  pe  Dumnezeu  in  viata  lor. 

Si  pentru  asta  sufar  enorm... pentru  ca  nu  ma  pot  bucura 
atunci  cand  vad  ca  oamenii  sunt  calamitati,  injositi, 
destructurati  interior  de  erezii,  de  patimi,  de  satanism. 

Avem  fricile  pe  care  dracii  ni  le  „daruie"  cu  larghefe  si 
mai  pu^in  fried  dumnezeiasca,  duhovniceasca.  Ultima  te  umple 
de  har  si  de  bucurie  reala,  pe  cand  fricile  demonice  te  umplu 
doar  de  psihoze  ,  de  multa  incredere  in  tine  si  de  tot  felul  de 
ticuri  chitibusare. 


\j  propozrfie  hip-hop,  care  exprima  mentalitatea 
contemporana  decazuta:  „fara  vicii  am  fi  doar  niste  robofi". 

Fanii  aplauda  si  i§i  aplaudd  decdderea. 

Dar  viciul  nu  e  „o  pata  de  culoare"  in  via^a  noastra,  ci 
insu§i  intunericul  nostru  existential. 

Patima  ne  face  sclavi,  robofi  iar  virtutea  ne  elibereazd, 
iubi^ii  mei! 

Cantecele  sexuale  au  devenit  o  constantd,  pentru  ca  asta 
primeazd  in  noi,  alaturi  de  mancarea  buna,  traiul  bun,  castiguri 
usoare,  calatorii  de  distrac^ie,  dansuri  de  toate  felurile. . . 

Si  intr-un  asemenea  mediu  trebuie  sa  fim  ortodocsii 

Si  aici,  in  aceasta  lume,  coboard  harul  Sfantului  Duh, 
daca  implinesti  poruncile  Sale  si  auzi  glasul  celorlahi  ca  pe  o 
chemare  la  dragoste  sfdntdl 

Deraierile  iconografice  si  arhitecturale  din  Bisericile 
noastre  imi  apar  acum  mult  mai  evidente,  cand  ii  citesc  pe  cei 
care  sunt  trditori  ai  teologiei  Sfmtelor  Icoane  si  ai  normalita^ii 
bisericesti  si  artistice. 

Avea  dreptate  domnul  Sorin  Dumitrescu  cand  spunea,  ca 
micro fonul  ne  obtureaza  legdtura  directd  cu  preo^ii  slujitori. 

Daca  auzi  glasuri  din  toate  parole,  privirea  spre  Sfantul 
Altar  e  denaturatd. 

Dar  ce  ne  facem  cand  oamenii  nu  ne  audi 

Ce  ne  facem  cand  preo^ii  sunt  rdgusifi  sau  bdtrdnil 


405 


A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/psihoz%C4%83. 


310 


Pentru  ei  e  bun  microfonul,  cat  si  pentru  cantaretii  care 
rdgusesc  de  atata  cantat. 

Strana  e  solicitata  vocal  mult  mai  mult  decat  preotii 
slujitori. 

Pentru  cei  care  nu  prea  aud  e  buna  stereofonia406  dar 
uneori  trebuie  evitata,  daca  vrem  sa  fim  intimi  cu  credinciosii 
nostri. 

O  predica  pentru  oameni  pufini  nu  are  nevoie  de 
microfon. 

La  fel  sta  treaba  si  cu  scaunele.  Unii  vor  sa  le  scoata  din 
Sfanta  Biserica,  pe  cand  mul^i  au  nevoie  de  ele. 

Daca  mai  iei  si  covoarele  de  pe  jos,  te  trage  curentul  la 
genunchi  si  reumatismul  create. 

Unele  locasuri  sfinte  nu  au  sobe  bune  si  credinciosii 
ingheaid  la  slujbe.  Unii  nu  mai  vin  pentru  ca  se  imbolndvesc  la 
Biserica. 

In  alte  locuri,  vara,  rdcesti  din  cauza  aparatelor  de  aer 
conditional  care  sufla  mai  mult  decat  trebuie  sau  te  trage 
curentul  datorita  usilor  si  a  ferestrelor  deschise  prea  mult  timp. 

In  unele  locasuri  e  un  aer  apdsdtor,  din  cauza  neaerisirii 
iar  mirosul  lumanarilor  facute  din  orice,  dar  mai  pu^in  din 
ceara  de  albine,  te  astupd. 

Cele  cu  incalzire  centrala  te  indbusd  si  ele  uneori,  pentru 
ca  nimeni  nu  intreaba  pe  credinciosi,  daca  le  place 
temperatura  sau  condi}iile  pe  care  le  au  la  slujbe. 

Unde  preo^ii  sunt  bdtrdni  si  pictura  si  moravurile 
credinciosilor  sunt  imbdtrdnite.  Fumul  e  pe  perG\ifoarte  gros 
si  pictura  abia  se  mai  vede. 

Aluminiul  pus  pe  Sfmtele  Icoane  e  un  iconoclasm  mai 
mult  sau  mai  pu^in  constientizat.  Acest  lucru  1-am  in^eles  de  la 
o  doamna  profesoara  aparte,  pentru  care  ii  sunt  recunoscdtor. 

Se  vand  Icoane  de  toate  felurile,  unele  pictate  foarte 
prost  sau  eretic,  dar  mul^i  le  cinstescpe  toate. 

Unii  duhovnici  dau  canoane  aspre  la  oameni  care  nici 
nu  stiu  ce  e  acela  un  canon. 

Abia  teologii  mai  stiu  ce  sunt  acelea  Sfinte  canoane  si 
nici  macar  noi  to^i,  care  terminam  seminarul  sau  facultatea  nu 
leprea  stim. 

Lucrurile  se  iau  abrupt,  indiferent  daca  il  nelinistim  pe 
penitent,  indiferent  daca  el  nu  ne  infelege  si  indiferent  de 
disponibilitatea  sau  trdirile  sale. 


406  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/stereofonie. 


311 


Cand  se  vorbeste  despre  frica  de  Dumnezeu,  nu  se 
vorbeste  de  un  dar  dumnezeiesc  adeseori,  ci  despre  ceva  ce  or 
avea  tofi.  La  fel  se  presupune,  ca  oricine  vine  la  Sfanta 
Biserica  are  si  dragoste. 

Daca  citesti  insa  teologia  Sfantului  Maxim 
Marturisitorul  despre  dragoste  te  inspaimanti.  Dragostea  e 
floarea  ultima  a  sfin^eniei  si  noi  consideram,  ca  oricine  da  pe 
la  slujbe  si  face  doud  milostenii  are  iubire. 

Moralismul  sec  a  luat  locul  experieniei  duhovnicesti  si  a 
intelegerilor  addnci,  patristice  in  predicile  preo^ilor  nostri. 

Parem  „deschisi",  „liberali",  „ecumenici"  pe  cand 
suntem  foarte  inchisi  in  obtuzitatea  noastra,  in  idolatrizarea 
pdrerii  noastre,  care  nu  are  prea  mult  sprijin  in  voia  lui 
Dumnezeu. 

Murfi  care  scriu  teologie  azi  vor  sd  te  impresioneze,  vor 
sd  ii  crezi,  vor  sd  te  convingd.  Dar  nu  prea  \\i  dau  impresia  ca 
sunt  ai  lui  Dumnezeu,  ca  prin  ei  vorbeste  Dumnezeu. 

Scriu  una  si,  sub  textul  lor,  dincolo  de  ceea  ce  ei  scriu, 
observi  sufletul  inapoiat,  impestri^at  cu  de  toate,  care  nu 
seamana  deloc  cu  ceea  cepare  sdfi  scris. 

Le  citesti  printre  randuri  caracterul  duplicitar,  sufletul 
secretos  fara  secrete,  mintea  care  taie  adevdrul  in  buca^i  dar  nu 
stie  sd  il  mai  reasambleze  in  mod  organic. 

Concluziile  carjilor  sau  ale  articolelor  pe  care  le  publica 
sunt  pline  de  platitudini. 

Unii  pot  sa  creada  ca  ii  atac,  ca  am  eu  ceva  cu  ei... 

Dar  adevarul  e  ca  eu  constat  realitatea  lor  si  a  carjilor  lor 
si  nimic  mai  mult. 

Daca  nu  e  asa,  atunci  sa  spuna  cu  ce  s-au  ales  in  mod 
fundamental  cititorii  lor  de  la  ei  insisi. 

Carole  de  cult,  scrierile  Sfm^ilor  Paring,  Sfmtele  Icoane, 
tipicul  slujbelor,  orice  vestigie  ortodoxa  trebuie  tdlcuitd. 

Trebuie  sd  explicdm  imensitatea  de  neexplicat  a  boga^iei 
lui  Dumnezeu. 

Ma  bucura  imens  orice  traducere  a  Sfin^ilor  lui 
Dumnezeu  in  limba  romana,  orice  exegeza  mai  bund  sau  mai 
rea  si  nu  mai  spun  cea  duhovniceascd,  al  oricarui  lucru  din 
Sfanta  Biserica  si  din  lumea  asta  si  din  cealalta. 

Ma  bucura  inifiativele  personate  sau  comunitare  care 
vizeazd  dragostea,  in^elegerea,  prietenia. 

Ma  bucura  invd}dmdntul  religios  in  scoald,  daca  el  se 
face  cu  abnegate,  competent  si  daruire. 


312 


Ma  bucura  fiecare  tanar  sau  batran  inchinoviat,  care 
merg  la  Sfanta  Manastire  sau  in  pustie,  pentru  ca  sa  isi 
sfin^easca  via^a. 

Ma  bucur  de  oricine  se  face  preot  al  lui  Dumnezeu  si  are 
constiin^a  ca  e  hirotonit  de  Dumnezeu  si  simte  acest  lucru  prin 
mdna  episcopului  si  se  comportd  ca  atare. 

Ma  bucur  de  cei  care  vor  sa  se  cdsdtoreascd  si  sa  facd 
copii,  dar  si  de  cei  care  se  cdsdtoresc  si  nu  au  copii,  dar  au 
muliifii  duhovnicesti. 

Ma  bucura  mult  batranii  veseli,  increzatori,  cuviinciosi, 
care  sunt  exemple  dumnezeiesti,  cu  care  poji  sa  vorbesti  cu 
adevarat  de  intelepciune  si  echilibru,  cat  si  tinerii  inimosi, 
cura^i  la  inima,  care  nu  au  una  in  inimd  si  altape  buze. 

Ma  bucura  frumusetea,  pacea,  corectitudinea,  umilin^a, 
compasiunea. 

Ma  bucura  cantatul  unei  pasarele,  soarele  de  dimineata 
sau  de  apus,  gingasia,  frumusetea  de  a  te  darui,  de  a  sluji  lui 
Dumnezeu  si  oamenilor,  sinceritatea  si  abnega^ia  in  toate  cate 
facem,  farmecul  florilor,  apele  linistitoare,  padurile  care  te 
acopera  cu  o  pace  simpla,  calda. 

Ma  bucura  cunoasterea  oamenilor  si  ca  oamenii  vor  sa 
cunoascd. 

Ma  bucura  oamenii  care  citesc  mult  si  au  o  inimd 
deschisd  dialogului  si  nu  l\i  baga  pe  gat  idei  preluate,  ci  idei 
trudite  de  ei,  addncite  de  ani  de  zile. 

Ma  bucura  cei  care  sunt  in  afara  Sfintei  Biserici  si  care 
ajung  la  recorduri  imense  de  adevar  pentru  starea  lor 
neeclesiald.  Nu  ma  bucura  faptul  ca  sunt  in  afara  adevarului 
total,  ci  ma  bucur  ca  au  reusit  sa  inieleagd  parti  din  adevar, 
chiar  daca  sunt  in  afara  totalitdtii  revelafiei. 

Ma  bucura  infelegerea,  si  oamenii  care  ne  dau  sfaturi  cu 
dragoste  si  nu  cu  o  autoritate  simiitd  exterior. 

Ma  bucura  familiile  unite,  credincioase,  care  se  roaga  si 
muncesc  impreuna,  care  sunt  cu  un  singur  gdnd. 

Ma  bucura  pocain^a  oamenilor,  constiin^a  pacatoseniei 
lor,  a  umilin^ei  lor  in  fa^a  lui  Dumnezeu.  Asta  inseamna 
revenire  la  viafd. 

Imi  plac  oamenii  care  nu  imbdtrdnesc  niciodatd  la 
suflet,  care  nu  s-au  flescdit  in  idei  si  atitudini,  care  stiu  sa 
acfioneze  si  cand  sunt  crezu^i  ca  dau  inapoi,  oamenii  care  au 
rezistat  la  multe  incercdri,  oamenii  care  au  iubit  ceva  si  nu  au 
fost  impasibili  total,  oamenii  care  se  hrdnesc  din  nadejdea  in 
Dumnezeu  intotdeauna. 


313 


Ma  bucura  oamenii  care  stiu  sd  asculte,  care  stiu  sd 
puna  intrebdri  revelatorii,  care  nu  isi  trddeazd  credinja  si  nici 
prietenii,  care  nu  incurcd  iubirile  intre  ele  si  nici  nu  se 
disociazd  de  cei  care  ii  urdsc  pe  ei. 

Ma  bucur! 

E  foarte  important  sa  sim^i  ca  singura  bucurie  e 
Dumnezeu. 

§i  ceea  ce  nu  imi  place  e  ceea  ce  ne  cere  Dumnezeu  sd 
nufacem. 


C, 


'e  faci,  daca  in  casa  unde  stai  te  sim^i  ca  intr-o  colivie 

si  unde  to^i  te  pdstreazd  numai  din  indiferenidl 

Cine  \\i  alina  inima,  cand  prietenii  vor  sd  piece  mai 
repede  din  calea  ta?  Si  cine  ne  sunt  prietenii,  adevdratii 
prietenii 

Singura  frumusete  a  acestei  dureri  e  rugdciunea  si 
simfirea  lui  Dumnezeu  in  mijlocul  acestei  pdrdsiri  parca  pusd 
la  cale. 

Durerea  comicilor  e  o  rdzbunare  verbald  pe  cei  care  nu 
simt  durerea. 

II  priveam  azi  pe  un  mare  comic  al  nostra  si  dincolo  de 
vorbele  lui,  e  drept,  cu  bdtaie  lungd  unele,  te  astepta  un  zid  al 
durerii,  al  unei  dureri  personale  mute. 

Suferin^a  e  un  mare  dar  de  la  Dumnezeu.  Daca  inva^am 
sa  nu  vorbim  de  rdu  pe  cei  care  ne  fac  rau,  intelegem  multa 
iubire  a  lui  Dumnezeu,  care  ne  vindeca  ranile,  patimile  vechi. 

Doamne,  nu  ma  uita  pe  mine,  eel  care  am  uitat  sa  ma 
rog  cu  inima  smeritd.  Da-mi  inima  bund,  Doamne,  inima 
rabdatoare,  inima  milostiva.  Ajuta-ma  sa  ma  smeresc  continuu, 
Dumnezeul  meu  si  sa  simt  in  fiecare  zi  si  sa  vad  bogdfia 
intelegerii  si  a  iubirii  Tale. 

Da  sa  in^eleg  mila  Ta  §iputerea  milostivirii  Tale  in  noi. 

Da-mi  sa  ma  smeresc  intra  mul^imea  milei  Tale, 
Iubitorale  de  oameni  si  alunga  din  mine  acest  vis  urat  al 
nesim^irii,  al  parerii  de  rau,  al  invidiei,  al  razbunarii. 

Stinge  fumul  nepasarii  si  al  indiferen^ei  mele.  Raceala 
scoate-o  din  mine  ca  pe  o  iarbd  rea. 

Cura^este-mi  inima  cu  apa  lacrimilor  de  pocain^a. 


314 


Incinde  inima  mea  cu  nadejde  tare  si  cu  credin^a 
nebiruita. 

O,  Doamne,  Iisuse  Hristoase,  inima  mea  Te  vrea  pe  Tine 
si  in  singuratatea  acestei  lumi  pe  Tine  vrea  sa  Te  vada.  Tu  e§ti 
bucuria  mea.  Tu  e§ti  tacerea  inimii  mele.  Prin  Tine  ma  misc  si 
ma  veselesc  pe  pamant. 

Ce  as  fi  eu,  ticalosul,  fara  mila  Ta?! 

Unde  s-ar  pogori  inima  mea  fara  Tine?! ! 

Rdceala  inimii  ma  face  nemilostiv.  Cu  ce  gresesc 
oamenii  care  ne  cer  milostenie  de  ii  alungdm  atata? 

Noi  zicem  mereu:  „Doamne  miluieste!"  si  Dumnezeu  nu 
se  supara  pe  noi  ci,  dimpotriva:  Lui  Ii  place  iubirea  noastra. 

Zapada  se  topeste  incet...Tot  la  fel  lucreaza  Dumnezeu 
cu  noi:  patimile  pier  in  timp  dar  piGrprin  harul  lui  Dumnezeu. 

Cand  tai  firul  in  patru,  cand  nu  straba^i  prin  peretele 
mormantului  min^ii  tale  in  inima  ta,  realitatea  pare  pur 
intelectuald.  Dar  iubirea  ta  pentru  mine  sau  a  mea  pentru  tine 
nu  e  o  realitate  pur  mentala,  ci  o  realitate  ce  ma  angajeaza 
total. 

§i  cum  am  putea  sa  o  in fe legem,  daca  ea  ar  fi  o  realitate 
numai  a  min}ii,  dar  nu  si  a  inimii  si  a  voinfei,  a  faptelor? 

Cand  cobori  in  tine  te  scufunzi  in  tacerea  Lui.  Ui^i 
realitatea  plina  de  desdnfare  a  lumii.  §i  cand  iesi  afara,  traiesti 
senza^ia  pustiirii,  a  golului,  a  pustiului  interior,  pentru  ca  ai 
devenit  prea  mut  creier. 

Spaimele  oamenilor  sunt  nerealiste.  Si  sunt  nerealiste 
pentru  ca  sunt  „autonome"  multe  dintre  ele. 

Frumusetea  fizica  pare  a  fi  „un  lux"  care  trebuie  stricat 
cu  orice  chip  iar  urdienia  aparenta  a  fe^ei  ni  se  pare  o 
catastrofd,  desi  nu  in  chip  sta  frumuse^ea,  ci  in  frumusefea 
sufletului,  a  vie^ii. 

Efortul  de  a  ne  sim^i  intr-un  anume  fel,  „standardele" 
alcatuite  de  companiile  de  moda  sunt  aplicafii 
nonpersonaliste,  care  ne  vor  pe  to^i  cu  aceleasi  culori,  cu 
aceleasi  mansete,  cu  acelasi  fel  de  a  ne  tunde  pdrul. .  .Un  fel  de 
comunism  vestimentar  pana  la  urma. 

Democrat  incearca  sa  te  faca  impropriu  fie,  tocmai 
cand  crezi  ca  fi-a  dat  toatd  libertatea,  pentru  ca  libertatea  ei  e 
una  dirijatd. 

Ar  fi  o  imprudenfd  sa  crezi  ca  esti  liber,  atata  timp  cat 
libertatea  e  o  realitate  duhovniceasca  si  mxpoliticd. 


315 


„Libertatea  de  a  trage  cu  pusca"407  nueo  libertate,  ci  un 
mod  animalic  de  a  in^elege  libertatea,  adica  in  timp  ce  calci 
alte  libertdfi  in  picioare. 

Eram  intr-un  supermarket  si  cautam  biscui^i,  biscuiii 
romdnesti.  Nu  am  gasit  biscuiii... Dar  langa  mine  a  venit  o 
doamna  si  a  vazut  produsul  pe  care  il  cduta...§\  1-a  luat  de  pe 
raft  ca  si  cand  l-arfi  Jurat,  1-ar  fi  smuls  altcuiva  din  mana. 

Asta  mi-a  spus  ceva  important  despre  modul  nostru  de  a 
exista:  ca  vrem  sd  ludm  neapdrat  ceea  ce  ne  dorim  si  ca  atunci 
cand  gdsim  ceea  ce  ne  dorim,  nu  luam  cu  evlavie  acel  lucru,  cu 
modestie,  cu  liniste,  ci  ca  pe  o  pradd  ce  ni  se  cuvine,  ca  pe 
ceva  facut  numaipentru  noi. 

Ni  se  spune  peste  tot,  ca  acest  lucru  e  „pentru  tine"  si 
celalalt,  si  celalalt  si  la  nesfarsit...iar  noi  am  crezut  minciuna 
asta. 

Ni  se  pare  ca  totul  ni  se  cuvine.  Dar  nu  ni  se  cuvine 
totull  Trebuie  sa  existe  limite,  decen^a  in  a  cumpdra,  in  a  lua  si 
in  ceea  cene  dorim. 

Mi  se  pare  nelegal  pentru  constiin^a  mea,  sa  iau  ceva 
care  nu  e  pentru  mine,  care  nu  e  pentru  statutul  meu  social  sau 
pe  care  nu  mi-l permit  Jinanciar. 

Nu  cred  ca  e  bine  sa  ma  imprumut  pentru  ceva  anume, 
pentru  ca  sa  imi  cumpdr  ceva  si  apoi  sd  Jac  Joamea,  pentru  ca 
acel  lucru  a  costat  mai  mult  decat  eu  imipotpermite. 

Nu  po|i  sd  porfi  toate  ciurucurile  scumpe  ale  piefei  de 
consum  si  nici  elementele  ei  de  contrabandd. 

Nu  po^i  sa  te  tunzi  oricum,  sa  mergi  oricum  pe  strada. 

§i,  mai  devreme  sau  mai  tarziu,  intelegem  ca  nu  putem 
sa  facem  tot  ce  ne  taie  caput. 

Raul  nostru  e  acela,  ca  in^elegem  ca  daca  suntem 
sinceri,  omenosi,  muncitori,  cinsti^i  nu  o  sd  ne  placd  nimeni  si 
o  sd  ne  placd  daca  suntem  excentrici,  nesting,  adulatori  si 
iresponsabili. 

§i  nu  ne  pasa  de  ceea  ce  lasdm  in  urmd,  de  gunoiul  pe 
care  il  aruncdm  aiurea  dar,  in  acelasi  timp,  vrem  ca  statul  sd 
Jacd  ceea  ce  noi  am  putea  sa  facem  Joarte  bine  si  chiar 
elementar  de  bine  dar  nu  vrem  sdjacem. 

Am  observat  ca  ortodocsii  sunt  socotrfi  adesea  „incuU;i", 
„impostori",  „sarlatani".  As  vrea  sa  stiu  detaliile  care  conduc 
la  asemenea  catalogdri. 


407  Titlul  unei  poezii  a  lui  Geo  Dumitrescu:  http://atelier.liternet.ro/articol/1168/Geo- 
Dumitrescu/Libertatea-de-a-trage-cu-pusca-si-alte-poezii.html. 


316 


Procesul  umano-demonic  de  apari^ie  al  gandurilor 
neadevarate  se  vede  la  tot  pasul. 

Vorbim  prea  usor  despre  toate,  cand  stau  pe  langd  noi  si 
in  noi  miliarde  de  celule  si  de  corpusculi  si  de  realita^  pe  care 
nu  le  stim  si  carora  nu  le  percepem  existenia. 


k 


>aca  iubirea  pe  care  o  avem  pentru  cineva  e  strivitd  de 
orgoliu,  atunci  avem  o  iubire  mai  mica  decat  credem.  Avem 
mai  mult  orgoliu  si  mai  pu^ina  dragoste,  si  tot  mai  pu^in  sau 
deloc  evidenta  dragoste  de  copii. 

Pot  sa  ne  spuria  tot  ce  le  trece  prin  cap  iar  noi  „trebuie" 
sa  ii  ascultdm.  Nu  avem  „voie"  sa  tragem  la  rdspundere  pe  cei 
care  ne-au  nascut  si  crescut  iar  atunci  cand  ii  enervdm  trebuie 
sa  tdcem. 

„Eu  te-am  facut  pe  tine  si  nu  tu  pe  mine'"  e  o  formula 
care  se  vrea  „o  explicate",  cand  ea  este  o  expresie  a  lipsei  de 
dialog  si  de  intelepciune  paternd. 

Asa  vorbesc  si  se  manifesta  parin^ii  inconstienfi  si 
iresponsabili  vizavi  de  copiii  lor. 

E  utopica  dorinta  de  a  nu-i  contrazice,  cand  parintii 
habar  au  cefac. 

Parintii  inumani  cu  copiii  lor  cred  ca  au  dreptul 
discrefionar  de  a  te  omori  oricdnd,  pe  considerentul  ca  ei  te-au 
nascut. 

Ei  nu  pot  in^elege,  mul^i  dintre  ei,  ca  un  copil  nu  e  un 
sclav,  nu  e  un  robot,  nu  e  o  fiin^a  pe  care  o  pofi  manipula  cum 
vrei  ci  ca  trebuie  sa  te  intelegi  cu  ea,  sa  o  faci  sa  te  iubeascd  si 
sa  te  respecte  daca  vrei  sa  te  priveascd  responsabil. 

Vor  in^elege  mai  devreme  sau  mai  tarziu,  ca  iluzia 
domindrii  copiilor  lor  e  un  contraserviciu  lamentabil  pe  care 
si-1  fac. 

Nu  copiii  isi  urdsc  parintii,  ci  parintii  nu  stiu  sa  isi 
accepte  copiii,  sa  le  accepte  modul  lor  de  afi\ 

§i  copiii  sunt  constrdnsi  sa  isi  urasca,  sa  isi  deteste 
parintii,  pentru  ca  nu  sunt  atinsi  de  urme  directe,  vizibile,  de 
normalitate. 

Nu  stii  sa  cresti  un  copil  si  vrei  sa  se  manifeste 
normal?  \  De  la  cine  sa  inve|e  normalitatea,  daca  voi,  parintii 
lor,  nu  le-a^i  impdrtdsit-o  fdrd  ostentafie? 


317 


§i  paring  isi  mint  copiii. 

§i  copiii  simt  de  la  un  moment  dat  minciuna  care 
radiazd  din  parin^ii  lor  si  daca  nu  o  suportd,  daca  nu  o  pot 
suporta,  cu  ce  sunt  ei  de  vindl 

Daca  parin^ii  „sunt  trecufi  prin  via^a",  „daca  au 
experienid  de  viaja",  „daca  isi  iubesc  copiii",  cum  se  face  ca 
nu  vor  sd  stea  de  vorbd  cu  ei,  sa  le  asculte  inima  si  sd  le-o 
inieleagdl 

Cum  poate  o  mama  sd  nu  simtd  durerea  fiului  ei  si  un 
tata  sa  nu  stie  sa  fie  impdciuitor  cu  fiica  lui? 

Certurile  apar  din  cauza  principiilor  sau  a  lipsei  lor. 

§i  daca  am  vrea,  ca  impreuna  -  bunici,  paring,  copii, 
fra^i  -  sd  ne  infelegem,  atunci  nu  se  poate  sa  nu  gasim  cdi 
pentru  a  ne  infelege. 

Ne  e  fried  de  proprii  nostri  copii.  Ii  suspectam.  Ii  credem 
niste  monstri.  Ii  credem  niste  prosti,  niste  ratafi. 

Dar  daca  ei  sunt  asa,  noi,  parin^ii  sau  cei  care  ii  crestem, 
cum  sunteml 

Cine  suntem  noi,  cum  ne  definim  noi  in  fafa  noastrd, 
daca  ei  sunt  „doar  niste  copif ',  cand  au  25  de  ani,  30,  40,  50  de 
ani? 

Nu  stim  sd  ne  respectdm  copiii,  pentru  ca  nu-i  iubim. 

Ii  facem  „din  greseala",  „la  repezeala",  „inconstient". 

Bern  ceva  azi,  ne  culcam  cu  viitoarea  mama  si  daca  se 
vrea.. .peste  noua  luni  vine  „cataclismul". 

Cresc  copilul,  spun  ca  „il  iubesc"  si,  la  o  anumita  varsta, 
cand  acela  le  reproseazd  ceva  si  cei  care  1-au  facut  nu  vor  sd 
accepte  adevarul,  ii  spun  copilului  lor:  „Mai  bine  nu  te  mai 
fdceam.. .Mai  bine  te  omoram  la  nastere. . .". 

...§i  socul  acesta  al  copilului,  si  alte  socuri  de  acestfel 
due  la  acte  de  totfelul,  putin  spus  „iresponsabile". 

Pentru  ca  familia  si  societatea  in  care  au  trait  a  fost 
pentru  murfi  o  sminteald  prea  mare. 

Suferim  din  cauza  celor  care  ar  trebui  sa  ne  iubeasca. 
Suferim.  §i  suferin^a  noastra  pare  „o  joaca". 

Suntem  „niste  copii"  si  „trebuie"  sa  tacem. 

„Trebuie"  sa  tacem  „la  infinit". 

§i  aceasta  tacere  sd  insemne:  „voi,  copiii,  nu  sunte^i  buni 
de  nimic,  pentru  ca  nu  stifi  ce  vrefi.  Noi,  parhnii,  stim  ce  vrem, 
chiar  si  impotriva  a  ceea  ce  vd  place  voud". 

§i  daca  acasa  ni  se  inchide  gura,  la  scoala  la  fel,  la 
serviciu  la  fel  si,  daca  intalnim  si  un  preot  paroh,  care  crede  ca 
„stie  totur,  „tot  ce  ne  trebuie",  nu  ai  nicio  sansd,  nici  daca 


318 


vrei  sd  te  apropii  de  Dumnezeu,  pentru  ca  cei  care  ar  trebui  sd 
Ii  slujeascd  Lui,  te  imping  afara,  departe  de  El. 

Esti  lasat  singur,  desi  statul  „it4  garanteaza"  drepturile. . . 


C, 


ra  sa  nu  ii  mai  enervez  cu  simpla  mea  prezentd  pe 

oamenii  de  la  Sfanta  Ecaterina. .  .am  decis  sa  merg  si  sd  cunosc 
si  alte  Sfinte  Biserici  ale  Bucurestiului. 

In  masina  am  dat  peste  un  cuplu,  pe  care  1-am  gasit  mai 
apoi  la  slujba.  §i  doamna  nu  a  vrut  sd  stea  jos,  cand  i  s-a  ivit 
ocazia,  ci  a  dat  voie  sotului  ei,  care  se  simtea  sldbit. 

Mi-a  placut  gestul  sincer,  iubitor  si  fara  conotaiii 
manieriste  ieftine,  pe  care  cuplurile  bucurestene  il  practica 
acerb. 

La  slujba,  el  a  stat  jos,  pe  scaun  iar  ea  a  stat  tot  in 
picioare. 

Locasul  m-a  impresionat:  largimea  lui,  formele 
arhitecturale  maretre...Erau  peste  o  suta  de  becuri  apr  ins  e... dar 
preotii  erau  bdtrdni.  Unul  dintre  ei  era  un  fast  profesor  de 

rr^  1  ■       408 

Teologie     . 

La  un  moment  dat  am  vazut  parabola  fiului  risipitor  I 
curvar  de  pe  perete.  Fresca  nu  avea  conotaiii  mistice,  nu  era  o 
tdlmdcire  duhovniceascd  a  parabolei,  ci  era  o  narafiune 
picturald  de  un  realism  brut,  in  care  tatal  era  un  om,  fiul  ce  s-a 
intors  era  alt  om  iar  eel  care  a  stat  acasa  alt  om...§i  nicio 
aureola. 

Pictorul  n-a  vazut  deloc  adanc,  ermineutic.  N-a  privit  in 
realitatea  acestei  parabole  dumnezeiesti. 

Slujba  cufast  citadin  posac,  cu  cor  pe  4  voci,  cu  lumini 
si  solemnitate,  dar  fara  ascetism  si  fara  strdluciri  de  experientd 
misticd  in  glasul  preotilor  si  al  cantaretilor  si  al  credinciosilor  e 
o  slujba  cu  addncd  realitate  teologica,  ca  asa  e  ea:  mare, 
sfanta,  dumnezeiascd  dar  cu  o  exprimare  searbddd,  caldu^a, 
pentru  ca  cei  care  o  slujesc  sunt  la  sute  de  mile  distanta  de 
intelegerea  si  de  slujirea  ei. 

Sfanta  Liturghie  de  oras,  slujita  in  zonele  intelectualiste, 
e  o  minune  a  minunilor  servita  insa  in  polei  de  ciocolatd,  care 
ii  lasd  lafel  pe  credinciosii  ignorafi  dar  „culfi",   pentru  ca  ii 


408  Pr.  Prof.  Dr.  Dumitru  Radu,  Biserica  Sfintii  Imparafi  Constantin  §i  Elena,  piaja 
Hurmuzaki,  autobuzul  104. 


319 


face  sa  creada  ca  o  minune  atdt  de  imensd  ca  Liturghia  noastrd 
e  cea  mai  „  tristd  "  realitate  a  lumii  si  timpul  unde  poti  sa  casti 
sistematic. 

Preojii  slujitori  isi  indltau  gaturile  cu  gesturi  studiate, 
cei  care  veneau  aveau  fiecare  pretenfiile  lor... si  ce  m-a 
surprins  aici  a  fost  aceea,  ca  mi-am  pus  problema,  asa, 
deodata,  in  mijlocul  slujbei,  despre  cum  sdfac  rost  de  bani  la 
Bucuresti,  asta  dupa  5  ani  si  ceva  de  zile,  timp  in  care  nu  m-a 
stabatut  deloc  acest  gand  la  o  asemenea  intensitate. 

Ultimele  evenimente  care  ni  s-au  intdmplat  in  familie, 
ne-au  pus  pe  gdnduri.  Poate  ca,  mai  tarziu,  aceste  ganduri  care 
ma  strdbat  acum  vor  fi  privite  cu  un  surds  in  corful  buzelor. 

Un  mare  comic  e  bagat  la  puscarie  si  peste  un  timp  este 
eliberat.  Oamenii  aud  ca  el  va  fi  din  nou  pe  scena  si  vin  intr-un 
numdr  mare  la  spectacol.  Vor  sa-1  vada. 

Iese  pe  scena,  se  pune  pe  un  scaun  si  nu  spune  nimic. 

El,  marele  comic,  sta  in  fa^a  publicului  care  il  iubeste 
si. .  .nu  spune  nimic. 

Sta  5  minute,  sta  10,  sta  15,  sta  30  de  minute  si  lumea 
incepe  sdfluiere,  vrea  sa  piece,  gesticuleaza. 

Credeau  ca  e  ofarsd. 

Credeau  ca  a  innebunit. 

§i  cand  asteptarea  oamenilor  ajunsese  undeva  la  limitd, 
atunci  el  le  spune:  „Iubitii  mei,  eu  am  asteptat  intdlnirea 
aceasta  cu  voi  75  ani  de  zile. ..Voi  nu  a^i  putut  astepta  nici  30 
de  minute?" .. . 

Spectatorii  se  infioard  si  izbucnesc  intr-un  ropot  de 
aplauze.  Marele  comic  pleacd  sau  continud  sa  isi  spuna 
rolul... 

Si  ce  conteaza  daca  nu  ii  stifi  numele,  daca  un  miez  de 
adevar  exista  in  toata  aceasta  relatare  pe  scurft 

Asteptam,  mulfi  sau  pufini  dintre  noi,  sa  ni  se  intample  o 
surprizd  reala,  o  minune  a  proniei  dumnezeiesti.  Privim  spre 
Sfmtele  usi  si  asteptam  pe  cineva,  care  sa  ne  infware  cu 
adevarul  lui. 

Sfantul  Teodosie  eel  Mare409,  sarbatorit  azi,  1 1  ianuarie, 
inspaimanta  prin  luarea  sa  de  atitudine. 

Asteptam  un  om,  un  preot  al  lui  Dumnezeu,  care  sa  ne 
vorbeasca  atdt  de  sincer,  atat  de  inalt,  atat  de  simplu,  incat  to^i 
sa  recunoastem  in  el  voia  lui  Dumnezeu,  indrumarea  Lui, 
iubirea  Lui. 


409  A  se  vedea: 


http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-ll-cv_teodosie_cel_mare.html. 


320 


Asteptam  o  zi  in  care  sa  ne  bucuram  unii  pe  al^ii  si  sa  ne 
iubim  unii  pe  al^ii  si  sa  ne  primim  unii  pe  arfii  in  inimile 
noastre,  in  casele  noastre,  in  nadejdile  noastre  de  bine. 

Poate  ca  eu  visez. 

Poate  ca  acela  sau  aceipreoii  deja  sunt  dar  eu  nu-i  stiu. 

Poate  ca  sunt  un  biet  idealist,  care  nu  face  alteceva  decat 
sa  ceard,  in  loc  sa  faca  ceva  ca  sd-si  mdntuiascd  sufletul. 

Dar  daca  asteptam  sa  vind  cineva  un  an,  doi  ani,  40  de 
ani,  ani  si  ani,  sa  vina  prieteni  sinceri,  foarte  sinceri,  atunci  ei 
vor  veni,  vor  intra  la  un  moment  dat  in  via^a  noastra  si  tot 
timpul  acesta  singuratic  ni  se  va  parea  pufin,  pentru  ca  vom 
avea  oameni  care  vor  umple  intr-o  zi  golul  multor  clipe  afdfate 
de  singurdtate. 

De  ce  nu  asteptaffl  Trebuie  sa  asteptam  cu  rdbdare. 

§i  chiar  cand  ridicolul  e  pus  pe  tavd,  tot  trebuie  sa 
credem  ca  bucuria  lui  Dumnezeu  e  bucurie  printre  oameni  si 
pentru  ei. 

„Imparatia  lui  Dumnezeu  nu  e  pentru  animate,  ci  pentru 
oameni",  a  spus  el. 

§i  1-am  vazut  la  slujba  si  pe  Prof.  Dan  Zamfirescu410, 
caruia  i-as  fi  spus,  ca  i-am  gdsit  scrisoarea  intre  scrierile 
Fericitului  Hie  si  ca  a  facut  cea  mai  mare  eroare  atunci,  in 
acea  clipa,  cand  nu  i-a  publicat  la  editura  sa  marea  opera  a 
acestui  Sfant,  ci  l-a  dus  cu  vorba. 

Inalt,  cu  parul  alb,  si  obosit,  cu  o  geanta  in  mana  din 
acelea,  pe  care  functionarii  comunismului  o  aveau  ca  pe  o 
emblemd  permanenta.  §i  domnul  Voicu  poarta  la  fel:  aceeasi 
geanta  a  oricarei  zile. 

Iubim  trecutul  nostra,  vrem  sa  ne  dam  mari  cu  teologia 
noastra  ortodoxa  dar  nu  implinim  poruncile  lui  Dumnezeu 
decat  prea  pu^in. 

Pu^ini  vrem  sa  le  implinim. 

§i  daca  II  iubim  pe  Hristos  mai  pufin  decat  trecutul 
nostra  ortodox  suntem  pierdu^i,  ne-am  pierdut  mingle. 

Cum  am  putea  sa  nu-L  iubim  pe  El  si  sa  iubim  mai  mult 
istoria  noastra? 

Ne-am  deplasat  via^a  nepermis  de  mult  de  la  El  spre 
memoria  Lui. 

Dar  Dumnezeul  nostru  nu  e  mort,  ci  e  viu\ 

Nu  e  Dumnezeul  pe  Care  sd-L  inventariem  dar  sa  nu 
putem  sa  stdm  de  vorba  cu  El,  sa  ne  bucuram  intru  El. 


410  Idem:  http://biserica.0rg/Wh0sWh0/DTR/Z/DanZamfirescu.html. 


321 


Daca  nu  te  bucuri  slujindu-I  Lui,  nu  stai  in  fa}a  lui 
Dumnezeu. 

Daca  suntem  insensibili  la  glasul  Lui,  la  prezen^a  Lui, 
atunci  putem  fi  ingropati  de  vii,  pentru  ca  degeaba  mai  trdim, 
daca  vrem  sa  fim  doar  niste  umbre  miscdtoare,  fara 
personalitate,  fara  finalitate  bund. 

§i  apoi  am  mers  spre  ceva  imens  si  novissim411. 

O  hala  imensa412,  pe  care  am  considerat-o  initial  un 
locas  romano-catolic  dar  s-a  dovedit  a  fi  greco-catolic.  Cel 
care  oficia  avea  vesminte  ca  ortodocsii,  canta  aproape 
ortodox,  dar  nu  era  al  adevdrului. 

Greco-catolicismul,  aceasta  caricatura  amuzantd,  m-a 
lasat  cu  gust  amar.  E  pentru  prima  data  cand  asist  la  o  farsd 
religioasd  greco-catolica,  adica  la  o  liturghie  a  lor,  unde  se 
combina  adevdrul  cu  minciuna. 

Si  ma  exprim  in  acesti  termeni,  pentru  ca  nu  pot 
confunda  pseudo-bisericutele  cu  Biserica  lui  Dumnezeu,  cu 
Bis  erica  Ortodoxd. 

Nu  exista  biserici,  ci  Biserica,  doar  o  Sfdntd  Bisericdl 

Acesta  e  crezul  meu  si  intru  acesta  vreau  sa  mor. 

Acesta  e  adevdrul,  pe  care  nu  eu  ilpropun,  ci  e  adevarul 
pe  care  Prea  Sfanta  Treime  ni  l-a  dat  si  intru  care  ne  sfiniim 
viafa. 

Nu  exista  sfinienie  in  afara  Sfintei  Biserici  Ortodoxel 

Trebuie  sa  terminam  odata  cu  hulele,  cu  mistificarile,  cu 
prefacatoriile. 

Cine  spune  altfel  cade  sub  anatemele  tuturor  Sfm^ilor  si 
sub  urgia  lui  Dumnezeu. 

Eu  nu  spun  insa  prin  asta,  ca  trebuie  sd-l  omordm  pe 
cineva  daca  nu  e  ortodox,  ci  sa  mdrturisim  faptul,  ca  nu  exista 
alt  adevdr  in  afara  de  Ortodoxie,  chiar  daca  multora  nu  le 
place  acest  lucru. 

Pentru  cei  din  afara  Bisericii  Lui,  pentru  ei  trebuie  sa  ne 
rugdm  mult,  lor  trebuie  sa  le  ardtdm  toata  dragostea  noastra, 
tot  ajutorul  nostru  dar  adevdrul  dumnezeiesc  nu  e  ceva  care 
suferd  compromisuri. 

Acum  vreo  trei  secole  romanii  fosti  ortodocsi,  care  s-au 
unit  cu  Roma,  doreau  sa  ramana  toate  la  fel,  sa  nu  li  se 
schimbe  obiceiurile,  credin^a,  datinile. 

Dar  la  intrare  in  locasul  lor  era  apa  catolicd  unde  pui 
mana.  Apoi  pictura  catolica,  ieslea  cu  Pruncul  catolica,  azima 


Foarte  nou.  De  la  adj.  latin,  la  superlativ:  novissimus. 
412  Strada  Mihai  Bravu,  aproape  de  gura  de  metrou  de  la  Piafa  Muncii. 


322 


catolica,  limbajul  catolic,  orga  catolica,  satanismul  si 
maimutareala  lingvistica  romano-catolica,  pe  care  romanii  nu 
le-au  avut  mai  inainte. 

Si  lipsa  harului  dumnezeiesc,  si  credinciosi  min^i  „cu 
precizie",  si  multe  altele. 

Auzeam  ecteniile  ortodoxe  dar  intr-o  atmosfera  stranie, 
rece,  lugubra. 

Aceasta  hala  imensa,  numita  in  mod  antihristic 
„biserica",  ca  si  alte  „catedrale"  si  prapastii  ale  Iadului 
catolice,  calvine,  prezbiteriene,  evreiesti,  musulmane,  hinduse 
etc.  sunt  boala  acestui  pdmdnt,  SIDA  care  //  ataca  necontenit 
pe  Fiul  lui  Dumnezeu  si  improscd  cu  noroi,  cu  murdarie 
sfintenia  §ifrumuseiea  cea  vesnicd. 

Martor  imi  e  Dumnezeu:  ele  vor  fi  aruncate  in  lad,  in 
chinul  ateismului  vesnic. 

Si  spun  aceste  lucruri  cu  o  durere  imensa  pentru  ei  si  nu 
cu  bucuriel 

Via^a  aceasta  nu  e  o  glumd,  iubi^ii  mei! 

Daca  s-ar  cerceta  in  mod  autentic  istoria  de  doua  mii  de 
ani  a  crestinismului  s-ar  vedea  fdrd  tdgadd  ca  Ortodoxia  e 
adevdrul  lui  Dumnezeu. 

Daca  vrea  cineva  sd  se  convingd,  sa  studieze  si  sa 
citeasca  tot  ce  se  poate  si  e  scris  sau  vestigiile  care  mai  sunt 
inca  conservate,  si  va  afla  adevdrul. 

Nu  lua^i  usor  lucrurile! 

Nu  astepta^i  adevaruri  gata  servitel 

Ci  cauta^i-L  pe  Dumnezeu  cu  inimd  umilitd  si  cu 
dragoste  si  El  va  va  spune  unde  e  adevdrul. 

Cineva,  un  delimit,  s-a  dat  jos  dintr-un  tren  cu  detinu^i  si 
a  primit  un  packet  de  mdncare.  Cel  care  imparjea  mancarea,  1- 
a  vazut  din  nou  pe  eel  cu  pricina  si  a  vrut  sa  ii  mai  dea  inca  o 
data  mancare.  Dar  de^inutul  a  spus,  in  mod  prompt:  „Eu  mi-am 
primit  porfia.  Da^i-i  celui  de  acolo  mancarea,  caci  el  nu  a 
primit". 

La  noi  e  vorba:  „...sa  moara  si  capra  vecinului,  daca  a 
mea  a  murit". 

Dar  daca  moare  capra  ta  sau  fiica  ta  sau  fti  ia  foe  casa, 
nu  trebuie  sa  doresti  ca  sa  ia  foe  toate  casele,  ci  sa  ceri  iertare 
si  ajutorul  Domnului. 

Am  fost  candva  la  un  prieten,  pentru  ca  sa  il  vizitez,  care 
suferise  un  accident  grav  si,  din  acest  motiv,  se  afla  in  coma 
continua...iar  parin^ii  lui  erau  invidiosi  ca  eu  trdiesc  si  el  e  in 


323 


coma.  Mi-au  spus-o  in  fa}d..Aucm  care  m-a  lasat  cu  gust 
amar... 

Dupa  ce  a  murit  varul  meu  primar,  bunica  lui  mi-a  spus- 
o  si  ea:  „...a  murit,  dar  tu  esti  viu...".  Ar  fi  vrut  sa  mor  si  eu, 
daca  a  murit  ell 

Dar  eu  nu  as  fi  vrut  sa  moara  cineva  in  locul  meu,  daca 
Dumnezeu  m-arfi  luat  la  El. 

Eu  n-as  dori  sa  sufere  cineva,  daca  sufar  eu  ci, 
dimpotriva,  daca  tot  sufar  eu,  de  ce  sa  mai  sufere  si  altul 
aceeasi  durere? 

§i  dupa  mari  oboseli,  dupa  mari  socuri,  parca  e§ti 
„ireal". 

Sfantul  Teodosie  eel  Mare  a  avut  un  ucenic,  care  a  vrut 
sa  moara  in  mormdntul  sdpat  in  Mdndstire  si  dupa  ce  i  s-au 
rostit  toate  slujbele  de  inmormdntare  a  adormit  si  s-a  mutat  cu 
Sfm^ii.  Acela,  dupa  adormirea  sa,  a  venit  si  a  cdntat  la  strand 
cu  fratii... 

Mormantul  care  ne  asteaptd  si  care  ne  taie  gdndurile  de 
frica,  de  slava  desarta,  falsele  ganduri  de  slava  desarta. . . 

Mormantul,  gandul  la  el  e  o  lumind  care  ne  invie  din 
moartea  nepasarii,  a  indiferentei,  a  blegelii  duhovnicesti. 

Am  vazut  diminea^a,  in  fotografii,  mormantul  Sfantului 
Teodosie  eel  Mare  si,  tot  acolo,  alte  Sfinte  Moaste,  multe 
cranii  sfinte,  multe  oase  pline  de  har.  §i  m-am  intrebat:  Ce 
frumusete,  ce  boga^ie  de  har  poate  fi  acolo1?  Nici  nu-mi  pot 
imagina. 

Pustiu,  mult  nisip...Si  Sfanta  Biserica  era  din  piatra,  cu 
sculpturi  minunate. 

Se  pare  ca  americanii  tocmai  acum  au  ajuns  pentru 
prima  data  pe  Marte,  prin  intermediul  unei  nave  si  imediat  a 
aparut  stirea:  ca  exista  si  acolo  apa. 

Dupa  ce  au  umplut  carji  intregi  cu  fanfaronada 
marfienilor  verzi,  ei  abia  acum  am  ajuns  acolo,  dupa  ce  cu 
cateva  decenii  in  urma  s-a  ajuns  pe  lund. 

Facem  specula^ii  nefondate  si  apoi  cercetam  rudimentar 
cazul  propriu-zis. 

In  Romania  exista  nuferi  care  se  deschid  ziua  si  se 
inchid  noaptea  sau  infloresc  noaptea  si  se  inchid  ziua. 

In  pesterile  de  la  noi  frumusetile  sunt  nebdnuite. 

Ne  cunoastem  preapuiin  ^ara,  oamenii. 

Am  vazut  o  soparla  care  zbura  prin  aer  in  nu  stiu  ce  ^ara, 
pe  unul  care  spargea  bolovani  de  rau,  pe  unul  care  pictase  ceva 
pe  un  milimetru  patrat  sau  chiar  mai  pu^in  decat  atat. 


324 


Oameni  curiosi  si  oameni  abjecfi  si  oameni  Sfinfi  si 
oameni  „comuni". 

§i  cu  toate  acestea  eu  ma  simt  mic  intre  atatea  minuni, 
prea  mic.  Dintr-un  avion  nu  ne  vedem  nici  cat  un  punct. 

Cine  esti  tu,  eel  atat  de  ingamfat,  daca  te  poate  omori  o 
mused  sau  un  cui  ruginit  sau  o  simpld  impingere  in  goll 

Cine  esti  tu,  eel  care  este  mai  neputincios  deceit  umbra? 

Cine  esti  tu,  muritorule? 

§i,  cu  toate  acestea,  suntem  chemati  la  nemurire,  la 
fericire  dumnezeiasca,  la  comuniunea  vesnica  cu  Dumnezeu  si 
cu  oamenii  bineplacuti  Lui. 


3 


m  continuat  drumul  prin  Bucuresti.  Cand  am  coborat 

din  metrou  am  gasit  imediat  Sfanta  Biserica     . 

§i  aici  am  fost  uluit  defrigul  in  care  stateau  credinciosii 
la  slujba  desi  locasul  era  arhiplin. 

Cantatul  la  slujba  insa  a  fost  deplorabil. 

L-am  vazut  si  pe  un  fost  coleg  al  meu  de  facultate  in 
sobor,  acum  preot,  care  §i-a  scos  patimile  la  inaintare,  dandu- 
si  pe  fa^a  caracterul. 

Manipularea  oamenilor  de  catre  anumiti  preoti  la 
Spovedanie,  la  predica,  prin  diverse  brosuri,  pentru  interese 
mdrunte,  eel  mai  adesea  pecuniare,  se  practica  din  plin...in 
locul  vorbirii  in  harul  lui  Dumnezeu. 

Preotii  nostri,  cei  care  nu  au  constiinta  de  adevdrafi 
preoii  -  pentru  ca  n-au  vrut  si  nu  vor  sd  fie  oamenii  lui 
Dumnezeu  -  si  care  s-au  chemat  singuri  la  hirotonie,  fac  mult 
rdu  credinciosilor. 

Ma  doare  inima  cand  vad  aceasta  luptd  impotriva  lui 
Dumnezeu,  nu  facuta  de  eretici,  ci  de  ai  nostri,  care  au  fapte 
asemdndtoare  ereticilor. 

S-a  citit  Sfanta  Evanghelie  mai  rau  ca  din  gura  unui 
actor  slab  de  la  teatru. 

Predica  unui  confrate  de  la  doctorat  a  vrut  sa  fie 
mobilizatoare  dar  nu  Dumnezeu  iesea  in  evidenfd  in  predica 
lui,  ci  el,  vorbitorul. 


413 


Biserica  de  lemn  de  langa  stasia  de  metrou  Titan. 


325 


Se  folosesc  de  nestin^a  si  patimile  credinciosilor, 
ajungandu-se  la  faptul  dureros,  ca  propunerile  preotilor  sa  fie 
urmate  orbeste,  chiar  si  impotriva  adevdrului. 

Dumnezeu  m-a  luminat  insa  si  cu  privire  la  separafiile  si 
discordiile  care  exista  intre  oamenii  acestei  metropole.  Cei  de 
la  periferie  lupta  impotriva  celor  din  centru,  cei  sdraci  au 
repulsie  de  bogafi,  dar  si  zone  mai  mici  rivalizeazd  intre  ele. 

Se  practica  separafia  de  clan,  de  parohie,  de  sector,  de 
parte  a  orasului. 

Paream  suspect  in  sfantul  locas  desi  eram  fratele  lor. 

Insa  paream  suspect  nu  pentru  ca  m-as  fi  comportat 
aiurea,  ci  tocmai  pentru  ca  nu  ardtam  interior  ca  ei,  nu  ma 
buluceam  ca  ei,  aveam  distinctia  omului  atent  la  detalii. 

Intelectualii  Bucurestiului  nu  se  prea  vad  pe  la  slujbe,  ci 
numai  semidocfii  si  oamenii  slab  pregatifi. 

Fapt  pentru  care,  atunci  cand  apare  vreun  intelectual  in 
Biserica  si  il  simt  ca  e  altceva  decat  ei  incearca  sa  il 
minimalizeze,  sa  il  faca  sa  se  simtd  aiurea  in  spatiul  eclesial. 
Adica  nu  fac  mai  nimic  ca  sa  si-l  apropie,  fiindca  vad,  de  la  o 
posta,  ca  nu  e  de  nasul  lor. 

Omul  sarac,  simplu,  adesea  instruit  sumar  este  elementul 
forte  al  comunitatilor  noastre  eclesiale. 

Dar  el  e  discreditat  chiar  de  preotul  care  isiface  treaba 
aproape  numai  cu  cei  ca  el,  atunci  cand  vine  la  Biserica 
elementul  „bariu"414  al  societa^ii,  adica  omul  „cu  portofel 
gros",  portofel  adesea  umplut  cu  bani  murdari. 

Sdrdcie  multd  dar  si  nestiintd  multd.  Si  invidie  multd.  Si 

5  y  y  5  5 

nesimtire  multd.  Si  aflare  multd  in  treaba... 

E  dureros  faptul,  ca  m-am  sim}it  singur  la  slujba  si  ca  am 
dorit  sa  se  termine  mai  repede  Liturghia,  cand  vedeam  ca  pe 
nimeni  din  altar  nu  ii  interesa  de  credinciosi  dar  credinciosii  se 
simfeau,  paradoxal,  „  iubi}i". 

Nu  e  pentru  prima  data  cand  observ  discrepanta 
nelinistitoare  dintre  indiferenta  grijulie  a  preotilor  si 
sentimentalismul  debordant  si  lipsit  de  consistentd  teologicd  al 
credinciosilor. 

Adica  primii  erau  bucurosi  ca  Liturghia  merge,  banii 
curg,  fara  sa  se  implice  prea  mult... iar  credinciosii  erau 
bucurosi  ca  sunt  lasati  sa  cdnte  din  toti  bosogii  o  cantare  de 
te  luai  cu  mainile  de  par. 


414  Omul  „mare",  omul  „important",  adica  „omul  cu  bani"  si  nu  cu  multa  sfintenie  si 


stiinta 

415 


Variants  regionala  a  lui  bojoci,  care  inseamna plamdni. 


326 


Concluzia:  am  inceput  sd  mimdm  cufrenezie  realitatea. 

Ne  place  sd  facem  teatru  si  mimdm  si  smerenia  si 
sfin^enia  si  dragostea. 

Mimam  tot.  Mimam  tot  in  timp  ce  desfiintdm  orice 
trdire  duhovniceascd  autenticd. 

Dupa  care  ne  miram,  tot  noi,  cei  care  am  initiat 
larghetea  pdcdtoasd  la  slujbe,  de  ce  toata  lumea  sta  ca  la 
teatru  in  Biserica,  de  ce  nu  mai  participd  interior,  de  ce 
nimeni  nu  se  mai  simte  la  slujbd  ci  lapiatd. 

Pu^ini  dintre  mai  marii  nostri,  dintre  ierarhi,  vorbesc  pe 
sleau  oamenilor  asa  cum  simt  si  ce  simt  sa  le  spuna...  Si  asta 
foarte  rar  in  public,  la  slujba. 

Am  sentimentul  ca  le  e  frica  sd  fie  ei  insisi.  Suntem 
timora^i  si  noi  si  ei. 

De  ce  fried.  ..in  loc  de  dragostel 

De  ce  nu  ne  comportam  natural,  firesc  intre  noi,  ci  ne 
tinem  tot  timpul  la  distantd,  inculcand  in  mintea  oamenilor  ca 
suntem  inchisi  in  noi,  necomunicativi,  reci,  insensibili  la 
nevoile  oamenilor? 

Credinciosii  sunt  inspdimdntafi  de  unii  preo^i  cu 
blestemul  preotesc  sau  legarea  preofeascd  la  Spovedanie. 

Si  astfel  multora  li  se  siluieste  constiin^a,  sunt  impinsi  sa 
faca  lucruri  pe  care  nu  le  vor,  unii  sunt  cununati  cu  forta  sau 
determinati  sa  faca  unele  lucruri  fdrd  sd  le  simtd  cu  toata 
inima. 

Sunt  invatati  sd  mintd,  sa  se  prefacd,  sa  nu  isi  spuna 
pdcatele  cu  adevdrat. 

Multora  le  e  teama  sd  isi  spuna  pdcatele,  pentru  ca  simt 
sau  au  auzit  ca  preo^ii  incalcd  secretul  spovedaniei. 

Fugim  ca  sa  vindem  car^i,  sa  vindem  lumanari,  sa  zidim 
locasuri  somptuoase  dar  pu^ini  vorbesc  si  zidesc  oameni. 

Si  oamenii,  da,  ei,  singurii  sunt  cei pretiosil 

Si,  pe  ei,  pe  pretiosi  nu  ii  hraneste  prea  multi  la  modul 
real. 

Predica  a  devenit  din  mistagogie416  un  loc  de  publicitate, 
un  moment  in  care  ifi  iei  revansa,  un  spa^iu  temporal  al 
nestiiniei  si  al  hulei  strigdtoare  la  cer. 

Pictura  bisericeasca  a  devenit  o  imitafie  si  mai  pu^in  o 
vedere  duhovniceascd.  La  fel  si  arhitectura  bisericeasca. 

Degeaba  ne  ascundem  dupa  plopi:  acolo  unde  nu  sunt 
faptele  crediniei  ortodoxe  si  unde  harul  dumnezeiesc  e  alungat 


416 


Initiere  sfanta,  profunda  in  teologia  ortodoxa  si  in  viata  duhovniceasca. 


327 


de  nesimiirea  interioard  se  practica  satanismul  „subtil"  al 
inselarii. 

§i  e  normal  ca  cineva  sa  para  „nebun"  vorbind  despre 
inselare  in  spatiul  ortodox,  cand  pu^ini  stiu  ce  e  de  fapt 
inselarea,  adica  mistificarea  interioard  a  trairii  duhovnicesti 
prin  inlocuirea  ei  cu  o  pseudo  raportare  personald  la  viata 
Bisericii. 

Decaden^a  interioara  nici  macar  nu  ne-o  mai  simiim. 

Daca  o  simiim  totusi,  o  simiim  slab.  Si  daca  o  simtim 
slab  nu  avem  chef  sa  luptam  cu  ea  ci  ne  bdldcim  intr-o 
atmosfera  interioara  mult  prea  departe  de  curdtirea  de  patimi  a 
Ortodoxiei. 

Intr-o  astfel  de  ipostaza,  a  scrie  despre  realitatea  lumii 
ortodoxe  de  azi  si  a  lumii  in  general  e  un  pericol,  o  mare 
nebunie,  pentru  ca  vrand  sa  le  spui  adevdrul,  oamenilor  le 
place  sa  creada  ca  tu  esti  „  dusmanul "  lor. 

Cand  spui  adevdrul  esti  luat  la  ochi. 

„Cine  e  el?  De  ce  ne  spune  noua  despre  pdcatel  Cum  isi 
permitel". 

Deci  problema  lor  nu  este  daca  e  sau  nu  e  adevdr at... ci: 
cine  e  el  de  ni  le  spune? 

Ca  daca  le-ar  spune  Dumnezeu  din  cer...sau  daca  le-a 
spus  intreaga  Traditiei  a  Bisericii... parca  se  poate  schimba 
ceva... daca  oamenii  nu  vor  aceasta  schimbare  interioara 
duhovniceasca. 

§i  dreptul  revelational  si  constitutional  de  a  spune 
adevdrul  e  negat  cu  cruzime  la  nivel  subiectiv. 

Nu  |i  se  da  nicio  sansd  ca  sa-1  spui,  „pentru  ca  e  o 
conjecturd",  si:  „mai  bine  ai  tdcea",  si:  „nu  ne  strica  afacerile 
noastre"... 

Fur  dm  si  escrocdm  sub  numele  lui  Dumnezeu.  §i 
credem  ca  Dumnezeu  nu  ne  vede. 

Spunem  orice  ne  vine  la  gurd  credinciosilor  si  credem 
ca  le-am  dat  „sfaturi". 

Nu  ne  sfm^im  via^a  si  credem  ca  „putem"  predica.  Nu 
putem! 

La  televizor,  un  american  care  „levita"  cu  ajutorul 
dracilor  era  tare  „minunat"  pentru  cona^ionalii  sai. 

Li  sepdrea  si  ni  se  pare  ca  dracii  „sunt  simpatici",  chiar 
,/olositori" . 

Mirarea  „pentru  evenimentele  magice,\  entuziasmul 
pentru  ele  ii  aduce  in  noi  pe  demoni  si  ei  ne  inva^a  multe 


328 


lucruri  care  par  „extraordinare".  Dar  sunt  mismasurf11 
satanicel 

Sfanta  Biserica  Ortodoxa  nu  e  prezenta  pe  cablu  TV  cu 
emisiuni  mari  in  timp  ce  neoprotestan^ii  au  devenit  duminicali. 

In  fiecare  duminica,  afecta^ii  predicatori  ai  Americii, 
fugi^i  din  Romania  spre  „bine",  ne  umplu  inima  cu  o  durere 
enormd  prin  parsivenia  si  apetitul  lor  spre  falsificare  grea, 
constantd  a  sufletului  uman. 

Ortodocsii,  care  sunt  milioane,  parca  nu  sunt  in  Romania 
iar  daca  sunt  apar  la  TV  numai  la  rubrica  violuri,  crime, 
furturi,  prostitute,  escrocherie. 

Daca  urmariti  stirile,  ve^i  vedea  doua  stiri  despre 
America  -  dar  nu  stiri  importante  -  3  stiri  din  Romania  -  dar 
gdindrii  -  si  nimic  despre  o  mie  si  una  de  tari,  care  par  ca  nici 
macar  sd  nu  existe. 

Despre  Irak,  romanii  au  aflat  cateva  lucruri  la  TV, 
pentru  ca  americanii  au  vrut  sd-i  bombardeze,  chiar  daca  stiau 
ca  nu  au  arme  nucleare. 

Au  auzit  si  despre  Serbia  cate  ceva  la  TV,  pentru  ca 
acolo  i-au  bombardat  pe  ortodocsi  tot  „iubitii"  americani. 

Am  auzit  si  despre  Turcia  mai  ieri,  pentru  ca  a  fost  un 
cutremur  la  ei  si  despre  Roma,  pentru  ca  a  nins  ca  o  surprizd. 

Dar,  in  rest,  po^i  sa  astep^i  mult  si  bine,  pentru  ca  stirile 
sunt  „bine  alese",  pentru  ca  manipularea  prin  informafie 
trucatd  sa  isi  atinga  scopul. 

Mancarea  clonatd  ne-a  invadat.  Usturoiul  nu  mai 
miroase  a  usturoi,  rosia  miroase  a  altceva,  merele  par 
impresionant  de  ireale. 

§i  unii  cersesc  pe  la  colturi  ]9M£7  de  alfii. 

Si  „relaxarea"  pacatului  e  o  abundenfd  nimicitoare. 

Si  trupul  femeilor  a  devenit  latrina  tuturor  obseda^ilor. 

Si  raul  e  mairdu... 

Si  cdfi  suferd  pentru  acest  lucru?!... 

O,  Doamne,  da-ne  sd  nepard  rdu  pentru  ceea  ce  facem! 

Da-ne  sa  ne  venim  in  fire  si  sa  ne  para  rau  pentru 
pacatele  noastre. 

Un  preot  spunea  astazi:  „e  foarte  greau  sd  fii  preot 
adevdrat". 

Dar  e  bine  sa  fii  preot  neadevdrat  sau  un  parsiv  de 
profesiel 


417  Inselatorii. 


329 


Cum  sa  nu  ma  doara  cand  vad  asemenea  oameni,  cand  ii 
cinstesc  si  ii  iubesc  pe  preo^ii  lui  Dumnezeu,  care  au  o 
sfintenie  uluitoare,  de  care  nu  suntem  vrednici? 

Cum  sa  nu  spun  ca  acestia  sunt  cei  care^ac  raid  sdfie  si 
mai  rdu,  cand  preo^ii  lui  Dumnezeu  sunt  cei  care  ne  umplu  de 
uimire  cu  cat  bine  fac  oamenilor? 

Eu  ii  iubesc  pe  preo^ii  lui  Dumnezeu  dar  aceia  sunt 
Sfinfi.  §i  pe  cei  care  nu  vor  sa  isi  sfm^easca  via^a,  dar  sunt 
totusi  preoji,  nu  pot  sa  ii  am  cu  totul  la  inimd,  pentru  ca  nu-i 
po^i  iubi  in  mod  deplin  pe  cei  care  II  urasc  pe  Dumnezeu,  Care 
e  Iubire. 

Preotul  nu  poate  fi  indiferent,  pentru  ca  nici  Dumnezeu 
nu  e  indiferent. 

Chiar  daca  nu  po^i  sa  ajufi  pe  cineva,  nu  po^i  sa  treci  pe 
langa  elfara  str anger e  de  inima  §\fdrd  rugdciune  in  tine  insu^i 
pentru  el,  pentru  eel  in  suferintd. 

Preo^ii  §i  ierarhii  de  azi  ai  Sfmtei  Biserici,  daca  nu  vor 
trece,  dupa  adormirea  lor,  in  calendarul  Sfin^ilor,  nu  vor  avea 
niciun  edstig  de  la  preo^ia  lor,  ci  o  mare  osdndd.  Tot  la  fel  si 
mirenii:  daca  nu  isi  vor  sfinfi  via^a,  degeaba  au  fost  ortodocsi. 
Pentru  ca  nu  vom  ramane  cu  ceea  ce  credem  noi  ca  suntem,  ci 
cu  ceea  ce  suntem  cu  adevdrat. 

Rautatea  aceasta  din  jur  ma  covdrseste. 

Ma  doare  inima  de  atdta  rdutate  cata  simt  in  jur  si  cata 
emana  si  de  la  demoni. 

Mantuirea  noastra  e  cea  mai  grea  si  mai  mare  istovire. 

Doamne,  miluieste  lumea  Ta.  Ai  mila  si  de  noi, 
Doamne.  Nu  ne  lasa  prada  singuratatii,  disperarii,  triste^ii ! 
Aduna-ne  intr-o  singurd  turmd  si  ne  miluieste. 

Aseara  citeam  despre  Francisc  de  Assisi418  si  am  gasit 
urmatoarea  fraza:  „cand  era  ispitit  trupeste  isi  pedepsea  corpul 
aruncandu-se  intr-o  apa  rece  ca  ghea}a". 

Va  da^i  seama  ce  stare  de  satanizare  avea  omul  acesta, 
de  nu  se  imbolnavea,  aruncandu-se  de  multe  ori  intr-o  apa  atdt 
de  recel 

De  la  el  a  inceput  la  catolici  teatrul  religios  de  Crdciun. 
Prima  piesa  o  pune  in  scena  in  1223. 

Cand  vezi  boul  si  asinul  ca  statuiete,  pe  Prea  Curata,  pe 
Sfantul  Iosif  si  in  centra,  pe  paie,  pe  Domnul,  nu  vezi  nicio 
taina,  nicio  sfinfenie,  ci  numai  niste  figurine  moarte,  fepene. 


418  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Francisc_de_Assisi. 


330 


In  jurul  datei  de  14  septembrie  1224  ii  apar  stigmatele, 
aceste  noi  „minuni"  ale  Satanei,  „confectionate"  special  pentru 
catolicii  eretici. 

Nu  mai  se  petrec  minunile  de  pdna  atunci,  ci  „altele", 
„in  alt  fel". 

Satana  le-a  facut  „minuni  proprii"  catolicilor, 
protestan^ilor,  neoprotestan^ilor,  paganilor. 

Cele  5  rani  care  ii  apar  lui  Francisc  (care  inseamna 
„francezul")  vor  dura  pana  la  moartea  sa,  survenita  in  ziua  in  2 
octombrie  1226. 

Si  demonii  le-au  facut  ca  pe  o  „substituire"  a 
suferintelor  lui  Hristos  Dumnezeu.  Francisc  va  suferi  „in 
locul"  Domnului. 

Si  azi,  intr-o  ^ara  catolica,  unii  se  crucified  ca  sa  li  se 
ierte  pdcatele. 

Comut  central  de  aten^ie:  nuvela  Cheile419  a  lui  Arghezi 
e  o  delicatefe  rard.  Acesta  ridica  un  fapt  -  probabil  autentic 
sau  cu  o  mizd  de  realitate  -  petrecut  cu  cei  doi  copii  ai  sai,  la 
nivelul  unei  lupte  impotriva  lui  si  a  sotiei  sale,  la  care  el  e  de 
partea  copiilor. 

Dulapurile  sunt  inchise,  cheile  stau  la  cei  mari,  iar  copiii 
parca  sunt  facuti  intr-adins  mici,  de  parca  „copiii  trebuie  sa  fie 
mici  si  sd  stea  mici  o  via^a  intreaga"     . 

Curiozitatea  duce  la  edderea  dulapului  peste  copii,  ei 
sunt  salva^i,  sunt  judeca^i  de  un  complet  de  judecatd 
„necrutator"  si  pentru  ca  la  intrebarea:  „Cati  ani  aiT\  Baru^u 
raspunde:  „Sunt  bdtrdn",  completul  ii  scoate  afara  pe  acuza^i, 
pentru  ca  sa  poata  sa  rada  din  toatd  inima. 

In  loc  de  „catastrofa"  li  se  da  pe  mana  cheile.  Dar  cum 
nu  li  s-a  spus  care  la  care  broasca  merge,  nicio  usa  nu  s-a 
deschis. 

Si  copilul  crede  ca  nu  sunt  bune  si  reintoarce  cheile 
parin^ilor,  desi  parin^ii  ar  fi  trebuit  sa  le  spuna  despre  chei 
copiilor  lor,  pentru  ca  sa  stie  ca  sunt  responsabili  si  ei  pentru 
ele. 

Framuse^ea  nuvelei  e  aceea,  ca  autorul  a  luat  partea 
celor  mici  si  a  gdndit  ca  ei. 

§i  gandirea  ca  ei  a  fost  induiosatoare,  cum  nu  ar  fi  fost 
daca  ar  fi  spus  in  mod  rece,  ca  vor  fi  pedepsifi  cei  care  au 
ddrdmat  mobila. 


419  Tudor  Arghezi,  Versuri  §iproza,  ed.  a  Il-a,  Ed.  Ion  Creanga,  Bucuresti,  1985.  Nuvela 
e  mtre  p.  78-86. 

420  Idem,  p.  79. 


331 


In  filmul  „Cu  varul  Vinny  nu-i  de  glumit",  avocatul 
impostor  il  invinge  pe  avocatul  tehnic  prin  pasi  marunfi  si 
uimitori. 

Experta  in  masini  ne  lasa  cu  gura  cascata.  Trenul,  porcii 
sau  uzina  il  scoala  la  5  diminea^a.  Sta  de  mai  multe  ori  la 
inchisoare.  Dar  e  admirabil  prin  aceea,  ca  duce  la  un  succes  net 
procesul,  care  parea  „fara  scapare". 

Oamenii  vor  sa  traiasca  ca  in  filme.  Dar  pentru  ca  le  e 
teama  sa  o  spuria  si  sa  ofaca,  tocmai  de  aceea  doar  viseazd  la 
faptul  de  a  trai  ca-n  filme. 

Mi-am  adus  aminte  de  preotul  Florentius.  Acesta  incepe 
sa  il  invidieze  pe  Sfantul  Benedict  de  Nursia421  si  sa  ii  faca 
publicitate  negativa  in  fa^a  celor  care  veneau  la  manastirea  sa. 

Ca  sa  o  termine  cu  Sfantul  Benedict,  ii  trimite  o  paine 
otravita  spunandu-i  ca  e  „sfmtita".  §i  pentru  ca  nu  o  mandnca, 
atunci,  ca  sa  ii  sminteascd  pe  ucenicii  acestuia,  trimite  in 
gradina  manastirii  un  grup  de  tinere  fete  goale  si  le  pune  sa 
danseze  in  fa^a  monahilor. 

Despre  acest  preot:  no  comment  .  Desi  se  pot  spune 
multe . . . 

Vie^ile  Sfhnilor  lui  Dumnezeu  au  fost  scrise  ca  sa  stim 
ce  sdfacem  si  de  ce  sa  neferim. 

Ele  sunt  un  compendiu  al  viefii,  cu  alb  si  negru  la  un 
loc,  din  care  si  negrul  poate  aduce  alb. 

Caci  exemplul  rdu  ne  poate  inva^a  sa  iubim  binele,  daca 
raul  e  o  asa  de  mare  decddere  si  sa  neferim  de  rdu. 


Ii  deformdm  pe  cei  care  ne  privesc,  pentru  ca  iubindu- 
ne  ne  imitd  deformarea,  strambarea  firii  noastre  adusa  de 
patimi. 

Cei  care  ne  privesc  urdciunea  ne-o  pot  urma  si  acestia 
devin  lafel  de  urdfi  ca  si  noi. 

Copiii  preiau  urdciunea  parintilor,  o  due  mai  departe, 
considerand-o  opreluare  defamilie,  o  „mostenire  laudabila". 

Dar  cu  ceea  ce  se  laudd  ei,  eu  ma  intristez,  pentru  ca 
patimile  sunt  o  tristefe  si  un  mod  de  desfigurare  personala  plin 
de  nebunie. 


421  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Benedict_de_Nursia. 

422  In  engleza:  /ara  comentarii. 


332 


ilevin,  eel  care  o  iubeste  pe  fata  din  tren. 

„Intreaga"  America  priveste  la  iubirea  a  doi  tineri,  de 
parca  nimeni  nu  mai  iubeste  si  doar  ei,  in  aceasta  masa  amor/a, 
se  iubesc. 

Spectacolul  la  care  casca  ochii  toatd  lumea. 

§i  cineva  spune  in  film:  intai  conteaza  postul/locul  de 
munca,  apoi  banii/salariul  si  „dragostea  o  cumperF .  lata 
paradigma  societa^ii  de  azi! 

Iti  trebuie  viata  biologicd  pe  cand  implinirea  sufleteasca 
e  un  lucru  indiferent.  Adica  se  poate  trai  „si  fara"  sa  fii 
implinit  sufleteste  si  duhovniceste. 


k\  stazi,  Prea  Curata  Stapana,  m-a  purtat  spre  un  loc, 

unde  puteai  sa  i}i  auzi  interiorul  de  atata  tacere. 

Am  plecat  cu  metroul  si  am  coborat  la  stasia  Pipera.  O 
vanzatoare  de  ziare  si  o  femeie  care  mergea  si  ea  la  Sfanta 
Manastire,  m-au  ajutat  sa  ajung  la  Sfanta  Manastire 
Christiana423,  intr-un  loc  pustiu  si  aruncata  pe  un  camp 
neprimitor. 

Ele  au  fost  femeile  prin  care  amfostghidat  sa  ajung. 

Ma  dor  picioarele,  am  facut  o  batatura  in  talpa  dar  m- 
am  linistit.  E  vorba  de  o  manastire  de  maicL.si  unele  chipuri 
imi  erau  cunoscute  de  la  facultate,  pentru  ca  sunt  studente  la 
noi. 

Pictura  e  la  inceput.  Abia  s-a  terminat  de  pictat  Sfantul 
Altar  si  cele  doua  strane.  Insa  s-a  folosit  un  rosufoarte  viu,  pe 
gustul  tinerelor  maici  dar  in  discrepanfd  cu  teologia  picturii. 

-  De  ce  o  maica  e  imbracata  in  negrul 

-  Pentru  ca  ea  e  moartd  pentru  lume.  Ea  trebuie  sa 
ajunga  sd-si  omoare  patimile.  §i  negrul  hainelor  ei  ii  spun  sa 
nu  isi  mai  simta  trupul  viu,  sa  nu  ii  mai  faca  poftele. 


423  A  se  vedea:  http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/. 


333 


Fa^a  si  mainile  ii  sunt  neacoperite.  Cu  fa^a  priveste  spre 
Dumnezeu  iar  cu  mainile  lucreazd  pentru  aproapele. 

§i  mersul  ei  nu  trebuie  sa  tradeze  eleganfd,  ci  smerenie. 

§i  aici,  din  pacate,  cu  toata  frumusetea  si  tdcerea  din 
Biserica,  era  vizibil  sentimentul  de  clan. 

„Ceilalti"  erau  fra}ii  lor... dar  fara  sa  se  implice  prea 
mult. 

Am  fost  insa  uimit  din  nou  de  locurile  unde  te  poate 
duce  Dumnezeu,  daca  te  lasi  in  mdna  Sa. 

Cand  am  plecat  de  acasa  nu  am  stiut  unde  voi  fi  la 
slujba.  Am  plecat  pur  si  simplu...si  unde  am  simtit  sa  ma  due 
acolo  m-am  dus. 


& 


>ezamagirea  e  un  gol  in  inima,  o  sim|ire  a  racelii,  a 

neiubirii.  §i  cand  sim^i  ca  eel  ce  te  iubea  a  uitat  de  tine  sau  nu 
mai  priveste  foarte  atent  la  tine,  te  sim^i  singur,  parasit, 
aruncat  afara. 

Dezamagirea  noastra  trebuie  sa  o  aruncdm  in  fa^a  lui 
Dumnezeu. 

Rugaciunea  smerita  e  cea  care  umple  acest  gol  nociv. 

Doamne,  nu  lasa  sa  ne  inunde  raceala  dezamagirii, 
raceala  singuratatii,  a  deznadejdii.  Toate  lucrurile  au  un  sens  si 
Tu  vrei  sa  ne  invefi  de  fiecare  data  altceva. 

Nu  lasa,  Doamne,  ca  lec^iile  Tale  de  iubire  sa  le 
percepem  ca  o  depdrtare  a  Ta  de  noi,  ca  o  nepdsare  a  Ta  de 
noi,  Tu,  Care  esti  iubirea  lumii  acesteia,  Care  iubesti  lumea  Ta 
mai  mult  decat  poate  ea  sa  infeleagd  vreodata. 

Doamne  umple-ne  cu  iubirea  Ta!  Da-ne  sa  ne  smerim 
inaintea  Ta,  ca  Tu  esti  lumina  si  via^a  noastra. 

Avem  nevoie  de  Tine,  Dumnezeul  meu,  avem  nevoie  de 
mila  Ta.  Avem  nevoie  de  bunatatea  Ta  negraita,  care  ne  iarta 
pacatele  noastre  si  ne  pune  pe  noi  iarasi  in  starea  defii  ai  Tai. 


334 


li  era  frica  ca  demonii  sa  nu  ii  sard  in  spate  cand  se 
duce  noaptea  la  veceu  in  gradina. 

Sau  auzind  de  preotul  care  a  fost  „transportat"  de  draci 
de  la  slujbd  in  mijlocul  orasului,  i  se  pare  ca  ar  puteafi  luatpe 
sus  si  el. 

Viitorul  este  incert.  I  se  face  frica  sa  gdndeascd. 

Egoismul  ii  face  cu  ochiul  si  se  gandeste  in  mod 
pdcdtos,  daca  va  putea  trece  vreun  hop  din  via^a  lui. 

Dar  aceste  ganduri  nu  au  nimic  de-a  face  cu  smerenia  si 
cu  Ids  area  in  voia  lui  Dumnezeu. 

De  ce  trebuie  sa  fii  atdt  de  las'? 

De  ce  trebuie  sa  iti  faci  tot  felul  de  planuri,  care  nu  au 
nimic  de-a  face  cu  realitatea,  ci  sunt  doar  fantezii  de  duzindl 

Frica  de  a  nu  innebuni  e  o  frica  pe  care  dracii  o  aduc 
celor  care  se  curdfesc  de  patimi. 

Frica,  panica  din  fa^a  exorcismelor  te  face  anormal. 

Vrem  sa  rezolvam  totul  repede. 

Vrem  minuni  care  sa  nu  ne  schimbe  si  victorii 
intelectuale  pentru  care  sa  nu  suferim  si  pentru  care  sa  nu 
depunem  eforturi. 

Ne  inchipuim  cum  ar  fi  fost  daca  am  fi  scris  noi  cartea 
aceea  sau  cum  ar  fi  fost  daca  vorbeam  si  noi  atunci... 

Dar  nu  constientizam,  ca  am  fi  putut  face  accident 
vascular  cerebral  inainte  ca  sa  spunem  doud  cuvinte  sau  sa 
scriem  trei  rdnduri. 

Vrem  sa  fim  alfii,  pentru  ca  nu  stim  sdfim  noi  insine  sau 
nu  vrem  sa  devenim  noi  insine,  cu  harul  lui  Dumnezeu. 

Tot  felul  de  frici  ne  strabat. 

Constiin^a  ca  nu  am  facut  vreun  lucru  ne  avertizeaza. 

Presiunea  psihica  e  prea  mare,  incat  unii  se  si  intreaba 
de  cum  au  putut  sa  reziste  pana  azi. 

Spunem:  „nebun"...dar  nu  prea  stim  cat  de  siguri  suntem 
in  ceea  ce  spunem.  Nici  nu  putem  sa  imprejmuim,  sa 
delimitdm  acest  termen,  realitatea  lui. 

Cum  spovedim  un  nebunl 

Cum  in^elegem  deficienfele  altora,  cand  noi  nu  le  aveml 

Ce  responsabilitate  am  eu,  fa^a  de  eel  care  nu  se  poate 
ajuta  pe  sine? 

Uneori  vrem  sa  cunoastem  multa  lume.  Dar  daca  am 
cunoaste-o,  ne-am  da  seama,  ca  acest  demers  ne  solicitd  foarte 
mult. 


335 


A  cunoaste  pe  cineva  inseamna  a  trece  prin  multe  faze 
de  apropiere  si  de  indepdrtare,  de  acceptare  si  de  respingere, 
de  tachinare,  de  incercare  din  ambele  parji  de  a  trece  peste 
asperitdii,  peste  neajunsuri. 

§i  cand  am  citit  ceva  despre  niste  teologi  protestan^i, 
demonii  imi  spuneau,  in  timp  ce  citeam,  ca  am  inceput  sa 
talcuiesc  Molitfelnicul,  la  care  lucrez  acum,  ca  protestantii, 
desi  eu  il  inteleg  prin  luminarea  lui  Dumnezeu,  cu  toate 
pacatele  mele. 

Insa  rdutatea  demonilor  se  vede  din  aceea,  ca  in  timp  ce 
citeam  o  carte  teologicd  protestantd  ei  imi  vorbeau  despre 
motivatiile  sau  despre  modul  in  care  comentez  eu 
Molitfelnicul. 

Inter fereniele  demonilor  par  gdndurile  noastre  dar  nu 
sunt. 

Un  gand  trebuie  sa  apara  din  motivafia  expresd  a 
cdutdrii  mele,  din  dorin^a  mea,  din  asteptarea  mea. 

Dar  interference  demonice  sunt  ganduri  deja  fdcute  si 
aruncate  in  ograda  min}ii  mele.  Nu-mi  aparfin,  insa  apar  ca 
ceva  ce  mi-ar  aparfine. 

§i  po|i  astfel  sa  incurci,  in  mod  grav,  ceea  ce  vrei  tu  cu 
ceea  ce  vor  dracii  si  crezi  ca  e  voinfa  ta. 

Cand  ispitele  tree,  in^elegi  ca  a  fost  un  cutremur  intr-un 
pahar  cu  apd. 

Te  ui}i  mereu.  Nu  mai  stii  cum  ardtai  sau  cum  ardfi. 

Mergi  mai  departe,  si  nu  sperai  ca  mai  departe  sa  sim^i 
si  sa  traiesti  lucruri  pe  care  nu  le  asteptai. 


lYlersul  la  doctor,  pentru  analizele  necesare  pentru 
casatoria  civila,  ne-a  costat  mult  (bani  din  darul  Parintelui 
Marcel  Hanches)  dar  am  putut  trece  mai  departe. 

Ochii  ei  te  invitau  la  a  da  mitd.  Si  pana  nu  afdeut  ce  a 
vrut  cu  noi  nu  ne-a  dat  certificated  prenupfiale. 

Cealalta  asistenta  vorbea  cu  o  detasare  sora  cu 
indiferenia,  dar  banii  ni  i-a  luat  doctorul  care  era  cu  ea. 

Noi  doream  sdfacem  analizele... iar  ei  ne-au  invitat  sa  nu 
le  mai  facem... dar  sa  le  bagam  banii  pe  „necesarele  analize"  in 
buzunar.  Si  am  facut  asa  cum  au  vrutl 


336 


§i,  cu  toate  acestea,  Prea  Curata  Stapana  ne-a  scapat 
repede  de  drumuri  obositoare,  care  nu  ar  fi  avut  nicio 
relevantd,  pentru  ca  nu  suferim  de  nicio  boald. 

Ea  a  randuit,  ca  prin  intermediul  oamenilor  corup^i, 
chiar  §i  impotriva  vrerii  lor,  sa  mergem  mai  departe. 

Sclipirea  hoafd  din  ochii  lor,  tertipurile  care  le 
ascundeau  caracterul,  zambetul  prefdcut,  toate  acestea  mi  s-au 
imprimat  undeva.  De§i  le  uit.  De§i  ele  se  due  undeva  in  mine, 
unde  nu  mai  imi  place  sd  le  discut. 

Am  dat  mitd  cum  credeau  ei  sau  am  vrut  sd  scdpdm  de 
strangularea  spitalului?  Ultima  exprima  adevdrul. 

Pentru  ei  eram  doar  doi  prosti,  care  nu  au  pe  nimeni  §i 
care  nu  stiau  sd  se  descurce.  §i  poate  ca  au  dreptatel 

Nu  §tiu  sd  ma  descurc  in  lumea  aceasta,  adica  sa  devin 
curvd  cu  doudfete,  §i  n-am  §tiut  niciodata. 

Dar  nici  nu  vreau  sd  intru  in  acest  vartej  periculos,  unde 
oamenii  nu  mai  au  nimic  sfdnt,  nimic  curat,  unde  nimeni  nu 
mai  poate  sa  il  vada  pe  celalalt  frumos  §i  unde  toata  ziua  sa  ne 
bdldcdrim  ca  la  u§a  cortului. 

Stam  inchi§i  in  casa,  studiem,  ne  rugam,  mai  dam 
drumul  la  televizor,  mancam  §i  dormim.  Dar  mul^i  dintre 
oameni  sunt  afara,  merg,  discuta,  fac  compromisuri,  au 
realizdri,  sunt  strivi^i  de  nesimfirea  altora. 

Daca  privesc  de  aici,  din  acest  culcus  al  nostru,  nu  vdd 
lumea?!  Lumea  crede  ca  se  schimbd.  Dar  se  schimba  cu 
adevdraf! 

Ma  gandeam  azi,  §i  i-am  spus  §i  Gianinei  [Piciorus],  ca 
in  locul  Fericitului  Hie  [vazatorul  de  Dumnezeu],  intr-un 
anume  grad,  nu  as.  mai  avea  pe  cineva,  din  cei  pe  care  ii  cunosc 
in  jurul  meu,  cu  care  sdfiu  implinit  intr-o  relatie  de  prietenie. 

Poate  numai  cu  Parintele  Savatie  [Bastovoi]  as  putea 
avea  o  relatie  duhovniceascd  si  culturald  ampla,  pentru  ca  ne 
leaga  si  vdrsta,  si  experienta  dubld,  si  temper amentul.  Dar  el 
nu  ma  cunoaste. 

Deduc  asta  din  cartile  sale,  chiar  daca  scrie  carti  mai 
mici  decat  (sunt  sigur)  poate  sd  scrie. 

Pentru  a  te  cunoaste  cineva  trebuie  sd  te  consumi  mult. 

Lui  Savatie  [Bastovoi]  nu  ii  e  teama  sd  vorbeascd,  spune 
lucruri  pe  care  al^ii  le  acoperd.  Te  regdsesti  in  el,  in  cautarile 
lui,  in  pacatele  lui,  in  iubirile  lui. 


337 


Insa  cine  stie  cum  ar  putea  interpreta  dorinta  mea,  daca 
vreodata  as  avea  posibilitatea  de  a-i  scrie  sau  de  a  vorbi  cu 
el424. 

E  un  chin  imens  sa  fii  sfdrtecat  de  priviri,  de  cuvinte,  de 
neincredere. 

Cand  ies  pe  strada,  fuge  uneori  din  mine  starea  de  a  fi 
om  (desi  nu  pierd  nimic  din  a  fi  om)  si  ma  simt  hdituit  de 
privirile  oamenilor. 

II  privesc  in  mine  pe  preot  -  asa  cred  ei,  multi  care  ma 
vad,  pentru  ca  cred  ca  sunt  preot  -  cu  ironie,  cu  dispret,  cu 
invidie,  cu  mirare,  cu  ciuda. 

Mi  se  vdnd  tot  felul  de  sentimente  desi  nimeni  nu  ma 
cunoaste.  §i  nici  nu  vrea  sa  ma  cunoascd. 

Poate  ca  daca  as  fi  preot  lumea  ar  vrea  sa  ma  cunoascd 
sau  poate  ca  ar  veni  la  mine  numai  pentru  ca  sunt  preot  dar  nu 
si  pentru  ca  ar  vrea  sa  ma  cunoascd  personal. 

§i  nu  stiu  ce  inseamna  a  te  cunoaste,  daca  cunoasterea 
nu  are  sfdrsit. 

In  orice  caz,  scopul  real  al  oamenilor  e  sa  se  iubeascd 
intru  Domnul  si  sa  isi  sfin}eascd  via}a. 

„Unii  pe  al^ii"  sa  se  iubeasca,  ca  sa  poata  marturisi,  intr- 
o  comuniune  de  iubire  si  de  in^elegere,  iubirea  fata  de  Prea 
Sfanta  Treime. 

Iarasi  intristez  oameni.  Oamenii  cer  sa  nu  ii  intristez  si 
eu  nu  vreau  acest  lucru.  Dar,  in  acelasi  timp,  oamenii  ar  trebui 
sa  inteleaga  ca  si  eu  am  nevoie  de  in^elegerea  lor  si  ca  adevarul 
nu  ne  intristeazd... ci  ne  vindecd. 

Ma  simt  bucuros  deodata...Harul  dumnezeiesc  izvordste 
in  inima  mea,  si  asta  datorita  iubirii  Domnului. 

Aseara  sim^eam  cum  izvordste  harul  dumnezeiesc,  ca 
apa  dintr-un  izvor,  in  inima  mea.  Deodata... 

§i  Dumnezeu  asculta  rugdciunea  mea,  a  ticalosului  si 
ma  umple  de  milostivirea  Sa. 

Cum  pot  sa-p  mul^umesc,  Doamne,  pentru  toate? 
Confirmdrile  Tale  ma  umplu  de  iubire. 

Tu  nu-i  ui^i  pe  cei  singuri.  Tu  nu-i  \x\\\  pe  cei  din  nevoi. 

§i  ei  sunt  mulfi,  dar  Tu  nu  ii  uifi. 

§i  nu  ii  uita,  Doamne,  niciodata! 

Ai  mila  de  cei  betegi,  de  cei  fara  casa,  de  cei  fara 
dragoste  in  inima. 


424  A  interpretat-o  extrem  de  prost,  din  pacate,  pierzand  in  persoana  mea  un  prieten 
foarte  rar. 


338 


Ai  mila  de  cei  care  nu  cunosc  mila,  de  cei  care  nu  isi 
maipldng  de  mild,  pentru  ca  considera  ca  nimeni  nu  li  ajutd. 

Tu  ai  toate  darurile  din  lume  ca  sa  le  dai  lor,  cat  si  daruri 
ceresti.  Da-le  lor,  Iisuse  Doamne,  mila  Ta,  iubirea  Ta,  hrana 
Ta,  cum  nu  au  cei  care  se  ghiftuiesc  pe  pamant  si  nu  stiu  cand 
trece  noaptea  si  cum  vine  ziua. 

Cand  esti  timorat,  nu  mai  ai  curaj. 

Cei  care  se  rdzbund  cred,  in  slava  lor  desarta,  ca  pot  sa 
faca  tot  ceea  ce  isipropun. 

Bogatul  se  increde  in  ce  are  in  conturi  si  pare  sa  fie 
linistit.  Inima  nu  ii  palpitd  pentru  ziua  de  maine.  El  are  case, 
nu  casd.  Mananca  ce  vrea.  Nu  ramneste  la  nimeni. 

§i  tu,  calatorule,  care  nu  ai  decat  pungi  si  zdren^e  pe 
tine,  suferi  amarnic,  si  nici  eu  nu  am  ce  sa-^i  dau,  si  treci  mai 
departe,  si  ceri,  si  iarasi  ceri. . . 

Cand  se  urea  in  masina,  vor  sa  treaca  peste  tine. 

Nu  au  timp.  Parca  s-a  terminat  timpul  si  nu  pot  sa  mai 
astepte. 

Telefonul  a  venit  desfdsurat.  Asta  ma  panicheazd:  sa 
stiu  ca  mul^i  stiu  la  cine  am  sunat  eu.  Ma  simt  urmarit.  Suntem 
urmari^i  mai  rau  decat  cu  Securitatea,  si  vom  fi  si  mai  mult. 

Nu  e  niciun  fel  de  paranoia:  pufini  oameni  vor  sti  ce  fac 
cei  mulfi. 

America  a  inceput  sa  monopolizeze  Romania  intr-un 
mod  penibil  si  atitudinile  nu  se  aud.  To^i  au  devenit,  deodata, 
pro-americani.  Oare  sa  fie  asa?! 

Am  vazut  doua  filme  la  rand,  unde  „iadul"  si  „raiul" 
erau  tot  ca  pe  aici:  cu  femei,  cu  distrac^ie,  cu  chefuri.  Productii 
americane. 

Hulele  se  tin  Ian}  si  desfdsurarea  rdutdtii  e  in  curs  de 
derulare. 

Omului  i  se  dau  de  toate  in  schimbul  libertd}ii  sale  si  a 
sufletului  sdu. 

Desi  to^i  suntem  liberi,  imediat  esti  dat  in  judecatd  daca 
spui  ceva  impotriva  curentului,  inspre  care  unii  vor  sa  duca 
poporul  roman. 

Carole  se  scumpesc  in  mod  drastic,  la  „prajiturile" 
magazinelor  ne  uitam  cu  jind  si  nu  mai  avem  multe  lucruri  sa 
ne  spunem,  pentru  ca  nu  mai  vrem  sa  ne  vorbim. 

Nu  stiu  cum  de  mai  putem  sa  suportam  atdta 
singurdtate.  E  un  chin  imens. 

Singuratatea  a  inceput  sa  fie  cea  care  ne  conduce,  pentru 
ca  amfost  invrdjbifi  unii  contra  altora. 


339 


Slava  Tie,  Doamne,  pentru  toate!  Ai  mila  de  noi  si  ne 
iarta,  Doamne! 


Dupa  mult  mers  pe  jos,  dupa  un  ocol  asumat,  timp  in 
care  mi-am  dat  seama  de  sdrdcia  din  anumite  parti  ale 
Bucurestiului,  am  ajuns  la  Biserica  Sfdntul  §tefan,  la  Cuibul  cu 
barza     . 

Desi  stiam  ca  acolo  a  fost  un  „cuib"  al  ereziei  candva, 
am  gasit  o  atmosfera  duhovniceasca  foarte  buna,  linistitoare. 

Parintele  Daniel  [Benga] 426  a  predicat  la  fiul  eel  risipitor 
despre  pocdinfd  -  un  drum  interior  mai  intai  -  apoi  despre 
constiin}d  si  despre  grija  pdriniilor  fafa  de  copii. 

Am  observat  cu  bucurie  subtilitatea  interpretarii  sale, 
modul  in  care  a  condus  discu^ia  in  cadrul  omiletic,  implicarea 
directd  in  realitatea  descurajantd  a  tineretului  actual. 

Intoarcerea  acasd  e  o  regdsire. 

Con§tiinfa,  dupa  talcuirea  semantica  a  limbii  grecesti,  e 
o  gtiinfd  cu  Dumnezeu.  Dumnezeu  a  lasat  constiin^a  omului  si 
ea  ne  va  fi  adevdratul  nostru  judeedtor : 

Constiin^a  e  judeedtor  dar  si  sfdtuitor. 

La  un  moment  dat  a  interpretat  o  poveste  populara, 
spunand  ca  demonii  au  trei  lucruri:  un  ac,  o  pdturd  si  o 
trdmbifd. 

Cand  ne  momesc,  ne  infeapd  cu  acul.  Acul,  in^epatura 
lui  e  prima  lor  intervenfie. 

Daca  vrem  pacatul,  atunci  ne  acopera  constiin^a  si 
mintea  cu  o  pdturd,  pentru  ca  sa  il  vrem,  pentru  ca  sa  il  facem 
pdnd  la  capdt. 

§i  dupa  ce  facem  pacatul,  ne  ia  pdtura  de  pe  minte  si 
incep  sa  iipe  din  trdmbi}d,  adica  incepe  sa  ne  mustre 
constiinfa. 

Celalalt  preot  mi-a  vorbit  cu  multa  grija  si  atentie.  M-a 
bucurat  mult  intervenfia  sa. 


425  A  se  vedea:  http://www.bisericacuibulcubarza.ro/. 

426  CV-ul  sau:  http://www.ftoub.ro/index.php?view=article&id=23%3Apr-conf-dr- 
daniel-benga&option=com_content&Itemid=273.  La  teza  sa  doctorala  mi-a  placut 
documentarea  ei...si  am  citit-o,  in  manuscris,  in  biblioteca  facultatii,  inainte  ca  aceasta 
sa  fie  editatd. 


340 


Doamne,  miluieste-i  pe  robii  Tai  acestia  si  ajuta-le  lor! 
Fii  cu  ei  si  ii  iarta  si  ii  miluieste! 

A  interpretat  cuvinte  ale  Fericitului  Arsenie  Boca  ,  ale 
Fericitului  Paisie  [Eznepidis]  Aghioritul  ,  ale  Fericitului 
Nicolae  [Steinhardt]429  de  la  Rohia  si  a  amintit  de  incercarea 
lui  [Constantin]  Noica430  de  a  comenta  aceasta  parabola:  a 
fiului  curvar. 

„E  duminica  noastra,  a  tuturora,  caci  to^i  suntem  fii 
ratacitori",  a  subliniat  predicatorul  nostru. 

Din  fericire,  aici  nimeni  nu  s-a  uitat  la  mine  suspect  si 
nu  am  gasit  in  comunitatea  aceasta  arogania  „  stiutorilor "  din 
alte  parti. 

Aici  se  citeste  anaforaua  liturgica  cu  voce  tare,  ca  si  la 
Biserica  Rusa,  dar  locasul  e  mic  si,  pe  deasupra,  e  si  monument 
istoric. 

Deodata,  mi-am  dat  seama  ca  aici  am  retrait  clipa  de 
asteptare  a  cuvantului  lui  Dumnezeu,  nesa^ul  dupa 
autenticitatea  credin^ei  si  a  experien^ei  ortodoxe  pusa  in 
cuvinte  actuate. 

Dupa  o  predica  ortodoxa  autentica  incepi  sa  respiri 
normal. 

Si  autentica  inseamna  vie,  problematizatoare,  despre 
adevaruri  profunde  si  largi. 

Asa  simt  eu:  pot  respira,  cand  dupa  o  slujba  cu  simfire, 
auzi  o  predica  cu  infelesuri  smerite,  vii. 

Stateam  langa  Sfanta  Cruce  a  Domnului  si  priveam  rana 
din  coasta  Sa  dreapta.  Eu  sunt,  Doamne,  eel  ce  Te-am  rastignit 
cu  patimile  si  cu  poftele  mele! 

Trei  picaturi  de  sange  erau  curse  iar  altele  pdtaserd  deja 
stergarul  din  jurul  coapselor  Sale. 

Axionul  m-a  linistit  si  el:  modula^ii  facute  cu  suplefe. 

Cand  am  iesit  afara  din  Biserica  i-am  mul^umit  lui 
Dumnezeu  pentru  o  asemenea  bucurie  liturgica. 

Inainte  ca  sa  gasesc  Sfanta  Biserica  insa,  am  trait  o  alta 
in^elegere  minunata,  o  vedere  duhovniceascd.  O  tanara 
doamna  mergea  alaturi  de  o  femeie  mai  in  varsta. 

§i,  deodata,  parca  nu  am  mai  vazut  trupul  ei,  al  celei 
tinere,  ci  sufletul  i  se  vedea  prin  trup.  Trupul  ei  era  ca  o 
miscare  continud  a  sufletului  ei. 


427  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca. 

428  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Paisie_Aghioritul. 

429  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Steinhardt. 

430  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_Noica. 


341 


§i  acest  lucru  mi  1-a  dat  Dumnezeu  sa  il  vad,  tocmai 
cand  abia  gandisem,  la  cat  de  mult  isi  exprima  sexualitatea  ei, 
prin  fiecare  miscare  pe  care  ofacea. 

Adica  prin  cea  care  ma  facea  sa  vad  pdcatul  in  mine,  ca 
o  povatuire  profunda,  Dumnezeu  mi-a  dat  sa  vad  addncul 
sufletului  ei  dincolo  de  trupul  ei. 

§i  vederea  mi-a  confirmat  faptul,  ca  gandul  care  te 
strdbate  acela  este  si  eel  care  te  conduce. 

Esti  la  un  moment  dat  ceea  ce  simfi  si  crezi,  desi  esti  cu 
mult  mai  mult  decdt  atdt. 

Dar  patimile  ne  reduc  comportamentul  la  mult  mai  pu^in 
decat  suntem  noi,  in  afara  de  faptul  ca  ni-l  deviazd  intr-un  mod 
uluitor  de  mare. 

Pentru  ca  eu  m-am  nascut  in  acest  timp,  de  aceea  si  stiu 
modul  subversiv  al  comportamentului  uman  de  azi,  il  intuiesc, 
ca  si  to^i  ceilalti. 

Fiecare  stim  ce  inseamna  o  fustd  scurtd,  de  ce  femeia 
vrea  sa  i  se  vadd  sdnii,  de  ce  barbatul  se  bdrbiereste  si  isi  da 
cu  spray,  de  ce  se  folosesc  bijuteriile  si  la  cefolosesc  banii. 

§i  tocmai  pentru  ca  stim  cu  to^ii  de  ce,  lucrurile  se  fac 
intre  noi  fara  prea  multe  explicafii. 

Dar  intr-un  timp  mai  vechi  nu  stiu  cum  a  fast  in  mod 
concret. 

§tiu  patimile  de  azi  pentru  ca  le  am  si  ele  se  manifesta 
intr-un  anume  fel.  Dar  nu  intuiesc  prea  bine  modul  in  care  isi 
infelegeau  cei  din  vechime  patimile,  si  cum  si  le  expuneau  sau 
si  le  sugerau. 

Mai  tarziu,  cei  care  n-au  trait  aceste  vremuri  despre  care 
scriu  acum,  nu  vor  putea  percepe  intreaga  realitate,  la  cold,  ca 
noi,  cei  de  azi. 

Timpul  nostra  va  deveni  istorie. 

Istoria  are  doar  unele  fragmente  vii:  acelea  care  au 
exprimat  adevaral  in  mod  acrivic.  §i  acele  fragmente  le 
recuperdm  de  oriunde. 

Cand  citim  Sfanta  Scriptura  sau  vie^He  Sfm^ilor  nostri 
observam  ca  via^a  nu  este  exprimata  depreciat,  ci  ea  este  un 
suvoi. 

Curge  haral  Sau  spre  noi.  O  sim^im  din  plin. 

Dar  unde  apropierea  de  adevdr  e  mai  slabd,  in  scrieri 
literare,  acte,  documente,  adevaral  trebuie  sd-l  culegem  cu 
grijd. 


342 


Harry  Potter  e  jocul  de  calculator  si  filmul  in  care 
demonicul  e  ofantezie  in  miscare. 

Zbori  pe  matura,  intri  prin  zid,  dintr-un  ou  se  naste  un 
dragon  si,  mai  ales  afli,  spre  deliciul  telespectatorului  de  la  noi, 
ca  Romania  e  fara  dragonilor,  unde  cresc  si  se  vaneaza 
dragoni. 

Raul,  vrea  sa  ni  se  spuna,  nu  e  el  „atat  de  rau",  ci  are  si 
accente  „dragute". 

Camerele  mai  au  si  alte  camari,  camarute.  Tot  felul  de 
ascunzisuri.  Exista  asteptare... 

Deci  nu  se  termind  nimic  dar,  tot  la  fel,  nimic  nu  e  real. 

Via  fa  ca-nfilme  e  o  via^a  in  care  mintea  crede  tot,  pentru 
ca  „nu  exista  minte",  pentru  ca  „nu  stim  nimic",  pentru  ca  „nu 
exista  nimic". 

§i  acest  enun^  din  urma  -  „nu  exista  nimic"  -  vrea  sa  ni 
se  infuzeze  adanc,  ca  sa  nu  ne  mai  temem  de  Dumnezeu,  de 
drac,  sau  de  om.  Sa  nu  ne  mai  temem  de  nimeni. 

A  trdi  disperarea  azi  dar,  in  acelasi  timp,  si  „linistea" 
inseamna  a  avea  constiin^a  ca  „nimic  nu  exista  si  totul  e  doar 
un  joe  pros  f\ 

Se  cauta  faptul,  ca  omul  sa  nu  mai  aiba  un  centru 
nicaieri,  o  sedpare  a  lui,  o  liniste  a  lui. 

Omul  vrea  sa  fie  lasat  singur  desi  nu  po^i  sa  fii  singur 
in  crea^ia  lui  Dumnezeu. 

Cand  Dumnezeu  vrea  ceva,  lucrurile  se  leagd. 

Totul  merge  inainte,  \i  se  sugereaza  ce  trebuie  sa  faci. 

Am  vrut  sa  merg  undeva  si  am  fost  condus  spre  altd 
parte. 

Aceste  peregrindri  ale  mele,  imi  arata  cum  Dumnezeu 
alege  pentru  noi  lucruri  mai  bune  decat  orice  asteptare  a 
noastrd. 


?, 


'iua  casatoriei  noastre  civile.  Asteptarile  si  pregatirile 
nu  sunt  pentru  cine  este  invitat,  ci  pentru  cine  vrea  sa 
rdspundd  invitaiiei. 

Refuzul  unora  le  destdinuie   inima.    Si   inima   spune 
lucrurile  pe  fafd,  cand  e  pusa  in  situafii  limitd  si  nu  numai. 


431  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Harry_Potter. 


343 


E  importanta  viaia  unui  om?  E  o  intrebare  care  nu  ne-o 
mai  punem  la  modul  serios  pentru  ca  a  devenit  o  intrebare 
„  ironicd  ". 

Aseara,  un  cuplu  tanar  fara  casa,  a  trebuit  sa  faca  ceva 
radical:  sa  isi  dea  cei  doi  copii  la  orfelinat.  Ambii  erau 
indurerati,  necajui. 

Spunea  tatal,  ca  in  loc  sa  se  imbolndveascd  mai  rdu, 
traind  impreuna  cu  ei  prin  scdrile  blocurilor  pe  unde  ei  se 
aciueaza,  mai  bine  sa  aiba  cei  doi  copii  ai  lor  un  trai  asigurat 
de  catre  stat,  daca  el  si  so^ia  lui  nu  pot  avea  parte  de  as  a  ceva. 

§i  cand  am  auzit  aceste  cuvinte,  mi  s-a  parut  gestul  lor 
un  act  de  mare  responsabilitate,  de  multd  dragoste  pentru 
copiii  lor,  chiar  daca  ei  trdiau  in  concubinaj. 

Dar  oficialitatile  statului  roman  insa,  pe  acesti  oameni 
responsabili,  i-au  „decdzut  din  drepturile  parintesti",  pana  vor 
avea  condi^ii  mai  bune  de  via^a. 

Adica  cum,  acum  ei  nu  mai  pot  fi  pdrin}ii  lor?  Cine 
poate  sa  i}i  ia  dreptul  de  pdrinte,  cand  acest  drept  nu  se  poate 
sechestra  de  catre  nimeni?  I-afdcut  cumva  statul? 

Imi  aduc  aminte  de  o  altd  exprimare  tdmpitd,  a  unui  alt 
parinte  de  copii,  care  a  spus  reporterului  TV,  ca  daca  copilul 
sau  s-a  cdsdtorit  cu  altcineva,  pe  care  el  nu  l-a  vrut,  atunci  el 
nu  ii  mai  ajutd,  ci  statul  trebuie  sa  ii  ajute. 

§i  am  tot  glumit  pe  situajia  asta  cu  Gianina  [Piciorus]: 
„Ce,  eu  v-am  facut?!  Statul  v-a  facut!  El  sa  vd  creased". 

Cum  sa  nefacd  statul,  paring  iresponsabili?! 

Cand  minciunile  voastre  au  devenit  un  mariaj,  iar 
mariajul  vostru  a  devenit  un  numdr  de  copii,  iar  copiii  vostri 
au  devenit  niste  funfe  neiubite  si  nein}elese,  vina  nu  apar^ine 
copiilor  ci,  in  cea  mai  mare  parte,  vd  revine  voud. 

E  inadmisibil  sa  iubesti  pe  cineva  si  sa  nu  lupfi  pentru 
el.  Sa  nu  lup^i  sa  il  infelegi,  sa  nu  il  urmezi,  sa  nufugi  dupa  el, 
sa  nu  cau^i  cuvinte  care  sa-1  faca  sa  te  simtd. 

Cum  putem  vorbi  cu  cainii  si  cu  pisicile,  si  nu  putem  sa 
vorbim  cu  copiii  nostril 

Cum  putem  sa  nu  avem  timp  pentru  ei,  daca  i-am  facut 
cu  dragoste  si  din  dragoste? 

Dar  daca  am  facut  unui,  doi  si  am  avortat  zed, 
bineinteles  ca  dragostea  noastra  e  cariatd.  E  o  dragoste  cu 
miros  de  cadavru. 

Ne  plictisim  de  noi  insine. 

Nu  mai  credem  nici  in  ceea  ce  putem  sa  facem  acum, 
daramite  sa  mai  speram  la  alte  clipe  din  viitor. 


344 


Cei  care  nu  II  stiu  pe  Dumnezeu  in  ei,  care  nu  II  simt  in 
ei,  isi  due  regretul  singurdtdiii  oriunde,  golul  acesta  inviforat, 
pustiul  acesta  fdrd  sens,  care  ii  indispune  amarnic. 

Isi  due  propria  casd  de  nebuni  in  spinare,  ca  melcul. 

Inima  lor  nu  se  bucura  de  nimic  in  mod  deplin.  Simt  si  ei 
ca  le  lipseste  „ceva".  Dar,  in  adevar,  le  lipseste  „Cineva". 

§i  acest  Cineva  nefugdreste  peste  tot,  ne  cautd  peste  tot, 
ne  asteaptd  peste  tot.  Acest  Cineva  este  extrem  de  insistent. 
Nu  Se  da  batut,  invins  de  nesimfirea  noastrd.  El  nu  tine  doar 
doud  predici  si  asteapta  ca  oameni  sd  devind  Sfinfi  peste 
noapte. 

El  nu  crede  in  „Sfmti"  jdcufi  la  comandd,  in  „Sfmti" 
facu^i  din  fried,  in  „Sfmti"  inconstienii  de  El  si  de  ei. 

Acest  Cineva  nu  ne  pune  la  zid  pentru  fiecare  greseala  a 
noastra,  nu  e  un  securist  care  sa  vrea  sa  ne  faca  raul,  nu  e  unul 
care  ne  pune  pe  rug,  un  inchizitor,  nu  e  unul  care  sa  ne  vada 
doar  din  cdnd  in  cdnd  situa^ia,  asa,  ca  un  prefect  al  capitalei, 
care  vede  ceva  numai  cdnd  vrea  el. 

Acel  Cineva  e  Dumnezeu.  Si  Dumnezeul  nostra  e  atent, 
foarte  atent  la  fiecare  miscare  a  inimii  noastre,  la  fiecare  gand 
nerostit,  la  fiecare  fapta  facuta  sau  inca  nefacuta,  la  fiecare  pas, 
la  fiecare  miscare  a  mainii  noastre. 

Dumnezeu  ne  priveste  tot  timpul,  fara  ca  asta  sa  insemne 
ca  suntem  urmdrifi  din  satelit. 

Ci  privirea  Lui  ne  susfine  moralul,  caci  El  e  Prietenul 
nostru  eel  mai  bun,  neasteptat  de  bun  si  de  in^elegator. 

Unii  s-au  invafat  sau  au  fast  invd}a}i  sa  repete  doar 
fraze.  §i  cand  nu  spui  fraza  teologicd  pe  care  el  o  stia  de-a 
gata,  pari  suspect,  pentru  ca  nu  il  intereseaza  sd  gdndeascd 
ceea  ce  spui  tu,  ci  vrea  sa  i  se  spuna  ceea  ce  stie  si  el  de  fapt. 

§i  cand  ii  spui  raspunsul  „standard",  el  i^i  spune:  „stiam 
si  eu  asta". 

Dar,  de  fapt,  el  nu  stia  nici  ceea  ce  i-ai  spus.  Caci  nu  si-a 
muncit  niciodata  capul  sd  meargd  mai  departe  cu  in^elegerea, 
si  sa  judece  si  sa  experieze  coniinutul  crediniei  noastre  si  nu 
textualitatea  ei,  ci  a  ramas  doar  la  faza  de  papagal  repetitiv,  de 
memorator  mecanic,  care  are  ca  mama  pe  lenea  cu  diploma. 

Ne  lovim  de  morile  de  vdnt,  pentru  ca  uneori  confundam 
ce  pare  sd  fie  omul  cu  ceea  ce  este  el,  cu  ceea  ce  intelegem 
pana  la  urma  ca  este,  capoate. 

§i,  eel  mai  adesea,  il  gasim  pe  omul  nepotrivit,  care  e 
pus  la  locul potrivit.  Pe  eel  care  nu  merita  sa  fie  acolo,  in  locul 
acela,  de  care  se  impiedicd  multi. 


345 


Sau  il  intalnim  pe  omul,  care  s-a  dezis,  la  un  moment 
dat,  intr-un  mod  infiorator,  de  menirea  lui,  de  vocatia  lui,  pe 
care  1-a  corupt  „mediul  ambiant",  chiar  daca  odata  avea 
principii  cat  de  cat  solide. 

In  locul  stabilitdfii  care  se  castiga  prin  nevoin^a,  prin 
studiu,  prin  rugaciune,  printr-o  via^a  eclesiala,  ne  situam  in 
barca  celor  care  se  aventureazd  spre  necunoscuturi  utopice. 

Ca^iva  ani  la  rand  am  beneficiat  de  milosteniile  unui 
domn,  crestin  ortodox  fervent,  cu  care  nu  am  vorbit  decat  in 
anumite  momente. 

Primeam  cdrfi  si  bani  de  la  dumnealui  fara  sa  ii  solicit 
sau,  uneori,  de  foarte  putine  ori,  i-am  cerut  ajutorul  in  mod 
expres. 

S-a  constituit  pentru  mine  intr-un  sprijin  enorm,  in 
mijlocul  nesimtirii  din  jur,  pentru  ca  am  trait  relatia  mea  cu  el 
ca  pe  relatia  cu  un  om  providential.  L-am  resimtit  ca  pe  omul 
pe  care  mi  l-a  trimis  Maica  lui  Dumnezeu  in  viata  mea. 

Dumnezeu  a  lucrat  prin  acesta  intr-un  mod  foarte 
discret.  I-am  inteles  dorinta  de  a  ma  ajuta,  de  a  ramane 
memorabil  la  modul  pozitiv  in  viata  mea  si  de  a  se  confesa 
cuiva  despre  diverse  probleme:  religioase,  experentiale, 
filosofice,  culturale,  politice... 

Dar,  de  curand,  dupa  ce  am  primit  o  sumd  imensd  de  la 
el  (fara  sa  imi  ceara  nimic  in  schimb),  care  mi-a  prins  bine  la 
pregatirile  pentru  cununia  civild,  am  aflat  mai  multe  despre  el, 
pentru  ca  a  vrut  sa  stdm  mai  mult  timp  de  vorbd. 

§i  descoperirea  mea  a  fost  dezamdgitoare  vizavi  de 
persoana  sa:  nu  imi  dadea  bani  pentru  ca  ma  infelesese 
intrucatva,  ci  pentru  ca  sd-si  ispdseascd  anumite  pacate  si  sa-si 
implineasca  unele  fdgaduin}e  personate. 

Adica  am  fost  ales  in  mod  aleatoriu  pentru  asta...si  nu 
pentru  ca  a  vdzut  ceva  in  mine. 

Insa  eu  am  vdzut  multe  lucruri  in  dumnealui,  de-a  lungul 
timpuluL.dar  nu  am  vrut  sd-i  remarc  nicio  neregula.  Am  vrut 
sa  vad  ce  doreste  sa  faca,  pana  unde  tin  destainuirile... 

Insa  in  clipa  cand  am  inceput  sa  ii  ardt  greselile  de 
gandire  si  nestiinfa  in  planul  teologic  sau  modul  meu  de  a  fi, 
ce  fel  de  experienta  am  in  spate,  teologica,  ascetica,  culturala, 
filosofica  etc.  a  inceput  pur  si  simplu  sa  tremure. 

M-a  rugat  sa  tac  din  gura,  pentru  ca  sa  nu  „il  tulbur". 
Pentru  ca  nu  cumva  „sa  ii  clatin  credin^a". 


346 


Dar  cum  se  poate  clatina  credinia,  cand  eaeo  stdnca, 
care  se  bazeaza  pe  simiirea  prezenfei  lui  Dumnezeu  si  a 
lucrdrilor  Sale? 

A  iesit  la  suprafafd  si  pentru  el,  si-a  dat  seama  si  el  ca  se 
apropie  de  sine  sau  ca  eu  pot  sa  ii  spun  si  mai  multe  despre 
sine... si  a  izbucnit  din  el  orgoliul,  adancul  inselarii,  ipocrizia, 
patimile  mascate  pana  atunci. 

A  dorit,  in  mod  brutal,  ca  sa  se  indepdrteze  de  mine...ca 
sa  nu  aflu  mai  multe  despre  sine. 

§i  am  in^eles  ceva  izbitor  in  persoana  lui  -  desi  nu  era  o 
noutate  cu  totul  „noua"  pentru  mine  -  ca  in  Sfanta  Biserica 
primeaza  mentalitatea  decdzutd  printre  credinciosii  nostri  mai 
degraba  decat  mintea  noud,  regeneratd  a  credinciosului 
autentic. 

El  este  un  exemplu  elocvent  in  acest  sens. 

Merge  in  fiecare  duminica  la  Sfanta  Biserica,  a  inva^at 
Sfanta  Liturghie  „pe  de  rost"  -  asa  spune  el,  pentru  ca  nici  nu 
cred  ca  stie  faptul,  ca  preotul  spune  multe  rugdciuni  in  Sfantul 
Altar,  nestiute  de  credinciosi  -  dar  nu  a  in^eles  sa  se  bucure  de 
infelegere  cu  smerenie  si  sa  doreasca  sa  afle  adevarul  din  ce  in 
ce  mai  mult. 

Dupa  o  discu^ie  de  doua  ore  in  metrou,  stand  in  picioare, 
cand  eu  eram  obosit  mort,  a  inceput  sa  imi  zambeasca  ironic, 
dispreiuitor,  ca  si  cand  as  fi  spus  nistej^ros^n... 

Si  m-am  sim^it  ridicoll  Si  intotdeauna  ma  simt 
ridicol... cand  imi  dau  seama  ca  vorbesc  lucruri  prea  mari 
pentru  multe  capete.  Adica  atunci  cand  dau  orzul  pe  gastele 
care  nu-l  savureaza... 

In  loc  sa  accepte  ca  nu  are  competenfd  in  domeniul 
teologic,  cum  eu  nu  am  competenta  in  domeniul  sau,  al 
ingineriei,  si  nu  o  sa  pretind  niciodata  ca  am,  lui  i  se  parea  ca 
stie  multe  despre  teologie,  dupa  cateva  carji  citite,  si  ca  acestea 
ii  sunt  „de  ajuns",  dar  il  si  fac  capabil  de  un  dialog  teologic  cu 
un  masterand  in  Teologie. 

I  se  parea  foarte  normal  sa-mi  dea  mie  lec^ii  de  teologie, 
desi  eu  nu  am  avut  niciodata  dorin^a  sa  fiu  ipocrit  cu  el,  si  sa 
pretind  ca  as  putea  sa  fiu  „normativ"  in  lucruri  care  imi  sunt 
strdine  tot  la  fel  de  mult  ca  §iplaneta  Jupiter. 

Si  am  mai  tras  o  concluzie,  acolo,  in  mijlocul  oboselii, 
de  imi  venea  sapicjos:  sunt  mult,  mult  prea  sincer  cu  oamenii 
(cand  ei  nu  doresc  sa  fie  cineva  sincer  cu  ei)  si  de  aceea  imi 
pierd prietenii,  pentru  ca  nu  ii  „menajez",  adica  nu  ii  mint  cu 


347 


delicatete,  cu  geniu,  lucru  de  altfel  foarte  usor  pentru  mine. 
Chmrprea  usor... 

L-am  privit  cu  aten^ie:  abia  astepta  sa  scape  de  mine, 
cand  a  inteles  cat  de  profund  si  de  categoric  privesc  lucrurile 
teologice. 

Demonii  il  mdnau  departe,  spunandu-i  ca  trebuie  sa  se 
„linis teased"  si  ca  nu  el,  ci  eu  sunt  sursa  nelinistii  lui 
interioare. 

L-am  pupat  pe  obraz  la  fmalul  discu^iei,  si  am  sim^it  ca 
nu  se  mai  astepta  sa  o  fac.  Era  uimit  ca  eu  sunt  amiabil,  linistit 
in  fata  lui  desi  arfi  trebuit  sa  fm  tot  lafel  de  nelinistit  ca  si  el. 

§i  iarasi  am  mai  inteles  ceva:  cat  de  orgolioase  sunt 
discu^iile  intre  oamenii  lumesti  sau  care  au  inceput  sa  se 
imbisericeascd  la  suflet  dar  s-au  imbisericit  numai  partial. 

Adica  au  ganduri  bune,  teologice  in  inima  dar  si  ganduri 
rele,  care  nu  pot  sa  se  imprieteneascd  intre  ele...si  cand  i-ai 
lovit  la  adevar  devin  violenti. 

Insa  discuiiile  intre  oameni  au  tocmai  scopul  teologic  de 
a  ne  face  sa  ne  cunoastem  reciproc,  sa  ne  in}elegem  reciproc  si 
sa  ne  iubim  reciproc. 

Pentru  aceste  lucruri  ne-a  dat  Dumnezeu  sa  vorbim  unul 
cu  altul:  pentru  a  deveni  mai  profunzi,  mai  bogafi  interior, 
pentru  a  ne  certifica  experience  sau  pentru  a  le  curdji  de 
in^elegeri  si  fapte  pacatoase. 

Dar  cei  care  nu  admit  ca  au  si  ganduri  rele,  neconforme 
cu  adevdrul... tocmai  de  aceea  sar  in  sus:  pentru  ca  se  cred/ara 
patd,  fara  cusur. 

Si  asta  e  inselarea  satanical 

Asta  inseamna  sa  iti  acoperi  bubele,  goliciunea, 
murddria  si  sa  nu  vrei  sa  ti-o  descoperi,  sa  o  pui  in  lumina 
adevarului  Sau  si  a  comuniunii  cu  El. 

Daca  am  accepta  si  perspectiva  altora  ne-am  imbogdti 
experienta  interioara  si  nu  ne-am  diminua-o. 


v)amenilor  pacatosi  le  place  sdfie  min}i}i  in  stil  mare. 
Esti  „un  prieten  bun",  daca  stii  sa  scofi  in  relief,  adica  sa 
umfli  enorm  lucrurile  bune  pe  care  ei  le  au.  Nu  si/?e  cele  rele... 


348 


Cand  vezi  o  telenovela,  afli  ca  trebuie  sa  te  compor^i  a- 
natural  pentru  ca  sa  fii  „la  moda".  §i  cand  vrei  sa  vorbesti  cu 
cineva,  care  vrea  sdfie  miniit  cu  orice  chip,  trebuie  sa  tefaci  o 
telenovela  si  sa  nu  depasesti  cu  ceva  sarlatania  celuilalt,  caci  e 
de  rdu. 

Discu^ia  a  ajuns  „un  interes". 

Discu^ia  intre  doi  oameni  nu  mai  inseamna  pentru  mul^i 
o  intdlnire  far  a  urmdri  pecuniar  e,  ci  totul  se  deruleaza  daca 
trebuie  sa  primesti  ceva,  sa  ai  un  profit  de  pe  urma  intalnirii  cu 
celalalt. 

Ironia  si  sarcasmul,  doua  mari  patimi,  sunt  tapetate  ca 
ceva  „genial". 

Iar  eel  care  se  crede  geniu  negativ  e  de  fapt  un  om  cu 
mult  potential,  dar  pe  care  si-1  valorifica  satanic,  desi 
adevarurile  lui  par  „superioare"  celorlal^i. 

Politica  e  o  forma  de  impdrfire  a  maselor,  care  e 
profitabild  pentru  mul^i. 

Insa  sexul,  spre  exemplu,  pare  un  simpozion  la  care  toata 
lumea  e  chematd.  Si  un  alt  simpozion  ar  fi  sdrdcia.  Si  poate, 
mai  tarziu  sau  mai  devreme,  si  incultura  crasd. 

„A  te  ardnf'  inseamna  sa  faci  tot  ce  pofi  numai  pentru 
ca  sa  trdiesti. 

§i  daca  trebuie  sa  o  taie  pe  ma-sa  in  parcele  si  sa  o  dea 
la  porci  pentru  bani,  atunci  o  face.  Nu  sta  pe  gdnduri. 
Actioneaza  mai  repede  decat  gandeste,  pentru  ca  actioneaza 
instinctual. 

Pana  la  urma,  se  gandeste  tanarul  dezaxat  de  azi:  „De  ce 
nu  pot  sa  o  ucid  pe  mama?".  Si  trece  la  treabd... pentru  cati 
bani  are  el  nevoie  atunci. 

Cand  eram  eu  copil  mergea  o  vorba  printre  noi,  o 
axioma  nenorocitd,  care  a  stricat  vietile  multora:  „Toate 
femeile  sunt  niste  curve  in  afara  de  mama  mea.  Dar  cum  si 
mama  mea  este  femeie,  atunci  toate  femeile  sunt  curve". 

§i  cei  mai  mari  spuneau,  ca  ar  fi  o  zicere  a  lui  Napoleon 

A'Z'l 

Bonaparte     .  Nu  stiu  daca  a  zis-o  el  sau  nu... 

Esen^ialul  e  acesta  insa:  ca  cei  care  au  crezut  acest  lucru, 
au  inceput  sa  nu  mai  aibd  incredere  in  nimeni. 

Si  am  indicii  sigure  de  la  mul^i  barba^i,  ca  atunci  cand 
vdd  o  femeie  care  le  place,  se  gandesc  mai  intai  de  toate  la  in 
ce  pozifie  s-ar  culca  cu  ea  si  ce  i-ar  face.  Adica  femeia  e  doar 
pentru  sex  si  pentru  nimic  altceva. 


432  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/axiom%C4%83. 

433  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Napoleon_I. 


349 


Primul  lor  gand  e  sa  se  culce  cu  ea,  „sa  o  faca  in  toate 
felurile".  De  aceea  nu  trebuie  sa  ne  mai  mire  sexualizarea 
excesiva  a  relatiilor  dintre  barbati  si  femei  sau  de  ce  nu  exista 

5  3  5 

prietenii  reale  intre  barbati  si  femei  daca  nu  se  termina  totul  in 
pat... 

Intre  barbati,  relatiile  sexuale  cu  femei  sunt  tratate  ca 
niste  „delicatefi  filosofice".  §i  intre  femei  la  fel... 

Sex  mult:  asta  vrem  „cu  to^ii"! 

§i  daca  spui  cuiva  ca  tu  nu  vrei  asta,  acela  se  uita  la  tine 
cu  repulsie  si  te  crede  marfian. 

Dar  unii  nu  sunt  marfieni,  ci  vor  sa  isi  sfinieascd  viafa. 

Eu  as  vrea  sa  aud  la  televizor  non  stop:  Sfinfeste-fi  viafa! 

Asta  ar  fi  o  mare  minune  a  secolului  al  XXI-lea. 


M 


-am  intors  undeva434,  unde  credeam  ca  e  bine  pentru 

sufletul  nostru  si  am  vrut  sa  ma  spovedesc  la  un  preot  pe  care 
l-am  citit  si  care  ma  entuziasma. 

Desi,  prima  data,  da  semne  ca  nu  m-ar  cunoaste...cand 
am  revenit  a  doua  oara  in  Biserica  sa  am  avut  parte  de  un 
dezastru  total  la  nivel  relational. 

5 

Ne-a  spus  ca  „nu  are  timp"  sa  ne  spovedeasca. ..Insa 
spunerea  asta  a  fost  pe  un  ton  categoric,  tradus  in  extenso  : 
„nu  vreau  sa  am  niciodata  de-a  face  cu  voi".  Am  inteles 
mesajuL.ca  nu  suntem  ostrogotil 

Am  fost  impreuna  cu  Gianina  [Piciorus].  Si  a  fost  o 
deceptie  enorma  pentru  mine,  pentru  ca  i-am  cunoscut  si  mai 
bine  caracterul  de  la  apropiere... 

Fara  doar  si  poate  schimbarea  sa  de  atitudine  a  fost  a- 
naturald,  pentru  ca  parea  inspdimdntat,  enervat,  incomodat  ca 
ma  vede. 

Cred  ca  a  intervenit  ceva  intre  timp. ..Adica  el  a  plecat 
urechea  la  niste  „prieteni",  care  „m-au  vorbit  de  bine".  Asa  se 
explica  modul  etans  in  care  ne-a  vorbit. 

O,  Doamne,  iarta-i  pe  acesti  neprieteni,  care  nu  stiu 
altceva  decat  sa  bdrfeascal  Si  iarta-1  si  pe  preotul  acesta,  care 


434  22  februarie  2004. 

435  In  latina:  pe  larg. 


350 


plecand  urechea  la  bdrfe  ne-a  facut  sa  il  intelegem  nu  in 
bunele  lui,  ci  in  relele  caracterului  sdu\ 

Aseara  si  azi  dimineata  la  rugaciune  am  sim^it  in  inima, 
de  la  harul  lui  Dumnezeu,  sa  nu  merg  la  el,  caci  e  pomul 
laudat...la  care  te  duci  cu  10  saci  si  te  intorci  cu  3  mere 
stricate... 

Dar  mintea  imi  era  cuprinsa  de  un  entuziasm  frumos . 

De  fapt  unul  dintre  preo^i  ma  invitase  sa  predic  la 
Biserica  lor.  Adica  nu  venisem  neinvitat  ci,  mai  mult  decat 
atat,  si  pregdtit  sa  predic. . . 

Insa,  ca  si  cand  nu  ne-am  fi  cunoscut  deloc.sau  ca  si 
cand  ne-am  fi  cunoscut  dar  eu  as  fi  omordt-o  pe  mama  lui... 
preotul  era  rece  ca  zidul  iernii. 

M-a  intrebat,  totusi,  vazandu-mi  perplexarea,  daca  am 
postit  si  m-am  uitat  in  ochii  lui.  Credeam  ca  glumeste,  pentru 
ca  spovedirea  tine  de  sinceritatea  inimii  si  de  nimic  altceva. 

I-am  spus  ca  postesc  miercurea  si  vinerea  si  posturile 
mari  si  ca  ma  spovedesc  si  ma  impartasesc  la  fiecare  Sfanta 
Liturghie  daca  sunt  spovedit. 

Dar  atitudinea  lui  m-a  consternat,  atata  timp  cat  fusese 
saptamana  branzei,  si  nici  el  si  nici  eu  nu  puteam  posti  in  acele 
zile. 

La  Sfanta  Liturghie  nu  s-a  impartasit  nimeni  desi  Sfanta 
Biserica  era  plina.  Asta  m-a  ingrozit... 

M-am  uitat  in  ochii  preotului  care  ma  invitase  si  a 
sesizat  groaza  mea  in  ceea  ce  priveste  lipsa  credinciosilor  de 
la  impdrtdsire.  Vai,  ce  groaza! 

Ii  oprim  pe  oameni  de  la  Hristos,  le  falsificdm  vietile, 
asteptdrile  si  ni  se  pare  cd-I  slujim  Lui. 

Preotii  II  mdndncd  ca  belferii  pe  Hristos  euharistic  iar 
credinciosii  rabda  de  foame,  de  aceasta/oame  sfanta. 

Niciun  preot  -  sau  foarte  rar  -  nu  este  oprit  de  la 
impartasire  pentru  pacatele  lui  dar  credinciosii,  sarmanii,  sunt 
trata^i  mereu  ca  niste  infractori  si  sunt  privafi  de  cea  mai  mare 
bucurie  a  acestei  lumi:  Hristos,  Dumnezeul  nostru! 

Inchidem  Impara^ia  Cerurilor  pentru  altii,  si  nu  intrdm 
nici  noi  -  ca  nu  ne  prea  intereseazd  -  dar  nu-i  lasdm  nici  pe 
aceia,  care  doresc  sa  se  mdntuiascd. 

Mantuirea  a  ajuns  „o  gluma",  „o  prostie"  in  gura  multor 
preo^i.  Te  m\\  in  ochii  lor,  si  ochii  lor  l\i  spun  ca  mantuirea  e  o 
„problema"  pentru  cei  „nebuni",  nu  pentru  niste  oameni 
„realisti". 


351 


Pentru  ca  oamenii  vor  „sa  se  aseze"  in  lumea  asta,  or  sa 
se  aseze  in  lad,  ca  locuri  sunt  destule. 

Cine  ne  da  voie  sa  ii  nelinistim  pe  oameni,  sa-i  agasam, 
sa  calcam  peste  sufletele  lor  cu  tancul,  cu  niste  senile  atat  de 
nepdsdtoare  si  de  egoistel 

Cine  ne  da  dreptul  sa  ne  credem  creatori  de  opinie,  cand 
noi  nu  stim  sa  ne  vedem  lungul  nasuluil 

Nu  vreau  sa  dau  nume... 

Am  vrut  doar  sa  subliniez  gesturi  care  nu  trebuie  sa  se 
facd... aXunci  cand  ai  in  fata  oameni  credinciosi,  sensibili,  atenti 
ladetalii... 

Si,  da:  adevarul  e  eel  mai  „enervant"  lucru! 

Cuvintele  dumnezeiesti  sunt  cele  care  „smintesc"  pe 
neciopliiii  la  suflet  de  astazi.  Si  inca  cum!... 

Omul  trupesc  face  din  invafatura  sfdntd  o  exegeza  atat 
de  tdmpd  incat  te  infwri. 

Ma  cutremura  mojicia  de  care  dam  dovada. 

Am  auzit  ca  Fericitul  Constantin  [Galeriu]  spunea,  ca 
timpul  viitor,  acel  mdine  sau  poimdine  e  timpul  diavolului, 
pentru  ca  azi-u\  e  timpul  crestinului. 

Azi  e  timpul  mdntuirii.  Maine,  lasarea  pe  mdine  a 
pocain^ei  e  o  mare  inselare  satanicd,  pentru  ca  mdinele  nu  std 
in  mdna  ta. 

Desi  in  relatia  personala  cu  mine  m-a  tdiat  pe  inima, 
acel  preot  a  spus  ceva  foarte  frumos  la  predica:  in  duminica 
Judeca^ii  s-a  terminat  timpul. 

Iar  saptamana  branzei  a  fost  o  perioada  in  afard  de  timp. 

Astazi,  in  duminica  izgonirii  Sfantului  Adam,  e 
inceputul  timpului. 

Vecernia  din  seara  aceasta  ne  spune,  ca  un  rezumat, 
despre  folosul  Postului  Mare.  Duminica  iertarii. 

Dar  cum  sa  existe  iertare  fara  dragoste? 

§i  cum  sa  existe  dragoste  fara  dreaptd  credin}a? 

Un  prieten  al  meu  si-a  cerut  iertare.  M-a  miscat  acest 
lucru.  Dar  nu  mi-a  spus  si  din  ce  motiv  nu  mai  mi-a  dat  niciun 
semn  de  viafd  pana  acum. 

Oamenii  vor  sa  fie  iertafi,  dar  si  cand  isi  cer  iertare  nu 
sunt  sinceri  pana  la  capat. 

Adica  e  interesat  pentru  un  anume  lucru  de  relatia  cu 
mine.. .si  nu  ii  pare  rau  in  mod  fundamental  pentru  ca  a  fost 
nesimtit  cu  mine  pana  acum. 

Pe  zi  ce  trece  am  si  mai  multe  motive  de  consternare. 


352 


Atitudinile  oamenilor  ma  umplu  de  stupoare  si,  uneori, 
sunt  amuzante  daca  nu  ar  fi  vorba  de  nesimtire  cruntd. 

Parca  ii  deranjez  pe  tofi  de  cand  sunt  masterand. 

Parca  fara  mine  via^a  lor  ar  fi  maifrumoasd. 

Parca  sunt  ca  o  mare  urdciune  care  faram  peisajul  vie^ii 
lor. 

Insa  observ  tot  mai  mult  faptul,  ca  sunt  enervati  ca  nu 
m-au  inteles  atdt  de  bine  pana  acum,  in  facultatc.si  ca  eu  nu 
am  glumit  in  ceea  ce  priveste  opera  mea  literara  si  teologica. 

Mai  pe  scurt:  sunt  enervati  ca  nu  sunt  si  prost  si 
lauddros  la  modul  gratuit  (si  ca  merg  cu  studiile  teologice  si 
cu  munca  de  acasd  mai  departe)... daca  tot  sunt  smerit  si  am 
barbd  mare. 

O,  ai  mila,  Doamne,  de  lumea  Ta\ 

Inva^a-ne  sa.  ne  iubim,  sa  ne  respectam,  sa  ne  in^elegem 
unii  pe  al^ii.  Ajuta-ne  sa  fim  calzi  si  sinceri  unii  fa^a  de  al^ii. 

Rdceala  tdcerii  dintre  noi,  a  necomuniunii  ne  sugruma, 
ne  strange  de  gat,  ne  sufoca. 

Pana  cand  «e  ma;  ucidem  unii  pe  al^ii  cu  atata 
indiferenidl 

Indiferen^a  ucide  nenorocit  de  mult. 

Ucide  mai  mult  decat  glon^ul. 

Ura  oamenilor  e  un  foe  care  te  umple  mereu  de  chin,  o 
priveliste  neagra,  absurda,  foarte  respingatoare. 

Acum  o  zi  sau  doua  am  tradus  un  cantec  si  un  al  doilea 
ale  lui  Guns  N'  Roses436.  Desi  versurile  lor  sunt  banale, 
succesul  lor  a  fost  si  este  unul  uimitor.  §i  mul^i  dintre  fanii  lor 
pot  spune  versurile  pe  de  rost.  Sunt  sigur  de  asta. 

In  Don't  Cry437,  gasim  versurile:  „Exista  un  cer 
deasupra  ta,  iubita  mea,  /  si  de  aceea  nupldnge  noaptea  asta". 

Desi  nu  se  spune  ce  rost  are  cerul,  faptul  ca  i  se  cere  ei 
sa  nu  pldngd  e  linistitor  pentru  multe  suflete  de  adolescente, 
care  lacrimeazd  din  cauza  cine  stie  carui  baiat. 

Tinerii  adorm  ascultand  muzica  sau  danseaza  pana  nu 
mai  pot.  Pentru  unii  muzica  e  via}a  lor. 

§i,  desi  unuia  ca  mine  i-ar  suna  creierii  in  cap  de  atata 
muzica,  daca  intri  in  camera  unui  adolescent,  muzica  e  data  la 
maximum  incat  trebuie  sa  rdgusesti  ca  sa  vorbesti  cu  el. 

November  Rain438  \me  aproape  noua  minute.  §i  la  un 
moment  dat  auzi:  „trebuie  sa  incercam  sa  ucidem  durerea". 


436  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Guns_N%27_Roses. 

437  In  engleza:  Nupldnge! 

438  Idem:  Ploaie  de  noiembrie. 


353 


Daca  sco^i  asta  din  context,  po^i  predica  foarte  bine  pe 
acest  subiect.  Caci  durerea  pdcatului  trebuie  ucisa  in  noi, 
pentru  ca  bucuria  viefii  dumnezeiesti  sa  iasa  la  lumina. 

Tot  aici:  „este  greu  sa  \\\  o  lumanare  /  in  ploaia  rece  de 
noiembrie".  Nu  e  sufletul  nostru  plin  de  dragoste  ca  o  lumina, 
pe  care  uraganul  ispitelor  furibunde  cauta  sa  o  stingal 

Nu  avem  timp  sa  predicam  oamenilor  pe  infelesul  lor, 
pentru  ca  nu  vrem  sa  ii  cunoastem  asa  cum  sunt. 

§i  daca  am  avea  experien^a  vie^ii  lor,  am  putea  in^elege 
deformdrile  de  care  sufera,  si  de  ce  nu  le  place  ceea  ce  tine  de 
domeniul  bisericesc. 

De  ce  nu  vin  oamenii  la  Sfanta  Biserica? 

De  ce  nu  ii  atrage  deloc  pe  unii? 

Acestea  sunt  intrebari  care  ar  trebui  sa  ne  chinuie  zi  si 
noapte,  pentru  ca  rdspunsul  lor  suntem  noi,  cei  care  venim 
acum  la  Sfanta  Biserica. 

Nu  ii  atrage,  pentru  ca  nu  sunt  mul^i  care  sa  le  poatd 
explica  cum  stau  lucrurile  cu  locasul  asta  si  cu  viata  ortodoxa. 

Suntem  acuza^i  de  anacronism,  de  cabotinism,  de 
corupfie,  de  ipocrizie,  de  idealism,  si  cred  ca  intr-o  anumita 
cota  parte  au  dreptate,  fara  ca  prin  asta  cei  care  ne  acuza  sa  fie 
ceva  mai  breji. 

Daca  nu  stim  sa  fim  explicifi  si  pentru  ei,  pentru  cei 
necredinciosi  sau  cdldufi  suntem  anacronici. 

Daca  slujim  ceva  cu  mult  fast,  fara  sa  stim  de  ce  suntem 
cabotini     . 

Daca  le  luam  banii  ca  sa  ii  facem  preofi,  daca  le  luam 
bani  ca  sa  impdrtdsim  pe  cineva,  daca-1  jupuim  pe  om  ca  sa  ii 
inmormantam  mortul  si  daca  in  loc  de  preot,  omul  de  rand 
vede  un  perceptor440 ,  care  vrea  sa  ii  ia  gatul,  atunci  suntem  si 
corupfi. 

Daca  predicam  una  si  facem  alta,  daca  ne  ascundem 
pacatul  cu  hainele  si  daca  nasul  ridicat  pe  sus  si  morga 
intelectuald  nu  au  si  rezultate  concrete,  in  indiferent  care 
domeniu  de  activitate,  atunci  noi,  to^i  oamenii  Sfintei  Biserici, 
care  facem  acest  lucru,  suntem  si  ipocrifi. 

De  ce  suntem  acuza^i  de  idealism!  Pentru  ca  ni  se  pare 
ca  lucrurile  se  obfin  usor.  §i  asta  pentru  ca  nu  cunoastem  cum 
se  vindeca  oamenii  in  interior. 

La  noi  exista  „program  pentru  spovedanie".  Daca  la 
spital  exista  camera  de  gardd,  la  noi  oamenii  au  boli  numai 


439  A  se  vedea:  http://dexonline.ro/definitie/cabotin. 

440  Idem:  http://dexonline.ro/definitie/perceptor. 


354 


intre  anumite  ore.  §i  asta  arata  indiferenta  noastrd  pentru 
adevdrurile  intime  ale  oamenilor. 

-  Dar  ce,  domnule,  vrei  ca  noi  sa  nu  mai  avem  nicio 
familie  si  sa  stam  numai  in  Biserica? 

-  Nu,  nu  e  asta  problemal  Problema  e  ca  nu  trebuie  sa 
fim  preo^i  numai  cu  numele,  si  sa  credem  ca  pastorim  o 
comunitate,  pe  care  de  fapt  nici  nu  o  cunoastem. 

Trebuie  sa  nu  dam  sentimentul  ca  preotia  e  o  ocupatie 
oarecare,  ci  trebuie  sa  se  vada,  mai  mult  decat  explicit,  ca  noi 
slujim  lui  Dumnezeu  si  oamenilor  tot  timpul. 

Pe  fondul  unei  grave  oboseli  miscarea  patimilor  se 
activeaza  ca  urmare  a  neputin^ei  de  a  mai  gdndi. 

Sim^i  ca  nu  mai  po^i  sa  citesti,  sa  te  rogi.  Nu  mai  ai 
astampar. 

Oboseala  mentala  e  cea  care  paralizeazd  activitatea 
noastra  si,  pe  care,  uneori,  o  suspendd  cu  totul. 

Schimbarea  car^ii  pe  care  o  citesti,  a  aerului,  un  nou 
decor  te  stimuleazd  ca  sa  continui  mai  cu  spor. 

Nu  cred  ca  pot  fi  folositor  tuturor  oamenilor. 

Nu  am  neobrdzarea  sa  cred,  ca  voifi  inieles  de  to^i. 

Dar  cei  care  sunt  luminal  de  Dumnezeu  si  care  se 
bucurd  intru  harul  Sdu,  se  vor  bucura  de  cuvintele  acestei 
car^i,  pentru  ca  le-am  scris  mdnatfiind  de  El. 

Cand  citesc  o  carte  a  unui  Dumnezeiesc  Parinte  ma 
bucur  ca  si  cand  ar  vorbi  cu  mine.  Pentru  ca  el  chiar  imi 
vorbeste  prin  harul  Duhului  Sfant. 

Carole  duhovnicesti  sunt  o  convorbire,  o  confesiune 
detaliatd,  o  desertare  plind  de  generozitate  sl  inimii. 

Orice  carte  pe  care  o  citesc  e  un  mare  dar  dumnezeiesc. 

Chiar  daca  pare  rea,  intelegerile  sunt  intotdeauna 
folositoare. 

Trebuie  sa  ne  punem  la  curent  cu  tot  ceea  ce  se  intampld 
in  lume  si  cu  ceea  ce  s-a  intdmplat. 

Cunoasterea  adevarului  lumii  e  o  cunoastere  de  sine. 

Ducem  cu  noi  adevaruri  cutremurdtoare. 

Adevarul  unui  om  e  tot  ceea  ce  s-a  intdmplat  cu  el. 

Ce  devine  omul  e  important. 

Drumul  spre  adevaratul  om  e  de  fapt  experienfa 
duhovniceasca. 

Experien^a  duhovniceasca  e  formata  din  tot  ceea  ce  am 
citit,  am  trait,  din  pacatele  si  faptele  noastre  bune,  din  toate 
amanuntele  pe  care  le-am  inregistrat  in  drumul  nostra  prin 
istorie. 


355 


Istoria  e  o  mare  banca  de  date. 

Dar  vesnicia  e  adevdratul  tdrdm,  care  ne  umple  de  viafa 
dumnezeiascd. 

§i  vesnicia  se  revarsa  in  noi,  atunci  cand  ne  sfiniim 
via^a. 

Scrisorile  Fericitului  Sofronie  Saharov  mi-au  reliefat  si 
mai  natural  via^a  si  experierrfa  sa.  Cred  ca  sunt  doar  cdteva 
scrisori  din  foarte  multe. 

Zvdcnirile  vie^ilor  Sfin^ilor  sunt  extrem  de  folositoare 
pentru  cei  care  sunt  pe  drumul  mdntuirii.  §i  aici  aceste 
amanunte  sunt  calde,  proaspete. 

Oamenii  sunt  uimifi  cand  li  se  face  un  bine.  Mai  ales 
daca  tu  le  propui  un  ajutor,  desi  ei  nu  te  cunosc  deloc. 

Sunt  surprinsi  de  faptul  ca  pot  fi  ajutafi  de  cineva  care 
nu  ii  cunoaste. 

Oamenii  se  simt  necunoscufi  dar  asta  e  o  minciund. 

Ne  cunoastem  intre  noi  cand  ne  rugam  pentru  intreaga 
lume.  Daca  ma  rog  pentru  toft,  atunci  ii  cunosc  pe  toft,  pot  sa  ii 
cunosc  pe  to^i. 

Daca  am  disponibilitatea  sa  ii  iubesc  pe  tofi  e  foarte 
simplu  sa  vreau  sa  ii  cunosc. 

Numai  daca  nu  pot  sa  ii  iert,  nu  pot  nici  sa  ii  cunosc. 

Vreau  sa  iert,  iert,  dar  vreau  sa  simt  si  ca  sunt  iertat. 
Daca  simt  ca  nu  sunt  iertat,  ma  simt  greu,  stiind  ca  undeva  nu 
pot  sa  intru,  pentru  ca  usile  inimii  imi  sunt  inchise. 

De  ce  ne  inchidem  inima? 

De  ce  nu  ne  putem  bucura  de  iubirea  oamenilor? 

Rezolvam  problemele  prea  simplu. 

Astazi  vroiam  sa  ma  impartasesc  dar  mi  s-a  refuzat 
bucuria  de  afi  cu  Dumnezeu. 

§tiu  de  ce  mi  se  intampla  asta:  pentru  ca  niciodata, 
niciodata  sa  nu  refuz  cuiva  bucuria  de  afi  cu  Dumnezeu. 

Dumnezeu  ma  inva^a  sa  nu  procedez  si  eu  lafel. 

Orice  lovitura  in  inima  pe  care  o  primesc  e  de  fapt  o 
lectie  de  rezis tenia. 

Cand  suntem  flagelafi  interior  de  rautatea  si  interesele 
meschine  ale  altora,  atunci,  de  fapt,  ne  intdrim  iubirea  in 
Dumnezeu  si  in  oameni,  desi  oamenii  sunt  cei  care  vor  sa  ne 
convinga  ca  nu  trebuie  sa  ii  iubim. 

E  paradoxal:  pe  cat  oamenii  vor  sa  ne  demonstreze  ca  au 
ajuns  mai  rdu  decat  animalele  din  jungla,  in  fiecare  lovitura  pe 
care  o  primim  de  la  ei  ii  vedem  tot  mai  frumosi,  adevara^i 


356 


Ingeri.  Si  asta  ii  enerveazd  tot  mai  mult  pe  ei,  si  ne  sfinfeste  si 
mai  multpe  noi. 

In  lumea  unde  se  proclama  libertatea  de  exprimare,  alt 
paradox,  noi  ortodocsii  vorbim  tot  mai  pufin  despre  sfinfenie, 
adica  despre  cea  mai  mare  culme  a  libertdiii  personale. 

Si  asta  pentru  ca  libertatea  de  exprimare  e  o  forma  fara 
confinut. 

Ce  sd  exprimi,  daca  nu  te  cunostfl  Cum  sd  te  cunosti, 
daca  renegi  sursa  prima  a  vie^ii  si  a  cunoasterii,  pe 
Dumnezeu? 

§i  cum  sd  II  cunosti  pe  El,  daca  nu  renunfi  la  tine,  daca 
nu  ti-e  sild  de  tine,  daca  nu  te  dezici  de  proasta  ta  minte  pentru 
o  minte  frumoasd,  plina  de  strdlucire  dumnezeiascdl 

Cum  sa  gandesti  frumos,  daca  ai  o  minte  care  nu  simte 
frumuseieal 

§i  tocmai  de  aceea  iubim  o  casd  mai  mult  decat 
adevdrul,  pentru  ca  nu  stim  ca  adevdrul  e  o  umplere  de  har, 
care  ne  saturd  mai  mult  decat  tot  pamantul  acesta  pe  care  il 
vedem. 

Cei  pe  care  nu  i-a  atins  Dumnezeu  au  rdmas  lafel:  niste 
oameni  robi^i  de  infelesurile  slabe  ale  acestei  lumi.  Nu  palpita 
in  ei  nicio  bucurie  maipresus  de  lumea  asta. 

Ei  nu  isi  pot  permite  sa  para  nebuni,  prosti,  anemici, 
fdrd  rost  pentru  lumea  asta.  Dar  acelora  pe  care  i-a  cunoscut 
Dumnezeu  si  care  vorbesc  cu  El  mereu,  non  stop,  in  taina 
inimii  lor,  nu  le  pasa  ce  spun  oamenii  care  vor  sa  para  corecfi, 
probi,  disciplina^i,  educa^i,  stila^i,  pentru  ca  pe  ei  ii  intereseaza 
numai  ce  spune  Dumnezeu. 

Ei  sunt  absorbifi  de  Dumnezeu.  Dumnezeu  e  mdncarea 
lor,  foamea  lor.  Sunt  nebuni  pentru  El.  Se  bucura  de  El  ca  de 
cea  mai  mare  comoard,  ca  de  Prietenul  fara  de  care  nu  po^i 
trai. 

Iubirea  Ta,  Doamne,  ne  face  nebuni,  ne  face  fdrd  sens 
pentru  oamenii  acestei  lumi.  Dar  Tu  stii  si  infelegi  iubirea 
celor  care  Te  cheamd  continuu. 

Tu  esti  cu  noi.  Tu  ne  ascul^i.  Noi  nu  vorbim  cu  perefii, 
ci  cu  Tine.  §i  nici  Tu  nu  vorbesti  cu  morfii,  ci  cu  noi,  cei  vii, 
care  auzim  glasul  Tau  eel  lin  §ifremdtdm  de  dor  dupa  Tine. 

Cine  ne  poate  opri,  Doamne?  Ce  persecute  si  boala  ne 
poate  stinge  iubirea  din  noi?  Cine  ne  poate  opri  gdndul,  ca  sa 
nu  I}i  slujeascd  Tie?  Cine  ne  poate  face  sd  pierim,  daca  Tu  esti 
via}a  noastrd  si  viafa  lumiil 


357 


Tu  ne  faci  sa  fim  vii  si  prin  Tine  viem  noi,  pacatosii, 
robii  Tai.  Tu  ne  faci  vii.  Tu  esti  viafa  noastra.  §i  daca  Tu  esti 
Viaia,  cine  poate  sa  moarafara  Tine? 

Cine  poate  respira  fara  Tine?  Cine  poate  simfi  fara  Tine 
ca  traiestel 

§i  daca  Tu  trdiesti  in  noi  si  noi  traim  cu  Tine,  cine  ne 
poate  spune  ca  noi  visdml 

O,  via^a  aceasta  nu  e  un  vis,  ci  e  tocmai  iesirea  din 
starea  de  visarel 

Viat.a  cu  Tine  e  tocmai  frumusetea  de  a  trdi  vesnica 
frumusete. 


IcJe  ce  si  pentru  cine  au  scris  Sfm^ii  Paring?  Primim  un 
raspuns  de  la  Sfantul  Isaac  Sirul:  „aceasta  carte  a  fost  alcatuita 
de  noi  ca  o  aducere  aminte  pentru  noi  insine  plecand  de  la 
plindtatea  contempldrii  Scripturilor,  cum  sta  scris  in  capul 
car^ii,  plecand  pu^in  si  de  la  incercdrile  care  au  venit  peste 
mine"441. 

A  scris  cartea  pentru  ca  sa  isi  aminteascd,  pentru  ca  sa 
se  foloseasca  pe  sine  in  tot  timpul. 

Dar  a  plecat  de  la  contemplarea  duhovniceascd  a  Sfintei 
Scripturi.  Sfanta  Scriptura  este  temeiul  infelegerilor 
dumnezeiesti.  A  contemplat  intra  haral  Duhului  Sfant 
in^elesurile  tainice  ale  ei. 

Insa  a  scris  si  din  experienfa  sa,  din  incercdrile  vie}ii 
sale. 

Un  triou  foarte  explicit:  cuvinte  spre  aducere  aminte  - 
inielegerea  duhovniceascd  -  viafa  per sonald. 

Cuvintele  Scripturii  si  experien}a  sa  i-au  dat  Sfantului 
Isaac  materia  de  scris. 

„Foloseste-te  de  citire;  nu  de  cea  care  ar  face  din  tine  un 
invafat,  ci  de  cea  care-^i  omoard  patimile  si-^i  arata  calea 
scurtd  care  duce  la  Dumnezeu"     . 

Inva^atura  duhovniceasca  e  cea  care  ifi  da  stiinfa  de  a 
lupta  cu  patimile. 


Sfantul    Isaac    Sirul,    Cuvinte    cdtre    singuratici,    despre    viafa    duhului,    taine 
dumnezeiesti,  pronie  fijudecata,  partea  a  Il-a  recent  descoperita,  studiu  introd.  si  trad, 
de  Diac.  loan  I.  Ica  jr.,  Deisis,  Sibiu,  2003,  p.  123. 
442  Idem,  p.  98. 


358 


Daca  studiile  teologice  nu  sunt  un  efort  de  indumnezeire 
a  noastra,  ajungem  parut  „eruditi"  dar  niciodata  oameni 
duhovnicesti. 

Teologia  despdtimirii  e  teologia  care  ne  duce  la  vederea 
lui  Dumnezeu.  §i  de  aceea  drumul  sigur  este  calea  scurtd  care 
duce  la  Dumnezeu. 

Cel  care  „isi  inchipuie  ca  se  face  prieten  al  lui 
Dumnezeu  daca-i  urdste  pe  pacatosi"  aceasta  „e  semnul  unei 
minfi  neghioabe  si  cu  totul  strdine  de  orice  cunoastere  a  lui 
Dumnezeu"443. 

Ura  impotriva  aproapelui  nu  e  o  apropiere  de 
Dumnezeu,  ci  un  orgoliu  nemdsurat.  Daca  vrei  sd  te  apropii  de 
Dumnezeu  trebuie  sd-i  iubesti  pe  to^i,  considerandu-te  ca  fiind 
eel  mai  pdcdtos . 

Aceasta  carte  a  Dumnezeiescului  Isaac  e  o  minuna^ie 
uluitoare  datorita  experientei  teologice  si  mistice  expuse  in  ea. 
Aflam  aici  exprimari  unice,  adevaruri  spuse  cu  cea  mai  mare 
finefe. 

Insa  ipotezele  traducatorului  roman  din  studiul  sdu 
introductiv,  referitoare  la  istoricitatea  si  eclesialitatea  Sfantul 
Isaac,  sunt  foarte  daunatoare  desi  traducerea,  cu  exceptia  unor 
alegeri  traductoriale  nu  prea  bine  alese,  e  admirabild. 

Trebuie  sa  laud  confinutul  cdr}ii  Sfantului  Isaac  dar  sa 
dezaprob  lupta  traducatorului  cu  Traditia  in  ceea  ce-1  priveste 
pe  acesta. 

As  vrea  sa  vorbesc  mult  despre  aceasta  carte.  Dar  despre 
cate  carji  nu  as  vrea  sd  vorbesc. 

Citim  atatea,  in^elegem  atatea  dar  prea  purine  punem  in 
scris. 

Greseala  cititorilor  mei  e  sa  nrfeleaga  ca  am  citit,  am 
inieles  si  am  trait  numai  ceea  ce  am  scris. 

Glasul  lui  Dumnezeu  „invie  in  chip  tainic  toate"444. 

Dumnezeu  ne  vorbeste  in  tacerea  inimii  si  vorbirea  Lui, 
neauzita  de  al^ii,  trezeste,  invie  inima  noastra.  E  vorba  de 
trezirea  datoratd  sim}irii  Lui,  sl  harului  dumnezeiesc. 

E  un  lucru  foarte  real,  un  lucru  din  realitatea  noastra 
interioara,  duhovniceasca. 

Carole  sfmte  ne  vorbesc  despre  o  geografie  interioara 
duhovniceasca  pe  care  nu  o  cunosc  cei  in  care  nu  viazd  harul 
lui  Dumnezeu. 


443  Idem,  p.  104. 

444  Idem,  p.  108. 


359 


Tocmai  de  aceea  experien^a  duhovniceasca  e  tainica,  e 
adanca,  e  nevazuta. 

Rugaciunile  Sfantului  Isaac  sunt  spontane,  pentru  ca  noi 
ne  rugam  infiecare  clip  a. 

Intr-o  rugaciune  mica,  el  spune:  „pierzanie  e  sa  fie  lipsit 
cineva  de  vederea  Ta  care  da  bucurie  tuturor"445. 

Vederea  lui  Dumnezeu  e  bucuria  noastra,  e  singura 
noastra  bucurie  reald.  §i  daca  locul  in  care  ma  aflu  sau  ma  voi 
afla  dupa  moarte  nu  ma  lasa  sa  vad  fa^a  Lui  sau  sunt  departe 
de  El,  atunci  sunt  nefericit,  sufar,  sunt  absolut  singur. 

„Motivul  nadejdii"446  acestei  vie^i  e  sa  vad  slava  lui 
Dumnezeu:  „ai  vrut  in  iubirea  Ta  ca  faptura  creata  sa  existe  ca 
sa  Te  simtdpe  Tine"     . 

Simiirea  lui  Dumnezeu  e  o  realitate  de  orice  clipa  a 
ortodoxului. 

Putem  fi  acuza^i,  ca  noi  vorbim  despre  un  Dumnezeu  pe 
Care  nu-L  vedem,  pe  Care  nu-L  sinuim,  pe  Care  nu-L 
cunoastem.  Dar  nu  e  adevarat!  Noi  vorbim  si  scriem  despre 
Dumnezeu  tocmai  pentru  ca  77  cunoastem,  pentru  ca  II  vedem, 
pentru  ca  II  simfim,  pentru  ca  e  cu  noi,  pentru  ca  ne  garanteazd 
adevdrul  Sau. 

Mul^i  dintre  Dumnezeiestii  nostri  Paring  nu  au  mai  vrut 
sa  scrie,  pentru  ca  sa  nu  spuna  mai  pufin  din  cate  vedeau, 
sim^eau  si  traiau  ei.  Pentru  ca  sa  nu  expuna  fragmentar 
experientele  lor  si  astfel  sdfie  gresit  intelesi. 

Sunt  mii  de  revelatii,  de  vederi  dumnezeiesti,  milioane 
de  minuni  si  de  Sfin^i  necunoscuti  noua. 

Ce  consideram  noi  ca  a  rdmas  in  Traditie,  desi  mult,  e 
preapufin. 

Dumnezeu  ne  covdrseste  cu  minunile  Sale,  cu  iubirea 
Sa,  cu  descoperirile  Sale. 

Noi  trdim  mai  multe  decat  putem  explica. 

Experierea  iertdrii  altora  e  un  mare  dar  dumnezeiesc. 
Trairea  acestei  minuni  te  addnceste  enorm.  Cand  ier^i  pe 
cineva,  de  fapt  invii  din  morji,  te  renasti. 

Cand  in^elegi  ca  eforturile  tale  sunt  niste  incercari 
omenesti  soldate  doar  cu  esecuri,  atunci  lasi  pe  Dumnezeu  sa 
lucreze  in  oamenii  pentru  care  te  rogi,  si  langa  care  stai  ca 
niste  rugaciuni  care  nu  se  aud  decat  numai  cu  inima. 


445  Idem,  p.  109. 

446  Ibidem. 

447  Ibidem. 


360 


E  o  mare  virtute  sa  stii  sa  comunici,  sa  te  faci  primit  de 
inima  oamenilor.  Nu  spunem  numai  cuvinte,  ci  ne  spunem  mai 
ales  sufletul. 


>Opui:  „Stiu,  stiu  asta!".  Dar  exista  intotdeauna  o  mare 

parte  din  acel  adevar,  din  realitatea  acelui  lucru,  a  acelei 
persoane  pe  care  nu  o  stii  deloc. 

Nici  macar  nu  banuim  cine  sunt  cei  de  langa  noi. 

§tiu  pentru  ca  am  experiat  pu^in  munca,  rugaciunea.  Dar 
nu  stiu  ce  poate  fi  mai  mult  decat  stiu  eu. 

Nu  ne  sim^im  bine  insa  cu  cdte  stim.  Am  dori  mai  mult. 

Acest  „a  dori"  iarasi  nu  stii  ce  inseamna,  dar  sinui  ca 
vrei  tot  mai  mult. 

Formularile  noastre  uneori  sunt  ambigui. 

Dar  chiar  daca  stim  sa  formuldm  bine  un  lucru  tot 
ramane  ceva  pe  deasupra,  pe  care  il  simfim  dar  e  tainic,  pe 
care  il  experiem  ca  pe  un  nedefinit. 

Traim  din  harul  lui  Dumnezeu  dar  nu  putem  pune 
margini  sim^irii  lui.  Acest  a  fi  peste  tot  al  harului  e  sim^it  cu 
totul  de  noi. 

Cand  spui:  „vreau  ceva  mai  mult"  te  referi  la  ceea  ce 
sim^i  ca  poate  fi,  ca  poate  fi  si  mai  mult. 

Cand  caufi  ceva,  ai  certitudinea  ca  exista  acel  ceva  sau 
ca. poate  exista. 

Freamatul  inimii  noastre  ne  depdseste  mintea,  ne-o 
inunda. 

Bucuria,  uneori,  ifi  scaldd  mintea  intr-atat  de  mult  incat 
mintea  ta  ramane  in  uimire.  Dar  intr-o  uimire  relativd  in 
comparable  cu  uimirea  vederii  dumnezeiesti,  cu  uimirea  din 
extaz. 

Precizdm  mereu.  Facem  afirma^ii  sau  negam  ceva. 

Cineva  spune:  „am  fost  cdlcat  in  picioare"  -  in  sens  real, 
am  cdzutjos  si  au  trecut  peste  mine  -  dar:  „mi-au  calcat  inima 
in  picioare",  in  sens  sufletesc,  arata  ca  unii  si-au  bdtut  joe  de 
dragostea  mea  pentru  ei.  Au  considerat  ca  dragostea  nu 
conteazd. 

Cand  cineva  e  suparat,  cand  nu  mai  suporta,  spune:  „Imi 
ajunge!  Vreau  sa  pled".  Dar  el  se  gandeste  atunci,  in  ultima 


361 


instanta,  nu  la  un  loc  anume  din  lumea  aceasta  (pentru  ca 
oriunde  te-ai  duce  exista  si  neplaceri),  ci  la  o  lume 
transfiguratd,  unde  nu  ar  mai  exista  niciun  inconvenient. 

Durerea,  cand  te  apuca  durerea,  vrei  sdfugi  undeva,  vrei 
sa  scapi.  Unde  sa  fugi? 

Cel  care  e  condamnat  la  inchisoare  vrea  sa  fuga,  vrea  sa 
scape  dar  to^i  il  cauta. 

Cel  care  are  un  defect  major  vrea  sa  il  ascundd. 

Chiar  daca  tu  ai  trecut  peste  un  eveniment  negativ  din 
via^a  ta,  1-ai  depasit,  demonii  sau  oamenii  l\\  aduc  aminte  de  el, 
te  indurereazd  cu  el. 

Tinerii  mai  ales,  a  caror  constiinta  e  zbuciumatd  de  pacat 
si  care  vor  sa  se  pocaiasca,  uneori  vor  sa  se  bata  peste  trup,  sa 
isi  rupa  sexul,  pentru  ca  desfranarea  ii  apasd  enorm  sau  sa  isi 
rupa  fata  pentru  ca  nu  arata  atdt  de  bine  pe  cat  si-ar  dori. 

Cand  ne  intemeiem  familie,  grija  e  tiranul  care  ne 
impresoara.  Lipsa  unei  case,  lipsa  banilor,  lipsa  de  ajutor  te 
sufocd.  Nevoile  te  deznadajduiesc,  te  innegureaza. 

Tanarul  ortodox  e  dispre^uit  de  to^i,  ridiculizat,  luat  in 
ras.  El  pare  pentru  muffi  „un  aiurit".  Parca  „i  s-a  gresit  via^a". 

Tristefea  si  lancezeala  ii  due  pe  mul^i  la  depresii 
enorme.  Oboseala  si  dezordinea  interioard  ne  fac  niste  oameni 
fara  logica,  care  nu  se  pot  concentra  la  munca  lor. 

Vrem  sa  fim  surprinsi  dar  numai  de  lucruri  bune. 

Nu  ne  place  sa  fim  surprinsi  pe  picior  gresit. 

Teama  de  a  nufi  buzundrifi  pe  strazi  laturalnice,  de  a  nu 
fi  vdzuii  in  compania  unor  oameni  hulifi  de  to^i,  de  a  nu  ne 
pierde  locul de  munca.. . 

Micimea  de  suflet  apare,  si  e  foarte  hidoasd,  cand 
trebuie  sa  il  vinzi  pe  un  altul  pentru  ca  sa  ififie  fie  mai  bine. 

Lipsa  de  curaj  e  o  urmare  a  lipsei  de  principii. 

Taci  si  mergi  mai  departe.  Te  ascunzi.  Fugi  de 
responsabilitate.  §tii  foarte  bine  cafaci  rdu  ceea  ce  faci,  dar 
vrei  ca  fapta  ta  sa  nu  se  afle,  sa  nu  te  traga  nimeni  la 
rdspundere  pentru  ea. 

Un  scriitor  a  spus,  ca  daca  vrei  sa  scrii,  trebuie  sa  scrii 
cu  propozifii  scurte.  Dar  propozi^iile  scurte,  pentru  ca  sa  fie 
crezute,  trebuie  sa  con^ina  adevarul  viefii  tale,  adevarul  fara 
mistificari. 

Ne  privim  in  ochi.  Una  spunem  si  alta  simiim.  §i  ceea  ce 
sim^im  ne  dezgustd . .  .dar  totusi  vorbim. 

Lipsa  aceasta  de  sinceritate  mareste  si  mai  mult 
singurdtatea  si  egoismul  nostru. 


362 


Egoismul  se  accentueazd  cand  socotim  ca  am  fast  lovifi 
pe  nedrept  de  al^ii.  Cand  ne  sim^im  nedreptdfifi,  incercam  sa 
fim  prevdzdtori  si,  daca  suntem  rdi,  vom  fi  si  mai  egoisti. 

M\x\\\  oameni  se  tern  de  lucrurile  pe  care  si  le  inchipuie 
si  nu  de  realitate. 

Presupun  ca  cineva  le  vrea  rdul,  ca  cineva  le  e  dusman 
si  se  sperie  continuu  de  aceasta  fantasma  a  presupusului 
„dusman". 

Ii  spunem  cainelui:  „Stai  cuminte!",  si  vrem  ca  el  sd 
inieleagd  ca  trebuie  sd  stea  nemiscat.  Vrem  ca  si  cainele  sd 
aibd  raiiune. 

Avem  tending  sd  scurtdm  comunicarea. 

Daca  cineva  ne  minte  spunem:  „nu  ai  obraz".  Dar  el  are 
o&raz...Numai  ca  „a  avea  obraz"  inseamna  a  avea  constiin}d,  a 
te  tine  de  cuvdnt. 

Cand  el  ne  spune:  „acel  om  spune  adevdruF,  vrea  sa 
spuna  ca  acel  om  nu  minte.  Dar  de  ce  nu  minte?  Nu  minte 
pentru  ca  nu  vrea  sau  pentru  ca  nu  poatel  §i  daca  nu  minfi, 
trebuie  sa  stii  de  ce  e  mai  bine  sd  nu  minfi  decat  sd  minfi. 

Descoperim  pe  zi  ce  trece  incoerenia  planurilor  noastre 
de  via^a. 

Trebuie  sd  te  mufi  continuu,  sa  ai  puterea  sa  te  mu^i 
continuu  de  la  moarte  la  viafd,  de  la  deldsare  la  iubirea  pentru 
Dumnezeu,  de  la  idolatrie  la  adevdrata  cinstire  de  Dumnezeu. 

Cand  omul  se  ridicd  din  pdcat  e  o  minune  enormd:  si-a 
invins  dezertarea,  s-a  invins  pe  sine,  s-a  lasat  in  urmd  pe  sine, 
pe  eel  de  ieri.  Victoria  aceasta  e  cea  mai  uluitoare  minune.  Nu 
e  minune  mai  mare  ca  invierea  din  pdcate. 

Descoperim  noi  masini,  noi  utilaje,  noi  metode  de 
confort.  Dar  daca  nu  ne  scoatem  din  moarte,  din  moartea 
spirituals,  nu  ne  foloseste  la  nimic  harul  descoperirilor 
recente. 

Cunosc  oameni  care  se  simt  pdrdsifi,  care  nu  mai  cred 
ca  se  poate  face  ceva  frumos  cu  ei.  Iar  al^ii  spera,  spent 
nebuneste,  desi  nu  li  se  arata  in  fa^a  nicio  realitate  din  cele  pe 
care  ei  si  le  doresc. 

Inaintarea  duhovniceascd  e  eel  mai  normal  lucru  care  se 
intampla  cu  noi.  Nu  te  ui^i  la  pasi,  la  realizdri,  de  la  un  timp  nu 
te  mai  uiti  nici  la  intelegeri  ci  esti  absorbit  de  iubirea  lui 
Dumnezeu,  de  trdirea  comuniunii  cu  El.  Pentru  ca  Dumnezeu 
ne  devine  mult  mai  evident  decat  lumea. 

Cand  esti  absorbit  de  o  munca  anume  sau  de  un  joe  uifi 
toata   lumea.    Tot   la   fel   e    si    daca   trdiesti   impreund   cu 


363 


Dumnezeu:  esti  numai  cu  El,  desi  exista  in  jurul  tau  o  intreagd 
lume. 

Cel  din  fa^a  ta  vorbeste  cu  tine.  §i  daca  intri  in  lucruri 
addnci  in  discu^ia  cu  el,  ajungi  sd  privesti  si  sdfii  atent  numai 
la  el,  numai  la  discufia  cu  el. 

Daca  urc  undeva,  la  inaltime,  datorita  multei  oboseli  pe 
care  o  sufar  acum,  am  tendinta  sd  ma  arunc  in  gol,  sa  ma  arunc 
de  la  acea  inal^ime.  Tot  asa,  cineva  avea  inten^ia  sd  se  arunce 
in  apd.  Nu  exclud  si  influenza  demonilor  in  aceste  doua 
situa^ii. 

Mul^i  se  tern  de  cutremure.  Atunci  toata  lumea  incearca 
sdfugd.  Cei  care  se  pun  sub  tocul  usii  sau  langa  grinzi  solide 
sunt  foarte  pu^ini. 

Frica  de  foe  e  frica  de  a  nu-ti  fi  arsd  pielea.  Mirosul 
pielii  arse  se  pdstreazd  peste  ani. 

Cand  ai  gdnduri  curate  \i  se  spune  de  unul  sau  altul  ca 
numai  dupd  moarte  se  vad  Sfm^ii,  ca  numai  atunci  se  cunosc 
marii  oameni.  Eu  nu  am  crezut  asta  niciodata,  pentru  ca  Sfintii 
lui  Dumnezeu  se  vad  de  acum. 

§i  mi-a  dat  Dumnezeu  sa  traiesc  langa  Sfinfi,  pentru  ca 
sa  imi  dau  seama,  ca  se  simte  de  acum  frumuse^ea  lor  vesnica. 

Cel  care  nu  te-a  infeles  desi  a  stat  langa  tine  inseamna 
ca  a  fast  indiferent  fafd  de  tot  omul. 

E  imposibil  sa  stai  langa  un  om  dumnezeiesc  si  sd  nu 
simfi  mireasma  faptelor  lui  bune  si  a  cuvintelor  sale 
preain^elepte. 

Putem  sa  citim  cu  to^ii  despre  viafd.  Dar  sa  suferim,  sd 
trdim  viafa  e  mult  prea  greu.  Dupa  ce  o  traiesti  ^i  se  pare 
us  oar  a  dar  nu  a  fast  as  a.  Suferim  mult. 

§i  bucuria  e  o  mare  suferintd,  pentru  ca  bucuria  ne 
solicitd  mult  si  intotdeauna  vrem  si  mai  mult. 

Pentru  bucuriile  duhovnicesti  suferim  mult,  patimim 
multe. 

Uneori  vorbim  doar  unora,  alteori  nu  vorbim  mai  deloc 
despre  ele. 

§i  cand  ma  gandesc  ca  via^a  unui  om  e  o  sumd  mare  de 
cdrfi,  de  aceea  ma  intreb:  Cdte  cdrfi  nu  stim?! 

Oamenii  uita  dar  Dumnezeu  nu  uita  pe  nimeni  §i  nicio 
fapta  a  noastra.  Tocmai  de  aceea,  Dumnezeu  e  Cel  Care  Isi 
aminteste  de  noi  to^i. 


364 


Iliergand  si  la  alte  Sfmte  Biserici  din  Bucure§ti  am  trait 

simtamantul  dureros  ca  parca  merg,  rdtdcesc  prin  pustiu. 

Apucaturile  credincio§ilor  no§tri  ma  inspaimanta.  Se 
simt  imediat  diferenfele  culturale,  sociale,  teologice  daca  intri, 
in  mod  succesiv,  in  mai  multe  Biserici  si  ii  privesti  pe 
credinciosii  care  participa  la  slujba. 

Iti  sar  in  ochi  deficieniele  credincio§ilor  no§tri. 

Am  trecut  prin  doua  monumente  istorice  de  secol  XVII, 
cu  comunitati  de  oameni  saraci,  pentru  ca  sa  ma  opresc  la  un 
locas.  grecesc  ,  fastuos,  unde  numai  boga}ii  se  afi§au.  Nu 
§tiam  cine  slujeste  acolo.  A  fost  o  surpriza  plind  de  bucurie 

449 

pentru  mine     . 

Cei  saraci  merg  in  locasuri  sdrace  iar  bogaiii  se  retrag  in 
cele  bogate. 

Impdrtirile  acestea  ma  dor.  Ele  nu  au  nimic  de-a  face  cu 
frdiietatea  care  trebuie  sd  domneascd  intre  noi. 

Avem  loca§uri  pufine,  multe  cu  conditii  precare,  in  care 
abia  ar  incapea,  cu  chiu  cu  vai,  10  %  din  populatia 
Bucure§tiului. 

Daca  printr-o  mare  minune  to^i  ar  veni  la  slujba,  noi, 
Biserica  Ortodoxa  Romana,  nu  am  avea  unde  sa-i  invitam  sd 
intre  pe  credinciosii  no§tri.  Nu  mai  zic  de  al^ii  care  vor  sd  vind. 

Parintele  loan  a  slujit  in  grece§te  §i  doar  cateva 
rugaciuni  au  fost  in  romana.  Am  fost  foarte  pu^ini  la  Sfanta 
Liturghie  si  ne-am  umplut  de  multa  liniste. 

Aerul  european  era  prezent  in  Sfantul  Loca§:  civilizatie, 
respect,  curatenie. 

Insa  nimeni  dintre  greci  nu  a  ingenuncheat  la  slujba.  S-a 
imparta§it  copilul  din  Sfantul  Altar,  care  era  romdn,  §i  o  mama 
cu  fiica  ei,  care  probabil  ca  erau  greci.  Mama  §i  fiica  au  venit 
fara  lumanare  la  imparta§ire  iar  starea  lor  era  foarte  relaxatd, 
fara  umilinfa  Ortodoxiei. 


448  Paraclisul  Ambasadei  Greciei  la  Bucuresti. 


449  A  slujit  Parintele  loan  Moldoveanu,  sub  coordonarea  caruia  am  facut  studiul  despre 

Isihasmul  romdnesc.  A  se  vedea  CV-ul  sau: 

http://www. ftoub.ro/index. php?view=article&id=22%3Apr-conf-dr-ioan- 

moldoveanu&option=com_content&Itemid=273. 

Studiul  la  care  facem  referire:  Isihasmul  romdnesc  si  reprezentantii  sdi  de-a  lungul 

secolelor.  Privire  rezumativa  si  esentializatoare. 

Acesta  a  fost  inclus  in: 

Pr.  Dr.  Dorin  Octavian  Piciorus,  Bucuria  comuniunii.  Articole,  note,  predici  si  studii 

stiintifice pe  diverse  feme,  vol.  1,  Teologie  pentru  azi,  Bucuresti,  2009,  p.  6-52. 

Cartea  noastra  poate  fi  downloadata  de  aici: 

http  ://www.  teologiepentruazi.ro/2009/ 1 0/06/bucuria-comuniunii-vol- 1  /. 


365 


Pe  masura  ce  grecii  erau  eleganfi  si  bogafi,  romanii,  pe 
care  i-am  intalnit  la  celelalte  doua  Sfinte  Biserici  romanesti, 
erau  saraci,  slab  pregatrfi,  cu  salarii  mizere. 

Nu  vreau  sa  mai  dau  nume,  caci  e  prea  apdsdtor  pentru 
mine. 

Undeva  am  gasit  un  locas  unde  toata  lumea  cdnta  dar 
nimeni  nu  avea  pregdtire  teologica  cat  de  cat. 

Se  incurajeaza  prostia  si  fariseismul,  pentru  ca 
credinciosii  nostri  sunt  \vaw\i  intr-un  cabotinism  si  intr-o 
pseudo  stare  religioasd,  intr-o  inselare  nenorocitd  care  e 
chinuitoare  cand  o  descoperi. 

Un  barbat  cadea  si  se  inchina  tot  timpul  desi  unele  femei 
vroiau  sa  treaca  pe  langa  el. 

Gesturile  de  paradd  sunt  manifestari  ale  unei  suflet 
foarte  bolnav. 

Ma  cutremur  de  suferinia  acestor  oameni,  mai  ales  ca  o 
in^eleg  in  parte,  pentru  ca  si  eu  am  trecut  prin  aceasta  nestiinfd 
ingdmfatd  ca  si  ei. 

Nestiinia  mdndrd  e  cea  mai  mare  problemd  a  celor 
pufini  educafi.  Iar  cei  cu  multe  titluri  stiin^ifice  sufera  de 
arogan^a  fariseica  a  omului,  care  isi  permite  sa  stie  multe,  dar 
care  face  foarte  pufine  pentru  altii. 

Studen^ii  la  Teologie  au  o  vorba  nu  prea  ortodoxd  dar 
care  contine  mult  adevar:  „sl  ^inut  o  predica  de  toata 
trebuinfa".  Cel  care  predica  oricand  lafel,  in  orice  situate,  e 
eel  cu  predica  „de  toata  trebuinia". 

Adica  el  se  crede  atdt  de  destept,  incat  crede  ca  tot  ce 
spune  e  foarte  interesant,  desi  nu  spune  nimic  concret. 

Predica  lui  e  un  ghiveci  cu  de  toate,  fara  cap  si  fara 
coada. .  .dar  prin  care  nu  streseaza  pe  nimeni. 

De  fapt  asta  e  si  strategia:  sa  predice  despre  orice,  sa 
sara  din  subiect  in  subiect,  sa  trateze  totul  in  mod  superficial  si 
sa  evite  orice  subiect  sau  afirmatie  care  ar  cadea  greu  la  inima 
credinciosilor. 

Slujitorii  si  credinciosii  nostri  au  devenit  cdldufi  in 
multe  si  asta  o  sa  ne  coste  deopotriva. 

Daca  lucrurile  merg  prost  din  punct  de  vedere  personal, 
vine  din  aceea  ca  nici  inainte  si  nici  acum  lucrurile  n-au  fost 
prea  bine. 

Pe  mine  nu  ma  intereseaza  procentele  sondajelor,  adica 
cdfi  sunt  si  cdfi  nu  sunt  ortodocsi.  Pe  mine  ma  intereseaza,  si 
pe  Dumnezeu  //  intereseaza  in  primul  rand,  ca  noi  sa  fim 


366 


ortodocsi  cu  adevarat,  adica  sa  stim  cine  suntem  si  sd  ne 
comportdm  ca  atare. 

Privesc  slujbele  Molitfelnicului450  in  mod  expectativ.  Ma 
pregatesc  pentru  viitoarele  constatdri  din  comentariu.  §i  mi- 
am  dat  seama  cat  de  absolut  il  privesc  pe  om  Sfintele  Taine. 

Am  ajuns  la  concluzia,  ca  daca  un  preot  aplica  literal 
cerin^ele  de  la  Sfanta  Spovedanie,  acela  e  cea  mai  mare 
catastrofd  pentru  comunitatea  sa. 

Un  preot  fara  mintea  lui  Hristos  face  mai  mult  rdu  decat 
bine  pentru  credinciosi. 

Am  avea  credinciosi  care  nu  s-ar  impartasi  mai  deloc 
toata  viat.a  dar  si  preo^i  si  ierarhi  care  nu  ar  mai  sluji  cu  anii. 

Iconomia  Sfintei  Biserici  insa  este  adevaratul  mod  de  a 
lucra  al  lui  Dumnezeu  in  lume. 

Daca  preotul  nu  vine  spre  credincios,  daca  nu  ii  aratd 
milostivirea  lui  Dumnezeu,  in^elegerea  si  compatimirea  lui 
Dumnezeu  cu  el,  credinciosul  nu  mai  vede  decat  un  Dumnezeu 
„al  razbunarii",  un  Dumnezeu  „al  nebuniei",  Care  „nu  este 
realist". 

Cu  to^ii  suntem  rdspunzdtori  de  credinfa  si  de 
comportamentul  fratilor  nostri. 

Cine  ii  vindeca  pe  oamenii  ace§tia.  paralizafi  de  fried,  de 
obsesii  satanice,  de  dorinte  terifiantel  Cine  ii  ajutd  pe  ei? 

Doamne,  pana  cand  vom  mai  fii  atdt  de  cruzi,  atat  de 
lasi,  atat  de  neumani?  Pana  cand  frumusefea  din  noi  va  ramane 
scufundatd  in  addncl 

Nu  dam  dreptul  oamenilor  safiefericifi. 

Nu  memajam  fericirea,  desi  Biserica  Ortodoxa,  Biserica 
unica  a  lui  Dumnezeu  e  Biserica  fericirii,  a  indumnezeirii,  a 
dragostei. 

De  ce  nu  mai  vrem  sa-L  iubim  pe  Dumnezeu,  cand  El  ne 
iubeste  atdt  de  mult? 

Cum  ne  lasa  red  cuvintele  Sale  cele  atdt  defierbintil 

Cum  de  stam  atat  de  nepdsdtori,  atat  de  rdi,  atat  de 
frivoli? 

Ma  doare  ratacirea  lumii,  suferin^a  lumii,  singuratatea 
lumii.  §i  cine  iubeste  pe  Dumnezeu  si  pe  oameni  suferd  pentru 
lume,  suspind  pentru  intreaga  lume. 

Am  recitit  pu^in  din  prima  si  a  doua  rugaciune  a 
Sfantului  Vasile  eel  Mare  (din  exorcisme)  si  ma  gandeam  la  ce 
suferinid  imensd  poarta  demonii  in  fiin^a  lor. 


450  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Molitfelnic. 


367 


Ce  e  blestemul  impotriva  demonilor?  O  scoatere  afard  a 
lor  din  om  si  nu  o  distrugere  a  lor. 

Am  sentimentul  de  multe  ori,  ca  unii  cred  ca  trebuie 
„distrusi"  demonii  de  catre  Dumnezeu  si,  la  fel,  si  unii  oameni 
foarte  rai. 

Dar  pu^ini  sunt  cei  care  vor  si  pentru  demoni  fericirea, 
cat  si  pentru  oamenii  foarte  rai  desi  asta  e  gandirea  normala, 
ortodoxa. 

Sfanta  Ortodoxie  e  totala  si  autentica  normalitate  a 
omului.  Ea  il  rename  pe  om  in  mod  total,  il  face  un  om  al 
Impara^iei  lui  Dumnezeu,  un  om  ceresc. 

Daca  demonii  sunt  blestemafi  asta  inseamna  ca  se  vrea 
alungarea  rdului  din  om,  pentru  a  se  pogori  harul 
dumnezeiesc  in  acesta. 

Daca  pleaca  demonul,  vine  in  locul  lui  harul 
dumnezeiesc. 

Deci  blestemele  preo^esti  impotriva  demonilor  nu  sunt  o 
distrugere  a  demonilor,  ci  o  alungare  a  lor,  pentru  a  se  pogori 
harul  Sfdntului  Duh  in  om. 

Ele  ne  propun  bucuria,  pentru  ca  ne  scot  de  sub 
influenza  demonilor. 

Dar  tu,  eel  posedat,  trebuie  sd  conlucrezi  cu  harul 
preasfant  al  lui  Dumnezeu,  pentru  ca  sd  se  dezlipeascd  de  tine 
demonii  patimilor. 

Ortodocsii,  in  secolul  al  XXI-lea,  sunt  chemafi  sa  faca 
surprize  frumoase  tuturor  oamenilor  si  mai  mult,  si  mai 
evident.  Trebuie  sd-i  surprindd  pe  oameni  cu  via^a  lor  sfanta, 
cu  darnicia  lor,  cu  dragostea  lor,  cu  frumusetea  curajului  si  a 
in^elepciunii  lor. 

Trebuie  sa  fim  niste  minuni  in  lumea  de  astazi. 

Sa  iesim  pe  strada,  in  intampinarea  omului  necajit,  cu 
daruri  care  sd  il  uluiascd. 

Sa  mergem  la  cei  care  nu  ne  vor  si  sd  dam  mdrturie 
despre  iubirea  si  iertarea  noastra. 

Ne  putem  inspdimdnta  parin^ii,  rudele,  prietenii  cu 
dragostea  si  cura^ia  vie^ii  noastre:  o  spaima  buns,  foarte  bund. 

Cand  noi  //  vom  iubi  pe  Dumnezeu  si  pentru  El  vomface 
toate,  atunci  lumea  va  fi  mai  bund,  mai  dreaptd. 

Sa  rabdam  la  nesfdrsit.  Rabdarea  noastra  e  plind  de 
chinuri  dar  atdt  de  mdntuitoare. 

Ne  e  greu  in  lumea  asta.  Suferim  mult,  suntem 
batjocori^i,  terfeli^i  de  catre  to^i,  calca^i  in  picioare. 


368 


Mul^i  cred  ca  noi  nu  stim  sa  traim,  sa  ne  distram.  Dar 
distraciia  noastra  e  viafa  dupa  Dumnezeu:  o  distrac^ie  care 
impacd  si  trupul  si  sufletul. 

Nu  suntem  anormali,  fra^ilor!  Nu  suntem  niste  brutel  Ci 
niste  oameni  care  vrem  sa  ne  pdstrdm  curaii  pentru 
Dumnezeu. 

El451  nu  avea  bani  de  o  cafea452.  El  era  poli^ist.  Ea  era 
chelnerrfa453.  §i  el  ii  propune,  in  schimbul  banilor  de  cafea  -  2 
dolari  -  sa  fie  copdrtasd  la  eventualul  cdstig  al  unui  bilet  de 
loto. 

Castiga  4  milioane  de  dolari.  Chemerrfa  era  falita.  Ea  a 
crezut  ca  el,  poli^istul,  a  spus  doar  in  glumd  ca  ii  va  da 
jumdtate  din  cdstig.  De  fapt  niciunul  dintre  ei  nu  se  astepta  ca 
sa  cdstige. 

§i  politistul,  desi  nu  o  cunoscuse  pana  in  acea  zi,  si-a 
tinut  promisiunea  -  „promisiunea  e  sfdntd"  -  si  a  uluit-o.  I-a 
dat  cele  doua  milioane  de  dolari. 

Acesta  e  un  exemplu  cu  iz  evanghelic. 

Cam  asa  trebuie  sa  trdiascd  ortodocsii:  sa  faca  lucruri 
foarte  bune,  uluitoare,  pe  care  arfii  nu  le-arface  deloc. 

Spre  exemplu:  sa  restitui  un  portofel  burdusit  cu  bani 
celui  care  1-a  pierdut,  desi  tu  nu  ai  bani  de  pdine;  sa  donezi  un 
organ  de  al  tau  fara  bani;  sa  faci  puscarie  in  locul  altuia  desi  nu 
esti  vinovat;  sa  mori  in  locul  altuia;  sa-i  ingrijesti  la  batrane^e 
pe  dusmanii  care  ^i-au  facut  eel  mai  mare  rdu  in  viata  si  multe 
altele  de  acest  fel,  care  ii  minuneaza  pe  oameni. 

Dar  trebuie  sa  faci  un  asemenea  lucru  cu  discerndmdnt 
si  cu  toatdfiinia  ta. 

Trebuie  sa-i  imbrafisezi  pe  oameni  cu  toatd  dragostea. 

Cand  suferi  pentru  ca  iubesti  oamenii,  dragostea  ta  se 
sfinieste. 

Nu  te  uita  la  pacatel  Pacatele  sunt  mici  erori,  erori  de 
duzind. 

Fa  tot  timpul  ceva  cu  inima  ta,  cu  mintea  ta,  cu  voin^a  ta, 
cu  trupul  tau.  Fa  un  lucru  bun  fa^a  de  fiecare  in  parte. 

Grija  noastra  nu  trebuie  sa  fie  pdcatul,  ci  fldmdnzirea 
dupa  bine,  dupa  iubire,  dupa  in^elegere. 


451  Nicolas  Cage:  http://en.wikipedia.org/wiki/Nicolas_Cage. 

452  E  vorba  despre  filmul  It  Could  Happen  to  You.  A  se  vedea: 

http  ://www. filmeleonline.ro/filme-comedie-un-bacsis-de-2-milioane-de-dolari- 1 24 1  / 

453  Bridget  Fonda:  http://en.wikipedia.org/wiki/Bridget_Fonda. 


369 


Marefia  Sfm^ilor  nostri  consta  in  aceea,  ca  ei  au  facut  la 
inceput  ceea  ce  parea  pentru  to^i  „utopic",  dar  mai  apoi  s-a 
dovedit  ca  ei  au  facut  ceea  ce  trebuia. 

Frumusetea  lor  e  frumusefea  lui  Dumnezeu.  E  o 
frumusete  care  s-a  cobordt  din  plin  in  ei. 

Invesmanta-ne,  Doamne,  cu  frumusetea  Ta  cea  vesnica 
si  ne  miluieste! 


M. 


l-am  gandit  la  moarte,  la  infricosata  Judecata...Dar  nu 
aveam  percepfia  mor}ii  printr-un  obiect  care  o  anunid  si 
anume:  tronul. 

Acum,  de  cand  i-am  luat  tron  si  cruce  lui  tataie  si  le  stiu 
in  camera  mea  de  la  strada,  sentimentul  morjii,  starea  fizicd  a 
morjii  e  mult  mai  prezentd  in  casa  de  la  ^ara  si  in  inima  mea. 

Acest  lucru  mi-a  taiat  pofta  de  mancare. 

E  greu  sd  inve}i  ca  mori,  dupa  cum  spunea  si  Eminescu. 

E  greu  sa  in^elegi  ca  distan^a  pana  la  moarte  e  o  distanfd 
mica  si  ca  ea  se  poate  ingusta  intr-o  clipa,  pana  la  a  fi  tu  eel 
care  mori. 

§i  cu  toate  acestea,  desi  moartea  nu  pare  credibild 
pentru  eel  care  traieste,  ea  intra  in  firescul  acestei  lumi,  a 
realita^ii  lumii  de  azi. 

Am  devenit  convivi  cu  sicriul. 

De  fapt,  fiecare  dintre  noi  suntem  un  sicriu.  Vezi 
oameni  murind  zilnic  si  ^i  se  pare  ca  e  un  vis  moartea  lor. 

Dar  moartea  nu  e  un  vis,  ci  o  realitate  zguduitoare. 

Ceva  se  amputeazd  in  tine.  Nu  mai  e  el,  nu  mai  e  ea. .  .si, 
desi  via}a  continud,  tu  te  sim^i  mai  strain  fara  el,  fara  ea... 

Intra  in  mersul  despdtimirii  sim^irea  ca  esti  strain,  ca 
esti  singur  pe  pamantul  acesta,  ca  esti  doar  cdldtor. 

Doamne,  ai  mila  de  cei  pentru  care  m-am  rugat  si  ma 
rog.  Ai  mila  de  lumea  Ta,  Iubitorule  de  oameni  Doamne  si  ne 
iarta  noua  toate!  Iarta-ne  nestiin^a,  badarania,  ipocrizia, 
delasarea,  ticalosia  inimii  noastre. 

Iarta-ne  mereu,  Doamne  si  lumineaza  inima  noastra  cu 
frumuse^ea  Ta,  caci  ne  urdfim  continuu.  Nu  lasa  faptura  Ta 
stinghera.  Nu  ne  lasa  in  ghearele  cele  rele  ale  singuratatii. 


370 


Scoate-ne  din  marasmul  pacatului,  pentru  ca  sa  Te 
vedem  pe  Tine,  sa  sim^im  slava  Ta,  sa  ne  minunam  de  mila  Ta, 
Doamne. 

Numai  Tu  po^i  sa  faci  vie  inima,  sufletul  nostru,  mintea 
noastra  intunecata.  Numai  Tu  po^i  sa  ne  ridici  ca  pe  eel  cazut 
intre  talhari  si  sa  intri  la  noi,  si  sa  fii  cu  noi  si  noi  cu  Tine. 

Cine  altul  poate  sa  ne  iubeasca  ca  Tinel 

Caci  nimeni  nu  si-a  dat  sangele  pentru  noi  ca  Tine, 
Iisuse  Doamne. 

Numai  Tu  i-ai  iubit  pe  cei  netrebnici. 

Numai  Tu  i-ai  ingrijit  de  cei  rai. 

Numai  Tu  ai  sperat  in  intoarcerea  oii  celei  pierdute  si  i- 
ai  promis  ei,  acestei  oi,  bucuria  cea  vesnica. 

Talharal  eel  bun  a  primit  iertare  desi  gresise  mult. 

Dar  Tu  nu  te-ai  uitat  la  ceea  ce  a  facut  el,  ci  la 
intoarcerea  lui,  la  inima  lui  care  tindea  spre  Tine;  pe  cruce, 
tocmai  atunci. 

Niciodata  nu  e  prea  tdrziu  la  Tine.  Niciodata  nu  e  scos 
cineva  afara.  Tu  esti  iubire,  Dumnezeul  meu,  inima  mea!  Tu 
esti  iubire  multa  si  bogata  pentru  to^i,  Care  nu-1  excluzi  pe  eel 
sarac  si  nici  nu-1  bagi  pe  eel  bogat  mai  in  fa^a,  daca  nu  are  si 
w'fl/a  curata. 

Tu  Te  \x\\\  la  inima  omului,  la  placerea  lui. 

Daca  Tu  esti  placerea  omului,  atunci  Tu  Te  faci 
frumusete  nemaipomenita,  necugetata  de  el  niciodata. 

Tu  esti  Lumina  lumii,  Doamne,  Lumina  cea  ipostatica, 
Lumina  care  da  adevarata  intelepciune.  §i  la  Tine  nu  e  moarte. 

Desi  eu  mor,  daca  voi  fi  cu  Tine  pdna  la  sfdrsit  -  si  eu 
vreau  Doamne,  eu  vreau  asta  din  toata  inima!  -  voi  fi  mereu  cu 
Tine,  intra  slava  Ta. 

Moartea  e  numai  separarea  de  Tine  prin  pdcat.  Dar  Tu 
esti  Via^a  mea  si  a  lumii  intregi. 

Da-ne  sa  Te  cunoastem  pe  Tine  cu  adevarat,  Iisuse 
Doamne,  si  pe  Tatal  si  pe  Duhul  impreuna  cu  Tine. 

Da-ne  sa  Te  cunoastem  pe  Tine,  Treime  Preasfanta  si 
Preabuna,  Treime  preamilostiva  si  atotstapanitoare. 

Da-ne  sa  insetdm  si  sa  fldmdnzim  dupa  slava  Ta,  Treime 
atot^iitoare  si  atotconducatoare. 


371 


De  cand  m-am  apropiat  si  mai  mult  de  cuvinte, 
cuvintele  incep  sa-mi  vorbeasca  altfel. 

Spre  exemplu:  „a  merge  drept"  inseamna  a  merge 
rectiliniu,  a  merge  pe  o  cdrare,  a  nu  merge  impleticit,  a  nu  fi 
beat  sau  a  avea  o  viafa  curatd. 

Limba  unui  popor  se  imbogateste  uimitor  de  mult,  cu 
fiecare  om  in  parte. 

Daca  spun:  „merg  drept  inainte,  pana  la  intersectie", 
nimeni  nu  va  in^elege  ca  merg  pe  o  cale  bund,  pe  calea  lui 
Dumnezeu  ci  ca  merg  pe  jos  sau  cu  masina  pana  la  intersec^ia 
cutare,  pentru  a  o  lua  la  dreapta,  pe  alt  bulevard. 

Dar:  „mergea  aiurea"  arata  comportamentul  unui  nebun 
sau  al  unui  om  beat  sau  al  unuia  care  vrea  sd  seprosteascd. 

„Afacerea  merge  bine",  adica  e  rentabild.  Dar  afacerea 
nu  merge  nicaieri,  ci  productivitatea  firmei  respective  e  intr-o 
continud  crestere. 

„Sa  nu  te  opresti"  e  o  afirma^ie  imperative,  care  poate  fi 
in^eleasa  in  multe  feluri. 

Dar:  „sa  nu  te  opresti;  sa  mergi  pana  la  capdt  cu 
studiile",  arata  ceva  si  mai  mult:  te  arata  pe  tine  intr-o  continua 
addncire  in  infelegere,  pe  care  o  po^i  exprima  ca  „ridicare  la 
noi  intelegeri"  sau  ca  „escaladare  a  tuturor  treptelor  de 
invatamant". 

Putem  vorbi  despre  „un  om  drepf,  care  nu  e  cocosat, 
care  e  inalt  si  fara  o  aplecare  a  trupului  spre  inainte  dar  si  de 
un  „om  drepf,  plin  de  virtu^i,  de  un  om  „vertical"  in  via^a  sa. 

Dar  cine  a  dat  pe  cine?  A  dat  statul  in  picioare,  in 
pozrfie  de  drep^i,  pe  a  fi  drept,  Sfant  sau  dreptatea,  ca  virtute 
dumnezeiascd,  a  inceta^enit  ideea  de  a  sta  drept? 

„A  cdzut  in  pacat":  adica  a  cazut  din  dreptate,  din 
pozrfia  de  afi  drept. 

Pacatul  e  considerat  ca  o  cddere,  ca  o  prabusire,  ca  o 
cadere  jos.  Nu  spunem  ,^-a  rostogolit  in  pacat",  ci  simplu:  „a 
cazut". 

Noi  presupunem  imediat  ca  a  cdzut  jos,  ca  a  ramas  fara 
via^a,  ca  a  lesinat,  ca  a  intrat  in  inconstien^a.  Dar  aceasta 
cddere  in  pacat,  desi  e  exprimata  ca  o  dobordre  la  pdmdnt  in 
textele  liturgice,  nu  presupune  moartea,  pe  un  om  aflat  in 
moarte  definitivd,  ci  pe  un  om  intre  viafd  si  moarte,  care  poate 
oricand  „sa  se  ridice". 


372 


Cum  s-ar  mai  putea  ridica  cineva,  daca  nu  ar  mai  avea 
pufind  viafd?  §i  totu§i,  Dumnezeu  ii  ridica  §i  pe  cei  din  „umbra 
morjii"  sau  din  moarte,  inviindu-i  la  o  viafd  noud. 

Cand  Domnul  invie,  auzim  cantandu-se  :  „Sculatu-Te-ai 
din  moarte,  Iisuse". 

Invierea  e  o  sculare,  o  ridicare  din  moarte,  o  ridicare 
dupa  o  mica  afipire. 

Realitatea  morjii,  vizavi  de  eel  raposat,  ne  predispune  la 
a  vedea  mortul  intins,  pus  pe  ceva. 

§i  daca  el  ar  invia,  daca  s-ar  ridica  din  moarte  §i  ar  sta  in 
picioare,  am  spune  ca  el  „sta  drept",  sta  in  doud  picioare  §i  nu 
ca  e  „drept",  Sfant,  in  mod  neaparat. 

A  sta  drept,  in  picioare,  nu  presupune  a  fi  §i  Sfant.  Dar 
sfinienia  e  prezentata  ca  stare  de  dreptate  iar  faptele  bune,  in 
Mt  6,  1,  sunt  „fapte  de  dreptate". 

Insa  cum  in^elege  eel  credincios  realitatea  dreptdfii, 
daca  i  se  vorbeste  d&sprQfapte  ale  dreptdfii?  Faptele  creeaza 
dreptatea  sau  apar  din  cauza  dreptdfii  interioarel 

Corelativul  sinonimic  al  dreptdfii  e  sfinfenia.  Dar 
ambele  terminologii  sunt  prea  ample  sau  prea  vagi  pentru  ca 
sa  fie  intuite  deplin. 

Aproximdrile  noastre  dovedesc  gradul  ridicat  de 
infelegere  a  acestor  realita^i. 

E  u§or  sa  spui  ca  cineva  e  Sfant  dar  e  greu  sa  nuan^ezi  ce 
este  sfinfenia. 

Mergi  drept.  Dar  de  ce  mergi  drept?  Ce  il  face  pe  un  om 
sa  meargd  drept?  De  unde  in^elege  el  cat  de  mult  inseamna 
binele  acestui  mers  drept? 

Spre  exemplu,  filosofii  §i  literati  ne  propun  adesea 
curse  gdfditoare  de  infelegere,  pentru  ca  sa  ne  spuna  la  sfar§it, 
ca  nu  adevdrurile  conteaza  sau  faptul  de  a  ajunge  la 
adevdruri,  ci  efortul  infelegerii,  al  cautarii,  al  tinderii  spre  ele. 

Cand  filosoful  aude  de  Religie,  aude  de  propozifii 
apriorice,  de  postulate  ale  gdndirii  § i  ale  experienfei,  care  par 
sa  nu  aiba  nicio  valoare  experenfiala  sau  epistemologicd. 

Insa,  Revelatia  dumnezeiasca  nu  pleaca  de  la  nestiinfa, 
ci  de  la  maxima  realitate  a  exprimdrii  adevdrului,  fapt  pentru 
care  ea  invita  la  iubire,  pentru  ca  dezveleste  adevdrul  despre 
om,  despre  statura  lui,  despre  telul  sau. 

Credincio§ii  no§tri  nu-§i  pun  multe  intrebari 
gnoseologice,  pentru  ca  multe  dintre  intrebarile  pe  care  si  le-ar 
putea  pune  sunt  de  domeniul  ridicolului  in  fa^a  luminozita^ii 
Revelatiei. 


373 


Dar,  adesea,  mul^i  sunt  imbolditi  de  idei  usuratice,  ca 
spre  exemplu:  Cum  arata  Dumnezeu?  Cine  L-a  vdzufl  Cum 
poate  exista  Cineva  din  totdeaunal  Ce  inseamna  sdfii  vesnic, 
sa  fii  atotputernic,  sa  fii  atotbunl 

Ni  se  pare  ca  sunt  intrebari  relevante  dar  nu  sunt. 

Intrebdrile  concrete  in  fa^a  Revela^iei  nu  iau  infatisarea 
intrebarilor  autonomiste  in  fa^a  lui  Dumnezeu  ci,  mai  degraba, 
a  rugdciunii. 

Cand  noi  vrem  sd-L  intrebdm  ceva  pe  Dumnezeu,  II 
intrebam  rugdndu-ne  Lui. 

Formularea  intrebarii  nu  este  niciodata  imperioasa, 
pentru  ca  asta  denota  o  atitudine  frivold  in  fata  Celui  intrebat. 

Si  nu  II  intrebam  pe  Dumnezeu  despre  ceva  anume  ca  si 
cand  am  fi  egalii  Sai,  ci  intrebarea  noastra  e  o  mirare 
evlavioasd  in  care  El  are  ultimul  cuvdnt.  Dar  nu  intr-o  clipd 
sau  intr-un  interval  de  o  sdptdmdnd,  ci  atunci  cand  El  va  dori. 

„Faca-se  voia  Ta"  nu  inseamna:  „sa  se  faca  azi,  acum", 
ci:  „cand  Tu  vrei  sa  se  faca,  atunci  sa  sefacd". 

Este  dramatic  de  observat  cum  aroganfa  scolasticilor, 
spre  exemplu,  a  presupus  ca  poate  „fura"  adevarul 
dumnezeiesc,  daca  il  presupun  mental  sau  il  judecd  pe  picior 
de  egalitate  cu  Dumnezeu. 

La  fel  stau  lucrurile  si  in  comentariile  stiintifice  la  cdrfi 
sfinte:  materia  de  studiat  e  farami^ata,  interpelata,  condamnata 
adesea,  i  se  pune  o  parafa,  fara  ca  eel  care  a  creat-o  sau  a 
inspirat-o  sa  aiba  ceva  de-a  face  cu  exegeza  eruditului. 

Si  e  dramatic  si  modul  cum  7/  gdndim  pe  Dumnezeu  fara 
a-L  bdga  in  seamd.  Cum  discutdm  despre  El  ca  si  cand  ar  fi 
vreunfilm  vazut  de  curand. 

§i  iarasi  este  dramatic  modul  lejer  in  care  se  formeaza 
opiniile  noastre.  Adica  fara  a  fi  urmdrite  de  intrebarea:  E 
adevdrat  ce  cred  eu  sau  nu? 

In  unele  cantari  auzim:  „indrepteaza-ma".  Dar  „a  te 
indreptd''  de  aici  e  in^eles  de  noi  prin  „a  iesi  din  impovdrarea 
pacatelor",  desi  pacatele  nu  sunt  vazute  ca  niste  pietre  de 
moard  pe  care  le  caram  in  spate,  ci  ca  realita^i  care  ne-au 
afectat  sufletul. 

Sunt  aplecat  spre  pamant.  Ma  vrajeste,  imi  ia  ochii 
lumea.  De  aceea  nu  stau  drept,  nu  privesc  inspre  cer,  ci  inspre 
pamant. 

Merg  aplecat  dupa  roscove,  aplecat  asupra  poftelor  de 
tot  felul,  fara  a  mai  putea,  prin  mine  insumi,  sa-mi  recapdt 
starea  ini^iala. 


374 


Daca  Hristos  ma  indrepteazd  inseamna  ca  ma  face 
sdndtos  la  suflet.  Ma  face  sa  nu  mai  simt  nevoia  sa  fiu 
scormonitorul  murddriei,  ci  sa  privesc  frumuseiea  Sa,  sa 
privesc  „spre  cele  inalte". 

Am  atras  atentia  de  mai  multe  ori  fatl  de  cuvantul 
„viaza":  „Viaza-ma,  ca  sa  Iti  cant  pe". 

Nu  inseamna  numai:  „sa  ma  faci  viu"  azi  sau  doar  odata, 
ci:  „sa  ma  faci  viu  mereu,  in  fiecare  clipa,  sa  ma  sustii  in  via^a 
dumnezeiasca,  Dumnezeul  meu". 

Auzim  si  Jnviazd  sufletul  meu".  Dar  e  vorba  de  acum, 
de  azi. 

Pe  cand  „viaza-ma"  arata  o  condifie  permanentd  a 
lucrarii  lui  Dumnezeu  in  fiin^a  noastra. 


k\  m  continuat  sa  imi  cunosc  orasul.  §i  cu  troleibuzul 

69  am  ajuns  in  cartierele  sdrdciei. 

§i  am  in^eles  ca  nu  trebuie  sa  mai  cer  ceva  de  acolo  de 
unde  nu  am  pus  nimic.  Asta  m-a  linistit  inca  odata.  Si  mai 
mult.  Pentru  ca  ma  rdzboiam  cu  mine  si  nu  cu  cineva  anume. 

Am  renun^at  in  mine  insumi  la  lupta  cu  to^i  aceia,  care 
nu  se  lasa  convinsi  ca  via^a  arata  altcumva.  Vrand  sa  fac 
lumind  si  la  al^ii,  am  cerut  multora  ceea  ce  nu  erau  dispusi  sa 
faca.  §i  am  in^eles,  ca  oricat  de  bun  e  gandul  tau,  oricat  de 
dumnezeiesc  ar  fi,  daca  nu  e  pldcut  de  eel  care  te  ascultd,  nu 
poate  sa-l  innoiascd  nicidecum. 

Adevarul  te  elibereaza.  El  te  elibereaza  cand  faci  binele, 
cand  urmezi  binele. 

In  Sfanta  Biserica  a  armatei,  de  langa  Favorit,  am  gasit 
Sfmte  Moaste  din  Sfin^ii  Niculitelului  (din  Sfm^ii  Zoticos, 
Atallos,  Camasis  si  Filippos)454,  din  Sfin^ii  Mucenici  Epictet  si 
Astion455  si  din  Sfantul  Panaghiotis456. 

De  ce  se  fac  Biserici  din  lemn  in  Bucuresti?  Pentru  ca 
sunt  mai  ieftine  si  nu  trebuie  sa  mai  dai  milioane  de  lei  pentru 
pictura. 

Vedeam  ceasul  in  stanga.  Din  punct  de  vedere  practic  e 
un  bine.  Dar  ceasul  exclude  rugaciunea. 


454  A  se  vedea: 
http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiun/06-04-sf_zotic_atal_camasie_si_filip.html. 

455  Idem:  http://ro.orthodoxwiki.org/Epictet_si_Astion_din_Halmyris. 

456  Si  parca  mai  era  un  fragment  si  de  la  un  alt  Slant. . 


375 


Ma  urmareau  ochii  unei  fete  care  canta  la  strana.  Nu 
intreb  ce  vroia,  ci  de  ce  se  pierdea  in  ochii  mei? 

Cautam  in  ochii  altora  o  odihnd.  Ochii  care  ne  sunt  ostili 
nu  ne  odihnesc.  Ochii  iscoditori  ne  scot  din  sarite,  ne  irita. 

Formele  pe  care  le  ia  rugaciunea  in  noi  ne  uimesc  in 
timp.  Devenim  tot  mai  simpli  cu  trecerea  timpului,  chiar  daca 
nu  vrem  sd  ardtdm  asta. 

Se  iubesc  oamenii  de  8  martie?  Cadourile  curg.  La  fel  si 
telefoanele  si  florile. 

Ne  place  sa  ne  vedem  unul  pe  altul  zdmbind  si  sa  ne 
facem  curaj  unii  altora. 

Cand  saracia,  incultura,  nestiin^a  sunt  asa  de  mari,  ce  sa 
mai  ceri  standarde  la  astfel  de  oameni?! 

E  o  minune  daca  omul  mai  vine  la  Sfanta  Biserica.  Va 
mai  veni  si  pe  viitor? 

Ma  uitam  la  blocuri:  mii  de  locuin^e.  Si  Biserica  lor,  in 
ea,  abia  daca  incapea  o  scard  de  bloc. 

Pai  in  Bucuresti  trebuie  sa  cladim  nu  zeci  de  Biserici,  ci 
zeci  de  mii  de  Biserici,  daca  vrem  Biserici  din  astea  mici,  unde 
sd  n-ai  loc  sd  te  misti. 

Un  supermarket  e  ditamai  hala  si  tot  nu  ai  loc  iar 
Bisericutele  noastre  sunt  mici,  neincdpdtoare. 

La  unele  Sfinte  Biserici  stam  ca  legumele  la  pia^a:  unii 
in  capul  altora.  Cei  mai  scunzi  nici  nu-l  vdd  pe  preot.  Cei  cu 
deficiente  de  auz  nici  nu  prea  aud  ce  se  spune  la  strana  sau  in 
altar.  Cei  inal^i  tree  peste  cei  mici.  Cei  grasi  fac  pdrtie  in  urma 
lor. .  .Si  frichineala  toata  ziua  in  Sfanta  Biserica! 

La  noi,  la  slujbe,  se  intra  si  se  iese  si  doar  ca^iva  vin  ca 
sdfie  atenfi. 

Ma  gandeam:  credinciosii  se  plictisesc  pentru  ca  nu  sunt 
surprinsi  la  slujbe.  Daca  i-am  surprinde  prin  ceva,  daca  i-am 
impresiona  in  bine  la  fiecare  slujba,  ne-ar  asculta,  ne-ar  urma. 


„omblati  intra  iubire"  (Efes.  5,  2),  trarfi  intra  iubire,  cu 
iubire  multa.  Dar  Sfantul  Pavel  continua:  nu  cu  orice  iubire  sa 
va  umplefi  viafa,  ci  „precum  si  Hristos  ne-a  iubit  pe  noi" 
(Ibidem). 


376 


Trebuie  sa  traim  cu  iubire  sfdntd,  din  iubirea  neintrecutd 
a  Fiului  lui  Dumnezeu  cu  care  El  a  iubit  umanitatea. 

Responsabilitatea  iubirii  noastre  e  covarsitoare. 

Nu  trebuie  sa  iubim  ca  oamenii. 

Nu  trebuie  sa  iubim  ca  animalul,  care  isi  iubeste  numai 
puii  lui.  Ci  sa  iubim  ca  Dumnezeu,  Care  nu  face  diferenfe  intre 
oameni  ci  ii  iubestepe  tofi  deopotrivd. 

Iubirea  lui  Dumnezeu  e  rdstignitd.  E  o  dragoste  care 
acceptd  moartea,  ca  mergere  pdnd  la  capdt  pentru  mantuirea 
noastra. 

§i  mantuirea  inseamna  recuperarea  noastra  din  moarte, 
din  mana  diavolului. 

Mantuirea  e  scoaterea  noastra  din  devierea  pacatului, 
din  intunericul  existential,  din  dezordinea  unei  vie^i  oarecare. 

El  S-a  dat  pe  Sine  „prinos  si  jertfa  lui  Dumnezeu" 
(Ibidem). 

§i  acest  lucru  il  va  repeta  adesea  Sfantul  Chiril  al 
Alexandriei:  Hristos  e  oferirea  de  Sine  adusa  Tatalui  „intru 
miros  cu  buna  mireasma"  (Ef.  5,  2,  cf.  ed.  BOR  1988).  Sau: 
„intr-un  miros  de  buna  mireasma",  ca  in  GNT. 

Oferirea  Fiului  din  dragoste  pentru  noi  e  o  frumusefe  in 
fa^a  Tatalui.  Jertfa  Sa  e  o  bund  mireasma,  o  tamaie 
binemirositoare,  pentru  ca  e  Jertfa  curatiei,  oferirea  de  Sine 
care  nu  are  nimic  patat,  nimic  ciuntit. 

Dupa  cum  Fiul  S-a  dat  pe  Sine  pentru  noi,  fara  pacat, 
fara  miros  de  intinaciune,  adica  cu  multd  iubire,  cu  multa 
frumusefe,  tot  la  fel  trebuie  sa  iubim  si  noi  lumea:  cu  multa 
frumusefe,  cu  multa  gingasie. 

Gingdsia  iubirii  noastre,  adica  curdfia  ei  trebuie  sa 
transpara  din  aceea,  ca  nu  facem  ceva  uitdndu-ne  la  noi,  ci  la 
cei  care  stau  infafa  noastra. 

Trebuie  sa  ne  aducem  inaintea  altora,  sa  ne  facem 
explicit,  pentru  ca  si  ei  sa  se  faca  explicit  noua  sau  sa  aiba 
curajul  de  a  trece  peste  bariera  necunoasterii  si  a  neincrederii 
in  celalalt  si  sa  vina  la  rela^ia  iubirii,  a  cunoasterii  reciproce. 

Iubirea  e  o  recunoastere  din  ambele  parji. 

Iubirea  il  face  pe  fiecare  in  parte  sa  ii  recunoascd  pe 
al^ii  si  sa  se  recunoascd  in  iubirea  altora. 

Cand  esti  cunoscut  de  al^ii  cu  adevarat,  din  iubirea  lor  tu 
vezi  chipul  tdu,  ce  este  de  remarcat  in  tine  si  ceea  ce  a  fost 
remarcat  din  tine  de  catre  al^ii. 

Te  vezi  in  gesturile  de  iubire  ale  altora,  in^elegi  cat 
contezi  pentru  al^ii. 


377 


§i  cat  fad  tu  pentru  alfii  nu  iei  in  seama,  pentru  ca  tu 
vrei  sa-i  vezi  pe  ceilarfi  mulfumifi. 

Esti  mulfumit  de  treaba  ta  nu  privind  la  tine,  ci  privind 
cum  ceilal^i  s-au  bucurat  de  tine,  de  ce  ai  spus  si  aifdcut  tu. 

Facand  altora  bucurii,  in^elegi  ce  e  bucuria:  o  traire  cu 
altul  a  unei  bucurii  la  care  a}i  lucrat  impreund. 

Numai  cand  umbli  in  iubire,  via^a  altora  este  si  a  ta.  Tu 
te  contaminezi  de  persoana  altuia,  de  toate  persoanele.  Iubirea 
ta  ii  contamineazd  pe  al^ii  si  poate  ca  si  al^ii  sd  te  contamineze 
cu  iubirea  lor. 

Interac^iunile  dintre  noi  formeaza  stabilitatea  sau 
instabilitatea  climatului  dintre  noi. 

Pacea  lumii  e  formata  din  ce  emand  din  noi. 

Tocmai  de  aceea,  pacea  lumii  devine  de  multe  ori 
rdzbunarea  noastra,  neputin^a  noastra  de  a  iubi  §i  a  ierta:  adica 
rdzboi. 

Razboiul  e  neputin^a  de  a  renunia  la  noi  inline. 


Imi  e  greu,  Doamne,  Dumnezeul  meu!  Nu  ma  lasa 
prada  singurdtdtii  dezndddjduite,  frigului  din  inima.  Nu  lasa 
loc  gheiii  in  inima  mea,  ca  se  sminteste  repede  mintea  mea. 

Fii  cu  mine,  Doamne  si  cu  lumea  Ta  si  inva^a-ne  din  nou 
sa  fim  buni,  sa  zambim  din  nou. 

Vom  ajunge  sa  nu  mai  §tim  ce  sa  facem?  Sau  vom 
decddea  din  ce  in  ce  mai  mult,  pana  cand  ni  se  va  acri  de  noi 
si  ne  vom  pocdil 

Ma  zdrobeste  indiferen^a,  nefericirea  oamenilor, 
egoismul  lor. 

Astazi  m-am  sim^it  atat  de  singur,  de  inutil  pe  strada, 
incat  am  crezut  ca  nimeni  nu  are  nevoie  de  nimeni.  Dar  nu  e 
adevarat! 

Trebuie  sa  ne  reumanizdm. 

Trebuie  sa  redevenim  oamenii  lui  Dumnezeu  si  sa 
alungam  odata  din  noi  urdciunea. 

Spdlarea  creierelor  e  infioratoare.  Parca  nimeni  nu  mai 
vrea  sd  fie  el  insusi. 


378 


De  vreo  jumatate  de  an  si  mai  bine,  televiziunile  ne 
propun  o  grila  de  programe  din  ce  in  ce  mai  proasta,  la  limita 
ridicolului. 

Se  cauta  imbecilizarea  noastra,  alinierea  noastra  cu  orice 
pret  la  niste  standarde  pe  care  pu^ini  le  infeleg  si  le  vor. 

Unde  mergem  noi?  Spre  ce  ne  indreptam? 

Doamne,  ai  mila  de  noi  si  ne  iarta.  Faca-se  voia  Ta  intru 
noi  si  ne  miluieste! 


\/redeam  ca  inmormantarea  bunicului  meu  va  fi  o 

trauma,  o  durere  enorma.  Insa  zdmbetul  sdu  de  pe  fa^a  si  harul 
dumnezeiesc  care  s-a  pogordt  in  inima  mea  m-au  umplut  de  o 
mare  fericire. 

Credeam  ca  e  o  zi  de  praznic. 

Nu  am  putut  sa  plang  mai  deloc. 

Inmormantarea  nu  mi-a  accentuat  prezenia  mor^ii  ci, 
dimpotriva:  prezenia  viefii,  a  bucuriei. 

Cand  citeam  la  Psaltire451,  la  capul  sau,  aveam  senza^ia 
continua  ca  acum  se  ridicd,  ca  acum  se  scoald  din  cosciug. 
Aveam  senza^ia  ca  trebuie  sa  invie  si  nu  ca  trebuie  sa  il 
inmormdntdm. 

§i  asta,  pentru  ca  era  primul  mort  frumos  pe  care  1-am 
vazut.  Era  prea  viu  si  cu  un  zdmbet  de  impdcare  pe  intreaga 
fata. 

Cred  ca  Dumnezeu  S-a  milostivit  de  el. 

§i  cand  scriu  acum,  ma  bucur. 

Cred  ca  mul^i  s-au  smintit  de  mine  pentru  faptul  ca  nu 
m-au  vazut  pldngdnd.  Au  crezut  poate  ca  nu  ma  doare,  ca  el 
nu  a  contat  deloc  pentru  mine. 

La  predica  le-am  spus  ca  eu  ma  bucur  ca  a  murit 
impdcat  cu  Dumnezeu  si  ca  el  nu  e  mort,  ci  e  viu. 

Moartea  nu  inghite  via^a.  Abia  cu  moartea  incepe 
adevdrata  via0. 

Inchistarea  in  reguli  si  obiceiuri  prostesti  si  multa 
prostie  a  consatenilor  mei  m-au  indurerat  mult.  Mai  ales 
rdutatea  si  invidia  de  care  dau  dovada  mereu. 


457  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Psaltirea. 


379 


Ochii  oamenilor  ma  sfarteca,  ma  inspaimanta.  Faptul  ca 
nu  am  dat  gdind  pe  sub  tron  a  fost  un  mare  subiect  de 
„  scandal ".  Au  gasit  ei  ca  crucea  „nu  trebuia"  sa  stea  acolo  si 
ca  trebuia  sa  fac  asta  si  nu  pe  cealaltd.. . 

§i  la  un  moment  dat  mi-au  spus  ca  le  e  fried  de  mine. 
Dar  eu  nu  le  fdcusem  nimic!  Ii  inspaimanta  seriozitatea  din 
ochii  si  din  cuvintele  melel 

Dracii  invidiaza  nespus  de  mult  intelegerea  si  dragostea 
mea  cu  Gianina  [Piciorus]  si  ii  pune  pe  oameni  ca  sa  ne 
barf  eased  din  senin. 

Tocmai  de  la  cei  care  ne  asteptam  mai  pufin  la  „surprize 
neplacute",  tocmai  aceia  ni  lefac. 

Demonii  imi  stricd  lucrurile  care  imi  plac,  imi  aducfrici 
si  nelinisti  neprevdzute  cand  am  de  lucru,  imi  pun  piedici 
pentru  examene  si  incearca  sa  ma  tracaseze  in  chip  si  fel. 

Eram  duminica  in  fa^a  Sfantului  Potir  si  ma  uitam  la 
Hristosul  meu,  pe  Care  aveam  sa  II  mananc,  pentru  ca  sdfie  cu 
mine.  §i  m-a  coplesit  deodata  iubirea  lui  Dumnezeu,  cand  m- 
am  gandit  de  cdte  ori  m-am  marturisit  Lui  si  m-am  impartasit 
cuEl. 

Am  fost  un  pacient  care  am  beneficiat  de  multa 
delicatefe  si  candoare  dumnezeiascd.  El  m-a  iubit  mult.  El, 
Dumnezeul  nostru. 

La  slujba  am  inceput  sa  simt  ca  pot  canta  din  nou  din 
toatd  inima.  Durerea  naste  cantec,  dor.  Durerea  naste  jale  vie, 
unduire  de  dor  pentru  Dumnezeu. 

Condescendenfa  fa^a  de  oameni,  pe  care  o  traiesc  din  ce 
in  ce  mai  mult,  ma  face  sa  nu  mai  pot  fi  drept  cu  ei.  Imi  e  prea 
mild  de  cei  care  imi  fac  rau,  de  cei  care  sunt  rdi,  neascultatori, 
netrebnici. 

Pe  masura  ce  ei  devin  tot  mai  rdi  cu  mine,  pe  atat  imi 
clocoteste  in  inima  si  mai  multa  dragoste. 

§i  eu  sunt  netrebnic,  Dumnezeule,  si  inselat  de  diavoli 
din  multe  par^i.  §i  inima  mea  e  bolnava  de  pacate.  Dar  dorul 
dupa  Tine  ma  mistuie,  ca  Tu  esti  Dumnezeul  celor  vii  si  nu  al 
moriilor.  Esti  Dumnezeul  celor  vii  cu  inima. 

Tataie  Marin  a  adormit  in  preziua  Sfantului  Mucenic 
Marin     :  deci  aproape  de  unul  dintre  apdrdtorii  sdi. 

Eu  cum  voi  muri?  Unde  voi  muri? 

Cand  m-am  dus  la  Fericitul  Hie  [vazatorul  de 
Dumnezeu]  si  mi-a  spus  ca  a  inceput  sa  aiba  din  nou  vederi 


458    Adica    pe    16    martie    2004.    Si    Sfantul    Mucenic    Marin    e    pe    17    martie: 
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/martie/martiel7.htm. 


380 


dumnezeiesti,  am  in^eles  ca  si  pe  el  il  pregdteste  Dumnezeu 
pentru  odihna  si  fericirea  cea  vesnicd.  Dupa  atata  dor  si 
ragaciune,  chin  si  asteptare,  Dumnezeu  trimite  mila  Sa  celor 
care  //  cautdfdrd  preget. 

Acum,  de  la  sine,  nu  ma  pot  apropia  de  emisiuni  de 
divertisment  si  de  locuri  de  petrecere.  Simt  ca  ar  fi  ca  si  cand 
l-as  trdda  pe  tataie. 

Nu  pot  sa  infeleg  faptul  ca  nu  mai  e  printre  noi.  Nu  am 
inceput  sa  ii  simt  lipsa,  atata  timp  cat  el  este  foarte  prezent  in 
mine.  Sau  nu  stiu  daca  pot  pierde  pe  cineva,  atata  timp  cat 
iubirea  ii  fine  vii  pe  cei  care  se  iubesc. 

Primavara  a  venit  din  plin. 

Renaste  natura  dar  ies  la  iveala  si  patimile  noastre  mult 
mai  pregnant. 

Glasul  lui,  al  cersetorului,  mi-a  intrat  pdnd  in  inimd  si 
m-a  durut.  Uneori  suntem  tare  surzi  si  reci  la  apelurile  fra^ilor 
nostri. 

Prin  fiecare  eveniment  din  via^a  noastra,  Dumnezeu  ne 
sculpteazd  frumuse^ea  sufletului,  daca  acceptam  lucrarea  Sa 
ceaprea  mdiastrd. 

Ne  schimbam  mereu.  Mergem  spre  o  infdfisare 
necunoscuta  noua  dar  pe  care  o  dobdndim  cu  harul  lui 
Dumnezeu. 

Vorbeam  cu  Gianina  [Piciorus]  si  ii  spuneam:  slujba 
inmormantarii  e  cea  mai  „enervanta"  slujba  a  Sfintei  Biserici 
pentru  ca  ii  aminteste  acestei  lumi  parsive  adevaruri 
„enervante",  „indraznete". 

Se  spune  la  un  moment  dat:  „cand  dobdndim  lumea, 
atunci  in  groapa  ne  saldsluim". 

Facem  noi  toate  invartelile,  toate  hotariile  de  pe  fa^a 
pamantului...si  deodata  vine  moartea  si  ne  enerveazd  cumplit. 

Un  vecin  al  nostra  de  la  ^ara  trebuia  sa  fie  impartasit. 
Era  aproape  de  moarte.  Nevasta  lui  i-a  spus  ca  ii  da 
medicamente.  Cand  preotul  l-a  impartasit,  el  a  drdcuit  Sfintele 
Taine,  pentru  ca  „au  fost  rele".  I-au  ars  sufletul  demonizat  si 
demonii  l-au  indemnat  sa  huleascd. 

Aseara,  ^igancile  inepte,  care  se  ocupa  de  vrdjitorie,  se 
inchinau  in  fa^a  camerelor  de  luat  vederi  inainte  de  a  face  rele. 
Ele  cred  ca  nimeni  nu  isi  da  seama  de  satanismul  lor. 


381 


M'ocmai  o  asteptam  sa  vind  de  la  examene.  Ma  rugasem 
indelung  pentru  ea.  Sim^eam  emotiile  pe  care  ea  le-a  avut  la 
examene  si  cum,  deodata,  ele  au  incetat.  §i  cand  a  venit  acasa 
eram  nerdbddtor  sa  aud  ce  afdcut. 

Prea  Curata  Stapana  a  ajutat-o  enorm  de  mult  si  acum,  la 
acest  ultim  examen  pentru  doctorat. 

M-am  bucurat  cu  Gianina  [Piciorus]  de  reusita,  de 
bucuria  ei.  Cum  puteam  sa  nu  ma  bucur,  daca  eu  eram  in 
rugdciune  pentru  ea?! 

§i  tocmai  cand  ne  bucuram  si  nu  ne  gdndeam  niciunul  la 
vreun  lucru  rdu,  s-a  apropiat  de  mine  un  demon  al  invidiei, 
care  nu  mai  ma  strabatuse  niciodata,  si  care  vroia  sa  ma 
convingd  de  contrariu  cu  orice  pre^. 

Cu  harul  lui  Dumnezeu  am  luptat  impotriva  acestui 
demon  si  harul  dumnezeiesc  l-a  indepdrtat. 

§i  ma  gandeam  dupa  aceea:  daca  as  fi  acceptat  acel 
demon  si  as  fi  crezut  ca  e  gdndul  meu,  ca  asta  simt  eu  cu 
adevdrat,  nu  se  strica  toatd  fericirea  mea  pentru  ea?  Cu 
siguran^a! 

A-^i  parea  rau  de  reusitele  altora,  de  harul  lui  Dumnezeu 
care  lucreazd  in  oameni  e  un  pacat  impotriva  Sfantului  Duh. 

§i  la  fel  vine  demonul  curviei,  al  neincrederii,  al  urii. 

Vin  si  se  lupta  cu  rafiunea  ta  ca  sa  ii  accept,  sa  ii  lasi  sa 
te  conducd  unde  vor  ei. 

Pdrintele  translator  a  tinut  predica  despre  Sfanta  Maria 
Egipteanca459  evidentiind  faptul,  ca  schimbarea  ei  s-a  petrecut 
intr-un  moment,  datorita  puterii  dumnezeiesti  a  Sfmtei  Cruci. 

§aptesprezece  ani  de  curvie  pentru  47  de  ani  de 
nevoin}d:  sublinierea  forte  pe  care  a  facut-o. 

In  locasul  unde  slujeste  el,  oamenii  au  un  alt  obicei 
ciudat:  ating  lumanarea  paraclisierului  ori  de  cate  ori  iese  la 
vohod. 

M-a  invitat  sa  vin  in  Sfantul  Altar  alta  data  si  mi-a  spus 
ca  e  de  la  Costesti.  El  il  ajuta  pe  Prea  Fericitul  cu  traducerea 
din  limba  greaca. 

Bucuria  harului  dumnezeiesc  nu  poate  nimeni  sa  fi-o 
fure.  Cura^ia  inimii  e  locul  unde  Dumnezeu  Isi  trimite 
frumusetea. 

M-am  rugat  pentru  fratele  Marin,  bunicul  meu,  si  simt 
sa  ma  rog  pentru  el.  Imi  pare  rau  ca  nu  am  fast  la  pomenirea  sa 
de  noua  zile  dar  m-am  rugat,  aici,  la  Bucuresti,  pentru  el. 


459  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Maria_Egipteanca. 


382 


Vream  sa  impart  niste  vin  pentru  el  si  poate  ca  o  sa 
reusesc  pana  la  urma. 

Nu  am  nici  acum  sentimental  ca  sunt  parasit  de  el. 
Poate  o  sa  apara  in  timp. 


460      ~ 


Imi  pare  rau  ca  sunt  tare  nemilostiv,  tare  rece.  Simt  sa 
dau  din  toatd  inima  dar  o  mie  de  motive,  cat  si  unele  obiective, 
ma  re^in. 


Icoana  Sfintei  Maria  Egipteanca  de  deasupra  a  fost  pictata  de  Ovidiu  Clapa  in  2008 
si  e  preluata  din  articolul  de  aici:  http://www.doxologia.ro/imagine/sfanta-cuvioasa- 
maria-egipteanca. 


383 


Orice  Sfanta  Biserica  trebuie  sa  aiba  fdntdna  si  veceul  ei 
deschise  pentru  to^i.  Daca  vrei  sa  te  duci  la  un  veceu,  la 
Bucuresti,  aproape  ca  nu  ai  unde.  §i  daca  si  ale  noastre  sunt 
inchise,  atunci  unde  sd  te  duci? 

Cand  o  sa  inva^am  sa  ne  comportdm  in  Sfanta  Biserica? 

Respectul  fa^a  de  celalalt,  grija  pe  unde  calci  sunt  foarte 
importante  la  orice  slujba. 

Nu  conteaza  ca  nu  l-ai  mai  vdzut  pe  acolo  pana  acum: 
primeste-l  sipe  ell 

Privirea  ostentativd  trebuie  sd  dispard. 

Doamne,  inva^a-ne  sa  fim  buni,  rabdatori,  in^elegatori. 
Inva^a-ne  sa  fim  ingdduitori  si  responsabili  fa}d  de  toil. 


\/and  ai  un  lucru  de  implinit,  desi  nu  \\\  dai  seama  prea 
bine,  in  adancul  tau  esti  racordat  la  acea  munca  care  te 
implineste. 

§i  cand  reusesti  si  termini  acel  lucru  ai  sentimentul  de 
usurare,  de  bucurie  afinalului,  daca  e  un  lucru  facut  dupd  voia 
lui  Dumnezeu  si  cu  ajutorul  Sdu  evident. 

Am  terminat  Disertafia  de  Master461  si  mai  am  doar  cele 
doud  apendice  ale  ei.  Dar  deja  ma  simt  despovdrat  de  grija 
aceasta. 

Bucuria  finalului,  daca  e  o  bucurie  a  implinirii,  e  o 
usurare  mare. 

Niste  batrani  cumparasera  puiefi462  ca  sa  ii  replanteze  in 
curtile  lor.  Am  avut  sentimentul  ca  ei  fac  ceva  important,  ceva 
de  un  firesc  desdvdrsit.  §i  atunci  m-am  sim^it  si  eu  dator  sa 
cred,  ca  pot  pune  anul  acesta  niste  pomi  in  curte. 

Insa  nu  am  avut  timp.  §i  imi  pare  rau  ca  nu  am  putut 
sddi  viafa,  ca  nu  am  perpetuat  acest  firesc  al  naturii. 

Un  prieten  al  meu  o  asteapta  pe  so^ia  sa  sd  nascd. 

Ma  gandeam:  via^a  creste  in  ea,  infloreste.  Nu  mai  sunt 
doi,  ci  trei,  desi  al  treilea  e  nevdzut  dar  trait  cu  sentimentul 
celei  mai  mari  prezenfe,  realita^i. 

Nu  po^i  convinge  o  mama  ca  in  ea  nu  e  viafd,  ca  in  ea  nu 
e  sau  nu  afost  copilul  sau  copiii  ei.  Dar  nici  nu  po^i  sa  spui,  ca 


461  Poate  fi  downloadata  de  aici:  http://www.teologiepentruazi.ro/2010/06/09/teologia- 
mantuirii-la-sfantul-marcu-ascetul-20 1 0/. 

462  Pomi  fructiferi  tineri. 


384 


via^a  aceasta  e  creata  numai  de  mama  sau  numai  de  tatd  sau 
doar  de  ei  amdndoi,  fara  conlucrarea  lui  Dumnezeu. 

Aici,  Dumnezeu  lucreazd  impreund  cu  oamenii  si  se 
naste  pruncul:  o  noud  viafd. 

Dumnezeu  doreste  via^a,  o  noud  viafd. 

§i  paring  care  se  iubesc  si  vor  si  ei  viafd,  conlucreaza 
cu  Dumnezeu  care  doreste  nespus  de  mult  viafa,  caci  El  e 
Viaiaprin  excelentd. 

Dumnezeu  lucreaza  in  mod  surprinzdtor. 

Dumnezeu  face  lucruri  la  care  nute  astepfi. 

El  intrece  orice  logica  a  noastra. 

Spre  exemplu,  la  o  emisiune  televizata  a  venit 
Gigi/George  Becali  si  a  vorbit  despre  chinurile  Iadului  si 
despre  constiin}a  sa,  ca  dacdjurd  strdmb  va  ajunge  in  lad. 

Un  teolog  ortodox  poate  s-ar  fi  rusinat  de  asemenea 
subiect  dar  el  nu  s-a  rusinat. 

Eu  nu  am  auzit  inca  un  teolog  ortodox  roman  vorbind 
despre  lad  la  televizor. 

§i  George  Becali  e  un  patron  de  fotbal  care  a  intrat  in 
politica,  fiu  de  oier,  fara  prea  multa  carte  §i  nu  teolog. 

Teologii  trebuie  sa  vorbeascd  despre  lad.  Ei  mai  intdi 
sau  ei  in  primul  rand. 

Dar  Dumnezeu  pune  pe  te  miri  cine  sa  faca  lucrurile  pe 
care  trebuia  sa  lefacd  teologii  ortodocsi. 

Alte  exemple  de  acest  fel:  am  editii  critice  ale  Sfintei 
Scripturi  de  la  eretici.  Sfin^i  Paring  tot  de  la  ei,  pentru  ca  ei  i- 
au  tradus.  De  la  ei  am  luat  dicfionare  biblice  cat  si  cdrti 
introductive  in  greaca  veche,  comentarii  si  studii  stiintifice  cu 
care  pot  sa  ma  descurc,  cu  care  pot  sa  imi  fac  munca  mea 
teologicd. 

Binein^eles  ca  toate  acestea  au  marca  lor,  profilul  lor 
eretic,  al  celor  care  le-au  facut  si  nu  sunt  sutd  la  sutd  bune  si  la 
ele  ma  raportez  in  mod  critic  si  selectiv,  privindu-le  din 
interiorul  Traditiei  ortodoxe. 

Dar  ei  au  facut  lucruri  esentiale  pentru  Traditia  Bisericii 
Ortodoxe,  pe  care  noi,  ortodocsii,  nu  le-am  facut  mai  deloc, 
desi  e  vorba  de  Traditia  noastra. 

Eterodocsii  fac  studii  de  teologie  cu  problematizari 
surprinzdtoare. 

Nu  scriu  ei  intru  harul  Sfantului  Duh,  nu  pot  fi 
normativi  pentru  noi,  nu  ii  punem  in  calendar. 


463  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/George_Becali. 


385 


Dar  putem  alege  din  cartile  lor,  putem  lua  ceea  ce  ne 
trebuie  si  ne  apartine  din  gandirea  lor,  din  munca  lor  de 
cercetare,  putem  sa  ne  bucuram  de  aurul  Traditiei  Bisericii  pe 
care  ei  il  cerceteaza  si  il  dezbat  mai  mult  decat  noi. 

Eu  remarc  calitaiile  lor,  rdvna  lor  pentru  erezia  pe  care 
o  propovaduiesc,  constiinciozitatea  cu  care  fac  munca  de 
cercetare.  Pentru  ca  acesti  oameni,  daca  vor  vrea  sa  afle 
adevarul  dumnezeiesc  cu  adevarat,  vor  fi  niste  oameni 
extraordinari. 

Un  eretic,  care  cerceteaza  totul  si  se  converteste  la 
Ortodoxie,  va  fi  mult  mai  folositor  pentru  Biserica,  decat  unul 
de-al  nostra,  decat  ortodoxul  nostra,  care  se  crede  bine-mersi 
la  cdlduricd  dar  nu  face  nimic  pentru  Ortodoxie,  ba, 
dimpotriva,  isi  mai  bate  si  joe  de  sfm^enia  Bisericii. 

Lucrarile  facute  cu  sdrg  au  mereu  un  bine  al  lor  oricat 
de  rele  ar  fi. 

Am  primit  in  cutia  postala  o  invitafie  de  la  adventisti 
pentru  un  sir  de  conferinfe  tinute  pe  durata  unei  saptamani. 

Bineinteles:  trimisa  la  intamplare,  fara  sa  ne  cunoasca. 
Au  pus  pliantele  in  toate  cutiile  po stale. 

In  fiecare  zi,  seara,  vor  avea  cate  o  temd.  §i  teme 
interesante  daca  ar  fi  discutate  cu  adevarat. 

Gianina  [Picioras]  a  vrut  sa  arance  invita^ia  dar  eu  am 
oprit-o.  Am  vrut  sa  vad  temele. 

Pentru  ca  mi-am  zis:  Cine  nu  ne  lasa  pe  noi,  crestinii 
ortodocsi,  sa  facem  acelasi  lucrul  Nu  stim  sa  vorbiml  N-avem 
spa^iu?  Nu  e  timpl  N-avem  cuil 

Am  respectat,  deodata,  in  sinea  mea,  efortul  acestor 
eretici. 

Nu  sunt  de  acord  cu  prozelitismul  lor  si,  cu  atat  mai 
mult,  nu  pot  fi  prieten  cu  aceasta  erezie.  Dar  nu  pot  sa  nu 
felicit  demersul  lor  colocvial,  demers  pe  care  noi,  ortodocsii 
romani,  ar  fi  trebuit  sa  il  facem  mai  intdi  si  nu  ei. 

Auzi^i  teme:  ,J)e  ce  existd  suferinta?";  „Diferenta  dintre 
bine  si  raw";  „Ce  este  moartea?";  „Nascut  pentru  vesnicie!" 
etc. 

Pot  ereticii  acestia  sa  rdspundd  la  aceste  intrebari,  mai 
bine  ca  Biserica  lui  Dumnezeul  Eu  cred  ca  nu! 

§i  atunci,  de  ce  nu  ii  intrecem  in  conferinfe,  in  dezbateri, 
in  traduceri,  in  lucrari  stiin^ifice,  in  case  de  binefacere? 

Oamenii  nostri  se  uitd  la  noi.  Credinciosii  nostri 
asteaptd  semnalul  nostra,  al  ierarhiei,  pentru  proiecte  mari, 
laborioase. 


386 


Daca  preotul,  episcopul,  stare^ul,  patriarhul  nu  fac 
lucrurile  la  care  se  asteaptd  credinciosul  si  nu  dovedesc  ca 
aceasta  credin^a  a  noastra  e  adevarul  indumnezeitor,  se  vor 
duce  la  secte,  vor  deveni  nihilisti,  agnostici,  atei,  indiferen^i 
religios. 

Lumea  incepe  sd  se  trezeascd. 

Informaiiile  ne  dau  de  gol,  daca  vrem  sd  ascundem 
murdariile  din  propria  noastra  casa.  Nu  ne  mai  putem  ascunde 
si  nici  nu  mai  putem  sd  aruncdm  deseurile  pe  camp. 

Trebuie  sa  fim  ai  lui  Dumnezeu  sau  vomfi  bdtaia  dejoc 
a  tuturora  pe  drept  motiv. 

Suficienta,  aroganfa,  indiferenta  la  problemele  reale  ale 
Romaniei  si  ale  Bisericii  noastre  Ortodoxe  nu  tin  defoame. 

Suntem  nevoid  sd  vorbim  continuu,  relevant  si  pe 
intelesul  ei  unei  lumi  cu  pretenfii  din  ce  in  ce  mai  mari. 

§i  trebuie  sa  fim  nu  Sfinfi,  cifoarte  Sfinfi. 

E  inspdimdntdtor  de  grea  datoria  oricarui  membru  al 
Sfintei  Biserici  Ortodoxe  si,  cu  atat  mai  mult,  cea  a  ierarhiei 
dumnezeiesti  a  Bisericii  noastre. 

Toata  lumea  cere  de  la  noi. 

Nu  conteaza  ce  ne  da  statul,  cine  suntem,  ce  avem...Dar 
si  statul,  si  omul  de  rand  cer  de  la  slujitorii  Sfintei  Biserici  sa 
fie  Sfinfi,  Ingeri. 

Ereticul  vine  si  spune,  ca  la  el  la  adunare  nu  e  hofia  si 
dezordinea  din  Bisericile  ortodoxe.  I^i  arata  nume,  cazuri, 
evenimente.  Daca  ele  existd,  po^i  sa  ii  spui  ca  nu  existd  asa 
ceva  la  noi?!  Nu  po^i! 

Degeaba  vor  doi  preo^i,  trei  sau  o  suta  o  viafd  sfdntd, 
daca  ceilalti  ii  trag  in  jos  prin  gafele  de  mari  propor^ii  pe  care 
le  fac. 

§i  eel  mai  rau  ma  doare,  cand  cei  din  afara  au  motive  sa 
rada  de  noi.  Mi  se  frange  inima,  imi  trece  tot  cheful  sd  mai  ies 
in  lume. 

Noi  suntem  privi^i  de  tofi  ochii.  Chiar  daca  nimeni  nu  ifi 
spune  asta,  acesta  e  adevarul. 

Daca  faci  ceva  rau,  imediat  se  improscd  Sfanta  Biserica 
prin  tine,  datorita  ^ie. 

Cand  lucram  ceva  impreund  cu  Sfm^ii  lui  Dumnezeu  e 
bucurie  mare  in  noi. 

Sim^i  ca  el,  Sfantul,  e  langd  tine,  cu  tine  si  ifi  sugereazd 
una  sau  alta. 

Nu  i^i  imaginezi,  nu  e  o  halucinafie  ci  ceva  cat  se  poate 
de  reall 


387 


Locuim  impreuna  cu  to^i  Sfin^ii  lui  Dumnezeu.  Nu 
suntem  singuri,  ci  Dumnezeu  e  cu  noi. 

Omul  singur  e  omul  care  nu  vrea  safe  al  lui  Dumnezeu. 

Nebunia  pacatului  te  infantilizeazd. 

Mult  timp  n-am  in^eles  de  ce  nu  ma  infelegeam  prea 
bine  cu  oamenii.  §i  am  in^eles  in  cele  din  urma,  caci  cu  unii 
dintre  ei  trebuie  sa  te  porji  precum  cu  copiii,  pentru  ca  nu 
rezista  prea  multului  adevdr,  efortului  sus^inut,  ideilor  mari  si 
ascezei  grele. 

Pe  mul^i  li  doare  capul  cand  te  aud,  pentru  ca  nu  pot  sa 
te  urmdreascd  si  nici  sa  te  urmeze,  pentru  ca  ei  nu  au  facut 
pana  acum  nici  eforturi  de  intelegere  si  nici  eforturi  de 
curafire  de  patimi. 

O  viafd  sfdntd  pentru  ei  e  o  mare  nebunie  §i  tu,  eel  care 
o  propovaduie§ti,  esti  un  nebun,  pentru  ca  ei  neincepand  sa 
faca  nimic  in  acest  sens,  nu  stiu  de  cat  ajutor  dumnezeiesc  se 
pot  bucura. 

Pari  „straniu",  „imbecil",  „inapoiat",  „fanatic". 

§i  ei  au  dreptate  in  felul  lor.  pentru  ca  nu  au  vazut 
niciodata  astfel  de  oameni  atdt  de  convinsi,  atat  de  drepfi,  atat 
de  energici. 

Cineva  care  stie  11  limbi,  spre  exemplu,  e  ceva 
infricosdtor  pentru  acela  care  nici  limba  romdnd  nu  o  stie  prea 
bine. 

ti  i  464 

11  cred  un  superman     ,  un  extraterestru. 

Dar  pu^ini  incearca  sa  faca  un  astfel  de  efort  si  sa  il 
urmeze. 

Omul  semidoct,  care  nu  in^elege  mai  deloc  ce  spune  eel 
din  fata  lui,  il  contesta,  il  neagd  imediat  in  loc  sa  se  bucure  ca 
poate  sa  invefe  ceva  nou. 

Trebuie  sa  avem  rabdare,  o  rdbdare  plind  de  rdbdare. 


In  acest  weekend465  am  fost  la  mamaia,  la  Scrioastea  si 

am  inva^at  trei  lucruri  „capitale"  pentru  mine:  sa  tai  la  vie,  sa 
fac  o  mdmdligd  bund  si  sa  trag  la  masina  de  cusut. 


464  i 
465 


In  engleza:  un  om  cu  capacitati  extr aor dinar e. 
Idem:  sfarsit  de  sdptdmdnd. 


388 


§i  am  fcrfeles  si  mai  mult,  ca  modestie  inseamna  sa 
incepi pe  fiecare  zi  sa  inve}i  ceva  nou. 

Inceputul  acesta  are  ceva  foarte  inocent,  foarte  bucuros. 

Matusa  mea,  Mariana  [Piciorus]466,  a  vazut  cum  mamaia 
Floarea  [Piciorus]467  vrea  sa  aprinda  focul  cu  niste  caiete  vechi 
de-ale  mele,  si  cand  a  vazut  despre  ce  era  vorba,  sl  rugat-o  sa 
nu  le  ardd,  caci  eupuneam  mare  pre}  pe  ele. 

§i  cand  le-am  vazut,  mi-am  dat  seama  ca  Dumnezeu 
dorise  sa  imi  reaminteasca  cu  cata  inocentd  frumoasd  credeam 
in  ceea  cefdceam  pe  atunci,  in  clasele  primare,  cand  ma  jucam 
cu  jucarii. 

Imi  creasem  fara  mea  tocmai  in  parcela  cu  capsuni  a 
bunicii  mele,  care  avea  cam  vreo  10  metri  lungime.  Iar  „Tara 
Dorului"  s-a  extins  continuu,  pentru  ca  construiam  noi  si  noi 
portiuni  paralele  cu  lumea  mare,  reala.  Capsunii  insa  au  pierit 
de  la  sine. 

Intr-un  interviu  televizat  transmis  astazi,  IPS 
Bartolomeu  [Anania]468,  traducdtorul,  a.  spus  ca  a  fost  intr-un 
timp  chelner469.  Eu  nici  nu  mi-1  pot  imagina  in  aceasta  postura. 

Tot  asa,  privind  in  urma,  nu  ma  mai  pot  imagina,  nu  mai 
inteleg  ca  eu  sunt  autorul  atator  pdcate  si  atator  gafe  enorme 
dar  si  al  atator  ingenuitdti  debordante. 

Ne  uitam/?e  noi  insine. 

Am  uitat  cum  ardtam,  ce  gdndeam,  ce  simfeam  cdndva. 

Suntem  strdini  fa^a  de  noi  insine  desi  mai  stim  unele 
flashuri410  ale  vie^ii  pe  care  am  trdit-o. 

Uneori  ma  cutremur  privind  inapoi  sau  rdd  de  mine 
insumi. 

Cred  ca  cea  mai  buna  arma  de  umilire  de  sine  e  aratarea 
cu  degetul  a  urdciunilor  noastre  interioare. 

Ti  se  pare  ca  vifa  tdiatd  e  ofiinid  amputatd.  Dar  tocmai 
tdierea  mlddifelor  excedentare  sau  a  joardelor  uscate  ii 
revigoreaza  via^a. 


466  O  mica  discutie  cu  sine  din  1 1  aprilie  2010: 
http://www.viddler.com/explore/dorinfather/videos/436/. 
7  Un  interviu  cu  mamaia  Floarea  din  9  noiembrie  2010: 
http://www.archive.org/details/InterviuCuBunicaMeaFloareaPiciorus9Noiembrie2010. 

468  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Bartolomeu_Anania. 

469  E  vorba  de  interviul  dat  Eugeniei  Voda,  care  poate  fi  vizionat  aici: 
http://www.youtube.com/watch?v=FAxIIBCfuOY 
http://www.youtube.com/watch?v=f-x4jf4qwT8 
http://www.youtube.com/watch?v=PdRZctUVUjE 
http://www.youtube.com/watch?v=rSYXMDvT-QI 
http://www.youtube.com/watch?v=_KAtvXjA8eE 

In  engleza:  momente,  straluciri,  clipe,  imagini  din  trecut. 


389 


Taierea  vrfei  e  o  primenire  a  ei,  dupa  cum  curdtirea 
noastrd  depatimi  e  o  infrumusetare  a  firii  noastre  umane. 

Mamaliga  incepe  de  la  apa  clocotitd.  Se  pune  din  ce  in 
ce  mai  mult  mdlai,  trecandu-se  astfel  de  la  mdmdliga-pdsat471 
la  mamaliga  inchegatd.  Greseala  mea  era  ca  puneam  tot 
mdlaiul  de  la  inceput  si  nu  o  lasam  sd  se  coacd  bine. 

Pana  am  inva^at  sd  trag  la  masina  de  cusut  am  dus  lupta 
cu  gdsirea  sau  intelegerea  ritmului  in  care  picioarele  mele 
trebuia  sa  apese  pedala  masinii  pentru  a  initia  cusutul. 

Bunicii  mele  ii  era  ciuda  ca  eu  „invdf  de  toate  numai 
asta  nu  pot".  Ca  sd  prind  ritmul  a  trebuit  sd  imi  impingd  cu 
mdna  picioarele  pe  pedala. 

Pana  la  urma  am  reusit,  desi,  la  inceput,  aveam  tendinta 
sa  imping  cusatura  in  spate  si  nu  in  f aid. 

Cand  stii  un  lucru  bine,  daca  esti  orgolios,  \\  se  pare  ca 
stii  de  toate.  Dar  cand  vezi  cat  de  greu  e  sa  stii  lucruri 
„minore",  in^elegi  ca  trebuie  sa  fii  smerit  si  sd  asculfi  de  cei 
care  stiu  cum  seface  acel  lucru. 

Am  vrut  sa  invat  sd  mulg  vaca  dar  n-am  vrut  sa  par 
„suspect"  pentru  acela. 

Imi  place  sa  ma  invete  oameni  care  vor  sd  aibd  timp  de 
mine  si  care  sa  nu  creada  cafac  lucruri  „aiurea"  daca  invat 
as  a  ceva. 

Vreau  sa  invat  s^  lucrez  la  andrele,  sa  tore,  sa  fac  oale  de 
lut,  sa  repar  o  masina,  sa  ma  ocup  de  electricitate,  sa  fac 
lucruri  normale  §ifoartefolositoare. 

Chiar  daca  nu  imi  trebuie  mie  toate  acestea  e  bine  sd  le 
invat,  pentru  ca  sd  ii  invat  si  pe  al^ii,  care  pot  sd  aibd  nevoie  de 
asa  ceva. 

Demonii  vor  sd  te  infricoseze  prin  vise.  Treaba  e  sa  nu  le 
joci  jocul. 

Nu  trebuie  sa  accept  ca  minciuna  e  si  pu^in  „blonda" 
sau  „alba". 

In  compania  tinerilor  de  azi,  cu  duh  lumesc,  sim^i  sa  te 
lauzi,  sa  min^i,  sa  pari  „interesant".  Te  ia  valul  si  nu  e  bine. 

Demonii  care  palpitd  in  gesturile  si  frematarile  lor  te 
iluzioneazd  si  pe  tine. 

Stand  fara  sa  vreau  in  compania  unor  astfel  de  oameni 
am  sim^it  rolul  nefast  al  prieteniei  cu  cei  care  nu  calcd  pe  la 
Sfanta  Biserica.  Laxismul  lor  mental,  lipsa  lor  de  reverenfd,  de 
umilin^a,  de  omenie  sunt  bacili472  care  se  raspandesc  repede. 


471  La  Scrioa§tea  se  zice  pdsat. 

472  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Bacil. 


390 


Daca  durerea  autentica  respinge  divertismentul,  muzica, 
atunci  pentru  cine  s-au  creat  toate  acestea?  Pentru  oameni 
lipsiti  de  profunzime  si  fara  dureri  si  iubiri  autentice,  reale. 

Batrane^ea  aduce  o  umilintd  accentuatd.  Cand  vad 
oameni  de  la  \2lV2l,  veni^i  in  treacat  pe  la  oras  si  care 
contrasteazd  de  la  inceput  fa^a  de  ceilal^i,  simt  povara  grea  a 
orasului  si  lipsa  lui  de  pudoare. 

Se  simt,  sarmanii,  mai  ales  cei  mai  bdtrdni,  respinsi  cu 
forfa  de  aceasta  lume  „simandicoasa"  §iprea  brutald. 

Se  simt  singuri,  neagrea^i,  exclusi,  ca  si  cand  nu  ar  avea 
dreptul  la  existen0. 

Egalitatea  in  drepturi  e  o  mare  fictiune  la  nivel  social. 

Patimile  celor  avufi  si  injosirea  celor  umiliii  stiu  foarte 
bine  ca  oamenii  nu  sunt  egali,  ci  unii  sunt  conducdtorii  iar 
ceilal^i  sunt  slugile,  pe  care  pofi  sd  lepdcdle$ti  cum  vrei. 

Si  in^eleg  din  ce  in  ce  mai  bine,  de  ce  innebunesc 
oamenii. 

Daca  stau  in  medii  pline  de  certuri,  de  dracuituri,  de 
frica,  de  amenin^are,  oamenii  slabi  cedeazd.  Si  cei  slabi  sunt 
ceifdrd  credinid  in  Dumnezeu  si  cu  multe  pdcate. 

Sunt  slabi  pentru  ca  vor  sd  fie  slabi.  Pentru  ca  si-au 
sldbitfiinfa  prin  multele  lor  pacate. 

Credem  ca  daca  avem  bani  suntem  bogafi.  §i  daca 
suntem  bogafi  „trebuie"  sa  mancam  mult.  §i  daca  mancam 
mult,  ce  se  intampla?  Ne  facem  cat  o  batoza,  cat  un  elefant,  si 
nu  ne  mai  tin  picioarele  si  avem  nevoie  de  spital,  ca  boala  e 
mare  si  viermii  ne  mdndncd. 

Sunt  de  acord  cu  ce  spune  Parintele  Iustin  Parvu473: 
romanii  nu  vor  sd  recunoascd  jertfa,  nu  vor  sd  se  bucure  de 
ea.  Sfhnii  inchisorilor  comuniste  din  Romania  si  cei  de  doua 
milenii  de  pe  pamant  romanesc,  cei  mul^i,  asteapta  sd  le 
aducem  laude,  sa  le  facem  slujbe,  sa  ii  cinstim. 

Romanii  asteapta prea  mult  pana  isi  slavesc  Sfm^ii. 

Sarbii  si  rusii  se  grdbesc. 

Insa,  in  acelasi  timp,  a  te  grdbi  in  materie  de 
canonizare,  in  materie  de  cinstire  a  Sfintilor,  e  cea  mai  mare 
capcand,  pentru  ca  vietile  Sfintilor  trebuie  aprofundate  cu 
mare  grijd. 

Ne  vin  ispite  tocmai  de  unde  ne  asteptdm  maipufin. 

Epuizarea  tfi  tale  pofta  de  viafd  si  te  face  sa  crezi  ca  nu 
mai  vrei  si  ca  nu  mai  simfi  nimic. 


473 


Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu. 


391 


E  interesanta  problematica  schimbdrilor  interne  ale 
fiin^ei  noastre  in  functie  de  boli,  schimbari  de  domiciliu,  stres, 
enervare,  asteptare  incordata,  tortura,  inchisoare. 

§i  e  interesant  si  faptul,  cum  marea  viafd  sfdntd  poate 
coexista,  pe  un  spa^iu  foarte  restrans,  cu  o  viatd  devastatd  de 
hedonism,  de  teroare,  de  satanism. 

Daca  ne-am  revedea  rugaciunile  personale,  pe  care  i  le- 
arn adresat  lui  Dumnezeu,  am  vrea  sa  facem  unele  schimbari 
semnifwative  in  lexicul  lor. 

Dar  rugaciunile  nu  pot  fi  schimbate. 

Rugaciunea  nu  are  logica  frumosului  sau  a  urdtului 
estetic.  Eaeo  vorbire  directd.  §i  uneori  are  multe  stdngdcii. 

Dar  rugaciunea  nu  e  stdngace  sau  mai  pufin  stdngace,  ci 
ea  trebuie  sa  fie  in  primul  rand  sincerd,  addncd,  existenfiald, 
una  cu  tine. 

[Mircea]  Cartarescu474  spunea  ceva  foarte  adevdrat  in 
Jurnalul  national  de  azi:  Big  Brother475  „este  singurul  fel  de 
spectacol  incompatibil  cu  o  lume  democratica,  desi,  ironic,  el 
nu  poate  aparea  decat  intr-o  lume  democraticd"A1€ '. 

Aici,  totul  se  bazeaza  pe  dictatorialismul 
organizatorilor,  desi  el  este  deschis  tuturor  privirilor. 

Privim  cu  ochi  avizi  o  intimitate  pe  care  altfel  n-am 
putea  sa  o  vedem  deloc. 

Ne  place  sa  fim  indiscreti,  perversi,  sa  manipulam 
lumea,  sa  privim  cu  ochiul  orice  secret  al  lor. 

Patima  curiozitdtii  se  bazeaza  tocmai  pe  nestdvilirea 
voinfei  si  a  cercetdrii  pdcdtoase  a  minfii. 

Atmosfera  dumnezeiasca  a  Sfmtelor  Patimi,  la 
Bucuresti,  are  ceva  din  turbulenfa  specifica  orasului. 

Venim  de  acasa  cu  povara  noastrd  cotidiand. 

Cand  eram  la  sat,  vedeam  cum  oamenii  card  lemne  la 
spinare.  Acum  imi  dau  seama,  ca  nu  caram  numai  lemne  sau 
sacose  ci,  in  primul  rand,  dureri,  tristeji,  neimpliniri,  regrete, 
incertitudini. 

§i  incertitudinile  scot  eel  mai  mult  peri  albi. 


474  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_C%C4%83rt%C4%83rescu. 

475  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Big_Brother_l. 

Mircea  Cartarescu,  ,,Big  Brother" :  doar  o  chestiune  de  sex?,  in  Jurnalul  national, 
marji,  6  aprilie  2004,  p.  4. 


392 


lustin  [Manta]477  a  cantat  o  idiomela478  in  harul 
Sfantului  Duh.  Era  o  cantare  dumnezeiasca,  care  intrecea  orice 
asteptare  a  celor  prezen^i.  I^i  trebuia  o  ureche  find, 
induhovnicita  pentru  ea. 

Asta  inainte  de  „Doamne,  femeia  ceea  ce  cazuse..."479, 
pe  care  a  cantat-o  tot  el. 

Nu  era  prezent  PS  Varsanufie  [Gogescu]480.  Acesta  a 
venit  la  Denia  dejoi,  la  iesirea  cu  Sfanta  Cruce. 

A  cantat  fara  stresul  privirii  superiorului  sau.  Asta  s-a 
sim^it  din  plin.  Exista  un  stres  evident  al  diaconilor  in  fa^a 
episcopilor. 

§i  acel  imn,  numai  acela  a  fost  de  ajuns  sd  ma 
linisteascd  profund,  sa  imi  calmeze  duhul. 

Forfota  din  Bisericile  noastre  e  nducitoare,  enervanta  la 
culme...dar  Dumnezeu,  prin  diaconul  Sau,  a  facut  sa  se  auda 
teologia  din  melosul  bisericesc. 

Nu  pofi  cdnta  in  Bis  erica  fara  ca  sa  fii  teolog.  Pentru  ca 
muzica  bisericeasca  e  o  teologie  find,  adanca. 

Tipatul,  raguseala  si  cantatul  aldturi  de  flegma  din  gat, 
guturalitatile  de  tot  felul  nu  sunt  muzica,  ci  stres,  un  stres 
dureros,  sdcditor. 

Unii  vor  sa  cante  „toata  suflarea"  in  Biserica.  Dar  ca  sa 
cante  toatd  suflarea  trebuie  sd  si  poatd,  dupa  cum  toata  lumea 
trebuie  sd  invefe  sd  scrie  dar  nu  toata  lumea  poate  sd  si  scrie 
poezii. 

Fiecare  poate  sa  scoata  niste  sunete  acolo,  dar  nu  to^i  pot 
sd  te  ungd  la  inimd,  dupa  cum  zice  romanul. 

§i  ca  sd  ungi  inima,  sa  veselesti  inima  omului  cu 
adevarat  trebuie  sa  can^i  intru  harul  lui  Dumnezeu,  caci  altfel 
decat  ragi  si  te  scheldldi  dar  nu  cdnfi. 

Cantarea  bisericeasca  e  smerenie,  cuviinta,  zdrobire  a 
inimii,  bucurie.  §i  acestea  sunt  miscdri  dumnezeiesti  ale 
harului. 

§i  cine  crede  ca  e  capabil  sa  faca  ceva  fara  harul 
dumnezeiesc  se  insala,  caci  frumuse^ea  adevarata  vine  din 
nevoinfa  impreuna  cu  Dumnezeu. 

Cineva  se  roaga  pentru  demoni  fara  patimd,  ca  sa  ii  ierte 
Dumnezeu  pentru  cate  iifac  acestui  barbat.  §i  ei  si  mai  mult  se 
luptd  cu  el. 


Pe  atunci  diacon. 

478  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Idiomel%C4%83. 

479  A  se  asculta  aici:  http://www.youtube.com/watch?v=JUFd685Efk. 

480  A  se  vedea:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Varsanufie_Prahoveanul. 


393 


§i  il  enerveaza  in  chip  si  fel:  ori  direct,  ori  prin  oameni 
sau  animale  sau  prin  diferite  situafii. 

Uneori,  demonii  le  sugereaza  altora  ca  e  nebun,  ii  pune 
pe  unii  sa  il  bdrfeascd  sau  vreo  femeie  se  „indragosteste"  din 
senin  de  el.  Alteori  il  atrag  spre  situaiii  murdare  sau  e  tras  la 
rost  din  senin  de  unii  sau  al|ii. 

To^i  il  privesc  suspect,  incat  uneori  se  simte  tare  singur. 

Starea  lui  interioara  ii  enerveaza  pe  demoni  si  de  aceea 
vor  sa  nu  il  lase  deloc  sa  se  concentreze  la  munca  lui. 

La  o  emisiune  de  la  Pax  TV481,  cineva  isi  punea 
problema,  daca  Simon  Cireneanul  s-a  mdntuit,  fiindca  a  fost 
forfat  sa  care  Crucea  Domnului     . 

Sinedriul483  era  format  din  71  de  insi.  Si  vreau  sa  caut  in 
Talmud  si  sa  vad,  daca  e  adevdrat  ca  aici  Domnul  e  numit, 
in  mod  blestemat:  „Marele  Vrajitor"     . 

Satanismul  evreilor  la  adresa  Bisericii  Ortodoxe  este 
exasperant.  Invdrtosarea  lor  ma  inspaimanta. 

La  etajul  doi,  deasupra  mea,  sta  un  evreu  si,  mai  mult 
decat  atat,  un  rabin.  De  ce  a  vrut  Dumnezeu  ca  sa  stiu,  ca  el  e 
tocmai  evreu? 

Pentru  ca  sa  stiu  ca  vrdjmasul  credinfei  mele  e  deasupra 
mea  cu  casa,  dar  asta  nu  trebuie  sa  afecteze  inima  mea  si  nici 
rugaciunea  mea  pentru  toatd  lumea  cat  si  pentru  el. 

Eu  nu  am  nimic  cu  nimeni.  Dar  mul^i  ma  urdsc  pentru 
ceea  ce  sunt:  ortodox. 

Mie  imi  place  sa  stiu  ce  fac  evreii,  ce  fac  mormonii,  ce 
fac  adventistii,  ce  fac  musulmanii  etc. 

Dar  nu  pentru  ca  as  gdsi  ceva  desdvdrsit  la  ei,  pe  care  eu 
sa  nu-l  am  in  Biserica  lui  Dumnezeu,  ci  pentru  ca  vreau  sa 
cunosc  diversitatea  personald  a  acestor  oameni,  sa  vad  cum  se 
simt,  ce  cred,  cat  de  mult  se  simt  mulfumifi  cu  ceea  ce  sunt  si 
cu  ceea  cefac  ei. 

Doresc  sa  cunosc  experienfa  lor  de  viafd,  sa  invdj  din 
via^a  lor,  sa  vad  pe  viu  ce  urmdri  produc  in  ei  ereziile  lor. 


481  Singura  televiziune  religioasa  a  lui  2004  care  era  transmisa  de  RCS  &  RDS 
(http://www.rcs-rds.ro/)  prin  cablu  TV  la  Bucuresti.  Din  data  de  22  februarie  2005,  Pax 
TV  &  devenit  Senso  TV  (http://www.sensotv.ro/),  si-a  schimbat  profilul  iar  in  scurt  timp 
a  dispdrut  din  grila  de  programe. 

Adica  ea  era  in  locul  televiziunii  Trinitas  TV  (http://www.trinitastv.ro/)  de  astazi. 
82  E  unul  dintre  Sfintii  Bisericii,  pomenit  la  1  noiembrie: 
http://books.google.ro^ooks?id=96u9tHR9- 

TQC&lpg=PA261&ots=olEMxuyrbL&dq=St.%20Simon%20oP/o20Cyrene&pg=PA26 
l#v=onepage&q=St.%20Simon%20of%20Cyrene&f=false. 

483  A  se  vedea:  http://ro.orthodoxwiki.org/Sanhedrin. 

484  Idem:  http://ro.wikipedia.org/wiki/Talmud. 

485  Idem:  http://www.biblebelievers.org.au/talmudl.htm. 


394 


Insa  cand  vine  vorba  de  autenticitatea  crediniei,  mi  se 
rupe  inima  cand  le  vadprostia  si  nebunia  rdtdcirii  lor. 

Si  nu  cred  ca  e  suferin}d  mai  mare  ca  aceea,  cand  vezi 
ca  oamenii  isi  fac  rau  cu  mdna  lor  si  tu  nu  po^i  sd  ii  ajufi, 
pentru  ca  ei  cred  ca  fac  „bine"  ceea  ce  fac. 

Dar  taina  libertdtii  umane  se  dezleaga  prin  aceea,  ca  l\i 
cladesti  vesnicia  pe  care  o  vrei  si  nu  pe  cea  care  aifi  constrdns 
sa  o  vrei. 

Tu  decizi. 

Decizia  ta  te  ajutd  sau  te  condamnd. 

La  telejurnal  s-a  dat  urmatoarea  stire:  intr-un  sat,  in  fa^a 
locasului  ortodox,  se  tine  focul  aprins  toata  noaptea.  Satenii 
Strang  din  timp  lemne  pentru  evenimentul  din  Saptamana 
Sfmtelor  Patimi. 

Dar  se  anun^a  -  si  asta  e  scandalos  -  ca  ei  \in  focul 
aprins,  pentru  ca  au  credin^a  ca.  focul  e  ceva  curdfitor  pentru 
oameni. 

Ce-o  avea  pdgdnismul  acesta  cu  Ortodoxial 

Oamenii  dansau  si  beau  in  fa^a  Sfintei  Biserici  si  asta  in 
zilele  de  doliu  ale  Sdptdmdnii  Mari. 

Ispitele  sexuale  apar  cand  stomacul  e  plin  sau  lenea  ne-a 
impresurat  inima  si  mintea. 

Gandul  desfranat  nu  e  atat  de  mult  imaginafie  pe  cat  e 
pldcere  sau  subordonare  a  mintiifaid  de  pldcere. 

Ne  rdcim  inima  cand  mintea  se  disociazd  de  inima  si 
cand  incercam  sa  fim  numai  si  numai  minte. 

Cand  vrei  sa  te  convingi  ca  esti  „cineva"  atunci  incerci 
sd  te  minii. 

§i  miniirea  de  sine  e  cea  mai  cruntd  inchisoare. 

Adevarul  este  eliberator.  Te  scapa  de  lupta  cu  tine 
insufi,  de  „grija"  perversa  de  a  minii,  de  a  te  ascunde  continuu. 

De  la  un  moment  dat  am  inceput  sd  nu  mai  simt  nevoia 
sa  fiu  cu  oamenii.  Dar  simt  ca,  desi  e  un  mare  bine  sa  vorbesc 
cu  oricine  despre  orice,  totusi  nu